28 aprilie 2011

The Glitch Mob

Uneori vreau mai putine vorbe si mai multa muzica. Electronica. The Glitch Mob sunt anestezic curat. Sfasie timpanele, parlesc conexiunile nervoase, provoaca ticuri ritmate incontrolabil si fac intregul creier sa-mi sughita defectuos... Atunci ma asez jos si astept sa treaca piesa, sa termin albumul, sa depasesc momentul hipnotic.




26 aprilie 2011

Salveaza vieti cu 2% din impozit

Si anul asta eram confuz in privinta directiei in care sa virez "maruntisul" din impozit asupra caruia pot decide de capul meu. Oscilam intre SMURD si oamenii din Asociatia Romana a Filmului Independent (organizatorii Timishort Film Festival). Am primit insa la timp o "oferta" pe care n-o pot refuza. SalveazaVieti.ro investesc in Centrul de Excelenta Louis Turcanu din Timisoara pentru: laborator citogenetica moleculara, o camera sterila, doua camere de izolare, compartiment de terapie intensiva. E vorba de copiii bolnavi de cancer. Un proiect concret a carui realizare sper sa fie dusa la bun sfarsit si cu ajutorul meu, al vostru si al celor care si-au completat formularul 230. Stiti voi, ala cu 2% din impozit. Mai e timp pana in 15 mai.

O carte cadou [Leapsa]

Cred ca ideea acestei lepse a pornit de la niste oameni care nu erau siguri daca se mai dau carti cadou cu diverse ocazii si vroiau astfel sa afle/inspire/determine un raspuns pozitiv. Ori sa-si faca reclama in lumea "culta" (a se citi citita). Pe mine m-a gasit leapsa asta prin gratia Cristinei si, desi n-aveam nimic de dovedit intrucat mi-e greu sa-mi imaginez oameni care n-au primit sau oferit o carte cadou, mai ales ca in jurul meu cartile zboara mai ager ca porumbeii, m-am executat orbeste si am "donat" inca o carte din rafturile mele numa ca sa scriu aici ca da, oamenii isi mai ofera cate-o carte. Recipienta cadoului e blogerita FaraSfere, o mica obsedata intr-ale teatrului care tot mi s-a laudat in ultima vreme cu ultima piesa a celor de la Aualeu - Ferma Animalelor. M-am gandit ca nu i-ar strica sa citeasca si cartea lui Orwell. Atat.

In rest, ca sa revin la problema de fond, nu cred ca exista cineva in cercul meu de prieteni si cunostinte (si-s multi al naibii) care sa nu aprecieze o carte buna: fie beletristica fie poezie, fie motivationala sau un album de fotografie. Si nu mai mentionez cate carti am primit si eu in ultimii ani asa moka.. Probabil cin' s-aseama s-aduna. Habar n-am.

Bun, si fiindca-i leapsa provoc mai departe niste blogeri(te) sa faca cinste cu o carte buna cuiva mai putin apropiat... Deci mester Boghi, Elza si Anne, s'il vous plait...

25 aprilie 2011

Universul nostru straniu

Va invit sa urmariti prezentarea asta a lui Richard Dawkins, profesor de bio-chimie evolutionista la Oxford, care explica pe intelesul tuturor "ciudateniile" universului nostru si ne atrage atentia ca datorita cadrului nostru de referinta uman e posibil ca niciodata sa nu fim in stare sa pricepem cat de uimitor e Universul. Noi, ca fiinte umane, locuim si exploram fizic Lumea de Mijloc dar ne folosim creierul pentru a sonda macrocosmosul (guvernat de relativitate) si microcosmosul (guvernat de fizica cuantica). Iar despre fizica cuantica chiar si cei mai reputati fizicieni declara ca e foarte bizara si de neinteles intrucat rezultatele experimentelor violeaza in mod dramatic intuitia clasica iar stiinta violeaza bunul simt. Merita 20 de minute din viata voastra.
[video impaturit]



Iar pentru amatorii de chestii stiintifice de pe-aici as vrea sa semnalez "renasterea" revistei Stiinta si Tehnica sub un nou patronat (Fundatia Dinu Patriciu) si cu o echipa din care fac parte: Marc Ulieriu (editor in chief) si Alexandru Mironov (senior editor). Mi-am cumparat primul numar(8,8 lei) si am fost foarte multumit de calitatea print-ului, de fotografii si, indeosebi, de articole. Am devorat-o intr-o singura zi (120 de pagini).

