29 octombrie 2010

Concerte: Travka, EMIL, Les Elephants Bizarres

Unele din putinele trupe romanesti care chiar imi mangaie auzul si ma indeamna sa cant in masina la stop vin si prin Timisoara cu niste acte live. Travka dau startul Halloweenului maine seara in Setup (ora 22, pret 20 lei) si totodata isi promoveaza ceva material nou, "Fetele-n luna", material care sincer nu m-a convins *inca. Sper insa ca vor avea si vechituri prin playlist pentru ca multi ar vrea sa simta Praga si nu prea-i lasa timpul sau ca restul pieselor de pe noul disc sunt supermegaubergeniale.
EMIL vin tot in Setup si anume pe data de 5 noiembrie ca sa ne reaminteasca ca sunt de 10 ani in biznis. Nu i-am vazut live pana acum sper sa-mi corectez programul de munca in asa fel incat sa fie onorati cu prezenta mea. Cu alte cuvinte, facem sa fie bine. Ora 22, pret 10 lei.
Les Elephants Bizarres viziteaza si ei Timisoara in 13 noiembrie (sper sa nu le fie nefasta ziua) si aduc cu dansii primul disc, Hello!, ca sa ne incante auzul. Concertul se intampla in Scottish Pub.
Sa vad daca ma pot tine dupa toti 3.

26 octombrie 2010

Fete bune, fete rele



Maică-mia îmi spunea că întotdeauna o să am de ales între fete bune şi fete rele. Doar între alea rele şi alea bune... Nu cred că poate fi atât de simplu. Oferta e mult prea generoasă. Există fete bune-bune sau fete bune-rău. Fete bune cu intenţii bune ori fete rele cu intenţii nebune. Fete bune cu dorinţe reprimate. Fete nebune cu pofte de primate. Fete deprimate care au avut intenţii bune dar au încăput pe mâini grele. Fete cu intenţii uşurele care au rupt mâinile prea bune. Fete fără nici un fel de intenţii, doar disponibile. Fete pline de impresii şi intenţii dar absurd indisponibile. Fete care cred că n-ai tu nas de ele şi fete care-ţi mută nasul de pe lânga ele. Fete de bar şi fete de bară. Fete caştigate la zar şi fete uitate la Zara. Curve. Nimfete. Corporatiste. Piariste. Fete bune dar prea triste, prea anoste, prea timide. Fete "rele" dar prea bete, prea pensate, prea vulgare. Fete cuminiţi care se spală pe dinţi şi ascultă de parinţi. Fete rebele care înjură de sfinţi şi scuipă coji de seminţi. Fete care nu ştiu deloc ce simt sau nu ghicesc ceea ce tu simţi. Sau care cred că ştiu mai bine decât tine ce trebuie să simţi. Fete care pur şi simplu nu mai cred deloc în simţăminte, fie ele bune sau rele. Fete care nu mai cred în ele. Fete confuze care se cred bune când sunt rele sau se vor rele fiind 'prea bune'. Fete bune dar suspecte de gânduri mai mult ca perfecte. Fete rele voit imperfecte şi cu o groază de imaginare defecte. Fete într-un anumit fel şi fete în exact felul opus. Fete de nici un fel, trase printr-un inel. Fete care, doamne fereşte, se dovedesc a fi un EL...

Bune sau rele e o alegere mai senină decât albe sau negre într-un joc de şah. Chiar n-are importanţă cu care joci sau care începe primul, ce contează e cu care rezişti mai mult fără să-ţi dai mat. În plus, orice pion, cât de mic, se poate converti într-o regină până la final.

Astfel că, mie nu prea îmi pasă dacă e bună sau rea respectiva, pentru că problema nu se pune asupra calităţilor ei morale. Ori asupra celor sexuale, dacă-i până acolo, materializate în dispoziţia sa de a ne înghiţi nouă orice fantezie. E loc şi pentru alea, există compromisuri, etc. Întrebarea care se pune e ce fel de speranţe vinde ea, ce fel de aşteptări iţi sugerează prezenţa ei. Adică e capabila să ofere ceva minunat după acel scurt dans ritual. Te vezi devenind un om mai bun lângă ea sau doar un individ ce se complace într-o plăcută aşteptare mortală. Atât. Restul e bătaie cu perne.

photo source

25 octombrie 2010

Piata Roosevelt

"Piata Roosevelt chiar există – este o piaţă în centrul oraşului São Paolo, Brazilia. Sunt de toate acolo: birouri, bordeluri, cafenele, o sală de bingo, un atelier de croitorie. Raimundo, zis Mundo – şomer – s-a instalat pur şi simplu acolo, în Piaţa Roosevelt şi stă. El este, prin forţa împrejurărilor, martor tăcut al unor fragmente de viaţă intersectate: un poliţist fantomatic, o secretară care mai are de trăit câteva săptămâni şi cea mai bună prietenă a ei – un travestit, un fabricant de arme care şi-a concediat angajaţii pe considerente morale şi care e îndrăgostit de o „bingo announcer”. Excentrici, tragici, comici, trişti, dar mai ales singuri, „locatarii” din Piaţa Roosevelt au acelaşi drept la viaţă şi la speranţă ca oricine altcineva, în oricare altă răscruce de drumuri a lumii."(Codruta Popov)


Piata Roosevelt exista si in Timisoara. In centrul orasului. Nu e o p-ta permanenta ci are momente precise cand se contureaza. E nevoie de un material semi-biografic scris de catre Dea Lohar, de o mana de actori talentati de la Teatrul National Timisorean plus un regizor "contaminat de surse energetice bizare" (Radu Afrim), de o scenografie de poveste (Iuliana Vilsan si Velica Panduru) si o muzica spaniola ce te poarta cu gandul in filmele lui Almodovar. Piata Roosevelt se dezvaluie astfel in Sala 2 a Teatrului o data pe luna, sau o data la 2 luni, cum ai norocul, si tine 2 ore jumate. Doar atat. Insa suficient ca sa-ti corupa simturile cu o felie exploziva de realitate braziliana. E un amestec bizar de drame personale si personaje dramatice prezentat sub forma unul cocktail acidulat, colorat, parfumat si ametitor de remarci glumete si poante lingvistice ("Mirador mi-era dor de tine", "De ce, Vito, de ce?"), de infruntari parodice si impuscaturi, dansuri sincronizate, slow-motion si monoloage reflective.


