27 septembrie 2010

Hold Your Horses - 70 Million



Unul din cele mai misto clipuri muzicale vazute in ultima vreme le apartine celor de la Hold Your Horses iar ceea ce-l face remarcabil e faptul ca se constituie din recreari geniale ale unor tablouri sau fresce faimoase. Un fel de trecere in revista prin istoria artei in care poti sa descoperi pe:


*  Leonardo da Vinci (Ultima cina)
*  Boticelli (Nasterea lui Venus))
*  Rembrandt (Lectia de anatomie)
*  Vermeer (Fata cu cercel de perla)
*  Holbein (Portretul lui Henric VIII)
*  Géricault (Pluta Meduzei)
*  David (Moartea lui Marat)
*  Michelangelo (Crearea lui Adam)
*  Magritte (Fiul Omului)
*  Mondrian (Composition with Large Red Plane)
*  Frida Kahlo (Autoportret)
*  Picasso (Portret cu Dora Maar sezand)
*  Munch (Tipatul)
*  Van Gogh (Autoportret)
*  Andy Warhol (Ten Marilyns)
* Gabrielle d’Estrées si una din surorile ei (autor necunoscut)
* Cimabue (Maestá)
* Caravaggio (Salome)
* Manet (Olympia)
* Delacroix (Libertatea conducand poporul)
* Dix (Portretul jurnalistei Sylvia von Harden)
* Klimt (Sarutul)
* Chagall (La Mariée)
* Velázquez (Las Meninas)
* van Gogh (Floarea Soarelui)

23 septembrie 2010

Boardwalk Empire

E indiscutabil faptul ca The Sopranos e cel mai de succes serial de televiziune (dpdv financiar) si unul din cele mai reusite seriale create vreodata. Cultura pop americana a avut intotdeauna o slabiciune pentru operele mai mult sau mai putin fictionale ce zugraveau lumea gangsterilor, incepand cu anii 20-30 cand filmele aveau un mesaj moralizator sau jucau rolul de avertisment (ex The Public Enemy) si pana la cea mai apreciata saga dedicata unui clan mafiot (Godfather). In televiziune Sopranos pot fi considerati "godfatherii" moderni iar printre cei care au stat la baza succesului lor se numara si Terence Winter (scenarist si producator executiv alaturi de creatorul David Chase). Acum Winter isi propune sa dea lovitura din nou, in nume propriu insa, cu noul serial inspirat din viata gangsterilor americani din vremea Prohibitiei, Boardwalk Empire. Si e promitator. Am vazut primul episod, regizat chiar de Martin Scorsese (e si producator executiv), si nu s-a precupetit nici un efort. Povestea incepe exact in noaptea Prohibitiei, in anul 1920 si se invarte in jurul personajului Nucky Thompson, politician/mafiot in Atlantic City. In rolul principal...tobe!!... Steve Buscemi. Scorsese e raspunzator pentru aspectul stilistic al seriei si imi aminteste de Casino: fineturi si stralucire imediat urmata de violenta explicita. Dupa cate am inteles primul sezon e deja filmat si s-a comandat un al doilea, asa ca o sa vreti sa stati pe el zilele urmatoare. In pilotul proaspat vizionat au intrat in poveste si personaje faimoase a istoriei mafioate intre care Lucky Luciano si Al Capone, care sper sa apara si mai departe, chiar daca locul lor de joaca era in New York respectiv Chicago. In distributie mai intra Michael Pitt in rolul lui Jimmy, "gorila" lui Nucky si Michael Shanon (agentul federal Nelson).

Blogmeet XXXII

Stiu ca TM-99-Blog e cazut de vreo luna dar, credeti-ma, sunt niste circumstante mai speciale, chestiuni legate de hosting pe care o sa vi le explice Dan daca veniti duminica la Blogmeet. Ar fi a 32-a intalnire pentru cine mai sta sa le numere (in speta eu) si parerea mea e ca ar trebui sa discutam un pic de soarta lui, adica a TM-99-ului. Impresia mea e ca blogul asta a avut o existenta asa de sincopata de ma mir ca inca mai vreau sa il resuscitam. A fost ca un copil nascut prematur. Cred ca are nevoie de niste sange proaspat si ceva idei noi. Poate ca sunt un naiv dar mie mi-a facut placere sa scriu pe el in trecut, chiar si atunci cand il foloseam doar ca simplu avizier pentru intalnirile noastre. Din pacate el a fost considerat cam atat si cu asta basta iar chestia asta m-a facut si pe mine sa devin blazat in privinta sa. Cred ca TM-99-Blog are un potential enorm dar numai daca ii pui o inima, un nucleu de oameni care sa-l tina viu prin articole si comentarii. Treaba asta ar fi bine s-o discutam duminica, sa stim concret cine e dornic de implicare. Asadar facem o sedinta?

