30 martie 2011

Nu eşti prinţesă

Sorry draga, dar nu esti. Da, regret ca trebuie sa te dezamagesc dar nu esti inchisa intr-un turn inaccesibil, esti doar la ultimul etaj dintr-un bloc de pensionari. Liftul e stricat, stiu, dar poti cobori pe scari. Sau trebuie sa urc eu pana la tine, sa-mi fac loc cu bastonul meu din lemn de cires ornat cu fildej prin gloata de zmeoaice decrepite si de capcauni senili, doar ca sa-ti aduc salul pe care TU l-ai uitat in masina? Zi, asta vrei? Pai ce-s io, fat frumos cel plicticos? .. Ia misca-te-n secunda asta c-am lasat motorul pornit.

Nuu fetito, nu esti nici frumoasa adormita, ia lasa scuza cu n-am auzit telefonul ca nu prinde la je! Fa bine si raspunde atunci cand te sun. Nu ti-am luat iphone 3gsptv ca sa te uiti la filme pe el. E ca sa vorbim cand te sun si sa-ti faci poze cand iti cer. Clar?

Haai odata, papusa, nu ma mai freca atat la creieri ca n-ai cu ce sa te imbraci ca nu esti tu vreo cenusareasa oropsita.. Ai doua surori care nu-ti fac deloc viata grea, ba din contra, te mai si rasfata! Iar ma-ta aia vitrega a mostenit apartament tocma-n centrul orasului. Ia pune mana pe ceva haine sexoase de-ale lor si parfumeaza-te asa ca ma-ta sa te simt de cum iesi pe usa. M-auzi? Bun asa. Iar daca mai pomenesti de piticii aia ai tai ca trebe sa rasufle ei asa din cand in cand ca altfel se sufoca-n cap’sorul ala mititel, te scap eu de ei cat ai zice alba ca zapada. Definitiv! Te-adorm dintr-o bucata si te-ngrop sub mar!

Asa, vezi ca poti sa te grabesti? Hai papusa vino-ncoa sa te privesc mai bine. Moama da ce faina-mi esti. Sa mor io. Esti belea! Ia, aranjeaza-ti parul ala mai bine, ce-l lasi sa curga asa pana la glezne? Vrei sa te-mpiedici in el si sa-ti rupi picioarele? Hai, tine-l sub scufita.. Asa, frumos. Clientilor le place cand esti misterioasa. Urca-n masina ca avem ceva de mers. Ne-asteapta-n padure niste lupi barosani si cam periculosi, dar ne descurcam noi. Ii saturam pe astia si ne-am pus de-o luna-n Italia. Sa mor de nu. E ca si facuta. Hai, tuguie-ti buzele alea si zambeste-mi ca facem sa fie bine. Ti-o jur! Iti dau cuvantul meu de spân.

Mai ajutam niste copii?

Azi ma transform in portavocea altora, insa e pentru o cauza buna. Mi-a ajuns la urechi ca astia micii de la Gradinita Lenau ar sta cam prost cu jucariile dar mai ales cu cartile pentru copii in limba germana. Cum eu nu mai am jucarii de cativa ani iar de carti in limbi straine duc si eu lipsa apelez la cititorii blogului asta care poate sunt ceva mai inzestrati. Prin urmare, daca va lasa inima sa va despartiti de jucariile voastre sau ale copiilor vostri, dar mai ales daca aveti ceva jocuri si carti pentru mintile crude de 4-6 anisori (indicat ar fi pe limba lor, germana) v-as fi recunoscator sa le oferiti copiilor din Lenau. Ca si intermediar va sta la dispozitie Oana de la Cafe Mokum, unul din parintii cu copii la gradinita respectiva. Ea pastreaza legatura cu educatoarele de-acolo si va poate confirma daca lucrurile oferite se pot accepta.

Asa ca va solicit cateva minute de gandire: daca aveti ceva nemţesc de dat din casa.. comentati aici, treceti prin Mokum, scrieti-le la cafe[at]mokum.ro sau sunati-ma pe mine (desi eu nu am mai multe informatii) si vedem cum rezolvam.
Ps: Cris, Oana voi aveti urechi mai multe, poate pasati apelul asta. :)

29 martie 2011

Lectii despre comunicare

Ma anunta Cristina ca o inceput inscrierile la PRbeta, mare conferinta regionala despre Relatii Publice in contextul webului 2.0. Adica pe online avansat. Ce inseamna asta? Pai PRbeta e ca un concert super misto pe care tot timpul ne era ciuda ca se tinea in Bucuresti. Acum "concertul" se tine si la Timisoara! In 12 mai. Doar ca nu se va canta nimic ci se va speech-ui despre campanii de succes, despre branduri, despre implicarea companiilor in mediul online si despre atragerea blogerilor in campanii.. Deci in mare despre campanii de PR, cum zice titlul. Mno acum nu zic ca toti tre sa fim curiosi de asta ca-i chiar la fel ca-n muzica, unora le place jazz-ul altora alternativ ori drum and bass-ul. Dar daca vreti sa ascultati insa vorbitori profesionisti din media sau credeti ca va coafeaza ideea de a deveni specialisti in comunicare la randul vostru, ei bine, PRbeta e pentru voi. Daca nu, nu. Ah, si mai un lucru:


La conferință vor vorbi reprezentanți ai companiilor care se promovează online,  specialiști din cadrul agențiilor de PR, bloggeri care s-au implicat în campanii online în 2010 și jurnaliști online. Din partea companiilor vorbesc Ana Bulgăr, Ruxandra Predescu, Alina Crâncău, Bogdan Theodor Olteanu și Monica Jitariuc. Din partea bloggerilor prezintă Alexandru Negrea, Bobby Voicu, Raluca Popa și Andrei Crivăț. Iar din partea jurnaliștilor dăm cuvântul Cristinei Bazavan, Amaliei Matei și lui Victor Kapra.
Deci, cum ziceam, au inceput inscrierile.
Ps: Exista si oferte pentru studenti.

28 martie 2011

Cum sa scrii cu stil?