Piata Roosevelt nu e o poveste unitara si simpla de explicat ci se constituie dintr-o suita de acte diferite ca subiect si predicat, unele prezente, altele flashbackuite, unele sugerate iar altele pur si simplu narativ-reflexive ca sa le puna in context pe celelalte. Toate par sa se invarta in jurul tanarului Raimundo, un personaj tacut al Pietei Roosevelt, prezent in scena fie ca un Adonis in gradina luxurianta, care era in fapt un cimitir, fie inchis intr-un sac negru si aruncat in calea trecatorilor. Pana la clarificarea propriei sale istorii avem insa timp sa aflam povestile tuturor celorlati "locatari" ai Pietei. O ascultam pe transsexuala Aurora (Ion Rizea) cantand si sfatuind, ii urmarim pe travestitii de la bordelul Hotel Gloria (Catalin Ursu si Calin Stanciu Jr) si radem de ei ca de niste caricaturi, ne intristam de soarta Conchitei (Andrea Tokai) sau depresia fetei Bingo (Claudia Ieremia) si din nou ne trezim energizati de pofta de viata a lui Vito (Victor Manovici) pentru ca in final sa intelegem blazarea politistului Mirador (Romeo Ioan) sau durerea sotiei sale (Irene Flaman), al carui fiu Raimundo se ratacise in piata.


Mi-a placut extravaganta costumelor si fantezia decorurilor, muzica la flaut a Cristinei Padurariu si, dealtfel, intreaga coloana sonora semnata de Vlaicu Golcea si Utu Pascu, modul in care au fost personajele imaginate, conturate, interpretate, dansul Azizei (Alina Reus) si Suzanei (Calin Stanciu Jr, epic), momentele lui Bingo (asta imi amintea de robotul deprimat din Ghidul Autostopistului Galactic) si monologul revelator din final care mi-a facut pielea de gaina. Dar ca fir narativ piesa mi s-a parut usor ambiguua, poate asta era si ideea, nu stiu/nu ma pricep si o ideea cam lunga (asta s-a susotit prin public, io am rezistat). Mici strambari din nas la un spectacol, dealtfel, uimitor. Pentru o a doua opinie consultati dr Boghi.
*niste extracte ca sa aveti o idee

Foto by Radu Afrim

24 octombrie 2010

Cardul Confluenta Culturilor

Asta-i o treaba chiar misto. Cele 2 centre culturale timisorene, francez si german, au lansat un card cultural prin care te poti abona atat la Mediatecile celor doua centre cat, mai ales, beneficia de reduceri la partenerii culturali ai celor doua institutii. Pe mine personal nu ma gadila asa tare lectura in limbile franceza si germana, nu am afinitate pentru ele si m-am obisnuit cu gandul asta. Insa ideea ca imi fac un card cu 15 euro (sau 11 euro cu reducere in conditiile mentionate pe site), valabil un an de zile, si datorita lui am:

*Filarmonica Banatul - 50% reducere
*Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" - Bilete cu preţ redus la spectacolele curente
*Teatrul German de Stat - 10% reducere
*Teatrul Maghiar de Stat - 10% reducere
*Muzeul de Artă Timişoara - 20% reducere
*Librăriile Humanitas - 10% reducere la fiecare carte cumpărată
*Librăriile Cărtureşti - 15% reducere la fiecare ceai servit
*Librăria "Cartea de Nisip" - 15% reducere la orice produs cumpărat.
 plus Teatrul Iulia (15%) si clubul de dans sportiv Magnum,

 asta e cu adevarat ceva atractiv in conditiile in care chiar freventez multe din aceste locuri. Daca fac un calcul cate spectacole la teatru/filarmonica si cate carti mi-am luat in ultimul an voi avea un motiv puternic sa-mi reduc un pic cheltuielile.

Revelatie pentru lunatici

Nu stiu daca a fost influenta lunii pline de asnoapte ori doar frigul toamnei care m-a insotit spre casa insa cred ca am avut o revelatie. Era ora la care imi convine cel mai mult sa ma pornesc spre casa, cand nu mai sunt prea multe suflete pe strazi pustii.. sau suflete pustii pe strazi, oricum as spune-i bine, in fine, deci cand e liniste si pace, asa cum trebuie sa fie cand intunericul domneste. Am avut inspiratia sa aleg drept cale de intoarcere una din acele cateva strazi care implinesc niste conditii esentiale pentru un drum reflectiv: sa fie dreapta, lunga, luminata si pustie. In astfel de momente imi place sa-mi dau capul pe spate si ochii tinta-n luna fara teama c-o sa dau in gropi. Si oricat de ieftin ar suna, luna chiar avea ea ceva acolo sus, o atractie nedeslusita, o influenta neexplicata, ceva misterios, tainic, ademenitor si, ca sa nu uit, frumos. Imi stimula gandurile, imi inversuna imaginatia. Nu cred ca e cineva care sa nu fi admirat tacit o luna plina cel putin o data-n viata. Dupa o vreme insa am renuntat sa ma mai zgaiesc la ea si am coborat ochii in pamant pentru a-mi veghea mersul nesigur. Nesigur pentru ca pasii imi erau cam ezitanti, parca n-ar fi vrut sa ajung acasa inca... Si atunci am observat altceva. Mi-am vazut umbra. Umbra mea, singurul insotitor pe drumul acela, companioana tacuta si de incredere. Am realizat o chestie interesanta studiind-o din mers: umbra crestea si descrestea dupa cum ma apropiam sau departam de stalpii asezati regulat pe marginea acelei strazi pustii. Peste tot eram invaluit de lumina aia galben difuza, tipic felinarelor medievale. Si m-am gandit la felul in care spunem despre cineva ca ne insenineaza ziua sau ca ne lumineaza viata ori alte dulcegarii de tipul asta. O spunem de parca ei ar fi niste felinare. Niste stalpi luminescenti pe drumul nostru. Fiecare din ei ne asteapta sa-l vizitam, iar noi suntem atrasi de lumina lor si venim aproape, tot mai aproape, iar impreuna cu noi vine si umbra, la inceput lunga si neclara, abia conturata, apoi din ce in ce mai prezenta pana ce are aceeasi forma cu noi. Iar faptul ca atunci cand suntem in proximitatea luminii ne vedem propria umbra nu e lipsit de importanta. Umbra aceea reprezinta proiectia nostra asupra acestei lumi, locul nostru in ea. La fel de clara ne este pozitia in momentul apropierii de cineva. Totul incepe sa aibe sens. Persona noastra incepe sa se contureze mai bine. Si doar atunci cand esti exact langa felinar, cu alte cuvinte una cu el, umbra ta se uneste cu tine si proiectia ta devii chiar tu. Din nefericire inca nu am decis care solutie e mai de succes, sa te opresti din drum langa un felinar sau sa dezradacinezi felinarul si sa-l iei cu tine. Ce e sigur insa e faptul ca strada are multe felinare.