Ce cuprinde:
  • news and facts: de la descoperirea celei mai indepartate galaxii pana la construirea unui anti-laser si a unei "imprimante" de organe
  • un pictorial cu proiecte noi ale lumii de maine.
  • dosar/portret despre Iuri Gagarin, primul om in spatiu.
  • interviu cu Mithbuster-ii Adam si Jamie. Nebuni de-a dreptul.
  • articol din categoria paleoantropologie, mai exact originea omului.
  • articol superb din lumea fizicii cuantice relevand ultimele directii de cercetare si paradoxurile la care s-a ajuns (teleportarea particulelor, interactia superluminica -cuantum entaglement- cand o particula influenteaza ce se intampla alteia fara a interactiona direct, etc)
  • istoricul comunicatiilor mobile si tehnologia 4G
  • un material foarte misto care propune niste raspunsuri fictive la intrebarea "ce s-ar fi intamplat daca lumea antica ar fi realizat potentialul primei masini cu aburi" inventate de Heron din Alexandria (10-70 d. Hr). Sfera lui Eol transforma forta aburilor in lucru mecanic doar in scop de amuzament. Totusi daca romanii ar fi intuit aplicabilitatile tehnice ale acestei inventii.. cum suna o revolutie industriala mai devreme cu 1500 de ani.
  • istoria matematicii arabe, fascinanta privire aruncata asupra "revolutiei arabe" in domeniul stiintelor din sec VII-XII
  • recomandari S&T, gadgeturi and stuff.
Abia astept numarul secund.

23 aprilie 2011

Paste linistit

Pofta buna la cozonaci si pasca, miei sau iepurasi, vinul sa-l beti cu masura si sa nu va spargeti prea multe oua ca e cu colesterol ridicat. In rest, numa' bine. Iisus ne vede...


21 aprilie 2011

Oh yes

there are worse things than
being alone
but it often takes decades
to realize this
and most often
when you do
it's too late
and there's nothing worse
than
too late.



Bukowski  
 

* la sfarsitul fiecarei zile constat ca in loc s-o fi trait am petrecut mai mult timp citind despre ce si cum traiesc altii. si atunci adorm hotarat ca in ziua urmatoare sa fiu mai atent ce si cum traiesc si, mai ales, pentru cine. dar cand ma trezesc ma vad din nou tras in vietile altora, ca intr-un cerc vicios, contempland de la distanta si in siguranta intensitatea altor trairi...aparent mai pline de semnificatii. dar cercul asta trebuie odata rupt, pana nu e prea tarziu.

20 aprilie 2011

Cinema love

One guilty pleasure a day keeps the psychiatrist away...Azi cinema, Audrey Hepburn si, in mod ciudat, Directia 5.


via Elza

18 aprilie 2011

Verde si noroi pe(ntru) biciclete

Duminica a fost o zi grea. Comparativ cu sambata pe care mi-am irosit-o la job duminica asta de florii a fost una "muncita". Insa din cale-afara de faina. A inceput cu plimbarea masiva de primavara organizata de Verde pentru Biciclete care a scos in strada, zice-se, vreo 1000 de biciclisti si care ne-a dus intr-un ritm lejer pe cateva bulevarde si strazi timisorene pana la Sosirea din Parcul Copiilor. Am semnat acolo condica impreuna cu cativa prieteni si blogari (nebuloasa, chinezu) si-am eliberat niste baloane reprezentative.

