20 iunie 2011

Ruinele de la Jdioara

Jdioara e un sat cu vreo 600 de locuitori, la aprox 80 de km de Timisoara si 18 de Lugoj. Practic, cum iesi din Lugoj spre Caransebes, treci de Gavojdia si imediat faci la stanga de pe E70 catre Nadrag. Prima localitate e Criciova si dupa ea se face dreapta catre Jdioara. M-am dus ieri cu doi prieteni pana acolo sa vad ruinele unei vechi cetati medievale, cetatea Jdioarei, atestata documentar pe la 1320 insa datand probabil din secolele XI-XII. Ruinele le gasesti sus pe un deal, la vreo 25 de minute de urcus din sat. Nu-s vizibile de jos dar asta nu le face greu de gasit, satenii te indruma spre locul unde incepe traseul (da, exista un traseu marcat cu toate ca vopseaua marcajului e cam stearsa de ploi).


Din cetatea Jdioarei n-a ramas mare lucru, vizibila fiind doar latura nordica a fortificatiei, un zid de piatra gros de vreun metru si jumatate si inalt cam de 8-10. In interior zona e napadita de vegetatie si nu prea stii ce-i acolo, probabil pietris si ziduri prabusite. Asa ca nu e un loc potrivit pentru, io stiu, "picnic", cum a cazul cetatilor Soimos sau Siria din Arad. E pacat ca starea ei nu e prea grozava, ne-ar prinde bine o cetate-monument in judet. Mai ales ca Jdioara, ca orice cetate, are si ea o istorie destul de zbuciumata. In sec XIV a fost ocupata de rasculatii romani care-si cereau autonomia fata de banul de Caransebes fiind recucerita cu multa varsare de sange. In sec. XV a fost stapanita si de Iancu de Hunedoara, apoi de Ioan, fiul nelegitim al lui Matei Corvin. In 1599 a fost asediata de Baba Novac, capitan al lui Mihai Viteazul, si batuta cu tunurile vreme de 29 de zile fara sa poate fi cucerita. Prin secolul XVIII a fost un adevarat loc de haiducie, multi luptatori impotriva stapanirii habsburgice gasindu-si adapost intre zidurile ei. Generalul Lentulus insa a incendiat-o pe 26 ianuarie 1739 si, capturand 50 de haiduci, i-a impuscat sub zidurile ei.



Nimic din episoadele sangeroase ale istoriei locului nu mai razbate peste veacuri la calatorul curios care-si face drum pana pe dealul Plesa. Daca vrei sa-i stii istoria trebuie sa scormonesti pe interneti si chiar si-asa sursele sunt putine. Ultimele sapaturi arheologice dateaza din anii '70 cand s-au gasit fragmente de ceramica. Probabil ca starea deteriorata n-o califica pentru proiecte de reabilitare si inscriere in circuite turistice, desi cetatea e monument national. Insa cred ca s-ar cuveni o refacere a marcajelor, o curatare a balariilor si lastarisului din incinta si poate un panou explicativ mai bogat in informatii.. cheltuieli minore zic. Altfel, drumul pana la Jdioara e unul placut si ofera o panorama interesanta asupra zonei. Ca fapt divers, n-am intalnit picior de om pan' acolo si inapoi.





din fericire n-a batut vantul prea tare

3 comentarii:

  1. A fost o zi minunată! Mulţumesc de ocazie şi...la cât mai multe cetăţi-ieşiri :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai dar cat de bine e marcat monumentul, specific romanesc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Crisa: Da, cat mai multe. Vreme buna s-avem.

    @krossfire: eh, nici o iesire fara un pic de ratacire :))

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?