23 octombrie 2010

Numaratoarea de toamna

Maine, de la 10, biciclistii timisoreni se aduna la Timco, in Circumvalatiunii. Si dupa ce s-or aduna toti s-or plimba vreo ora prin oras. Ca sa se stie ca toamna asta iar numaram bicicletele, sa vedem cate or mai ramas, ca am auzit ca s-or furat destul de multe. Mai multe informatii evident pe site.

22 octombrie 2010

Wallpapers VIII

N-am mai bagat de mult wallpapere so here goes my desktop:




Un pic de lobby pentru PPR.

True Blood in cateva vorbe

Acum ca sunt la zi cu episoadele din cel mai tru' serial cu vampiri care circula in vremurile astea pe interneti pot sa fac o analiza exhaustiva a celor trei sezoane rulate pana acum:
  • Sezonul I - truly bloody
  • Sezonul II - truly sexy
  • Sezonul III - truly gay
Sper din tot sufletul ca sezonul 4 sa fie macar truly awesome sau truly epic shit with unicornz. Or midgets.

Anyway, tragand linie, speech-ul de mai jos e arta pura:

19 octombrie 2010

Tonight's favorite movie line (12)

Control: Ostrich and grizzly bear are the targets.

Sniper 1: The bear is down. Repeat, the bear is down. I got the bear.

Sniper 2: I think that's a wookie. That's a wookie.

Sniper 1: No, it's not, it's a bear.

Sniper 2: Is a wookie a bear, control?

Control: The bear target has changed. Target bear is now target Honey Monster.

Sniper 1: Is a honey monster a bear?

Sniper 2: A honey monster is not a bear.

Sniper 1: A honey monster is a bear.

Control: The honey monster is down. He was a target. He was a bear.

Sniper 1: The honey monster is down?

Sniper 2: The honey monster is not down, control. We have a wookie down.

Control: What's a wookie?

Sniper 1: A bear. It's a bear!

Sniper 2: No, it is a wookie. You've just shot it as a bear. (to Control) Is a wookie a bear?

Sniper 1: It's a bear. Repeat, it's a bear.

Control: The wookie is down. The wookie is not the target.

Sniper 1: Well, it must be the target. I just shot it.

Ce-i face fericiţi pe bărbaţi? (addendum)

Nu puteam să-l las pe Ovi să centreze mingea la colţul scurt fără să dea nimeni cu capul, aşa că plonjez eu.. Deci el a dat un Top 5, dau şi eu unul în continuarea lui ca să facem un Top 10 şi să-i învăţăm pe AskMen că n-au habar de bărbaţii români. Aşa că după ce le citiţi pe-ale sîrbului, le citiţi pe-ale mele şi o să aveţi o imagine clara şi obiectivă a fericirii bărbatului, fără chestiuni abstracte ca familia (care se poate să lipsească), prietenii (care pot să lipsească), jobul (care poate să lipsească), etc.

6. Alcoolul. Şi în principal berea pentru că ea reprezintă ingredientul principal în construirea unei burtici demne de scărpinat. Motivul pentru care berea îi face fericiţi pe bărbaţi e faptul că-i ieftină. Să nu ne amagim. Nu banii îi fac fericiţi pe bărbaţi ci cheltuirea lor pe lucruri care-i fac cu adevărat fericiţi. Recte, berea. Daca berea e ieftină îi rămân bani şi pentru alte lucruri care-l fac fericit, în speţa mâncarnea. Cui nu îi vine să creada îl invit mărinimos la o băuta cu mine şi tovarăşu Sîrb plus alţi câţiva tovarăşi de blogosferă, ca să măsoare indicele fericirii după fiecare halbă de bere nefiltrată. Şi pentru că am generalizat "alcool" merită amintită şi mişcarea de reînviere a şpriţului interbelic pe care o dorim mult ca alternativă mixului (toxic) de jack & redbull.

7. Viteza. Bicicletă, maşină, tren, avion, parapantă, barcă cu motor, cal, căruţă sau interneţi, totul trebuie să meargă repede-repede. Bărbatul şi goana lui după viteză sunt motivul pentru care civilizaţia asta s-a târât din grotă, s-a urcat pe primul animal ieşit în cale şi-a luat-o la fugă spre viitor. E imposibil să nu existe un gram de fericire în ea. Poate fi şi o reacţie chimică cauzată de adrenalină, dopamină sau ce fras de substanţe se mai plimbă prin sângele vitejilor de noi, nu contează. Eu îmi imaginez că bărbatul ce atinge viteza maximă într-un moment dat e în sinea lui asemeni unui câine ce scoate capul pe fereastra automobilului şi-i flutură limba în timp ce ochii i se umezesc. Iz that happy or what?