Later Edit: ne intalnim in Irish Public House, duminica de la 18!

20 septembrie 2010

Sa mai pedalam un pic

Asa deci. S-au mai marcat niste piste de bicicleta prin Timisoara (pe Bul Mihai Viteazul), ceea ce-i bine, le-am si testat o tura si ma declar multumit dar astept sa vad cat de repede vor trece la reparat trotoarul si realizat pista si pe celalalt sens de mers. Ca asa au promis la inaugurare. Domnul viceprimar Orza trage linie si zice ca sunt 50 de km de piste in orasul de pe Bega, cu doar 15 mai putin decat in orasul de pe Dambovita. Ne pune si o harta la dispozitie, in caz ca suntem suspiciosi. Mie totusi mi-e un pic greu de acceptat dimensiunile, poate e vorba de ambele sensuri ale strazii, ceea ce ar fi mai logic de fapt. Probabil factura de plata a vopselii atata specifica.

Astea fiind zise sa nu uitam ca-n 22 septembrie se intampla Ziua Mobilitatii aka Ziua Mersului pe Jos sau Ziua Abandonarii Masinilor si Urcarii pe Biciclete. E ciudat ca am ajuns la un punct in care avem nevoie sa sarbatorim asemenea activitati normale. Sa pedalam mai departe..

Nu in ultimul rand, asa cum am mai facut-o si-n anii trecuti, sunt "autorizat" sa dezvalui in exclusivitate afisul teaser pentru "octombriada" pe doua roti Verde pentru Biciclete - marsul pe care il asteapta biciclistii timisoreni in fiecare toamna. Da prieteni, nu mai e mult si iarasi ne vom plimba in masa, sute de oameni colorati cu biciclete si baloane care vor revolutiona orasul, blocand circulatia si surprinzand (sper ca placut) pietonii.

Cum vi se pare?

16 septembrie 2010

La multi ani Sîrbule!

Richie's Day proudly supports today's event: OviSirb's (birth)Day. Sa te pupe fetele.. tinere.. ;)

Si-o muzica la inspiratie. Sper sa-ti placa:


14 septembrie 2010

Mai misca pe cineva reclamele?

Eu unul sunt satul de ele dar din cand in cand fac o trecere prin cele mai reusite si bine fac pentru ca gasesc unele chiar rascolitoare..

Amor Omnia in Aer Liber

Oameni buni, deseara se joaca teatru in P-ta Unirii. Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely scoata piesa Amor Omnia la aer de toamna pentru publicul timisorean. Si asta in scop caritabil. De la 20:30 incepe iar pe-acolo vor fi si niste urne in care se pot depune donatii intrucat evenimentul organizat de Teatru si Serviciul de Ajutor Maltez isi propune sa adune ajuotare pentru sinistratii din Moldova. Piesa in sine este o reprezentare fara vorbe (deci nu-s probleme daca nu stiti maghiara) a setei de iubire, un spectacol de lumini si umbre, un teatru-dansat ce va reflecta mai multe feluri de iubiri: iluzorii, neimpartasite, interzize, la prima vedere sau chiar institutia casatoriei. Autorii sunt bulgari: Peter Pashov si Zheni Pashova. Mai multe detalii aici.