Kurt Vonnegut spunea deseori că a fost nevoit să se facă scriitor pentru că nu era bun la nimic altceva. Nu era bun ca angajat. Pe la jumătatea anilor cincizeci s-a angajat pentru puţină vreme la Sports Illustrated. S-a prezentat la muncă şi i s-a cerut să scrie un articol scurt despre un cal de curse care sărise peste gard şi încercase să fugă. Kurt s-a holbat toată dimineaţa la foaia albă şi apoi a scris: „Calul a sărit gardul ăla de căcat”, şi a plecat, rămânând din nou fără slujbă. (Mark Vonnegut, fiul autorului)

Anecdota asta ar fi la fel de amuzanta si daca nu i s-ar fi intamplat unui tip care a devenit mai tarziu unul din marii scriitori americani. Interesant la Vonnegut a fost insa faptul ca pe toata durata vietii sale i-a sustinut si ajutat pe tinerii scriitori, primind nenumarate telefoane in care i se cereau sfaturi pe care el, cu rabdare, le oferea. Mie mi se pare chestia asta fascinanta, sa fii atat de apropiat cu publicul tau (in mare parte tineri liceeni si studenti) si sa te oferi drept ghid in tainele “mazgalitului” ca arta.

Descoperind o serie de asemenea sfaturi ale marelui scriitor am constatat cat de bine s-ar putea aplica in blogging, care in esenta tot un fel de scriitura mai mult sau mai putin artistica a devenit. Ceea ce urmeaza ar putea deveni niste invataminte pentru tinerii bloggeri. Nu din partea mea ci din mana unui scriitor consacrat care si-a luat rabdarea sa le ofere si sa le explice pe intelesul lor. O lectie despre cum sa scrii cu stil.

1. Gaseste un subiect la care tii.
“Find a subject you care about and which you in your heart feel others should care about. It is this genuine caring, and not your games with language, which will be the most compelling and seductive element in your style.”

2. Nu bate campii insa.

3. Nu te complica.
“Remember that two great masters of language, William Shakespeare and James Joyce, wrote sentences which were almost childlike when their subjects were most profound. "To be or not to be?" asks Shakespeare's Hamlet.”

4. Nu ezita sa tai ce nu suna ok.
“Your rule might be this: If a sentence, no matter how excellent, does not illuminate your subject in some new and useful way, scratch it out.”

5. Fii natural
“The writing style which is most natural for you is bound to echo the speech you heard when a child.”

6. Spune ceea ce crezi
7. Fie-ti mila de cititori
“They have to identify thousands of  little marks on paper, and make sense of them immediately. They have to read, an art so difficult that most people don't really master it even after having studied it all through grade school and high school --- twelve long years.”

Zic ca e destul de clar. Detalii mai pe larg aici.

27 martie 2011

Cet obscur objet du desir

eleganta, mister, senzualitate, complicitate, erotism, exotism, seductie, coruptie, frivolitate, rabdare, asteptare, insingurare, exuberanta, perfectiune, cam asta imi sugereaza mie aceasta privire. si ma bantuie de o saptamana.


Alternosfera uneste ce istoria desparte



Aseara, in a doua zi din Festivalul Zilele Basarabiei - editia de Timisoara - s-au 'produs' pe scena din Daos niste baieti tare simpatici din Chisinau, Alternosfera. Rock alternativ cu un strop de poezie in dulcele grai moldovinesc. Cum era de asteptat moldovenii de peste Prut au avut mare succes pe-aici prin vest asa ca vreo cateva ore romanii si basarabenii au fost o singura natie, de visatori. Fara plumb in ochi, eventual in picioare, la final, din motive de oboseala. A fost un concert atat de energic cum n-am mai vazut de mult.

Incalzirea a facut-o un DJ care ne-a plimbat prin tot felul de rockuri si dubstepi pana ne-am baut berile si ne-am uscat hainele de ploaia care totusi a venit chiar inainte de concert. In deschidere s-au prezentat Dubas din Tiraspol, tot rockeri, tot energici si cu un solist tare amuzant in felul sau "parfumat" de a vorbi cu publicul. Punem pe seama gradelor din palinca ardeleneasca pe care e musai s-o fi degustat. Dar o fost tare comic cu "fetile si baietile" sa ridice mainile, gen. Oricum, eu le doresc un viitor luminos si sa mai vine p-aici.

Alternosfericii au fost fara doar si poate niste epici in materie de livrat distractie si condens la fetili din primele randuri. Distractia a ajuns desigur pana in fundul salii dar umezeala a trebuit sa mi-o ofer varsand o bere pe tricou (cum dracu sa te dezbraci cu o bere in mana?!) si apoi dansand un pic mai "apasat". S-a inceput deloc subtil cu Ce ne uneste, ne desparte si s-a continuat cu Wamintirile si toate chestiile alea romantice, Ploile nu vin, Visatori cu plumb in ochi, Spune-mi, Asta Vara, Flori de mai si preferata mea in materie de lisrism Vreau sa-mi dai care-mi produce niste reverberatii periculoase la momentul "Privesc in ochii tai, privesc ca-ntr-o fereastra si vad cum lumea ta priveste-n lumea noastra". Au fost doua bis-uri, a fost orasul 511 la cererea publicului, a fost Drumuri de noroi, a fost din nou Wamintirile si apoi totul s-a sfarsit. Dar! Au fost si piese noi pe care nu le stiam, pentru ca baietii isi promoveaza ultimul album - Virgula - pe care habar n-am unde sa-l caut. Pana atunci, o piesa de pe el e mai jos. Muta.


26 martie 2011

Despre farmecul transportului in comun

De obicei cand merg cu troleul am locul meu preferat, partea dreapta, al doilea scaun dupa usa cu nr 2, la fereastra. Teoretic e chiar in miezul vehiculului, un fel de comfort zone cu o buna perspectiva asupra spatiului interior si, mai important, asupra lumii exterioare. Insa acum cateva zile a trebuit sa alerg dupa troleu si prin urmare mi-am ocupat un loc ramas liber: in spate, pe partea stanga, pe unul din scaunele asezate cate doua in oglinda. Si nici macar pe cel de la geam, ocupat din timp de o doamna intre doua varste. Iar lucrurile bizare nu se terminasera doar aici.

La cateva secunde dupa mine s-a urcat in troleu o fata. Nu i-am acordat atentie decat in clipa cand s-a postat pe scaunul din fata mea, situatia care involuntar ne-a facut sa ne privim cateva fractiuni de secunda ce-au parut destul de lungi pentru niste fractiuni. Si nu erau doar priviri absente de tipul ah ceva mi-a intrat in campul vizual sa fie sanatos. Ochii adastau, cum ar veni. Fata era tinerica, la modul abia legala/pustoaica, era blonda spre satena cu par drept si priviri albastre. Albastre curioase. Albastre neastamparate. In mod evident suferea de hiperactivitate, avea ticuri ca rosul unghiilor sau butonatul telefonului. Cand s-a asezat, politetea mea instinctiva declansata in prezenta femeilor frumoase m-a facut sa-mi retrag genunchii ca sa-i fac loc. Dar evident ca nu destul de repede ci lasand ragaz impetuozitatii ei tineresti de a ocaziona primul contact fizic dintre noi. Desigur ca m-am scuzat pentru indrazneala, soptind relaxat scuzele la care dansa a replicat franc si scuturand din cap a nici o problema.