8. Orificiile. Astea-s date naibii. Noi bărbaţii ne-am născut exploratori, plini de curiozitate şi stimulaţi de orice crăpătură în care putem scotoci. Şi nu vreau sa fiu nesimţit. Chiar aşa e. Dacă urmăriţi cu atenţie în jur întotdeauna veţi găsi câte un individ profund dedicat unei activităţi cercetătoare, fie cu un deget mic într-o ureche, scuturând energic, fie cu arătătorul adânc înfipt în nas, scobind delicat, fie cu mâna sub cămaşă sondând buricul după o nouă scamă. Şi dacă rezistaţi până la finalul acestor tribulaţii veţi putea remarca zâmbetul de satisfacţie care-i va umple chipul atunci când căutarea lui a dat roade. Happiness is a warm finger :)).

9. Pârţurile. Chiar trebuie să dezvolt? Dumnezeule, facem muzică cu partea dosnică a trupului nostru. Ştim că regulile de conduită socială ne împiedică să formăm o orchestră spontană dar uneori regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Mai ales când e şi alcoolul implicat. Iar dacă totuşi reuşim să ne comportăm restrictiv nu cred că există om pe pământ să nu-şi fi îngăduit un solo de trombon seara, înainte de culcare. Pentru un stomac sănătos.

10. Explicaţiile. Nu ştii cum se instalează un windows? Iţi explică. De unde să descarci filme? Iţi explică. Cum să ajungi la Fabrica de Bere? Iţi explică. Cum e cu politica? Iţi explică. Bărbatul adoră să explice, să-si afirme superioritatea în cunoştinţe şi să câştige încredere. La fel de mult cum adoră şi să ceară explicaţii: poliţistului care l-a oprit, fiscului care l-a sărăcit, iubitei care l-a părăsit etc. Când ceva nu poate fi explicat el suferă cred un blocaj mental. Fiind un individ cerebral lumea trebuie să fie în acord cu raţionamentul său, astfel că orice necunoscută introdusă trebuie repede rezolvată. Soluţionarea îl ajută să scape de orice incertitudine privind abilităţile lui native sau dobândite şi astfel se poate concentra pe alte lucruri care-l fac fericit. (Apropo, indicaţiile geografice nu reprezintă explicaţii, ele existând atât înainte cât şi după revelarea lor în aceeaşi formă :p. Asta ca să fim siguri că prejudecăţile rămân valide în continuare).

Cam asta a fost.

18 octombrie 2010

Pofte săptămânale

Gata, am ieșit din weekend cu poftă de muncă, poftă de cafea, poftă de muzică bună de pe dnbradio, poftă de lolite ce zâmbesc prădalnic, poftă de culori tomnatice și aer umed răcoros, poftă de berea pe care n-am băut-o la TmBase din motive ce țin de conduita șoferului auto și, în general, poftă de viață. Poftă de filme cu super-eroi sau chinezi zburători, poftă de Kubrick și Hitchcock, de seriale SF sau comedii savuroase. Poftă de ceai negru cu gust de caramel sau cu miros puternic de bergamotă (earl grey ruleaza fin) sau poftă de ceaiul ei de mentă pe care mă îndeamnă să-l gust dar io refuz politicos nu pentru că ar fi prea dulce ci pentru că știu ce mult îl adoră. (Da-ntr-o zi o să i-l beau pe tot, just like that.) Poftă de citit la modul barbar "tot, acum și deodată", poftă de reînceput Miller sau de terminat Eliade și Umberto Eco, de încercat Celine-ul proaspăt achiziționat, poftă de cumpărat utopiile lui Morus și Campanella din cauza Noii Atlantide a lui Francis Bacon, poftă de trăit în alte vremuri și de scris cu pana înmuiată în cerneală chiar dacă nu mi-ar fi înțeles nimeni caligrafia.. Poftă de ieșit din urbanul violent și luat rucsacul în spinare, poftă de dormit în tren, poftă de aer montan și țuică fiartă, de foc aprig și miros de slană sfârâindă. Poftă de Social Spark-ul care se-ntâmplă vineri și de concertul The Moods și poftă de piesa lu' Afrim de sâmbătă. Poftă de oameni veseli și de bancuri proaste. Poftă de prieteni beți și bancuri bune. Poftă de oameni triști și gânduri negre ce se risipesc usor într-un miros de scorțișoară fină. Poftă de tequila și de scris pe șervețele, suporturi de pahare sau pe uși de toalete, poftă de intrat la băieți și găsit fete, de ratat confuz fereastra oportunității și făcut pipi pe copacii înfloriți. Poftă de pedalat cu mâini și fără mâini, singur sau în grup, urban, intravilan sau offroad, oricum ar fi la Numărătoarea de Toamnă. Poftă de orice e nou sau vechi, obișnuit sau ciudat, obscur sau senzațional, personal sau profesional dar care-ți dă un anumit semnal acolo unde știi că ai nevoie, în sinele tău.

Ps: post scris cu diacritice ca sa-l citeasca si Adi Dragos ;)

15 octombrie 2010

De ce beau barbatii buni...

Women! What can you say? Who made 'em? God must have been a fuckin' genius. The hair... They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls... just wanted to go to sleep forever? Or lips... and when they touched yours were like... that first swallow of wine... after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don't care if they're Greek columns... or secondhand Steinways. What's between 'em... passport to heaven. I need a drink.


pentru ca iubesc orbeste.

13 octombrie 2010

My Obsession

Am obsesii. Ce fac cu ele? Le consum.. Unele se termina...dar altele..


What can I do with my obsession
With the things I cannot see
It's a madness in my being
It's the wind that blows the tree.


Sometimes you're further than the moon
Sometimes you're closer than my skin
You surround me like a wintercoat
You come and burn me with a kiss
.