Doar ca unii dintre noi pusesera la cale ceva mai hardcore. O plimbare serioasa prin Padurea Verde ca sa inspectam traseele si sa vedem cum se comporta bitzele abia dezmortite. Nu mai zic de trupuri. Prin urmare subsemnatul, domnu Bleau, miss Dora si Ovidiu, impreuna cu niste baieti au purces in ritm crescut spre Padure. Acolo insa majoritatea s-au dat loviti de prima balta mai serioasa si au invocat diverse motive pentru a sede bland. Ovi si cu mine, vezi de treaba.. am ajuns pana aici, mergem sa testam terenul. Si ne-am dus..


o ora si ceva mai tarziu... in the middle of the fucking nowhere..
this way? or that way?



Dupa ce am misunat mai mult de 1 h si jumate prin padure, pe poteci si pe drumeaguri, prin balti si noroaie, am gasit o iesire care ne-a scos la Giarmata Vii. Eram cam murdari dar totusi uscati. O foame  crunta ne-a indemnat s-o luam spre Lacul Dumbravita unde era odata ceva restaurant Stejarul Fermecat, loc de popas pentru biciclisti.. Drumul cel mai scurt insemna pe langa padure si atunci s-a intamplat un mic accident cand am intrat naivi intr-o zona intinsa si "umeda" din care n-am mai putut pedala.

Reconfigurare traseu ne-am zis si haida prin padure. Nu de alta dar drumul ala il stiam. Si-am ajuns la Stejaru Fermecat care prin nush ce vraja era inchis si ne-am demoralizat o idee dar fiind barbati am strans din dinti, ne-am suit in sa si-al luat-o la galop pedaland spre primul loc din Dumbravita care vindea mancare gatita. Si l-am gasit pe cel mai fancy, ristorante pizzeria Al Piano, cu terasa si soare, numa perfect sa ne uscam noroiul de pe noi si bitze. Iar privirile clientilor din jur: nepretuite. Si-am infulecat cea mai buna pizza evar (si nu zic asta doar ca ne era foarte foame) si-am secat o bere ca sa ne hidratam si, dupa ce ne-am stors vrednic ciorapii, am pornit la drum spre oras. Mai aveam vreo 10-12 km pana acasa, dar altfel ii faci cu burta linistita.

17 aprilie 2011

Replica zilei

- Vrei mai repede sau mai incet?
- Nu conteaza. Important e ca vom ajunge impreuna la finish!



doi biciclisti...

Batranul dinozaur a luat-o razna

are you broken?
are you leaving?
is your blood red?
are you breathing?



Uneori ma imaginez ca sunt un batran dinozaur scapat de la circ dupa inca o reprezentatie de succes si care intr-un acces de furie incepe sa calce-n picioare lumea ce inca aplauda si-i scandeaza numele: Bravooo, bravooo! Iar lumea nu-si da seama ca spectacolul s-a terminat, ca dinozaurul si-a iesit din rol si incepe sa improvizeze o sceneta mortala si lumea sta si gusta macabrul... masacrul... hecatomba dezlantuita in acel cort alb-rosu de ultimul bastion al unei lumi disparute. Lumea sta realmente sa moara si sa vada cum se moare. Si eu, batranul dinozaur, cu creierul meu mic si reptilian infierbantat, nici nu realizez ca-i calc deopotriva pe cei care m-au huiduit si pe cei care m-au laudat, fara discretie, sunt cuprins de frenezia actului ucigator iar betia sangelui proaspat imi ameteste simturile erectate. Un moment orgiastic. Sunt embeduit intr-o pagina a realitatii horror, intr-un subdomeniu al divertismentului facil si scabros. Placere si teroare deopotriva, soc si groaza amestecate cu o fascinanta satisfactie a distrugerii. Daca cineva ar avea timp sa priveasca cu atentie ar observa pe chipul meu, chipul dinozaurului, un zambet crud, un ranjet mai degraba, sugerand bolnava delectare a acestei minti momentan ratacite. Ghinionul meu ca sunt atat de straveziu in expresii. Si-atunci acel cineva va lua o hotarare. Sa ma crute de suferinta venirii in simtiri, de momentul claritatii, de constientizarea acelei grozavii. Si ma va elibera din mizerie cu-n glont de calibru suficient tintit atent, exact intre coarnele mele dinozauricesti. Si reprezentatia se va incheia definitiv. Singele va tasni rosu, respiratia se va stinge. Cortina va rog. Am plecat.