Acum, ca sa fiu drept, fetiscana asta era ca un magnet. Sunt sigur ca instinctele ei o sfatuiau cum trebuie sa se miste ca sa-mi atraga atentia si ce gesturi isca curiozitati interzise dar eu ma straduiam sa par inflexibil si absent. Insa cu fiecare secunda mai cedam un pic si iar o studiam cu privirea doar ca sa-i gasesc ochii largi deschisi atintiti asupra mea. Apoi amandoi ne faceam ca studiem asiduu ce se-ntampla pe strazi sau calitatea materialului sacosei unei pensionare care statea in picioare. Nu peste multa vreme insa jocul se repeta si, cu fiecare contact vizual, durata lui se lungea vizibil, ca la un test al clipitului. Devenea amuzanta situatia.

Din cand in cand fata butona tastatura unui nokia studentesc, dinala gros cu multa muzica pe el si culori stridente, si am presupus ca pastra legatura cu cineva de care tocmai se despartise sau cu care urma sa se intalneasca. Conversatiile lor probabil care erau pline de abrevieri tampite intrucat nu butona mult. Eu nu ma vad conversand in modul asta. Si oricum eu sunt mai tacut din fire... Revenind insa la dansa un fapt esential se petrecu. A pus punct mesajelor impersonale si a efectuat un apel care ar putea fi rezumat in “ce faci, vii la mine sa vedem un film?”. Dupa reactie - un ah scurt - am intuit un raspuns negativ. In momentul ala m-am hotarat.

La statia urmatoare i-am atins usor genunchii pentru a 4 oara (a 2-a oara intentionat), m-am ridicat in picioare, m-am scuzat zambind si am intrebat-o amical: Cobori? Si surpriza - a coborat. N-am vorbit prea mult, nici macar n-am intrebat-o de nume sau altceva insa filmul pe care l-am vazut impreuna nu va rula aici. A fost o singura reprezentatie, gen. Si aia cu usile inchise.

24 martie 2011

Voodoo Girl

Her skin is white cloth,
And she's all sewn apart
And she has many colored pins
Sticking out of her heart.


She has a beautiful set
Of hypno-disk eyes,
The ones that she uses
To hypnotize guys.


She has many different zombies
Who are deeply in her trance.
She even has a zombie
Who was originally from France.


But she knows she has curse on her
A curse she cannot win.
For if someone gets too close to her,

The pins stick farther in.


Tim Burton -
The Melancholy Death of Oyster Boy & Other Stories

ps: presupun ca metaforele sunt mai mult decat elocvente 

23 martie 2011

Alain de Botton, un filozof contemporan

Am citit ieri o mica colectie de eseuri scrise de Alain de Botton, nimic spectaculos, doar vreo 100 de pagini care vorbeau despre farmecul lucrurilor plictisitoare, despre vizita la aeroport doar ca sa privesti zborul avioanelor, despre calatoria cu trenul, despre cum te poti indragosti in cateva minute de o straina fara sa-i adresezi vreun cuvant sau despre o cina cu o persoana draguta care te extenueaza psihic. Cateva idei fecunde mi-au rasarit si m-au facut sa caut mai mult despre Alain de Botton asa ca am dat peste un discurs misto de la conferintele TED. Daca aveti 15 minute v-as sugera sa ascultati un filosof modern vorbind despre societatea noastra actuala in termeni de meritocratie, succes si esec, despre individualism, echitate etc.



Cateva idei desprinse:
- traim intr-o lume plina de snobi in care fiecare individ e judecat la repezeala dupa un singur aspect al vietii sale, fiind catalogat dupa o fractiune din personalitatea sa. jobul, profesia este un asemenea aspect.
- meritocratia este o societate ideala dar si o iluzie periculoasa intrucat daca crezi ca cei care merita trebuie sa ajunga in varf inseamna si ca vrei ca cei care merita sa atinga fundul, sa-l atinga. prin urmare pozitia in viata, in societate fiind meritata in loc de accidentala, face ca esecul sa fie si mai greu de suportat
- sentimentul echitatii si filozofia "you can do it" dau nastere la asa multa invidie cand altii din acelasi grup social reusesc.
- esecul in viata e mult mai puternic resimtit la ora actuala din cauza batjocurei mediatice. o gramada de oameni isi rateaza viata (sau o parte din ea) si sunt expusi ridicolului, opiniei publice. prin opozitie, in trecut, tragedia greaca era ca un medicament, cautand cauzele esecului si oferind un gram de intelegere.
- societatea actuala ne indeamna sa punem individul in centru, umanul, renunatand la orice cautare spirituala, la transcendenta. pe cale de consecinta o mare parte din oameni simt permanent nevoia de evadare, de rupere de cotidian si fuga "in natura". vrem sa fim in contact cu ceva non-uman... for a change.
- nu poti avea succes pe toate planurile asa ca e bine sa alegi la ce sa renunti.

21 martie 2011

Bye bye nenea Shakespeare

Un actor a trecut prea grabit in nefiinta. Poate-l stiti. Ioan Strugari, de la Teatrul National Timisoara. L-ati fi vazut in rolul lui Paris in Romeo si Julieta sau Lucius in Julius Caesar. Sau in Revizorul ca inspector scolar ori in Offside. Eu l-am remarcat in Bye Bye America in rolul zapacitului nenea Shakespeare, un "pustnic urban" radio amatorist care "facea emisiune" pentru pustii deziluzionati din cartierul sau. In realitate era insa si profesor pentru pustii de la Ion Vidu. Varsta 29 de ani. Trist si nedrept. Romanie, ne omori cu zile... zau asa.


Ati votat la RoBlogFest?