And my heart burns for you
And my heart burns for you..

Richie's Day va recomanda sa consumati cat mai multa iubire...

12 octombrie 2010

Arta de a avea intotdeauna dreptate

Nu se intampla des sa citesc carti care au drept rezultat senzatia ca sunt, literalmente, prost. Un 'prost luminat', constient ca in raport cu cerintele obisnuite ale societatii in care se desfasoara e suficient de "dezghetat" pentru a prospera insa care pus in graficul inteligentei umane e mai aproape de prostul satului decat de geniu. Nu mi se intampla asta pentru ca de regula nu-mi aleg carti atat de ambitioase intrucat iau literatura mai mult ca o concesie hedonista pe care o fac mintii mele si nu ca un reazam pentru spiritul auto-didact. Mai simplu spus: eu nu invat, doar ma rasfat.

Doar ca am pus mana pe Schopenhauer si Arta de a avea intotdeauna dreptate si dupa ce-am citit-o mi-am simtit mediocritatea. Nu pentru ca lucrarea n-ar fi accesibila (desi e plina de cuvinte latinesti, grecesti sau nemtesti) ci pentru ca citind-o il descoperi pe omul asta, care zicea de Hegel ca e un sarlatand neindemanantic si care i-a fost educator lui Nietzsche, ca ia o chestiune simpla cum e controversa si o analizeaza in mod logic, dezvaluind 40 de stratageme prin care sa castigi o infruntare verbala.

Dialectica eristica sau arta controversei inseamna sa ai o disputa verbala cu argumente pana in punctul in care ti se da dreptate. Important de distins aici e punctul de vedere al lui Schopenhauer care precizeaza ca esential acestei dialectici nu e cautarea adevarului un mod obiectiv, asta-i treaba logicii si tine de ratiune, ci castigarea disputei, prin orice mijloace. Nu pretind ca am invatat foarte multe din lectura cartii, e oricum doar schematica iar parerea mea e ca retorica si dialectica sunt chestiuni pentru care omul se naste si mai greu le invata. Am citit-o doar pentru mi s-a parut fascinant sa vad cum un ganditor analizeaza, filosofeaza, despre un subiect atat de banal cum e cearta. Mi-as fi dorit ca acum 12-14 ani sa fi venit proful de Logica sau tipa de la Filozofie si sa ne spuna "copii uitati o carte misto hai sa vorbim de ea" nu sa-mi explice concepte pentru care mintea mea nu era pregatita sa le digere.

Când tu dormi


Când tu dormi eu sunt treaz şi mă gândesc la tine.
Când eu dorm tu eşti trează şi eu visez că te gândeşti la mine.
Când eu sunt treaz tu dormi şi visezi că altul se gândeşte la tine.
Când tu eşti trează eu dorm şi tu oftezi că nu poţi să vorbeşti cu mine.

Când tu te scoli eu merg să dorm,
Când eu mă scol tu nu ai somn,
Te ţin de vorbă pân-adormi
Ş-apoi rămân eu cu nesomn.

La naiba, în felul ăsta n-o să dormim în veci împreună.

11 octombrie 2010

Interzis Accesul Animalelor

In weekend in Sala 2 TNT a fost Interzis Accesul Animalelor. Si, totodata, a fost interzis si accesul tinerilor sub 18 ani, intrucat subiectul piesei lui Rodrigo Garcia este violenta, in toate formele sale, fizica sau verbala, activa sau pasiva, indreptata impotriva animalelor, copiilor ori, pur si simplu, impotriva semenilor. Ce s-a petrecut acolo a fost mai mult decat un spectacol. A fost o luare de pozitie, un manifest in forma artistica.
"Spectacol iconoclast, declarat militant, Interzis accesul animalelor pune in fata  spectatorului, fara menajamente, ba chiar ostentativ, o oglinda brutala: intr-o criza morala abrutizanta ce precede orice alt fel de criza a acestei societati – politica, economica etc. - violenta devine un fapt cotidian, gradul de perceptie al acesteia se estompeaza din ce in ce mai mult, in lipsa unui cod moral personal onest, iar abuzul devine acceptabil." Codruta Popov.
Stiam ca voi fi intrigat de ceea ce se va intampla din cauza titlului si a subiectului dar tot am fost surprins de felul in care s-a desfasurat. Mi s-a sugerat chiar in debutul piesei o chestie care sa ma puna pe ganduri referitor la conditia artistului pentru a deveni vizibil: excesul in orice forma, buna sau rea, e ceea ce-ti trebuie pentru a iesi din multime. Trebuie sa sochezi spiritele amortite. Specialistii spun ca Garcia ignora toate conventiile, sociale sau teatrale, incalca toate regulile. Exagereaza deci. Premiul Noi Realitati Teatrale, acordat de Uniunea Europeana, Parlamentul European si Consiliul Europei in 2009 o confirma.. 

Subiectul spectacolului este dens, poate prea dens pentru o vizionare si cu toate ca actorii au fost minunati in rostirea monologurilor eu tot am fost bulversat. Era mult prea multa substanta in mult prea putin timp si nu aveam vreme sa reflectez. Sper ca asta era si intentia. Lovind in societatea consumerista, in felul in care media ne spala creierele, Garcia ne lovea si pe noi cu aceeasi agresivitate, cu aceeasi violenta sugerata fizic sau verbal explicita, la care singurul mod de a replica era rasul, fortat, inhibat, reactie inconstienta de a scapa de stanjeneala sau de a ascunde nevoia de a rumega ceea ce am receptat.

Mi-au placut actorii pentru ca, desi sunt sigur ca textele apartin autorului (Garcia e dramaturg, regizor, scenograf), pe durata spectacolului cele 5 personaje fara nume care au monologat, au lasat impresia ca-si exprima propriile ganduri, propriile credinte, dar nu pot spune ca 'au intrat in personaj', caci n-am recunoscut decat personaje arhetip, fete ale singurului personaj posibil - autorul - cel care s-a saturat sa taca.