13 aprilie 2011

Muta

Uite-o! In sfarsit a intrat. Iar si-a pus un status in franceza... Intr-una din zile tre’ sa m-apuc si io de limba asta, ca nu se mai poate... Da’ asa nu-i suport pe astia de vor sa para interesanti cu statusurile lor inteligente si filozoafe din limbi straine. Imi vine sa le dau numa’ pumni in cap. Bine, nu-i cazul ei, ca doar o cunosc bine si stiu ca vorbeste limba la perfectie, nu ca dudele astea de le vezi prin cafe des artistes la ore mici masacrand o scrumiera. Ea nu-i ca ele. Ea e culta si-asta se vede. Pacat insa ca nu mai vorbim asa des in ultima vreme... Nu-s ce are de-mi tot da ignor. Zici ca i-am batut pisica sau ceva. O fi avand vreo legatura cu ce i-am zis io mai demult, cine stie. Da nu pricep, ca mie mi-a trecut deja, is ok, ar fi normal sa fie si ea la fel, ce dumnezeu, doar nu pe ea o prinsese flama! Ok, hai ca-i deja available de 15 minute. Inseamna ca sta la comp. Ia sa ma fac si eu vizibil. Asa. Sa pun si ceva destept la status.. “Omul câtă vreme îşi trăieşte viaţa nu poate să şi scrie despre ea. Una începe unde se termină cealaltă.” Asta-i profund. Sigur o sa-i placa. Ea-i cu filozofie, cu de-astea. Si mie-mi plac dar nu le pricep intotdeauna. Sau asta: “singura diferenţă dintre un capriciu şi o pasiune e că întotdeauna pasiunea durează un pic mai mult.” Asta-i misto de tot. Oscar Wilde frate, nimeni ca el. Uite: “Femeile aparţin sexului decorativ. N-au nimic de spus dar nimicul ăsta îl spun într-un mod fermecător.” Gata, asta-i perfect. Provocator asa... Tre’ s-o scoata la atac.

27 de minute mai tarziu.

Barbatul si ecranul laptopului se afla intr-o competitie de sfidare vizuala. Nicicare nu schiteaza vreun gest de hibernare. Iar timpul trece fara ca vreo fereastra colorata sa nasca din neant o conversatie pe laptopul nefericitului. Indelung asteptata fiinta ignora in continuare prezenta lui activa in contactele ei si subtila lui dorinta de socializare. Incercam doar sa banuim efectele acestei inertii in sufletul lui. Ochii impaienjeniti si inrositi de lumina cristalelor lichide ruleaza in slow-motion vechile arhive ale memoriei sale afective. Pulsul, care i-o luase haotic la goana in primele secunde ale consemnarii acelei prezente digitale, acum s-a mai regulat, dar bubuie voios in tamplele-i ingrijorate. Asteptarea tinde sa transforme nerabdarea excitanta intr-o iritare foarte neplacuta. Barbatul nu pricepe cum poate fi ignorat de cineva cu atata insistenta. Frustrarea lui se accentueaza cu fiecare minut de tacere si in curand va deveni insuportabila. Cand asta se va intampla, cand tumultul interior isi va fi atins masa critica si fiecare fibra a fiintei sale va striga un vaiet surd, atunci cand aura intunecata a migrenei emanate de miliardele de spasme sinaptice care instigau la revolta se va fi asternut pe fruntea incruntata, abia atunci groaznicul va fi gata sa se produca. Si-atunci indolenta, ignoranta, uituca, insensibila, nerecunoscatoarea, egoista de fiinta lovita de mutenie va simti usturatura celui mai puternic buzz din istoria internetului. Sign Off!