13 septembrie 2010

Plai 2010

Asadar s-a terminat si editia asta de Plai asa ca e momentul sa relatam obiectiv de la fata locului. In opinia mea, orice festival, iar Plaiul e un festival, are o componenta artistica si una distractiva. Ideal e cand cea artistica o influenteaza, o potenteaza pe cea distractiva, iar asta s-a intamplat spre exemplu in anii trecuti cand i-am avut la Timisoara pe Fanfara Ciocarlia, Al Jawala, Esma Redzepova sau ce alte trupe au mai ridicat publicul in picoare sa danseze. Anul asta, oferta fiind mai saraca, s-a ajuns ca pe scena sa avem numai trupe de "ascultat" adica muzicieni virtuosi in folosirea instrumentelor si a vocii lor deosebite. Prin urmare experienta artistica a fost la inaltime dar "fun-ul" a cam lipsit din zona scenei, nu de tot, dar in cantitate observabila. Iar asta e doar o constatare, in ce ma priveste, desi altii ar putea-o extinde la o critica si considera oferta serilor un pic cam 'trista'. O sa va zic o chestie auzita la workshop-ul lui Ara Dinkjian. Artisul relata cum a reactionat la invitatia organizatorilor intreband "Dar publicul asculta?" adica in ideea ca "intelege" si cum si-a confirmat ca intr-adevar publicul a ascultat cu atentie... asta v-o pot confirma.

Vineri seara au prestat pentru al doilea an consecutiv austriecii lui Christoph Pepe Auer, cvartetul de jazz din Viena, care suna foarte bine asa ascultat in surdina, o muzica mai de cafenea, dar care realmente captiveaza cand baietii isi scot toate instrumentele la iveala si baga cover-ul dupa Nirvana. Nu zci ca e o muzica dupa care as fi innebunit dar, ca orice act live, pentru acel moment devine ceva ce ma poate fascina. Iar cand a intrat tipul din Londra, Mannu, cu o 'chestie' agatat de gat de forma unui lighean (am aflat ulterior ca-i zice hang-drum) si care scotea niste sunete atat de diferite in functie de locul unde era lovita, chiar am  fost impresionat.

Tot vineri, Trilok Gurtu, indianul ce-a castigat de 5 ori titlul de cel mai bun percutionist din lume, nu s-a dezmintit si a scos untul din tobitele sale, acompaniat de trupa desigur. Imagineaza-l cu dreapta la baterie si cu stanga la tobite, rapaind cu o viteza incredibila pe ritmuri orientale, africane si facand un melanj ambiental demn de pus pe un disc cu budha bar.

Sambata seara Ara Dinkjian a oferit Timisoarei acordurile armenesti ale oud-ului, un instrument cu adevarat fabulos pentru cei capabili sa inteleaga bogatia de tonuri si microtonuri pe care le poti scoate din coardele sale. Cel putin la workshop-ul de care vorbeam mai sus, tipul a explicat punctual in cate moduri poate canta cu el, cum se impaca acustic cu restul trupei si cum isi adapteaza fiecare stilul de a canta pentru a da o armonie placuta muzicii, a raspuns cu bucurie intrebarilor din public si a cantat cateva melodii la rece. In concert a fost "altceva" cand a cantat alaturi  de 3 greci intre care unul cu lira. Din nou, repet, muzica de ascultat cu gura un pic cascata... daca te prinde desigur.

Publicul cel mai numeros l-a strans Misia, o faimoasa voce a fado-ului portughez, si cred ca ar trebui sa-i multumeasca Marizei pentru ca acum 2 ani a facut cunoscut acest stil muzical timisorenilor. Mie personal mi s-a parut mai impresionanta Mariza, si vizual si vocal daca ar fi sa compar, dar oricum Misia a fost cumva diferita, mai boema in primul rand, cu gesturi teatrale, schimband tinute si spunand povesti, si cel mai important, trecand granita muzicii traditionale portugheze si cantand si in franceza. A onorat 4 bis-uri, conform presei.