Textul nu contine insa o luare de pozitie clara, nu e vorba de o lamentatie gen "uite ce se-ntampla" ci tocmai invers. Se tinde spre absurd in ideea ca abia cand absurdul devine rizibil alarma se va declansa automat si-ti vei reface pasii inapoi, spre origine. Astfel ca Ion Rizea, pictat ca un spirit razbunator dintr-o piesa kabuki, a explicat in 3 capitole cum sa dai o bataie buna ca modalitate de dialog, iar la sfarsit chiar am crezut ca cel putin un iepure va fi agresat. Alina Reus a imbracat treningul Miresei din Kill Bill si dotata cu o katana si o casca de motociclista a taiat capete imaginare aratand cat de gresit e sa gandesti cu capul altuia. Claudia Ieremia a expus in fata publicului o femeie totally fucked-up de parinti in vreme ce Andrea Tokai a imbracat culorile unui ultras polist dezamagit de tradarile celor din jur, fie ei patroni de club, politicieni sau prieteni sinucigasi. Apogeul l-a reprezentat Romeo Ioan care, in chip de Diavol lansat in showbiz ne-a cantat despre "moartea poneiului", trimiterea copilului (David Popa) la munca inainte de 15 ani sau fotograful belgian. O nebunie de-a dreptul. Reactia unui prieten "cred ca jumate din banii de bilete merge pe recuzita" este un bun exemplu pentru nivelul de implicare, mai ales ca pretul biletelor (10 lei) e din cale-afara de interzis.

foto: caietul-program, Adrian Piclisan

10 octombrie 2010

N-am Timp

Mereu cerşim vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă sevă nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mînii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

V. Voiculescu - Sonet CLXXXIII

Vine Tm10Base!!

Nu trec doua zile fara sa apara in discutii subiectul TmBase, de parca ne-am reconfirma eventul unul celorlalti, ca sa fim siguri ca nu da amnezia-n noi si uitam de el.. Realmente imposibil. Ca-n fiecare an, jumatatea lunii octombrie inseamna o noua editie de rupt timpanele la cel mai frumos festival electronic de pe la noi...iar cand spun frumos evident ca ma refer la numele ce vor fi prezente. In 2010 mie imi fac cu ochiu Jay Cunning, Jenna G si Black Sun Empire dar asta nu inseamna decat ca am niste cunostinte modeste despre fenomen in general. Am insa incredere ca lineup-ul va fi exceptional. Oricum vor fi peste 20 de artisti asa ca intre 14-16 octombrie se va dansa pana la epuizare. Programul pe zile aici. Treburile serioase incep pe la 22:00. Locatii: Joi in Setup, Vineri si Sambata la Halele Fructus, ca de obicei.
Pret bilete pe zile:
Joi (Opening Night): 15 lei | Vineri: 40 lei | Sambata: 50 lei
Pret abonamente
Festival: 80 lei | Vineri & Sambata: 70 lei

08 octombrie 2010

The Ghost Who Walks

Nu cred ca e nevoie de cuvinte.. just enjoy. Karen Elson e superba, muzica e melancolic-halucinanta iar clipul regizat de Jack White (adica de solistul de la The White Stripes, Raconteurs si ce proiecte mai are el..) introduce o atmosfera de Lynch in vizita pe platourile de filmare la The Crow organziand un jam-session cu echipa. Am o noua obsesie prieteni.


07 octombrie 2010

PayPalu si bancherii ardeleni

*articol neplatit cu o introducere mai lunga decat articolul in sine, peste care evident se poate sari

Nu-i un secret pentru nimeni ca lucrurile cele mai faine le gasesti pe interneti fie ca-ti trebuie o tzoala misto, un gadget cool sau vreo carte rara pe care saracele edituri de la noi n-au apucat inca s-o traduca. Si, asa cum te indeamna vorba romanului, gugalesti, gasesti si apoi pui chestia in cos si... platesti, normal. Ca nu-ti trimite nimeni cadouri (cu exceptia cazului in care esti blogar vedeta si influencer) prin urmare tre' sa-ti platesti damblaua. In cazul meu, de cand ma stiu n-am luat decat bani fizici; putini, ce-i drept, dar indeajuns pentru un trai cu griji si hobby-uri rezonabile. N-am nimerit sa lucrez in locuri unde-ti baga-n cont, iti fac card de salarii, iti dau credite sau iau dobanzi pe bani virtuali, etc.. Eu luam pleasca-n mana, toata odata, s-o simt! Dar intr-o zi, invins de generatia "ba n-am la mine, tre sa scot de pe card, unde gasesc un bancomat, de unde dracu sa stiu eu care imi tin bancomatu in buzunar" ma hotarasc si-mi fac card! DeDebit! Ca sa-mi bag leii pe el si sa fac cumparaturi din fata monitorului platind cu-n click securizat. Nici n-am apucat bine sa mangai cardurile ca imediat o inceput alta nebunie: PayPalu' - pretenu care plateste pentru tine... cu banii tai, desigur. Acum, eu ma dau destept in treburi online, dar cand ii vorba de bani parca le chibzuiesc un pic cam mult, incercand sa ma conving daca are sens sa ma complic. Bun si acum ca am terminat cu introducerea sa vedeti ce simplu e sa-ti faci contul de PayPal. Tot ce-ti trebe e un card valid.

Initial eram nitel confuz, ca peste tot pe interneti sunt destepti care scriu ce fel de carduri suporta plati prin Paypal, dar pe masura ce articolele lor se invechesc uita sa le updateze sau stearga. Spre exemplu niciunul nu spunea de bine de cardurile BT, ca eu mi-s client la banca ardeleanca. Mi-am zis insa ca tre sa vad cu ochii mei si mi-am atasat cardul VISA Electron la contul de PayPal. Normal ca Fail. Nici ca se putea altfel. Pentru ca o chestie pe care nu ti-o spune nimeni cand iti faci cardul e urmatoarea: pentru platile care solicita codul ala de securitate CVV2 (ultimele 3 cifre de pe spatele cardului) limita by default e zero! Si ea trebuie mai intai ridicata ca sa-ti poti valida cardul la PayPal (faza cu 1,5 euro luati si dati). Iar ridicarea se face printr-o cerere depusa la banca.