Eu am impresia ca daca nu esti blogar nu te prea intereseaza competitia asta. Si probabil ca nici daca esti blogar nu e musai sa te intereseze. Adica in anii trecuti cele mai votate categorii aveau in jur de 2000 de voturi si cand te gandesti la zecile(!) de mii de bloguri din tara asta si sutele de mii de cititori de bloguri, well, reactia e slaba.. Si ce-i mai interesant e ca blogarii valorosi nu dau atentie acestor "topuri" (daca vreti) si par a le ignora imediat dupa prima editie. De genul am venit, am vazut, m-am lamurit, it's not my thing... Nu zic c-ar fi rau ci doar ca-i amuzant.. E ca si cum s-ar teme de comparatii, le-ar displace competitia sau ceva de genu.. Ori firea lor suspicioasa ii indeamna sa trateze zeflemitor orice chestie care-i aduna intr-o gramada pusa sub reflectoare. Cred ca blogarii sunt foarte individualisti si daca le place sa bea bere impreuna nu inseamna ca le si place sa-si compare popularitatea. E semn de imaturitate. Ei sunt mai pragmatici acum, lasa numerele sa vorbeasca, totul e trafic si contabilitate iar sinele lor stie ca sunt cei mai grozavi. 

Anyway, eu am votat tura asta pe copiii de la Tvdece la blog colectiv, pe copilu' Sirb cel mare la blog popular (si nu contest ca in ambele cazuri am gandit mai mult cu inima decat cu mintea), muzica din reclame la blog muzica, Turistul la blog de turism si Biclistul la blog sportiv, ILoveHandmade la blog de fashion pentru ca era alegerea evidenta, LeBlogPiquant la blog culinar ca, mno, mananc picant... si la blog cinefil am inscris Marele nostru Ecran dar nu l-am votat. V-am lasat pe voi s-o faceti. Au mai ramas 3 zile.

17 martie 2011

Steampunk, a doua revolutie


Editura Millennium Books şi Grupul Librarium au plăcerea să îi invite, sîmbătă 19 martie, ora 19.00, la librăria Cartea de Nisip (str. V.V. Delamarina Nr.1, colţ cu Alba Iulia), pe toţi pasionaţii de literatură science fiction şi fantasy. Prilejul va fi lansarea antologiei STEAMPUNK: A DOUA REVOLUŢIE, editată de Adrian Crăciun.
Detalii mai multe la prietenii cititori de SF.

15 martie 2011

Descopera Timisoara pe 2 roti, editia II

Duminica, 20 martie 2011, aveti grija la biciclisti! Asta in cazul in care nu sunteti voi insiva biciclisti, situatie in care deja v-ati inscris la a doua editie a concursului "Descopera Timisoara" organizat de Verde pentru Biciclete si Clubul Sportiv Gratzu! Nu v-ati inscris inca? Nu-i bai, nici eu, dar o putem face si duminica dimineata inainte de start. Important e sa ne gasim tovarasi de pedalat intrucat e o competitie pe echipe. O echipa = 3 biciclisti. Daca aveti deja pe cineva in minte inca va puteti inscrie, folosind formularul online de inscriere, până azi 15 martie 2011. Restul la fata locului, începând cu ora 9:00, la Casa Verde pentru Biciclete – Platforma Timco.

Care-i rolul acestui concurs? Pai:

Această competiție sportivă este menită să-i ajute pe timișoreni să își cunoască mai bine orașul în care locuiesc, să facă mișcare și să folosească bicicleta în scop turistic, sportiv, recreațional și ca mijloc de deplasare mai sănătos și mai curat. Scopul nostru este de a promova și de a cunoaște orașul prin evidențierea atracțiilor turistice ale Timișoarei, de a încuraja cetățenii să utilizeze bicicleta și de a promova sportul în masă.
Cum se va desfasura? Fiecare echipa trebuie sa dovedeasca excelente calitati de orientare urbana si o conditie fizica sanatoasa pentru ca are de bifat maxim 45 de obiective in 3 ore. Fiecare obiectiv aduce puncte iar la final se stabileste clasamentul. Exista si premii serioase, nu e doar scop recreational:

Locul 1 : un CEC in valoare de 300 euro pentru echipă, un voucher pentru un weekend gratuit la Arsenal Park, tricou VPB, cupă, diplomă pentru fiecare din membrii echipei

Locul 2 : un CEC in valoare de 200 euro pentru echipă, un voucher care va acoperi 75% din tariful unui weekend la Arsenal Park, un tricou VPB, cupă, diplomă pentru fiecare din membrii echipei

Locul 3 : un CEC in valoare de 100 euro pentru echipă, un voucher care va acoperi 50% din tariful unui weekend la Arsenal Park, tricou VPB, cupă, diplomă pentru fiecare din membrii echipei

Cel mai tânăr participant : tricou VPB, cupă și diplomă

Cel mai vârstnic participant : tricou VPB, cupă și diplomă.

Detalii aveti mai mai multe pe situl oficial
Na, acum io intentionez sa castig, asta-i clar. Abilitatile mele de orientare intre librarii si cafenele sunt legendare. Doar conditia mea fizica s-ar putea sa ma tradeze ca nu m-am mai suit pe bitza de anul trecut. Azi insa i-am facut o proba dupa ce ieri i-am luat gume noi si am uns-o. Merge brici. Asadar, pedalam?

14 martie 2011

Social Call

De regula atunci cand dai un mesaj sau un apel telefonic bunul simt spune ca-i indicat sa ti se raspunda.. la un moment dat. Acelasi bun simt spune in cazul meu ca nu-i normal sa insist daca destinatarul pare "ocupat". Eu am propriul meu sistem, si presupun ca fiecare il are pe al sau. Spre exemplu cand sun, daca nu mi se raspunde, inchid dupa a cincea sonerie (asta in cazul telefoanelor personale ca daca e problema de servici insist pana in panzele albe; dar, cum ziceam, social call are alte reguli.. ale mele). Si daca am sunat o data nici nu vad rostul sa mai sun a doua oara, pe ideea ca apelatul are deja un apel pierdut si teoretic va reveni cand il va descoperi. Asa fac eu. Valabil si pentru mesaje. Din curtoazie e normal sa raspunzi... la un moment dat.