Cam atat legat de muzica, ca oricum cuvintele sunt de prisos cand incerci sa expui o experienta muzicala. Intrucat ziceam mai sus ca elementul de "fun" a cam lipsit de pe scena 1, fiind aproape in intregime inghitit de latura artistica a performerilor pe care i-am ascultat, am fost bucuros sa-l descopar pe parcursul zilei de sambata pe aleile culturale. Organziatorii au facut o treaba misto amenajandu-le printre copaci, defrisand locul de iarba aia inestetica si adunand participantii intr-un mic satuc de corturi albe unde se intamplau activitati culturale. La Prusik se catarau unii pe coarda, la Salvati Copii si Shadow Art te pictau pe fata, un alt grup de pictori faceau tablouri dupa fotografii cu podurile Timisorii, erau si ateliere de fotografie, origami, ikebana, decupat servetele etc. Ceva lume s-a strans la trainingul de bloging de la cortul blogulu.. Dan o facut o prezentare interesanta de la care eu am chiulit pentru ca langa se desfasura o proiectie de ShortsUp si am prins niste scurt-metraje geniale (asta e unul). Am petrecut vreo 5 ore pe-acolo si nu am simtit ca mi-am irosit timpul dinainte de concerte. Iar vremea s-a dovedit ingaduitoare si nu ne-a stropit decat spre sfarsitul zilei. Se spune ca au trecut pragul Muzeului Satului vreo 5000 de oameni. Presupun ca asa o fi fost insa impresia mea a fost de mai putina lume decat in editia precedenta.

mersi Tomatei pentru pozele din concert.
mai jos e slide cu cu ce-am pozat eu:

12 septembrie 2010

Curvelor, cu drag...

nu ne frecventam, dar eu va stiu secretul: voua chiar va place sexul. Mult. Si nu va deranjeaza sa primiti bani pentru asta. E ok, serios...daca i-ati si declara ar fi perfect.

Avem tendinta sa le vedem pe fetite drept o categorie defavorizata, gen oropsitele sortii cu minte ioc, muncitoare necalificate care au descoperit ca daca ai stomacul tare si stima de sine redusa poti sa-ti folosesti trupul asa cum ti l-a dat D-zeu, gol si neinfranat in instincte, si astfel sa-ti castigi painea. De acord ca sunt si cazuri triste, fiinte aflate la limita subzistentei care fac trotuarul pentru cativa lei si ceva cald in gura. Bun, dar vedeti in asta prostitutie sau supravietuire? Disperare? E un mod de viata intr-o lume extrem de competitiva si nedreapta in care egalitatea de sanse e un miraj. Daca asta poate fi numita viata.. in care c-o mana mangai un spate paros si transpirat iar cu cealalta zgaltai covata cu pruncu. In cazul asta viata bate filmul.

Alaturi insa sunt fetele de conditie buna si ele nu-s deloc putine. Pe astea cine le-o inpins in meseria asta? Sa privim lucrurile cu luciditate. Vorbim de sex si de bani. O activitate de prestat si un bun de posedat, fiecare din cele doua egale in ceea ce priveste satisfactia personala. Uneste-le si dublezi satisfactia. Simplu. E atat de greu pentru noi sa intelegem ca SI femeilor le place sexul? Chiar mult? Cred ca ne e greu.. altfel nu s-ar spune ca barbatul care umbla dupa femei e afemeiat iar femeia care umbla dupa barbati e nimfomana, deci "anormala". Vechile cutume mor dar nu se predau iar emanciparea femeii inca tot nu ne-a lamurit asupra acestui aspect. Ce ne-om face cand ele vor deveni suficient de independente financiar si detasate emotional ca sa plateasca pentru un 'masaj cu finalizare'?

Anyway, revenind la aspectul tragic, chestia e ca intr-un oras, pentru fiecare din cele 10-15 traseiste pe care le aduna garda o data pe luna si le amendeaza, exista macar inca vreo 5-10 care se invart in cercuri din ce in ce mai inalte. Sunt cele care dau anuturi in ziare, care frecventeza cluburile de fitze si hotelurile de lux, care lucreaza in night-uri si saloane de masaj. Nu-i ca si cand n-au primit oferte din alte parti si asta-i "as good as it gets". Au ales asta fie din 'pasiune' fie din dorinta de a castiga usor (aici ar fi o intreaga discutie privind aspectul 'usor' intr-o noapte lunga) fie de dragul unui second job. Punctul meu de vedere se refera tocmai la faptul ca, in cele mai multe cazuri, nu exista constrangere (exceptand traficul de carne vie evident). E o alegere lucida in care morala nu are ce cauta, mai ales intr-o tara in care spaga e institutionalizata si inradacinata. Morala a fost maturata frumos sub presul economiei de piata de catre cerberii capitalismului, fiind scoasa doar cand primim ipocrizia in vizita.