Chestia misto la BT e ca au un call center asa cum si-ar dori orice client nepriceput. Eu am sunat seara si-am dat peste o dom'soara amabila, rabdatoare si mai ales priceputa in treaba cu PayPal. Mi-a explicat imediat faza cu limita ce bloca verificarea si in plus, chestie de bun simt care m-a uns la suflet, m-a scutit de asteptare si a ridicat cu de la sine putere limita pentru valoarea aia de 1,5 euro ghidandu-l apoi pe nepriceput prin pasii necesari pt activarea contului. Asta grija fata de client. Bine, a doua zi tot a trebuit sa merg la banca ca sa stabilesc plafonul maxim de tranzactii dar asta era doar o formalitate. Eram deja gata de shopuiala. A doua chestie pe care o voi lua va fi un leptop.. prima nu v-o pot zice ca veti rade de mine...

05 octombrie 2010

04 octombrie 2010

Microcarte

0.01% din biblioteca mea. Si totodata cea mai importanta carte din posesie prin simplul fapt ca dincolo de calitatea ei de lucru rar si special (cred ca are vreo 70 de ani vechime), mai are si una simbolica, aceea de amintire a unei legaturi afective care a fost "rupta" pentru ca obiectul sa ramana la mine. Unii oameni pur si simplu te lasa cu gura cascata...In fine, uite-asa imi dezghet eu cunostintele de franceza adanc ingropate in neuroni din vremea liceului..



Ps: sorry pentru lipsa de originalitate a pozelor dar eu mai mult admir decat pozez..

02 octombrie 2010

Simfonia Alpilor si simfonia basilor

Manat de-un impuls de moment, acela de a familiariza o musafira venita prin Timisoara cu fineturile culturale ale orasului, am ajuns tocmai la festivitatea de deschidere a stagiunii 2010/2011 a Filarmonicii Banatul. Ce regal ni s-a servit. Simfonia Alpilor de Strauss a sunat realmente divin si m-a patruns pana in maduva oaselor acolo in randul 2 la cativa pasi de intrumentisti. N-am mai fost asa incantat de muzica clasica niciodata pana acum si nu-s chiar intaia oara in Filarmonica. Concertul din seara asta a fost ceva fantastic iar orchestra dirijata de Radu Popa a interpretat un poem al naturii sustinut de imagini din Muntii Alpi. Imaginile erau insa pur simbolice caci atentia nu mi-a fost distrasa de la instrumentisti si miscarile lor. Nu pot decat sa ma bucur ca ne-a dat prin cap sa intram in sala Capitol pentru asa o reprezentatie. Senzatia care te cuprinde cand vezi de-aproape fiecare ciupitura si miscare de arcus pe coardele viorii, fiecare clinchet de clopotel sau mangaiere de harpa e greu de descris.. Una din cele trei simfonii ale lui Richard Strauss descrie o zi petrecuta in Alpi de la ultimele ore ale noptii cand intunericul se scurge in zumzetul slab al viorilor facand loc rasaritului soarelui si zgomotelor bucuroase ale timpanelor care saluta noua zi. Sugerand imagini plastice ce-ar zugravi maretia si frumusetea naturii orchestra si dirijorul ei te provoaca sa descoperi zvuietul vantului, talangile turmelor, cascada, furtuna sau caderea noptii din final. Considerat un poem monumental, Simfonia Alpilor a durat vreo 50 de minute iar daca Strauss a compus-o pentru un complet de 125 de instrumentisti pe scena cei care s-au aflat pe scena (ceva mai putini) au fost minunati. Ca fapt divers m-am trezit intrebandu-ma daca nu li s-au incins arcusurile alea de la atata zel. Oricum din punctul meu subiectiv de vedere, prestatia a fost sublima.. Iar dirijorul ne-a parut foarte apropiat si mandru de orchestra sa, iar la final, efortul sau era vizibil prin picaturile de sudoare ce-i luceau pe frunte. Stima. Parerea mea e ca n-o sa mai vad Simfonia asta prea curand.. nu-i o treaba usoara.

La o ora si ceva de la evenimentul clasic am asistat la inca unul la fel de misto. In Sinagoga din Cetate incepea in cadrul Simultan-ului o performanta audio-vizuala de exceptie, un recital electronic al lui Zan Lyons din Marea Britanie care a dezlantuit o veritabila simfonie a basilor de-am crezut ca pica zidurile vechiului lacas de cult peste noi. Sustinut de video-uri abstracte si riff-uri distorsionate de vioara, muzica asta suna ca din alta lume.. Aveti o mostra jos dintr-un performance londonez.. Imaginati-va cum suna intr-un cub de caramida la o putere de multe mii de wati. Da.. nu va puteti, asa-i? Trebuia sa fiti acolo ma oameni buni ;).


Zan Lyons - Live from Big Face Art on Vimeo.

01 octombrie 2010

Social Media Summit

Am fost si eu la o conferinta mai acatari pe teme de interneti, multi-media, social-media, comunicare si alte nebunii dinastea care nu fac obiectul muncii mele. M-am dus ca simplu blogger curios la Social Media Summit, intrucat se zvonea ca e cea mai mare intrunire de acest tip de prin vestul tarii. Adica prieteni, era promovata de Manafu, pe care Chinezul il numea un "buldozer" in promovare, deci cum putea fi altfel? Organizat de cei de la Revista Biz, Ze List si Kasperski Summitul avea in centrul sau lansarea unui studiu pe care Biz si Ze List il facusera asupra influentei din mediul online si a celor care o au. In jurul lui insa a fost ridicata o perdea festiva de prezentari ale unor oameni foarte activi si priceputi in online , pe idea de  social media, oameni care au vorbit despre cum arata, cu ce se mananca si cum se foloseste ea in business.