Daca nu raspunzi se cheama ca ignori, esti aiurea sau trimiti un mesaj subtil-tacit, hehe.. iar mie nu-mi plac subtilitatile decat daca-s amuzante sau ...cum sa zic, obraznice! Alea mute nu le inteleg... sunt mai rele decat "acest numar de telefon a fost suspendat" sau "abonatul nu poate fi contactat". Sunt nelinistitoare... te pun pe ganduri, iti deregleaza zen-ul.
Exceptii in care se accepta genul asta de ignore:
- alerta de tsunami, tsunami in progress sau tsunami aftermath iar retelele mobile sunt evident la pamant (that is, sub apa).
- Apocalipsa, cu altfel de dezastre decat tsunami caz in care vezi punctul unu.
- Vodafone si Orange au fuzionat, caz in care va fi o nebunie care ar face ca micile mele frustrari sa-si schimbe destinatia.
- esti plecata din oras intr-un loc fara semnal sau roaming cu iubitul pe care eu nu stiam ca-l ai. Enjoy the sex love I was about to give you!
- ai un deces in familie, pana la gradul 2 inclusiv. (varianta: caine, pisica, hamster)
- sunt un stalker, caz in care genul asta de ignorari nu ma afecteaza.

avertisment: acest post este inspirat dintr-un caz real un pic altfel. si nu este un pamflet asa ca, cei care ma aveti in agenda de telefon, va rog sa-l tratati ca atare.

12 martie 2011

Parov Stelar au fost superStelari

Misto festival s-a intamplat aseara in Timisoara. Scottish Pub i-a adus de data asta pe bune in oras pe Parov Stelar & Band iar concertu a fost epic. In deschidere au mai prestat Cover Band, facand incalzirea publicului cu slagare variate (multumim chitarei lui Crisovan si vocii dlui Bebe), si baietii din Publika care mi-au crescut pulsul pana la un nivel orgiastic cu un cover Muse - Uprising. Bine, au mai dat si covaruri Depeche, Coldplay, U2 si chiar Rammstein, dar ala dupa Muse a fost electrizant. Numa bun de atatat instinctele primare de concertoholic.

Iar cei de la Parov Stelar au fost frumosi, energici si au sunat excelent. Din pacate cei 2500 de oameni prezenti n-au prea avut loc sa danseze ca tipul asta intrucat locul era realmente ticsit. Insa un numar rezonabil s-au imbracat accordingly. Which iz good. E bine sa vezi ce se mai poarta pe la festivaluri, gen.. ce cravate, ce fulare, ce posete, palarii sau ce minore. Despre bere un sigur cuvant: Becks. In vreme ce eu am apreciat alegerea, e de porc sa nu mai ai variante.. dar poate au fost sponsor UNIC. Oricum insa, 7 lei mi s-a parut cu 1 leu prea mult. Despre vodci, wiski-uri si cube libre numa de bine, pret egal.

Locul de desfasurare (Centrul Regional de Afaceri) pare insa potrivit pentru asemenea manifestari din motive pur arhitectonice: e spatios.. Nu exista in Timisoara un club cu asa o capacitate. In plus acustica a fost bunicica. Dar o chestie de reprosat organizatorilor ar fi de fapt doua: garderoba si toaleta. La garderoba era o coada cel putin la fel de lunga ca si la intrare si daca erai om politicos iti lua cel putin o ora ca sa ajungi la scena. Iar despre toalete (marea problema pe care organizatorii de concerte din Romania par sa n-o priceapa) nici nu am cuvinte. Numai doua bai? Cu atatea fane Parov Stelar? Si la 2000 de oameni deserviti de un bar de 50 de metri si 20 de barmani? E un centru de afaceri, for god's sake, un loc expozitional, sunt sigur ca exista mai multe toalete decat 1+1. Mai ales ca evenimentul a durat vreo 6 ore. Bine ca nu sunt un pudic si n-am probleme cu marcat teritoriul.. dar stiti bacul ala.

Anyway, ce-a fost a fost, sper sa existe o editie a doua mai intensa si mai reusita. Parov Stelar rulz.



Ps: poze misto au facut astia de la Opinia TM.

11 martie 2011

Ora de Teatru

Salutare voua dragi teatrofili. V-ati saturat de stat in public? Aveti impresia ca joaca de pe scena e floare la ureche? Vreti sa depasiti nodul ala care va sta in gad cand trebuie sa "performati" in vazul cuiva? Teatrul Naţional Timişoara lansează din 2 aprilie 2011 o serie cursuri de teatru pentru amatori. Ora de Teatru va introduce in fiecare sambata, pe cale practica, in tehnicile specifie artei scenice: improvizaţie, vorbire scenică şi mişcare scenică. Va face actori de weekend, mai exact.

Programul deschide trei clase:

Să jucăm, să ne jucăm – cursuri pentru copii / sîmbătă, orele 11-13

Ne redescoperim prin teatru – cursuri pentru adulţi / sîmbătă, orele 13-15

Facem teatru împreună – cursuri pentru pensionari / sîmbătă, orele 17-19

Înscrierile se fac zilnic la Secretariatul Teatrului Naţional Timişoara, între orele 8-16, la tel. 0256 499 908, 0256 201 288, 0745 508 595 sau printr-un mail cu subiectul: ORA DE TEATRU, care să conţină numele, prenumele şi vîrsta.contact .
Data limită a înscrierilor este 31 martie 2011.
Cursurile sunt gratuite.

10 martie 2011

Pygmalion

...a fost si el un simplu visator.




‘As you are woman, so be lovely:
Fine hair afloat and eyes irradiate,
Long crafty fingers, fearless carriage,
And body lissom, neither small nor tall;
So be lovely!

‘As you are lovely, so be merciful:
Yet must your mercy abstain from pity:
Prize your self-honour, leaving me with mine:
Love if you will: or stay stone-frozen.
So be merciful!

‘As you are merciful, so be constant:
I ask not you should mask your comeliness,
Yet keep our love aloof and strange,
Keep it from gluttonous eyes, from stairway gossip.
So be constant!

‘As you are constant, so be various:
Love comes to slot without variety.
Within the limits of our fair-paved garden
Let fancy like a Proteus range and change.
So be various!

‘As you are various, so be woman:
Graceful in going as well armed in doing.
Be witty, kind, enduring, unsubjected:
Without you I keep heavy house.
So be woman!

‘As you are woman, so be lovely:
As you are lovely, so be various,
Merciful as constant, constant as various.
So be mine, as I yours for ever.’