Da, prostitutia e ilegala si riscanta (inca), e degradanta pentru statutul social al practicantelor, e rusinoasa pentru clienti si sporeste tendinta de obiectificare a femeii. Dar e in acelasi timp un vechi mijloc de netezit tensiuni si frustrari si poate, in mainile potrivite, chiar 'educativ', iar reputatia actuala e in ton cu aspectul general erodat al societatii contemporane. Nu trebuie sa te uiti decat cu niste sute de ani in urma, cand aceasta meserie era parte integranta de mare cinste in realitatile socio-culturale ale vechilor state. Geishele japoneze sau chineze ori rivalele lor europene, curtezanele, depasisera cu mult eticheta de simple companioane sexuale, rafinand prostitutia pana la rangul de ritual sau arma politica, combinand erotismul cu filosofia si arta. Acum, in secolul vitezei, sunt reduse la categoria "consumabile" ca telefoanele mobile, bateriile sau servetelele umede.

Faptul ca le pledez cauza nu inseamna ca sunt de acord cu frecventarea lor de catre barbatii cu neveste si copii acasa. Personal, ma dezgusta infidelitatea. Uneori chiar ma deprima, dar asta-s eu.. Insa nu cred ca le este lor, fetelor adica, imputabila. Atat. Nu le plang de mila. Fiecare doarme asa cum isi aseaza. Luate individual, bucatica cu bucatica, fiecare curva poate ca are o poveste trista. Asta nu inseamna ca sunt singurele vitregite de soarta. Plus ca pentru fiecare napastuita exista si versiunea de succes in persoana unei 'studente' trimise de parinti la oras care descopera cum sa se intoarca noaptea acasa cu mai multi bani decat a plecat. Si le inteleg perfect. Sexul e adictiv, banul seduce si se duce, ce mai atata vorba, te folosesti de unul ca sa-l ai pe celalalt. Asta e. Atata vreme cat inghit, felicitari si asigurari de sanatate. Si in incheiere, un mesaj de la Chirila, care pesemne nu l-a intentionat in acest context dar care tot imi sare-n ochi cand deschid messu: "Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici". Acum, ce sa-i faci daca unii mai sunt si platiti pentru asta...

Ps: probabil o parere doar un pic mai avizata decat a lui Raka :)) pe fondul unor interviuri mai la obiect decat al Nebuloasei si dintr-un unghi opus fata de cel trasat de dojo.

09 septembrie 2010

Vin fiert

Rasfoind blogul lui Maka mi-a atras atentia o formulare de-a tovarasului nostru de la Alba Iulia care suna asa: "Avem 1 decembrie, unde se aduna lumea ca sa bea vin cald si sa vada artificii.." etc, restul e din alt context. Treaba e ca modul lui de exprimare mie mi-a amintit de-o experienta mai veche cand m-am dus cu niste preteni tocmai la Alba Iulia de 1 decembrie si-am ajuns sa bem exact acel vin cald de care vorbeste Maka, crezand ca e vin fiert. Ba chiar ne-am ofticat pe urma ca uite ba la astia nici nu stiu sa fiarba vinu.. Ma gandesc ca probabil am si parut un pic streini si banateni aroganti cand am cerut 5 pahare de vin fiert desi scria pe oala ca-i numa' cald... doamna s-a uitat chioras la noi, drumeti veniti ca sa cinstim Marea Unire. Dar povestea s-a repetat in alte 2 crasme si pe strada. Ce sa-i faci, era frig si am baut mult vin fiert.. pardon, cald. Acum, nu stiu eu daca in tot Ardealul e situatia asta sau numa in Alba Iulia, dar, hotarat lucru, vinul cald nu-i fiert. E cald si-atat.

Uite cum sta treaba. Vinul cald e ca ceaiul facut la microunde. Niciodata nu-l tii suficient si e doar caldicel. Vinul fiert e fiert oameni buni. Cu spuma pe marginea cratitei. Si rosu ca sangele de taur. Nu alb, galben sau rozaliu ca purcelul de lapte.. rosu. Si cu putin zahar daca-i sec sau deloc indulcit cand e dulce. Si fiert cu scortisoara si servit cu felii de portocale sau mar in el, fierbinte, ca sa-ti arda buzele, limba, sufletul, vintrele.. se-ntelege? Of, unde esti tu Nuzzule ca mi-e dor de petrecerile noastre cu vin fiert si chitari bete! Acum, drept ii ca si pe la Timisoara se mai fac blasfemii dinastea cu fiert vin prost si de toate culorile, pe la vreun festival sau ruga, dar cand ma duc iarna intr-o crasma, birt sau pub, vinu e asa cum trebe fiert. Si frige limba, nu mi se raceste-n cana! Sper ca la fel e si prin alte parti...