Pedalarea de iarna-primavara 2011

Stiti ce-nseamna asta nu-i asa? Duminica scoatem bitzele in strada si pedalam organizat in spiritul Verde pentru Biciclete. Plimbarea de primavara e traditionala si nu se face sa lipsesti chiar daca se anunta vreme ne-buna. Avem un traseu de strabatut, facem un pic de miscare de dimineata, niste socializare pe doua roti, mai "enervam" niste soferi cu numarul nostru tot mai mare si poate-i corupem la schimbat vehiculul macar atunci cand se duc dupa tigari, pozam artistic in fata presei si ne dam verzi si fericiti in fata pietonilor curiosi. Sau pur si simplu ne plimbam de la platforma Timco (Cal. Circumvalatiunii) pana in Parcul Copiilor (Str. Michelangelo). Adunarea la ora 10. Plecarea in jur de 11, cred. A doua cafea mai mult ca sigur dupa 12 (old habits die hard).

Daca vremea tine cu noi, e probabil sa dam o tura prin Padurea Verde. Aer curat, un pic de offroad..

11 aprilie 2011

Absolut inofensiv

- Auzi, noi trebuie sa bem o cafea..
- Serios? De ce?
- Pai ca sa ma cunosti.
- Asa. Atat?
- Si ca sa ma placi.
- I-auzi. Si-altceva?
- Sa ma doresti?
- Asta ar fi intr-adevar de dorit.
- Si, poate, ca sa ma iubesti...
- Hai ma... Da ce direct esti! Si daca n-o sa te iubesc...
- Nu se stie.. e un risc. Dar pana acolo trebuie sa ma cunosti. Iar pentru asta trebuie sa bei o cafea cu mine. Azi daca se poate...
- Bai da repede te misti..
- Pai sunt cam nevoit.
- Te grabesti undeva?
- Nu e chiar graba. Dar, vezi tu, eu deja am o vaga senzatie ca te cunosc si parca-mi si placi asa un pic... iar in ritmul asta cred ca o sa ajung sa te doresc singur in capul meu. Si nu vreau sa astept prea mult singur. Ma-ntelegi...
- Esti diliu rau... dar o sa beau o cafea cu tine ca esti amuzant. Hai vino si ia-ma pe la sase ca atunci scap din tura. Sper ca nu esti vreun stalker sau ceva..
- Nuu.. si daca-as fi, as fi unul inofensiv. Absolut inofensiv!

09 aprilie 2011

Lectia 1 a vietii

don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option. don't make somebody a priority if they only make you an option.


asa. primul meu "tapet". acum o sa-l privesc o vreme.

08 aprilie 2011

Opere cumplite, vol 1

Prima carte a lui Florin Piersic Jr nu e un roman, cum poate am fost inclinat sa cred datorita titlului, ci mai mult o colectie de texte scrise prin reviste: editoriale, articole sau, vorba actorului, “fictiuni reale”. Ele sunt insa completate de texte inedite nepublicate (si unele destul de personale), in care, daca citesti atent, descoperi o serie de frustrari ale artistului in lupta cu conventiile societatii noastre schizofrenice. Luate in felul asta textele formeaza un tot destul de unitar facand din Opere Cumplite o mica critica sociala. Personal nu citeam revistele in care publica actorul (Eva, Max) asa ca fiecare text a fost nou-nout pentru mine. Iar romanul - eseistic - mi-a intrat la suflet de la prima rasfoire, asa cum ii sta bine unei carti. Am gustat tonul acid, frust, cinic, ironiile dure sau paragrafele atent dospite ca sa mascheze sarcasmul implicit. Uneori era vorba de revolta alteori de blazare, cel mai adesea de lehamite fata de o lume de plastic lipsita de valori. Florin isi schimba stilul de scriere de la un capitol la altul: aici nu foloseste semne de punctuatie, dincolo vorbeste in jargon de jmecher, mai incolo e poetic si emotional ca apoi sa se preschimbe intr-un agramat pentru a sustine o idee. Unele texte sunt reflectii pur interioare iar altele conversatii fictive dar posibile din care auzim doar jumatate. Fiecare text (2-6 pagini) are o viata proprie si dezvaluie cate unul sau doua personaje pline de culoare, unele tipologice, altele identitare ori cate o poveste deloc extraordinara dar incarcata de savoare. Indiferent de punctul de vedere asumat, cuvintele lui Florin curg repede, ca un suvoi rece si clar, intra in suflet in doze mici si forteaza reactii. Respect.

