27 septembrie 2011

Scripcarul pe acoperis, un "Broadway" oradean

Ce bafta pe mine sa ma nimeresc la Oradea chiar la inaugurarea Teatrului Regina Maria (acum rebotezat si renovat) si tocmai in seara de gala ce deschidea Festivalul de Teatru Scurt. Chiar nu speram ca ajungand la Toamna Oradeana sa am ocazia sa vad un spectacol de teatru, intrucat stiam ca, practic, ele incepeau de saptamana urmatoare. De fapt, la ora la care cortina de pe scena teatrului se ridica, eu preconizam sa fiu in trenul spre Timisoara. Astrele, muzele si ursitoarele au tras insa sforile ca mie sa mi se aseze lucrurile exact pe fagasul potrivit si sa am parte de un asemenea spectacol cum a fost premiera Scripcarul pe Acoperis. Asta e unul din cele mai cunoscute musical-uri jucate pe Broadway, din 1964 si pana acum avand peste 3000 de reprezentatii. Directorul teatrului, dl Vulcu, l-a ales pentru a marca momentul “renasterii” institutiei pe care o conduce (dupa 5 ani de reparatii si o largire a efectivului de artisti) si, totodata, a arata ce inseamna un efort comunitar concertat. Piesa lui Joseph Stein, adaptare dupa povestirea lui Sholom Aleichem, ii aduce la un loc cu romanii si pe maghiari si pe evrei caci cei din urma au platit drepturile pentru punerea ei in scena timp de 1 an de zile iar maghiarii au adus regizorul (Korcsmaros Gyorgy).

Spectacolul a fost precedat de un moment aniversar, actorul Ion Abrudan (in piesa joaca pe macelarul Lazar Wolf) fiind aplaudat si felicitat la scena deschisa pentru o cariera de 50 de ani. Fain moment. Omul a jucat peste 200 de roluri si a fost coleg de an cu Marin Moraru si de camera cu Gh. Dinica. Va dati seama cate amintiri are.

Revenind la Scripcar trebuie sa admit ca e unul din cele mai ample spectacole de teatru si dans pe care le-am vazut, antrenand in lupta aproape tot efectivul artistic al teatrului (vreo 55 de oameni provenind din Ansamblul Crişana, trupa teatrului Iosif Vulcan şi a Teatrului Arcadia care s-au unit). Fiind un musical, muzica a fost la loc de cinste: acompaniament live din partea Hakeshet Klezmer Band. Story-ul descrie viata unei comunitati de evrei din satul Anatevka, undeva in Rusia pe la 1900. Sufletul comunitatii e laptarul Tevye, om cinstit si harnic dar sarac lipit. De fapt saracia lui e jugul care-l roade si cea care ofera prilej pentru cateva din cele mai delicioase conversatii om-divinitate. Avand o nevasta apriga si 5 fete frumoase, trei dintre ele gata de maritat, Tevye n-are prea multe optiuni: trebuie sa le marite bine.

Insa traditia la evrei e sfanta. Doar se trage din Cartea Sfanta, “opera de proportii biblice” din care Tevye nu pregeta sa ne citeze cate-o pilda sau doua, la un loc c-o vorba de duh, desigur. Regula de aur ar fi ca nimic nu se leaga intre un barbat si-o femeie buna de maritis fara mijlocirea petitoarei. Ce te faci insa cand traditiile sunt asaltate de dorintele inimii si de ideile progresist-liberale aduse in sat de un om studiat. Fetele lui Tevye se pun de-a latul vointei paterne (de fapt mai mult materne, caci Golde, mama lor, e cea care vrea sa le marite bine) si de aici incolo o seama de incurcaturi pentru oropsitul Tevye. Istoric, problemele lui coincid cu perioada pogromurilor, cand evreii au fost deportati iar casele lor preluate de rusi. Momentul e relevat prin alungarea lui Tevye, a familiei sale si a celorlati evrei dupa ce initial “ceilalti” ii facusera praf nunta la ordinul militiei.

Cum era si lesne de intuit actorul din rolul principal, Richard Balint, a fost de-a dreptul magnetic: cantec, dans, prezenta, spirit.. Insa nici ceilalti n-au fost mai putin buni doar ca au avut parte de roluri de mai mica amploare. Totusi, nevasta si doua din fete, Hodel (Adela Lazăr) si Hava (Alina Leonte) au fost memorabile, la fel si Yelde (Elvira Rîmbu), petitoarea. Textul si cantecele au sunat foarte bine si firesc in romana, dansatorii Ansamblului Crisana au fost la inaltime, iar scenografia modulara care permitea decorului sa se schimbe pe intuneric in functie de “locul actiunii” a fost ceva inedit. Si da, au avut si un scripcar. Si da, statea pe acoperis.

Oradenii mai pot vedea spectacolul in 4 octombrie. Restul, cand aveti drum pe la Oradea, un an de-acum inainte... mare atentie la "scripcarul (de) pe acoperis". Canta dumnezeieste. Si joaca la fel.

fotocredit: Sebi Tonţ via Ioana Stef

4 comentarii:

  1. daca imi ziceai mie iti dadeam si eu pozele :P

    RăspundețiȘtergere
  2. te astept si la premiera Scripcarului din Timisoara, pe scena Operei..de data aceasta in rolul Goldei..:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi de anunt. La premiera nu ajung dar cred ca la urmatoarele spectacole pot :). Succes!

      Ștergere

Comentezi?