Ps: Tuica fiarta cum e pe la voi?

Si daca tot s-a dat liber la albumul solo a lui Brandon Flowers (da da The Killers) luati piesa live d-aci:

Sah Mat

Aseara unii s-au jucat cu focul. In Unirii. Si cand spun unii ma refer la Shadow Art, niste tineri specialisti in jonglerii si dansuri care implica cat mai multi taciuni aprinsi. Pe zi ce trece devin tot mai artistici imbinand teatrul cu circul. I-am vazut si la IRAF iar aseara au anuntat Plaiul printr-un spectacol misto intitulat Sah Mat. Jocul dragostei desfasurat pe o tabla de sah imaginara - piatra cubica a pietei - si in sunetul de acordeon a lui Dima (Popa Sapka) plus ritmuri de toba africana s-a transpus intr-o lupta a contrastelor, dintre piesele albe si cele negre, fiecare manuind cu agilitate focul sacru si plasandu-l de la unii la altii. In vreme ce indragostitii sedeau singuratici cu jocul de sah in fata, planuindu-si miscarile, piesele umane se plimbau in spatele lor asemeni unor mici armate, cand in atac, cand in asteptare. Povestea se contura simultan pe o panza alba sub pensula unui pictor ascuns. Protagonistii ei au intrat in scena abia pe la final, inlantuiti de armatele lor simbolice, schimband 'amabilitati' arzatoare si dansand cu foc. In maini. Finalul jocului s-a lasat cu jerbe de scantei improscate pana-n public. Superb. Spectatorii au fost facuti mat(i).
Poze aici.
sau panorame misto
Cineva a si filmat:

08 septembrie 2010

Teoria Big Bangului

Totul a inceput cu Big Bang. Teoretic. Si era doar o chestiune de timp pana cand fizica teoretica si Big Bang-ul sa ajunga ingredientele unui sit-com de succes. Probabil a fost nevoie de inventia internetului, aparitia gadget-urilor si nasterea unei intregi generatii de geeks care sa le foloseasca. Adica noi. Si care sa se uite la The Big Bang Theory. Asta e un serial cu geeks facut pentru geeks caci, sa fim seriosi, doar ei se inteleg intre ei. Adica tre' sa fii oarecum capabil sa pricepi teoria relativitatii, sa fi vazut Star Trek si sa te joci Play Station ca sa gusti intreaga pleiada de referinte socio-culturale ale universului in care traiesc baietii astia... Sa fiu sincer, cred ca e cel mai misto serial cu geeks si probabil singurul in care sunt prezentati intr-o lumina favorabila, aratandu-i mai mult decat niste simpli tocilari care nu-si pot gasi gagici, ci niste tocilari cu simtul umorului care nu inceteaza sa incerce.

Serialul creat de Chuck Lore (Dharma & Greg, Two and a Half Men) se invarte in jurul a 4 prieteni, 2 dintre ei colegi de apartament iar ceilalti 2 colegi de-ai primilor la Universitate. Toti fizicieni dar pe domenii subtil diferite: unul e teoritician in fizica cuantica, unul e astrofizician, si doi lucreaza in laboratoare de fizica aplicata. Din cei 4 doar trei sunt doctori in fizica (unul e doar inginer si astfel luat permanet la misto) iar din cei 3 unul e geniu si, desigur, neinteles. Sheldon (Jim Parsons), probabil cel mai carismatic personaj al serialului, cu tiradele sale verbale din care 90% sunt pur logica redusa la absurd, cu vastele sale cunostinte care ar face wikipedia sa planga la colt, cu ticurile sale fizice si verbale, cu tabieturile si obsesiile sale si, mai ales, cu vestimentatia sa colorata in care predomina logo-ul Green Lantern, e un tip ipohondru, arogant, naiv si care crede cu sinceritate ca parintii l-au uitat intr-o vizita pe planeta noastra. Astia-s tipi care ies la plimbare pana la magazinu de comics sa vada daca a aparut ultimu numar din Spider Man, astia se uita la maratoane BSG, Star Trek sau LOTR, joaca Halo sau rpg-uri medievale, se costumeaza in Superman sau Flash si il adora pe Spock. Plus ca fac experimente cool si sunt natangi cu sexul opus. Leonard se topeste dupa fetele frumoase intr-o microsecunda, Howard ar incerca sa cucereasca orice are tate, iar Raj nu scoate o vorba cand e o femeie prezenta, mai putin cand e beat. Acelasi Sheldon vorbeste despre actul sexual in termeni de coitus, copulatie sau reproducere, manifestand complet dispret fata de el, in vreme ce ailalti trei si-ar da o mana, posibil dreapta, pentru a avea o iubita. Si partea faina e ca uneori chiar au, ceea ce-i scapa temporar de eticheta de luzar.