fragmente:

băiat de băiat de tătuţ

ios băiat descurcăreţ. şi tătuţu meu a fost dăscurcăreţ. dîntotdeauna. a cumpărat la un preţ şa vândut dublu. sau triplu. sau dă cinci ori preţu de pornire. dăpinde cum bătea vântu. şi dă unde. d-asta pentru mine n-a fost măcar o zin care să nam ce pune pă masă. fraza asta cu pusu pă masă ie mai mult aşea o iecspresie. caşea zice sărmanu. io oricum frigiderul d-acasă îl ţin mai mult dă fiţă fincă io crăp doar pă la locale dă lux. în frigider am doar câteva sticle de beiliz ca să le fac praf pă pipiţe cân le-aduc la minen penthaus sămi vada linia beng şi olufsăn...


tu citeşti în continuare

exact în clipa asta tu începi să citeşti o poveste scrisă de mine. o ficţiune. exact ca toate celelalte. şi exact în clipa asta se mai întâmplă următoarele lucruri. o fetiţă suflă în lumânările de la tortul ei. azi împlineşte cinci ani. un actor se pregăteşte pentru un casting important. un liceean face dragoste cu o femeie pe care a cunoscut-o acum o oră. tu citeşti în continuare. un bărbat între două vârste stă în garsoniera lui proprietate personală şi se gândeşte la ce preţ s-o închirieze unui englez. un fotomodel în plină afirmare iese din baie şi păşeşte cu talpa goală pe un ciob ascuţit...


eu. supremul.

sunt cel mai deştept om din ţara asta. par vulnerabil. ceea ce mă ajută mult. eu sunt ăla la care te uiţi în fiecare seară. chit că ai studii serioase sau nu ştii să citeşti nici pozele. te uiţi la mine. eu stau cuminte. nu fac nimic. mai beau câte-un red bull când am un invitat care-mi face audienţă grasă până la 4 dimineaţa. dar nu beau des că-mi curge sânge din nas. în rest stau şi ascult. stau şi ma uit la sms-urile care curg pe ecran şi ştiu că te-am păcălit şi că n-ai scăpare. nu vreau să fiu în top 300. n-am nevoie de fiţe. eu sunt un simplu cetăţean care-ţi dă ţie exact ce-ţi trebuie ca să fii obosit mâine dimineaţă-n metrou. eu sunt ăla care-ţi aduce în sufragerie în fiecare seară un căcat foarte mare şi foarte puturos. şi plin de muşte. şi scriu pe el cu litere mari cuvântul senzaţional...


un om împlinit

bate vântul. nu foarte tare dar aici se simte. etajul 90. de fapt 91. mă sui cu un picior pe parapet şi mă sprijin în mâini ca să mă urc pe el. rămân câteva secunde pe vine şi-mi întind braţele în lateral ca să-mi recapăt echilibrul. mă ridic în picioare. încet. nu mă uit în jos ca să nu ameţesc. îmi aduc încheietura mâinii în dreptul ochilor şi mă uit la ceas. e aproape fix. fără cinci minute. peste cinci minute mă voi arunca în gol. n-am motive să fac asta...


ultima pagină din jurnal

12 ianuarie. sunt singur şi speriat. nu mi-am mai zărit niciun confrate de două luni. zbor peste oraşe ore-n şir. în fiecare zi. noaptea mă zgribulesc pe streaşina vreunei case şi încerc să aţipesc un pic. dar întotdeauna apar nişte oameni care cântă tare şi ţipă sau vorbesc urât iar eu mă trezesc cu fruntea transpirată şi rece. şi sunt din ce în ce mai speriat. ziua nu văd decât oameni agitaţi şi grăbiţi care schimbă hârtii între ei şi bagă bucaţele de plastic în nişte cutii de metal ca să scoată alte hârtii pe care le dau altor oameni. şi toţi aleargă de colo colo...