Ok, n-o sa ma intind sa reflectez asupra a tot ce s-a discutat in alea 6 ore de conferinta..au fost ele suficient de lungi si prea de timpconsumatoare ca sa le reiau. Plus ca n-am memorie flash. O sa ma rezum sa punctez niste chestii ce mi-au placut si niste chestii ce nu mi-au prea placut... Gen ups and downs. Sau Like and Unlike, in termenii cărții cu fețe.

Liked:
- cum s-au organizat lucrurile: locatia (Hotel Timisoara), amenajarea salii, badge-urile, pliantele in numar rezonabil, faptul ca nu se fuma decat pe-afara (da, eu, nefumatorul alergic am putut sa respir ok) moderarea conferintei de cei 3 oameni, refreshment-urile suficiente..(apa, cafea + ceaiurile preparate de fetele Kasperski in cani branduite numa' bune de "sterpelit").
- Manafu ca moderator. Comunicarea e si ea o arta si Manafu se descurca ca pestele in apa.. sau ca un ninja la adapostul noptii.
- treburile ce ni le-a spus Marta despre Biz, istoria primei reviste de business din tara, greutatile, succesurile si initiativa aia geniala de a face un numar de revista in 48 de ore - la vedere. pure awesomeness.. eu am o chestie cu publicatiile de business, chit ca ele vorbesc despre ceea ce nu prea am, in speta banii.. citeam intr-o vreme Business Week-ul, asa ocazional, si  imi parea foarte interesanta.. acum am un numar de Biz de rasfoit acasa, cel cu influencer-ii din online.
- prezentarea lui Catalin Tenita de la Ze List (Tree Works). Omul are şpil, e cauterizant, carismatic, spiritual, cum vreti sa-i spuneti.. Vorbeste repede, energic..n-ai cum sa adormi la asemenea prezentari. Plus ca spunea lucruri interesante, dezvaluia topul ala al influencer-ilor si cum s-a realizat el.
- Grant McKenzie de la Ursus si Daniel Pana de la BCR.. Primul cu o prezentare sofisticata si profesionista, cu imagini, date, clipuri etc.. Al doilea vorbind liber fara "carje" de sustinere. Amandoi  mi-au parut mai fresh, mai "interesanti" as putea zice, decat restul vorbitorilor, probabil se recunoaste scoala de marketing in ei.. Totusi, McKenzie, avantajat cred si de limba engleza, mi-a parut cel mai bun speaker.. unele chestii chiar suna mai bine in limba care le-a inventat. Atat Ursus cat si BCR au inteles insa ca brand-ul nu le mai apartine lor ca si companii si ca tot ce ramane e sa gestioneze imaginea sa in comunitatile care se folosesc de el.
- Teo de la Kasperski ca ne-a mustruluit un pic pentru exhibitionismul de pe facebook. si ne-a zis ceva de gaurile de securitate.. maine imi schimb parola.. ceeea ce inseamna ca o voi uita poimaine si deci adio facebook.
- Laurentiu Dumitrescu, Chinezu si Dan DeCe au vorbit despre "cum sa" pornesti campanii pe facebook, twitter respectiv blog si trecand peste concluzia ca nu faci campanii doar pe un singur canal de comunicare, ci pe toate care iti sunt la indemana, chinezu a pus cireasa de pe tortul conferintei cu prezentarea si discursul lui care au binedispus audienta.
- ideea fetelor de la Avon care cred ca are un potential imens.. o retea sociala de gospodine sau studente vanzatoare de produse Avon care acum isi pot impartasi experienta online. Numai in Romania, betatesting Avon Connects..

Unlike:
- cred ca am fost un pic dezamagit de prezentarea lui Victor Kapra si nu pentru ca n-ar fi fost interesanta, cred ca era chiar foarte, numai ca omu s-a cam grabit.. erau multe chestii de zis..loc de intrebari etc.. in fine.
- prezentarea de la Carnation era mai reusita daca speakerul ar fi avut un pic de spirt in el.. pe multi cred ca ne-a adormit cu monotonia lui. Oricum era vorba de un studiu de caz cu femei gravide pe facebook..
- Vali Petcu aka @zoso. As putea sa-i dedic cateva paragrafe da ce sens ar avea. N-am inteles motivul prezentei lui la vorbitor. Nici el nu l-a inteles. Cred ca are de-a face cu prezenta lui in prima pozitie a influentatorilor si prin urmare s-a lipit de-o plimbare pana la Timisoara unde sa fie si el 'dezvelit' odata cu Topul. Doar ca pentru asta nu era nevoie sa speech-uiasca. In fine, nu mai mult de un "mersi, sunteti draguti" de protocol asa... Dar o prezentare? Lasa-l frate ca el e pro-blogger', le zice din suflet, face dobitoci, exhiba arogante, nu-l pune sa se justifice de ce a devenit "influencer" ca e ca la actorii deveniti staruri peste noapte.. shit happens. In fine, sa spunem doar ca la fel cum influenta lui nu ma influenteaza nici punctul sau de vedere nu m-a convins [inserati ce față galbenă va convine].

Participarea la conferinta cred ca a fost peste asteptari, vreo doua sute de oameni au venit, abia de-au ajuns scaunele pentru toti. Din punctul meu de vedere Summit-ul a fost reusit, multa lume a avut de castigat.. inclusiv eu am plecat cu niste informatii utile acasa. De ex ca sunt intr-o comunitate foarte restransa de vreo 1500 de conturi f active pe twitter. Nu mai vb ca eram doar cativa pe foursquare in sala... Vorbitorii sau organizatorii presupun ca au gasit si ei ce-au cautat - o audienta curioasa -  si presimt ca vorba se va duce iar pe viitor vom mai avea si alte intruniri de pe teme asemanatoare.