24 ianuarie 2012

Terapia de la mizeul noptii

In universul meu paralel exista doua mari “nenorociri” (great evils): dezamagirea si ignoranta. Amandoua pot exista independent una de cealalta la fel cum se pot si influenta intre ele. Dezamagirea e un fel de major weakness care te loveste in cele mai neasteptate situatii desi dupa o vreme ajunge sa fie oarecum previzibila (datorita multitplelor dezamagiri intalnite/suferite care te-au inzestrat cu un fel de supersimt ce te anunta cand te paste o nou criza de dezamagire). Ignoranta, pe de alta parte, e genul ala de superputere pe care toti ceilalti o au mai putin tu. Iar prin toti ceilalti ma refer desigur la femei (aici e o intreaga discutie) pentru ca inca n-am intalnit un tovaras de bere care sa mi se confeseze “iar ma streseaza aia, cred c-o s-o ignor..” Exista ce-i drept si exceptii, parte a strategiei de a lovi inamicul cu propriile arme pentru ca toate celelalte au dat gres si doar astfel, intr-un mod bizar, iti mai pastrezi coa***e. De cealalta parte insa... e un fel de regula.

Revenind la dezamagiri daca ar fi sa trag o linie imaginara dupa experientele de pana acum un top 3 al dezamagirilor ar arata astfel: 1. femeile 2. eu 3. guvernele. Dupa cum se observa m-am asezat pe mine intre doua categorii de indivizi, una sociala, cealalta politica, asta insemnand 2 lucruri: 1. ca eu m-am dezamagit pe mine insumi mai mult decat m-au dezamagit pe mine fiecare dintre indivizii care constituie clasele respective (practic, intre mic dejun si pranz ma las balta de vreo 3-4 ori in fiecare zi). 2. femeile sunt mai schimbatoare decat guvernele, iar asta e doar datorita nivelului de asteptari atribuit. Sunt constient ca generalizez dar intotdeauna am avut mai mari asteptari de la sexul frumos decat de la ministrii post-decembristi. Ghici cine le-a implinit mai des? [insert rapejoke here].

In fine, asteptarile imi par cele mai perverse franghii de siguranta intr-o relatie umana. Le intinzi treptat-treptat, ca o panza de paianjen, omitand faptul ca uneori ajunge un fir sa se rupa ca sa sfasie toata panza. Teoretic, ele semnifica trainicia relatiei si apropierea dintre doi indivizi, ce si cat isi pot ingadui unul celuilalt. Cand vine vorba de barbati exista o singura franghie, strangerea de mana. Asta cimenteaza un raport amical al carui limite sau incredere se nasc instantaneu in momentul in care sunt solicitate. Orice depasire sau incalcare, orice esec, se rezolva cu o clarificare sau un fuckoff, fara vreo urma de dezamagire. FUUU.

Nu la fel se intampla cu tagma cealalta. In cazul lor, fiecare noua intalnire e o noua strangere de mana. Una secreta, una care uneori o anuleaza, modifica pe precendenta sau doar se suprapune ca un amendament peste ea. E consecinta firii schimbatoare a femeii, tonalitatii ei diverse, influentelor pe care le culege din jur sau, pur si simplu, nesfarsitelor vesminte ale personalitatii sale. La fel ca luna, fiecare zi ii adauga un pic de lumina sau de intuneric, implinind-o sau dezgolind-o si generand noi si noi asteptari de la ea. Cand acestea sunt brusc retezate de un nou capriciu dezamagirea e gata de instalat. Trebuie doar sa bifezi ca “esti de acord” si sa citesti termenii si conditiile. Asta in cazul in care nu ti-ai instalat preventiv in frigider un antivirus pentru ignoranta cu concentratie potrivita de alcool.

7 comentarii:

  1. complicat.incepe sa iasa fum...
    vrajala.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu m-am dezamagit,
    tu m-ai dezamagit,
    el m-a dezamagit,
    .
    .
    ei ne-au dezamagit

    daca incepe sa compare femeile cu politica, e clar. e grav, arde.

    RăspundețiȘtergere
  3. sigur ca arde. ai mai vazut fum fara foc? anuntati pompierii.

    RăspundețiȘtergere
  4. esti indragostit. de ce nu-i spui? fa ceva, ca deja incepe sa ma enerveze pe mine situatia.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hei, ia-o usurel :)) te implici mai mult decat mine. Nu te impacienta, e doar "terapie". E modul in care elimin frustrarea din mine acceptand implacabilul si redevenind zen.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ma implic.Am crezut ca e ceva serios, am vrut doar sa destind putin atmosfera. Sincer, iti doresc sa-ti gasesti pacea.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mie mi se pare in felul urmator: verbul a ignora poate fi de inceput si poate insemna fie da-mi atentie, fie lasa-ma in pace. Verbul a ignora nu inseamna nu imi pasa, ci ma fac ca nu imi pasa, cu o singura precizare, femeile folosesc acest verb doar la modul lui propriu, fara fasoane si subterfugii si mind games, fetele si fetitele il folosesc in modurile mai sus prezentate :)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?