Florin Piersic Jr, Opere Cumplite vol. 1

06 aprilie 2011

Sinestezie



Am vazut alaltaieri o fiinta multicolora. Era atat de colorata incat eu, prin definitie monocrom, m-am patat la randul meu. Chiar asa, din simpatie. Simpatizam cu modul ei de a fi. Unii ar numi asta dragoste. Ori iubire. Altii, mai simplu, amor. A-mor. Pentru ca, zic ei, in acele momente simt ca mor. Eu nu simteam ca mor, ba dimpotriva, simteam ca traiesc. Eram gata-gata sa alerg spre dansa, sa-mi rup camasa si sa-i strig: Priveste-ma. Sunt gol de tine. Iar dansa urma sa ma invaluie cu nuante vesele de rosu si de verde, de galben, albastru sau de mov si astfel sa cream un dublu curcubeu. Apoi insa mi-am amintit ce-am citit odata intr-o revista despre sinestezie. Asta e o insusire a unor oameni speciali de a percepe sunetele sub forma de culori. Un “defect” al simturilor. Poate sufeream si eu de o varianta mutant a acestei conditii si-mi vedeam sentimentele si starile in culori. Poate proiectam asupra ei emotiile mele dand culoare unei fiinte la fel de monocrome ca si mine. Daca si eu eram un “special”? Asa ma gandeam in timp ce pedalam de zor. Asa gandeam si cand intram in camera mea cu peretii albi si goi. Si cand m-am asezat la masina de scris email-uri tot asa gandeam. Cred ca din acea dimineata am devenit bi-color. Paginile mele nu se mai salvau doar albe ci erau pline de semne mici si negre, randuri ordonate ca niste riduri ale unor frunti imbatranite, cute electronice dand glas celei mai noi experiente de viata. Fara sa-mi dau seama castigasem o nuanta in plus...

Cine mai doreste la PRbeta? (Concurs)

ATENTIE: urmatorul articol se adreseaza celor interesati de comunicare si PR care n-au apucat inca sa-si achizitioneze bilet la PRbeta. Restul sunteti liberi sa dati skip. Mersi!

Deci asa. Organizatoarele conferintei regionale de Relatii Publice in online care se va tine la Timisoara in 12 mai mi-au pus la dispozitie doua invitatii: una mie si una voua, celor interesati. Si mi-au sugerat s-o ofer pe a doua in cadrul unui mic concurs de convingere in care doritorii (bloggeri sau entuziasti) sunt rugati sa-si motiveze intr-un articol pe blogul propriu sau intr-un comentariu aici dorinta de a participa la eveniment: "Adica ce face el/ea in real life si cum l-ar putea ajuta participarea la eveniment, pentru ce speakeri vine si ce spera sa invete de aici sau la ce intrebari ar vrea sa primeasca raspuns." Acum, eu stiu de ce ma duc si are partial legatura cu dorinta mea de a comunica mai eficient cu femeile din viata mea*, pentru ca sincer, uneori chiar nu ne intelegem. Probabil dupa ce o sa-i vad pe speakari transpirand in fata unui auditoriu de cateva sute de fiinte ma voi lamuri un pic. Dar asta-s doar eu.. Ma intereseaza mai intai de ce vreti voi sa mergeti si cat de frumos asezati asta in cuvinte care sa-mi mearga la suflet ca sa va dau invitatia..

Acum, daca aveti rabdare sa scrieti motivatia pe blogul vostru dati un link spre articolul asta ca sa aflu si eu de voi si puneti un link si catre pagina de oficiala a sponsorului concursului organizatorilor conferintei, in speta, Prbeta. Ca sa va dea de urma si dansii. Atat. Timp de gandire: 7 zile, pana pe 13 aprilie.. ca sa fie cu noroc. Apoi prin puterea investita in mine ca partener media, sustinator tehnic si suporter moral, voi delibera si voi acorda invitatia cu pricina (invitatie care inca se mai poate achizitiona online la pret redus pana in 10 aprilie) unui viitor specialist in comunicare! Bafta.

