29 octombrie 2011

Asta-i negare?

Lumea are impresia ca a fi in negare se preteaza mai mult la cazul betivului care refuza sa accepte ca e betiv. Pe ideea ba esti beat, nu ba nu sunt. O presupunere lipsita de imaginatie sau, cel putin, neconcludenta. A fi in negare e foarte similar cu a fi injunghiat in mijlocul strazii cu o sabie ruginita si a te ruga la toti sfintii sa te trezesti cat mai repede din cosmarul asta. Sa te gandesti ca nu, totul e doar un vis, o sa-ti revii in 2 secunde si maica-ta o sa-ti aseze sub bot un mic dejun copios cu ochiuri si sunca plus un pahar de laptic caldut sa-ti stearga toate amintirile neplacute. Iar sabia din piept va disparea miraculos iar rana nici ca va fi existat. Asta in vreme ce realitatea se scurge o data cu sangele tau intr-o rigola insalubra. Moartea mea nu-mi apartine. Asta-i negare.

Iar asta-i ceea ce ma omoara incet dar sigur. Sa stiu ca ma amagesc regulat, sa stiu ca-mi construiesc scenarii care n-au forta de a deveni realitate si, totusi, sa le insuflu energie si sa sper in ele. Sa ma injunghii singur, cu propriile maini, incercand rand pe rand diverse sabii de pe-o panoplie invizibila sperand ca macar una va intra in teaca nu in mine. Si cu fiecare junghi sa-mi spun nu, e doar un vis, e doar in mintea mea, sa mai incercam o data. Asta-i negare.

Cu genul asta de metode ajungi usor sa pledezi lucruri fictive si sa sustii cauze la prima vedere nobile. Nimic nu e mai nasol decat dubla negare: amagirea proprie si convingerea celorlalti sa te amageasca la randul lor. "E ok ba, du-te mai departe. Nu-i paguba." Oh, da. Cand esti pus apoi fata in fata cu acceptarea cruda nu poti decat sa-ti doresti un buton rosu. Anihilarea totala a unei realitati infecte. In asemenea momente eu n-as sta prea mult pe ganduri daca sa zbor sau nu fulgii planetei asteia. Sunt slab, ma recunosc. Nu-mi pasa de nimeni decat de mine. N-am nevoie de nimeni decat de mine iar cand eu ma insel pe mine insumi e semn ca totul poate sa se duca dracu’.

Stiti ce inseamna de fapt sa fii in negare? Sa te negi pe tine insuti. Sa-ti refuzi judecata cea buna. Sa-ti reprimi sentimentele de teama de a fi deconspirat, cercetat, judecat. De teama de a te judeca singur. Jena de penibil. Sa te gandesti ca le vei “redacta” mai frumos cand vei fi mai pregatit sa intampini refuzuri si prejudecati. Sa iubesti gandirea alternativa, viata alternativa, prezentul alternativ. Sa-ti faci scenarii “asa cum trebuie” si sa le cauti implinirea. Sa-ti refuzi realitatea asa cum este ea, simpla, banala, dureroasa si sa te vezi drept actor in propria drama insa cu un numar infinit de vieti. “Una din ele o va nimeri” iti spui, iar asta-i amagire. 

Negare e sa te trezesti dimineata cu false amintiri. Cu visuri inexplicabile, cu chipuri si-ntamplari stranii pentru cei din jur dar de impact pentru tine. Cu gandire dubla si confuzie latenta, cu eforturi consistente de inchipuire a situatiei finale si pusee de autoconvingere nesanatoasa. “Familiar dar improbabil” iti intra in vocabular si totusi... undeva in adancuri cineva refuza sa adoarma. Adevaratul tu. Instinctualul. Te poti minti de o multime de lucruri dar nu de ceea ce simti. Daca iubesti, iubesti iar daca urasti, urasti. E simplu. Carnea nu uita chiar daca mintea se straduie sa convinga. Nu necesita explicatii, doar reactioneaza. Daca un chip se lipeste de ea, asociandu-i o emotie, sudand un manunchi de sentimente, nu exista cale pe lumea asta ca sa-l dezlipesti. Iar cand acel chip e in alte brate decat cele proprii nu exista metoda pe care n-ai incerca-o pentru a ti-l extirpa. Iar asta in vreme ce mintea iti lucreaza asiduu impotriva (sau spre binele tau, habar n-am) si-ti sopteste “e doar o amicitie nevinovata”. Asta-i negare.

6 comentarii:

  1. E foarte probabil ca ăsta să fie cel mai frumos articol al tău. Sau în orice caz, ăla care m-a atins ce mai mult. Poate şi pentru că eu nu mai pot scrie aşa de-o vreme. Mi-e dor să sufăr, aşa, măcar de amorul artei. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Parca ti-am auzit oftatul caracteristic :). Anyway, io nu-ti doresc decat sa nu suferi nici macar asa, de-amorul artei :)) chiar daca s-ar dovedi cu efect inspirational.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cred ca cineva putea sa spuna/scrie cele de mai sus mai frumos decat tine. Am citit si rascitit articolul si nu m-am saturat de el inca.

    Speechless.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mersi Dede. Asta-i efectul Grolsch, scoate ce-i mai bun din mine :p

    RăspundețiȘtergere
  5. bag de seama ca trebuie sa fii total in afara negarii ca sa poti analiza.nu neaparat sa observi pe altcineva, ci sa te observi pe tine la perfect compus.(ma mint singura ca am o logica impecabila)
    felicitari pentru simtamintele greu de digerat si ca nu ti-e teama...de lucruri.
    trebuie sa te citeasca omul de doua ori sa te inteleaga, nu-i nimic de negat aici.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc, dar nu sunt nici pe departe atat de complex. Doar solicitat din greu de framantari logico-sentimentale. e greu de pus in cuvinte clare.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?