Bun, si-n lumea astora apare o fata, Penny, vecina blonda cu minte putina care face toate bancurile cu blonde sa para franturi de realitate, si totul se transforma. Unul se indragosteste iremediabil, altul ii face numai avansuri porcoase, al treilea nu-i poate vorbi de emotie iar Sheldon o considera redusa mintal dar o tolereaza din compasiune. Iar ea le intra pe sub piele si devine un fel de legatura a lor cu lumea normala, banala si straina lor totodata, dar in care trebuie sa se descurce cu totii.

Anyway, am terminat 3 sezoane, in 2 saptamani incepe al 4-lea si abia astept alte replici pline de haz ca cele ce urmeaza:

Leonard: Sheldon, think this through. You're going to ask Howard to choose between sex and Halo.
Sheldon: No, I'm going to ask him to choose between sex and HALO 3. As far as I know sex has not been upgraded to include high-def graphics and enhanced weapons systems.
Leonard: You're right, all sex has is nudity, orgasms and human contact.

Penny: Has Leonard ever dated any regular girls?
Sheldon: Well, I assume that you're not talking about digestive regularity, because I've come to learn that such inquiries are inappropriate.
Penny: No, I mean has he ever dated someone who wasn't a brainiac?
Sheldon: Oh, well there was this one girl who had a PhD in French Literature.
Penny: How is that not a brainiac?
Sheldon: Well, for one thing, she was French. For another, it was literature.

Sheldon: Leonard, you have to do something about Penny. She's interfering with my sleep, she's interfering with my work, and if I had another significant aspect of my life, I'm sure she'd be interfering with that, too.

Raj: We now have the address of the Top Model house.
Howard: God bless you, Google Street View.
Leonard: Okay, for the record, what you guys are doing is really creepy.
Howard: You know what? If it's creepy to use the Internet, military satellites, and robot aircraft to find a house full of gorgeous young models so that I can drop in on them unexpectedly, then fine, I'm creepy.

Sheldon: I'm sorry, but I'm not going to watch the Clone Wars TV series until I've seen the Clone Wars movie. I prefer to let George Lucas disappoint me in the order he intended.

Sheldon: I'm a physicist. I have a working knowledge of the entire universe and everything it contains.
Penny: Who's Radiohead?
Sheldon: [after twitching for a minute] I have a working knowledge of the important things.

Sheldon: What exactly does that expression mean, "friends with benefits"? Does he provide her with health insurance?

Sheldon: Why are you crying?
Penny: Because I'm stupid.
Sheldon: Well, that's no reason to cry. One cries because one is sad. For example, I cry because others are stupid, and that makes me sad.

Penny: I'm a Sagittarius, which probably tells you way more than you need to know...
Sheldon:Yes... it tells us that you participate in the mass cultural delusion that the sun's apparent position relative to arbitrarily defined constellations at the time of your birth somehow affects your personality.
Penny: Participate in the what?

Leonard: Sheldon, we have to do this.
Sheldon: No we don't. We have to take in nourishment, expel waste, and inhale enough oxygen to keep our cells from dying. Everything else is optional.

Penny: What about Howard and Raj, how did [Sheldon] become friends with them?
Leonard: I don't know...how do carbon atoms form a benzene ring? Proximity and valence electrons.
Penny: Well yeah sure, when you put it that way.