Lista vorbitorilor si detalii despre program gasiti pe site cum e si normal. Mersi de atentie. Continuam programul obisnuit.


* desigur ca am glumit. Nu exista atatea femei in viata mea incat sa am probleme de comunicare eficienta. Motivul real pentru care ma duc la Prbeta e protocolul din pauza si networking-ul cu oameni de vaza. Plus ca vreau sa discut cu Ana Bulgar de la Petrom despre sansele ca acum, in 2011, dupa anuntarea profitului urias al companiei, sa vedem o relaxare a preturilor la pompe...

04 aprilie 2011

Baiatul oranj

Baiatul oranj are ochii oranj, pielea oranj, buze oranj iar parul sau este enervant de oranj. Baiatul oranj locuieste intr-o casa oranj, pe o plaja oranj sub un soare fierbinte si foarte, foarte oranj. Chiar si marea din apropierea lui se numeste Marea Oranj.

Baiatul oranj nu se bronzeaza din motive evidente. Este prea oranj.

Baiatul oranj poarta numai haine oranj si se-ncalta cu tenisi oranj. Fara sireturi, fara sosete. Pe mana dreapta are un ceas mecanic oranj iar din cand in cand poarta o sapca oranj.

Baiatul oranj mananca doar fructe si pesti oranj iar bautura lui preferanta este Fanta Oranj.

Baiatul oranj nu are prieteni oranj sau altfel. E un individ solitar. Baiatul oranj are un loc al sau pe plaja aceea oranj, un loc cu o banca oranj si o umbrela oranj. Acolo, pe o masa oranj, baiatul tine un joc de sah numai cu piese oranj.

Baiatul oranj sade astfel in fiecare seara pe bancuta oranj si scruteaza orizontul oranj. Asteapta sa vina cineva cu celelalte piese de sah ca sa poate incepe jocul.

Baiatul oranj nu stie insa ca e fantezia unei fete mov.

02 aprilie 2011

DOMINO

Aseara m-am culturalizat un pic cu niste muzica simfonica la Filarmonica Banatul. S-a sustinut concertul pentru percutie si orchestra a lui Adrian Enescu, mare compozitor de muzica de film. Maestrul tocmai a implinit 63 de ani pe 31 martie si a tinut sa-si sarbatoreasca ziua in fata publicului timisorean. Prin urmare Zoli Toth (percutionistul de la Sistem) si instrumentistii condusi de bagheta dirijorului Horia Andreescu, au rostogolit peste noi bucatile muzicale ale Domino-ului intr-un ritm atat de sustinut incat eram in pericol sa intram cu totii intr-un film de actiune. Bubuielile sistemice ale lui Zoli, clinchetele, vijieliile, crescendo-ul viorilor si toate zgomotele alea frenetice au avut un impact extraordinar. Nebuloasa, care-mi era alaturi, zicea ca parca vede filmul. Niste copile din stanga ascultau fascinate. N-aveau mai mult de 10 ani. Adevarul e ca a venit lume foarte diversa la recital. Oameni de varsta a doua care probabil veneau la Filarmonica si acum 20 de ani, cupluri tinere imbracate la 4 ace, parinti cu copii, elevi si studenti au umplu sala Capitol. Eu m-am bucurat ca am mai prins bilete la timp.



Dupa Domino s-a mai interpretat si Uvertura Egmont si Simfonia 6-a Pastorala de Beethoven. Efectul uverturei s-a simtit pe piele. Perii mei au luat pozitia de drepti si nu s-au mai culcat pana la final. Nu sunt un consumator de muzica clasica dar viorile alea suna dumnezeieste din 5 metri. Iar Beethoven e din alta lume, asta-i clar. In vreme ce ascultam vrajit orchestratiile astea primavaresti ma gandeam cata muzica clasica am ascultat fara sa vreau cand eram pusti si ma uitam la desene animate. Tom si Jerry erau dirijorii copilariei mele.