17 februarie 2011

Crash

“Universul descris in Crash nu este nici realitate, nici fictiune, ci un fel de hiper-realitate care le anuleaza pe amandoua. Iar aceasta lume a simularii si a mortii, o lume de un erotism violent si intens, in care dorinta este cu totul absenta si unde tehnologia e devenit un scop in sine, nu este nici buna, nici rea, ci pur si simplu fascinanta.” Jean Baudrillard


Vine un moment in viata fiecarui cititor pasionat (pasional?) cand are impresia ca, gata, nimic nu il mai poate “impresiona” sau “entuziasma” din punct de vedere al grotescului literar, ca si-a bagat nasul prin atatea scorburi ale putreziciunii ca nici un miros nu-i mai inteapa narile. Acel moment m-a vizitat si pe mine deunazi si acum, o data trecut, sunt din nou readus la propria-mi realitate virginala: dincolo de mine e o lume nebuna iar J. G. Ballard o calareste de-i sar fulgii. Intalnirea mea cu Crash a fost destul de accidentala, sub forma unei vizionari nocturne a filmului cult regizat de Cronenberg in ‘96. Era vorba de o poveste bizara si intunecoasa, plina de erotism, care in esenta se reducea la “symphorophilia” sau obsesia fetisista a unora de a obtine excitatie sexuala pe calea zdrobirii de autovehicule.. Daca filmul era nitel iesit din comun cartea lui Ballard e parca pierduta din biblioteca alternativa a unei lumi distopice grotesti, ce pare sa se-ndrepte cu 100 de mile pe ora catre un autoghedon.

Desi il are in centrul povestii pe narator sub numele de James Ballard, romanul descrie mai indeaproape un alt personaj, Robert Vaughan, fost tehnician tv convertit in vanator de accidente, o relicva umana a multiplelor crash-uri organizate in scopul implinirii unui eros tehnologic. Prin intermediul acestuia James descopera “adevarata semnificatie a accidentelor de masina, insemnatatea leziunilor ca de bici si extazul coliziunilor frontale.” Conexiunea care se stabileste intre cei doi in urma accidentului suferit de Ballard si a interesului manifestat de Vaughan pentru el se va materializa in atragerea primului in acelasi joc fetisist, de vanare a orgasmelor auto. Impreuna cu sotia, amanta si diverse personaje feminine de aceeasi factura patologica, James incepe un dans pe patru roti in cautarea obsesiva a unei noi sexualitati, pe masura unui trup cicatrizat, stropit cu fluide corporale si oglindit in imagini explicite de o violenta si un erotism necenzurat si stilizat.

“Vaughan imi explicase toate obsesiile lui pentru erotismul misterios al ranilor: logica perversa a tabloului de bord imbibat in sange, a centurilor de siguranta manjite cu excrement, a parasolarelor stropite cu tesut cerebral. Pentru el, fiecare masina lovita declansa un tremur de surescitare; la fel si geometria complexa a unei bare de protectie indoite, variatiile neasteptate ale grilajelor de radiator zdrobite, proeminenta groteasca a unui tablou de bord impins in vintrele unui sofer parca intr-un act calibrat de felatie mecanica. Aceasta impletire de cutite cromate si sticla jivrata reprezenta pentru el eterna fosilizare a timpului si a spatiului intime ale unui individ.”

Actul sexual nu mai tine cont de cutume si morala iar coitul se petrece cel mai adesea in autovehicul, facand din acesta sanctuar, stimul si partener al desfraului. Trupurile mutilate ale victimelor acestei confortabile manifestari a geniului uman isi cauta mangaierea intr-un mariaj decadent de crom, vinilin, sange si lichid seminal. “Tehnologia devianta a accidentului de masina oferea sanctiunea oricarui act pervers.” Limita grotescului e depasita doar de acul vitezometrului in momentul impactului cu un parapet sau o limuzina glamoroasa iar paroxismul este atins in cautarea teatrala a mortii si legarea propriului destin de cel al unei celebritati, ca intr-un viol simbolic cu final descarcerat.

Crash-ull ballardian e astfel o fresca a decadentei unei culturi marcate de autosuficienta si plictiseala, o ingenioasa exploatare a celor mai ascunse dorinte si instincte omenesti si o explorare a unei forme de perversitate in masura sa-l faca pe Bruckner sa toarca alte luni de fiere. Dat fiind continutul insistent pornografic al acestei carti lectura ei se poate dovedi o reala provocare pentru neavizati iar in unele case chiar riscanta in caz de cadere in mainile unui tata supraprotector de fete minore (are coperti tari). Deci eticheta IM18.

criticilor sai:
“De-a lungul acestui roman am folosit masina nu doar ca imagine sexuala, ci si ca metafora totala pentru viata omului in societatea de azi. Astfel, romanul are un scop politic cat se poate de distinct fata de continutul lui sexual, insa mi-ar placea totusi sa cred ca este primul roman pornografic bazat pe tehnologie. Intr-un anumit sens, pornografia este forma cea mai politica a fictiunii, aceea care vorbeste despre cum ne folosim si exploatam unul pe altul, in cel mai imperios si nemilos fel cu putinta.” J. G. Ballard.

6 comentarii:

  1. mi-a amintit de un film in care unii incercau experienta intoarcerii la viața dupa ce mureau. se lasau nu stiu cate minute, si apoi se readuceau la viata cu ajutorul aparatelor. nu mai stiu cum se chema, desi l-am vazut de atatea ori... dar ideea cam tot pe acolo se invarte. tot o placere, ori poate curiozitate pana unde poti sa-ti duci limitele

    RăspundețiȘtergere
  2. @Elza: cred ca te referi la Flatliners. Acolo era vorba insa mai mult de o curiozitate stiintifica. In Crash e vorba de o deviatie patologica spre o sexualitate bizara. Placerea rationala vs placerea irationala, parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  3. da, asta era.

    ei, era doar o legatura pe care am facut-o eu. oricum din minte vin toate...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Elza: asa-i.
    @the unholy two: la Humanitas cu 10 lei.

    RăspundețiȘtergere
  5. e buna cartea. zilele trecute am citit-o culmea:)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?