Magazinul de sinucideri

“Stiati ca din 150.000 de persoane care incearca sa se sinucida, 138.000 dau gres? Oamenii astia raman handicapati, in scaune cu rotile, desfigurati pe viata. Pe cand cu noi... Sinuciderile noastre sunt garantate. Mori sau primesti banii inapoi!”

Magazinul de sinucideri e o brosura de vreo 100 de pagini scrisa de Jean Teule, un exercitiu de umor negru francez care se bucura de o faima respectabila. E comparabila cu Familia Addams din pricina scenelor grotesti si a personajelor bizare care o populeaza, fiind in principiu povestea unei familii de negustori de moarte care detin un magazin ce comercializeaza metode de sinucidere. Magazinul e plasat intr-un viitor apocaliptic incert, cand pamantul e cam poluat si omenirea lipsita de speranta. Clientii magazinului sunt oameni deprimati din Cartierul Religiilor Uitate care vin la usa lui Mishima Tuvache ca sa-si puna capat zilelor intr-un mod artistic. In schimbul a cativa euro-yeni primesc diverse obiecte cu scop bine definit ca pistoale cu un singur glonte, funii cu latul pregatit, bune doar de pus la gat, lame ascutite si un pic ruginite ca in caz ca-ti tremura mana macar un tetanos tot sa iei, bolovani de legat la gat, otravuri sau kit-uri de seppuku (sabie + chimono + instructiuni).

La dezvoltarea acestui meniu divers de sinucideri teatrale si personalizate contribuie sotia Lucrece si cei doi copii Vincent si Marilyn -toti botezati dupa sinucigasi celebri- care impartasesc ideile lui Mishima in privinta lipsei de sens a vietii. Ceea ce-i impiedica pe ei sa si-o incheie e tocmai rostul gasit in afacerea de familie ajunsa la a 6-a generatie. Trebe sa recunosc ca personajele sunt descrise intr-un fel ce-mi aminteste de Tim Burton (mai ales slabanogul Vincent). Toate sunt intunecate si mustesc de replici sumbre aruncate cu dezinvoltura unui slogan publicitar: “V-ati ratat viata? Cu noi moartea e un succes!”

Factorul perturbator in toata povestea e mezinul Alan, o aschie sarita foarte departe de trunchi - fapt explicabil prin conceperea sa accidentala cu ajutorul unui prezervativ gaurit - si care se prezinta ca un omulet de un optimism de-a dreptul nesanatos. Mare parte din umorul negru tine de incercarile parintilor de a-l face om normal, adica pesimist si deprimat. Samburele si morala acestei povesti reiese tocmai din efectul pe care acest pusti il produce asupra magazinului si familiei lui, cartea lui Teule dovedindu-se o lectura vioaie, optimista si o satira reusita.

In curand ar trebui sa apara si ecranizarea animata in regia lui Patrice Leconte