Robert Graves, Pygmalion to Galateea

09 martie 2011

4 ani

Tempus fugit, nu-i asa blogule? Cine-ar fi crezut c-o sa traiesti atata? Bine, in afara de mine, care te-a sustinut in fiecare zi.. Dintre ai tai, prieteni de spatiu virtual, frati binari si html-isti...Cati? Cateva zeci? O suta? Dar, restul? Zecile de mii ce-or aparut dupa tine, ia zi ma, ti-or multumit careva pentru magnifica ta existenta? Sau s-or rugat in sinele lor digital sa-ti crape serverul si sa-ti fure locul in zalist? Lasa-i ma ca nu conteaza, noi suntem aici, ne simtem bine, ne distram, facem microtrafic, iubim tovarasii si fetele, intr-un cuvant, facem sa fie bine. Am io grija de tine.. numa, dai si tu o bere ceva? Ca-i ziua ta ma blogule!! Hai, LMA, ca tre sa-ti fac retrospectiva.


Doua chestii mi-au adus satisfactii nemasurate in anul blogosferic ce-a trecut: articolul in urma caruia am castigat o bicicleta (io rar castig chestii moka) si plimbarea prin Timisoara mea. In spate, la mica distanta, ar fi campania de Craciun in care am fost unul dintre mosi. Memorabil.
Cel mai memorabil a fost insa episodul Muse la Szigetfest... despre care o sa pastrez tacerea ca sa nu mai zgandar regretele celor ce l-au ratat.
Din colectia citadine sunt demne de amintit articolele despre Piata Unirii, despre etimologia cartierelor timisorene sau capitala europeana.
Evident ca seria articolelor-eseu a continuat, inchinand unul ţâţelor, unul femeilor frumoase, unul curvelor, unul fetelor bune si rele si unul sarutului.
La capitolul revelatii personale ar fi de notat: boala cititului, internetul ne face superficiali, multiversul si cam atat.
Un singur motivational: alege-ti viata. Imi era adresat mie, evident.
Reflectii personale despre instinctul animalic, imaginarium, oftici privind voluntariatul online si "jocul" de amor.
Niste articole instructive despre cum sa fii acolo fara sa fii de fapt sau  Decalogul blogosferic.
O serie epistolara inceputa cu Draga, nu suntem prieteni si continuata cu trei scrisori imaginare: unu, doi si trei.
Doua articole "muncite" despre comics si nuvele grafice.
Cel mai mult efort intelectual l-am depus insa ca sa scot din mine niste ganduri legate de cartile pe care le citesc si facand trecerea asta in revista vad ca au fost cel putin 15... cand oi fi gasit timp. Nu stiu de ce aveam impresia ca am scris mai putin in ultimul an.

08 martie 2011

Dare de carte

Adriana are prea multe carti in biblioteca. Eu am intotdeauna prea putine dar cum deja mi-am primit partea "regelui" (niste horror de la master King) imi rup de la gura flamanda si dau cui doreste astea doua carti: Lolita lui Vladimir Nabokov si Magicienii lui Christopher Priest. Prima nu cred ca are nevoie de explicatii, poate doar de un mic patrat rosu, nefiind indicata sufletelor puritane, iar despre a doua pot sa va transmit ca a fost ecranizata de Christopher Nolan in filmul The Prestige. Deci, daca stati bine cu imaginatia, putem spune ca-i un thriller cu Christian Bale...
In fine, cartile sunt in stare excelenta si sunt oferite fara obligatii de Adizzy prin intermediul meu ca cica as fi mai vizibil. Regula e primul venit primul servit. Precizati in comentariu pe care o vreti. Una la fiecare zic ca ajunge ;).

06 martie 2011

Comics and movies

Ce alta zi mai potrivita pentru a finaliza articolul despre comics decat 6 martie, aniversarea nasterii marelui cartoonist si publicist, Will Eisner. Daca n-ati auzit de el nu-i bai mare, probabil nu va plac comics-urile asa mult. Ideea e ca i datoreaza multe lui Eisner, atat pentru munca sa ca realizator de benzi desenate, cat si pentru rolul jucat in afirmarea nuvelei grafice ca o forma de literatura si, nu in ultimul rand, pentru teoretizarea acestei arte secventiale. Eisner a scris o carte interesanta pe acest subiect, Comics and Sequential Art (download here), in care examineaza estetica acestei modalitati de exprimare artistica. Curios e ca fiind o forma de naratiune vizuala la fel ca filmul, banda desenata s-a impus mai greu ca o disciplina distincta cu toate ca precede arta cinematografica si chiar o ajuta (etapa de storyboarding in productia de film). Adevarul e ca prin felul in care intrepatrund ilustratiile si proza, comics-urile au devenit un tip nou de limbaj, care necesita aptitudini de interpretare atat vizuale cat si verbale. In fine, cartea are vreo 150 de pagini si n-am apucat s-o citesc in intregime dar mi s-a parut demn de reflectat asupra aspectului referitor la “citit”:


A Contract with God n-o fi chiar primul roman grafic, dar e cel al carui succes a contribuit la popularizarea termenului si a acestei forme de ‘literatura’. Cartea lui Eisner nu mai ataca cliseul super eroilor ci ramane cu picioarele pe pamant aplecandu-se asupra relatiei omului cu divinitatea si cum rezista ea in fata vicisitudinilor vietii. Eisner s-a inspirat din propria copilarie, din vietile oamenilor din Bronx, integrand in roman teme ca saracia, imigrantii, viziunea asupra vietii si mortii sau chestiunea esecului.


Si, asa cum ne-am obisnuit in ultimii ani, si aceasta nuvela grafica va fi ecranizata. Sau cel putin exista intentia. Iar daca tot vorbim de comics in filme trec la motivul pentru care scriu acest articol. Am fost invadati de tot felul de stiri care anuntau proiectele celor de la Hollywood cu privire la cateva benzi desenate de succes variabil.

Prima din ele e pe cale sa intra in cinema sub forma unui blockbuster exploziv cu Daniel Craig si Harrison Ford in pole-position. E vorba de Cowboys and Aliens in regia lui Jon Favreau, un film de vara bugetat pe la 100 mil $. Materialul sursa il reprezinta un roman grafic scris de Scott Rosemberg, Fred La Vente si mai un tip in care are loc una din cele mai improbabile alaturari de personaje: vacari, indieni si extraterestri. Desi ideea nu-i intrutotul rea, promitand un nivel ridicat de awesomness, romanul sursa e atat de prost si plin de replici cheesy incat devine chiar amuzant. Dar are doua lucruri pozitive: introducerea si grafica. Iar ca bonus: sex interrasial. Un minus mare ar fi insa aspectul extraterestrilor ce par adusi din desenele animate ale anilor ‘80. Sper ca filmul da dovada de mai multe imaginatie atat in dialog cat si in gadgeturi.

