08 aprilie 2011

Opere cumplite, vol 1

Prima carte a lui Florin Piersic Jr nu e un roman, cum poate am fost inclinat sa cred datorita titlului, ci mai mult o colectie de texte scrise prin reviste: editoriale, articole sau, vorba actorului, “fictiuni reale”. Ele sunt insa completate de texte inedite nepublicate (si unele destul de personale), in care, daca citesti atent, descoperi o serie de frustrari ale artistului in lupta cu conventiile societatii noastre schizofrenice. Luate in felul asta textele formeaza un tot destul de unitar facand din Opere Cumplite o mica critica sociala. Personal nu citeam revistele in care publica actorul (Eva, Max) asa ca fiecare text a fost nou-nout pentru mine. Iar romanul - eseistic - mi-a intrat la suflet de la prima rasfoire, asa cum ii sta bine unei carti. Am gustat tonul acid, frust, cinic, ironiile dure sau paragrafele atent dospite ca sa mascheze sarcasmul implicit. Uneori era vorba de revolta alteori de blazare, cel mai adesea de lehamite fata de o lume de plastic lipsita de valori. Florin isi schimba stilul de scriere de la un capitol la altul: aici nu foloseste semne de punctuatie, dincolo vorbeste in jargon de jmecher, mai incolo e poetic si emotional ca apoi sa se preschimbe intr-un agramat pentru a sustine o idee. Unele texte sunt reflectii pur interioare iar altele conversatii fictive dar posibile din care auzim doar jumatate. Fiecare text (2-6 pagini) are o viata proprie si dezvaluie cate unul sau doua personaje pline de culoare, unele tipologice, altele identitare ori cate o poveste deloc extraordinara dar incarcata de savoare. Indiferent de punctul de vedere asumat, cuvintele lui Florin curg repede, ca un suvoi rece si clar, intra in suflet in doze mici si forteaza reactii. Respect.

fragmente:

băiat de băiat de tătuţ

ios băiat descurcăreţ. şi tătuţu meu a fost dăscurcăreţ. dîntotdeauna. a cumpărat la un preţ şa vândut dublu. sau triplu. sau dă cinci ori preţu de pornire. dăpinde cum bătea vântu. şi dă unde. d-asta pentru mine n-a fost măcar o zin care să nam ce pune pă masă. fraza asta cu pusu pă masă ie mai mult aşea o iecspresie. caşea zice sărmanu. io oricum frigiderul d-acasă îl ţin mai mult dă fiţă fincă io crăp doar pă la locale dă lux. în frigider am doar câteva sticle de beiliz ca să le fac praf pă pipiţe cân le-aduc la minen penthaus sămi vada linia beng şi olufsăn...


tu citeşti în continuare

exact în clipa asta tu începi să citeşti o poveste scrisă de mine. o ficţiune. exact ca toate celelalte. şi exact în clipa asta se mai întâmplă următoarele lucruri. o fetiţă suflă în lumânările de la tortul ei. azi împlineşte cinci ani. un actor se pregăteşte pentru un casting important. un liceean face dragoste cu o femeie pe care a cunoscut-o acum o oră. tu citeşti în continuare. un bărbat între două vârste stă în garsoniera lui proprietate personală şi se gândeşte la ce preţ s-o închirieze unui englez. un fotomodel în plină afirmare iese din baie şi păşeşte cu talpa goală pe un ciob ascuţit...


eu. supremul.

sunt cel mai deştept om din ţara asta. par vulnerabil. ceea ce mă ajută mult. eu sunt ăla la care te uiţi în fiecare seară. chit că ai studii serioase sau nu ştii să citeşti nici pozele. te uiţi la mine. eu stau cuminte. nu fac nimic. mai beau câte-un red bull când am un invitat care-mi face audienţă grasă până la 4 dimineaţa. dar nu beau des că-mi curge sânge din nas. în rest stau şi ascult. stau şi ma uit la sms-urile care curg pe ecran şi ştiu că te-am păcălit şi că n-ai scăpare. nu vreau să fiu în top 300. n-am nevoie de fiţe. eu sunt un simplu cetăţean care-ţi dă ţie exact ce-ţi trebuie ca să fii obosit mâine dimineaţă-n metrou. eu sunt ăla care-ţi aduce în sufragerie în fiecare seară un căcat foarte mare şi foarte puturos. şi plin de muşte. şi scriu pe el cu litere mari cuvântul senzaţional...


un om împlinit

bate vântul. nu foarte tare dar aici se simte. etajul 90. de fapt 91. mă sui cu un picior pe parapet şi mă sprijin în mâini ca să mă urc pe el. rămân câteva secunde pe vine şi-mi întind braţele în lateral ca să-mi recapăt echilibrul. mă ridic în picioare. încet. nu mă uit în jos ca să nu ameţesc. îmi aduc încheietura mâinii în dreptul ochilor şi mă uit la ceas. e aproape fix. fără cinci minute. peste cinci minute mă voi arunca în gol. n-am motive să fac asta...


ultima pagină din jurnal

12 ianuarie. sunt singur şi speriat. nu mi-am mai zărit niciun confrate de două luni. zbor peste oraşe ore-n şir. în fiecare zi. noaptea mă zgribulesc pe streaşina vreunei case şi încerc să aţipesc un pic. dar întotdeauna apar nişte oameni care cântă tare şi ţipă sau vorbesc urât iar eu mă trezesc cu fruntea transpirată şi rece. şi sunt din ce în ce mai speriat. ziua nu văd decât oameni agitaţi şi grăbiţi care schimbă hârtii între ei şi bagă bucaţele de plastic în nişte cutii de metal ca să scoată alte hârtii pe care le dau altor oameni. şi toţi aleargă de colo colo...

Florin Piersic Jr, Opere Cumplite vol. 1

6 comentarii:

  1. M-ai covins.. aveam dubii daca sa-l citesc sau nu. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. era si un "n" pe acolo.. emotiile :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Tocmai am inceput-o. Am citit doua povestiri si de-abia astept sa le citesc pe celelalte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Abia astept sa primesc cartea si s-o citesc:) Florin are ceva.....nu pot sa descriu in cuvinte, dar e atat de special.....e UNIC! Mie personal mi se pare multttt "PESTE" tatal lui :)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?