Cum stateam eu asa lejer intr-un hamac din Scart, rasfatandu-ma c-o bere buna asa cum merita orice barbat dupa o zi de munca, am avut o revelatie: mie chiar imi place berea, asta-i lucru stiut, si-as bea-o mai mult decat orice pe lumea asta (chiar mai mult decat nestea-ul de piersici care-i otrava mea, sa fie clar) dar cel mai mult imi place - si aici e revelatia - berea pe care n-am mai baut-o niciodata. Pentru ca exista o relatie speciala intre un barbat insetat si o marca de bere straina, una pe care n-a mai incercat-o pana acum, al carei gust nu-l cunoaste, a carei aroma n-a mirosit-o, a carei spuma inca n-a mustacit-o. E, daca-mi permiteti, un moment emotionant.
Ajungand la o asemenea constatare bahica si aflat in deplinatatea facultatilor mintale m-am hotarat sa colectionez marci de bere degustandu-le pe cele nestiute ori de cate ori imi ies in cale. Pentru ca ar umbla vorba ca sunt atatea feluri de bere in lumea asta incat si daca ai bea una diferita in fiecare zi pana la sfarsitul vietii tot ti-ar mai ramane beri pe viata viitoare. Si cum viata viitoare nu-i chiar garantata... n-am timp de pierdut.
Asa ca, fara s-o mai lungesc atata, adaug la colectie doua beri noi descoperite-n Scart:
Brakspear Oxford Gold, o bere englezeasca blonda pal, organica, care-mi aminteste de o tanara studenta la drept, nu foarte acidulata dar usoara la baut si cu ceva slaba aroma de fruct. Fiind o bere mai light (4,6%) iti trebuie cateva sticle ca sa faci versuri.
Wychwood Hobgoblin, bere dark sau rubinie care m-a surprins prin faptul ca nu-i atat de amaruie pe cat m-as fi asteptat. Ciocolatie ca o nubiana si cu o sticla de "furat" acasa, dupa un pahar de bere goblineza imi si imaginam un sequel LOTR.
Le-aş încerca pe ambele...
RăspundețiȘtergere