zombie vs robots
Daca tot suntem la rubrica de alaturari neverosimile am fost surprins (dar nu foarte tare) de intentia anuntata de Michael Bay privind ecranizarea altei benzi desenate celebre: Zombie vs Robots. Contrar oricarei prejudecati, materialul sursa - seria creata de Chris Ryall si ilustrata de Ashley Wood - e original si promite rasfat vizual. Adevarul e ca nu poti da gres cu zombie si roboti in acelasi film. Seria grafica e intr-o forma triptica, cu 3 fire narative separate si deci 3 povesti independente: Kampf in care o trupa de mercenari si roboti guvernamentali lupta urban cu hoardele dezlantuite de zombie, Masques in care obisnuitul cleaning guy gaseste un costum robotizat care-l face teoretic invincibil in fata zombilor si Zuvembies vs Robots in care niste localnici haitieni participa la un ritual voodoo trezind un king zombie pe care sa-l controleze in lupta impotriva celorlalti zombie. Ok, don’t laugh yet. It’s quite refreshing! Iar artwork-ul e bestial, singurul minus e scurtimea seriei.


Una din cele mai interesante idei am gasit-o insa in Nemesis, o serie grafica creata de Mark Millar (autorul comics-urilor Kick-Ass), care propune o formula proaspata in care ii baga pe Batman si Joker in aceeasi persoana: un miliardar instabil si diabolic, pus pe razbunari nemiloase impotriva politiei si care se prezinta drept Nemesis. Cu alte cuvinte tipul ii vaneaza cu succes pe luptatorii dreptatii, un fel de dark avenger cu propriul sau cod al binelui si-al raului. Seria e destul de reusita zic, cu ploturi si twisturi succesive care ma fac sa privesc nerabdator spre Tony Scott, cel care si-a anuntat intentia de a-l aduce pe Nemesis pe marile ecrane.


Am lasat pentru final o ciudatenie din domeniu, o contra in stil indie data industriei si anume adaptarea unui film sub forma de benzi desenate. I Sell The Dead e o poveste intunecata si trasnita despre doi hoti de cadavre a caror cariera ajunge intr-un impas: unul e decapitat iar celalat reflecteaza asupra vietii sale marturisindu-se unui preot. Filmul e genul de comedie neagra (categoria B) cu o cantitate deloc neglijabila de gore & fun pe care regizorul s-a gandit s-o treaca si pe hartie intr-un roman grafic destul de izbutit. 

03 martie 2011

Ce inseamna pana la urma Capitala Europeana a Culturii?

De fiecare data cand se deschide acest subiect, si in ultima vreme se intampla cam des, lumea se imparte in 2 tabere: suporterii, care freamata la gandul ca orasul lor ar putea sa fie 'capitala' si contestatarii, care simt ca nu merita nicicare, ca nu se face nimic, ca arata jalnic, nici macar nu poate sa emita pretentii etc... Ei bine, Romania a avut o Capitala Culturala Europeana in 2007, Sibiu, care alaturi de Luxembourg a gazduit o multime de manifestari cu caracter cultural si s-a schimbat la fata prin investitii masive ulterioare nominalizarii! Acum Romania mai are o sansa prin 2020 sa promoveze inca o "capitala culturala europeana" si daca ii inteleg si-i aprob pe cei care-si sustin fiecare orasul in care locuieste nu-i inteleg de nici un fel pe cei care sunt neincrezatori si contesta superficial si absurd. Presupun ca nu e vorba de stupizenie sau rea-vointa ci doar proasta informare. As vrea sa schimb un pic asta.

In primul rand e nevoie sa ne punem de acord cu ce intelegem prin Capitala Europeana a Culturii. Presimt ca unii au impresia ca e un fel de medalie de onoare pe care o capata un oras pentru "activitati culturale deosebite", un fel de bataie prieteneasca pe umeri din partea comunitatii europene, un "Bravo ba! Asa da!" E fals. Titlul asta nu e un premiu care se inmaneaza pentru afisarea unei stari de fapt ci un gir de incredere in potentialul unei comunitati de a se schimba, imbunatati, innoi. E vorba de oferirea unei oportunitati pentru ca acel oras sa produca considerabile beneficii dpdv cultural, turistic, socio-economic, sa se regenereze, sa-si construiasca o imagine. E rebranding in cel mai sincer mod! Nu se reduce totul la o gramada de drumuri asfaltate si monumente tencuite! E vorba de potentialul uman, de comunitate, de ambitiile ei. N-are nici o legatura cu ce vedem acum in jurul nostru pentru ca in 10 ani multe se pot schimba. 

Citeam acum cateva luni din pura curiozitate o carte de branding.. Imi ajunsese in mana si am zis ca ar fi timpul sa studiez fenomenul. Si tipul asta, Wally Olins, scria pe la finalul manualului sau "Despre Brand" niste lucruri care se legau tocmai de frustrarea mea vis-a-vis de chestiunea Capitalei:
"tehnicile de branding intra acum in lumea necomerciala si ne puteam astepta ca ele sa se raspandeasca rapid, fiindca brandingul functioneaza. Ganditi-va la orase. Lumea e acum plina de concursuri pentru capitale ale culturii si capitale ale arhitecturii si designului. Din 1985, concursul pentru Capitala Europeana a Culturii s-a perindat dintr-o tara in alta, evitand cu grija sa ofenseze sensibilitatile nationale.[...] Pentru Glasgow, capitala britanica a culturii europene in 1990, din acea vreme dateaza inceputurile transformarii sale dintr-un cimitir al industriei grele decrepite intr-un centru creativ plin de viata, cu o cultura locala impresionanta si o industrie turistica prospera.[...] Inainte sa se deschida Muzeul Guggenheim, in 1997, singurii oameni care vizitau Bilbao erau marinarii de pe vasele care ancorau acolo si nu aveau altundeva sa se duca. Din 1997 (si pana in 2003, anul de publicare al cartii, n.r.) Museul Guggenheim a atras 5 milioane de vizitatori.

Punctul sau de vedere e destul de clar: prosperitatea unui oras depinde de schimbarea unor perceptii, de prefigurarea unor directii de dezvoltare si de o buna "reclama". Ideea de Capitala Europeana a Culturii e pe langa un soi de marketing orasenesc care functioneaza ca un catalizator pentru transformarea orasului prin dezvoltarea culturii si o celebrare a diversitatii si bogatiei culturale europene ori a valorilor istorice comune.

Acum noi avem niste orase care-si depun candidaturile: Cluj, Iasi, Timisoara, probabil Alba Iulia sau Brasov. Pe ce baza sa spui ca unul din ele n-ar merita titlul!?! Cine n-ar merita? O gramada de blocuri si sosele desfundate? Sau o comunitate de sute de mii de oameni cu potential sa se "reinventeze" social daca au sustinerea necesara? Cu ce e mai vrednic Pecs din Ungaria (CCE in 2010) fata de Brasov? Nu uitati ca:

 - Un oras este desemnat CCE în baza valorii unui program de evenimente culturale speciale pe care îsi propune să le organizeze în anul respectiv - an de exceptie – program special conceput, încoronând o evolutie de ordin cultural. 
 - Orasul este chemat să maximizeze valorile sale dar să si demonstreze creativitate. 
 - Nominalizarea trebuie să ofere oportunităti de cooperare si parteneriat durabil la nivel european. Trebuie să sublinieze atât trăsăturile comune dar si diversitatea culturală europeană. Această diversitate se referă inclusiv la ce au adus atât populatiile indigene cât si imigrantii. Unul dintre obiectivele cheie este acela de a întări constiinta cetătenilor europeni despre ei însisi, vecini si comunitatea europeană ca un întreg. (raport asupra insituirii, pregatirii, finantarii si desfasurarii programului prioritar national Sibiul Capitala Culturala Europeana 2007)

In care univers n-ar trebui sustinuta, spre exemplu, Timisoara... ma intreb..

02 martie 2011

Vicii si delicii, la modul personal

“Omul este suma actiunilor sale.” Gandhi, parintele independentei Indiei.
“Omul este suma nenorocirilor sale.” Faulkner, scriitor laureat al premiului Nobel.
“Omul este suma virtutilor si produsul viciilor sale!” Richie, licentiat in bloging amator...

Ok, si-acum ca mi-am exprimat cei 2 centi filozofici, e vremea sa vorbim de “viciile” mele. Ca e leapsa de la Crivat. Pai e simplu: n-am. Cel putin nu in sensul figurat de:
 
Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.(DEX)

Prin urmare nu beau (consum), nu fumez (intentionat), nu bag droguri, nu ma duc la curve, nu-mi sparg banii la ruleta, nu piratez muzica si filme in scop comercial, nu hackeresc situri guvernamentale just for fun si nu particip la seminarii motivationale sau religioase si nici la petrecerile hustler! Cu alte cuvinte nu am apucaturi nestapanite si statornice spre rau care sa ma conduca pe cea mai scurta cale in iadul desfatarilor (i)materiale ori in fata justitiei, fie ea in cer sau pe pamant.

Dar, nu sunt nici abstinent:

Consum bere, tequila, absint, jagger, mojito, cuba libre si ce fras mai imi vine pofta, dar nu deodata ci in cantitati moderate, cat sa ajung acasa pe picioarele mele! Oh, demonul alcool ruleaza prea fin, ce ma fac? Consum fastfood in ritm de minim un sandvis pe zi, o pizza pe saptamana si o shaorma la luna si da cred ca asta e viciul omului modern. Sau, daca vreti, “destrabalarea” papilelor gustative in ritm de pasul strengarului.
Consum tutun in ritm de cateva pachete saptamanal si sunt catalogat ca fumator pasiv cu spirit de sacrificiu...
Consum cafea si ceaiuri cu patima omului care-si iubeste tabieturile. iar tabieturile ma iubesc si ele si au grija sa-mi ofere un rasfat deplin.
Consum seriale tv ca un adolescent cu prea mult timp liber dar incerc sa ma las, promit. 
Consum literatura vulgara si violenta, consum pr0n amator, consum cinema facil in templul capitalismului - mall-ul - si consum banda de internet poluand blogosfera cu partea mea de linkuri (in)utile si glume tembele. just for fun.

Da, le fac pe toate astea intr-o masura pe care mi-o hotarasc singur. Consider ca am diligenta necesara. Sunt deci plin de vicii, delicii, patimi, metehne, pasiuni, naravuri, defecte sau mici placeri ale vietii...

Totusi, pentru ca era o leapsa care zicea sa-mi divulg marcile preferate in care se imbraca cele patru vicii prestabilite, ma conformez pe final:
Berea - nu cred ca exista vreuna pe care sa n-o fi agreat (cu exceptia Ursusului) dar cel mai mult consum Becks si Timi-nefi.
Tigari - tot ce se fumeaza in birt, plamanii mei nu se pot opune.
Cafea - nu beau cafea la filtru decat in vizita iar espresso-urile se impart in doua: alea de nevoie (la lucru, Lavazza) si alea de pofta (in Mokum unde au vreo cinci feluri de Arabica si o Robusta).
Tarie - tequila, absint, jagger in shot, vodka si rom-ul in coctailuri, iar de whiskey si tuica nu ma ating ca iese urat. Acum insa o sa-mi iau un deget din coniacul primit de la Andrei (marfa buna, de import, saru’ mana boieru’). Sa ne fie de bine.

Leapsa vicioasa se duce la Boss, Diana, Elza si Boghi.

01 martie 2011

5 centimetri pe secunda

...e viteza cu care florile de cires isi dau duhul, din clipa desprinderii si pana in momentul in care ating pamantul. Filozofie japoneza. De vazut filmul. Coloana sonora e sublima.. nu degeaba am stat 4 ore sa fac montajul cu care voi candida la oscar anul viitor...


Un Martisor ... negru!

Deci nu se face sa uiti de cititoarele blogului tocmai pe 1 martie, mai ales ca ponderea lor pe acest blog e de 2 treimi si deci in ipoteza in care io as trai mancand doar painea blogului fericirea lor ar fi, zic, imperios necesara. Prin urmare facem cadou un martisor. Dar cum rosu e asa de 2010 schimbam culoarea oficiala a zilei si-l vopsim negru. Negru e noul rosu iar martisorul e muzical si consta intr-un album gratuit de la o trupa nou-nouta: Ballerina Black. Ca gen se inscriu in post-punk/grunge revival iar cineva ii descria ca si cum Nirvana ar face coveruri dupa The Cure. Habar n-am ce inseamna asta in afara de blasfemie. Anyway, albumul e legal oferit, nu facem piraterie, a fost scos la iveala chiar de trupa prin decembrie, io recent l-am gasit si-l impartasesc. Se poate descarca exact de aici. In caz ca aveti dubii ascultati mai jos Microphones in the matress.