Raj: Can you believe it! He watched me work for 10 minutes and than he tried to build a little peace of software that could replace me!
Leonard: Is that really possible?
Raj: As it turned out, yes.

iar restul sunt aici

06 septembrie 2010

Like cigarettes burns

Arsurile se vindeca. In timp, ce-i drept, dar asta-i realitatea. Indiferent cat de tare te-ai ars, cat de neasteptat a fost socul, cat de lunga ti-a fost agonia, in cele din urma te-ai ridicat si ti-ai vazut de viata. Normal ca n-ai invatat nimic, ai doar impresia ca in conditii asemanatoare vei fi mai destept si vei pricepe mai repede semnele, dar e numai iluzie calduta.. experienta te invata doar sa recunosti arsurile si sa le contabilizezi la final, nu sa le previi. Pentru asta probabil ca trebuie sa te schimbi fundamental. Cine stie, poate e nevoie de mai multe arsuri...sau de un transplant de piele. Dar, ce-i bine la ele e ca se vindeca. Fac coaja, dau o sensibilitate nasoala intregii zone pentru un timp, dar apoi se rup si in locul lor raman niste cicatrici asa misto de zici ca-s licurici captivi sub piele.. Invizibili cum sunt, deseori uiti de prezenta lor; dar ei fac parte din tine. Si prin ei iti reconsideri vechile sentimente atunci cand dai nas in nas cu vreo tigara reaprinsa, cu mana care-o tine, cu buzele care o ating.. Si te trezesti ca nu te temi de ea, ca n-o detesti, ca nu-i porti pica ba chiar te bucuri de apropiere iar licuricii de sub piele zumzaie placut si calduros in ritmurile unor amintiri vechi pe care memoria ti le dezgroapa. Si e un sentiment placut, chiar benefic. E o multumire de sine. Te gandesti ca ai ramas un om bun dupa atatea arsuri neplacute.. ca tot nu te-ai schimbat. Mai important, ca nu esti indiferent. Ai putea fi.. dar nu esti. Nu-ti mai pui problema "ce-ar fi fost daca..." sau "ce-ai facut de..." ci esti patruns de o nostalgie romantica si stii ca vrei sa simti aceleasi lucruri de demult din nou, cu alticineva.. indiferent de riscuri.

Da-i sa cante:


one day you're gonna ride ahead of yours
that day you're gonna rise above of the occasion
hurt - you know it comes like this, it goes like this
hurt - you know it goes like this it comes like this
i guess the pills don't work and the drinks don't work
in the morning it hurts like cigarette burns
the summer's daft and winter's long

04 septembrie 2010

Vine Plaiu'

Eu unul, cum scot nasul din iarna si stranut la contactul cu miresmele de primavara, incep sa ma gandesc cate zile mai sunt pana la Plai, festivalul ala care da sensul perfect expresiei "muzica, arta, culturalitate". Iar acum mai sunt doar 6 zile. E un miracol ca ajuns la a 5-a editie in conditiile in care e 100% munca de voluntariat si e un an de criza cand sponsorizarile sunt dificile. Anul asta concertele sunt mai putine, doar 5 artisti vor umple festivalul cu muzica lor: DJ Vasile (elctronica),Christoph Pepe Auer Group (un tanar si apreciat jazzman din Austria), Trilok Gurtu (maestru percutionist indian considerat printre cei mai buni din lume care va face senzatie cu ritmurile sale orientale, occidentale, africane sau sud-americane) Ara Dinkjian (muzician armean ce va canta la oud - o 'lauta' orientala in forma de para - alaturi de trupa sa) si Misia (una din cele mai bune voci ale fado-ului). Poate numele nu spun nimic, mie cel putin imi sunt foarte straine, sa fiu drept, dar asta nu ma va opri sa ma duc si sa-i cunosc. In ultimii 3 ani cand m-am dus la Plai am fost de fiecare data surprins de ritmuri si sunete noi, din alte colturi ale lumii.. Am gustat si jazz si ska, rumba catalana, muzica africana, geogiana sau tiganeasca, am vazut oameni miscati de vocea Marizei cum nu credeam ca o sa vad si am ascultat uneori sunete ce parca erau din alta lume. Abia astept editia de weekendul viitor (10-12 septembrie).
Dar Plai nu inseamna doar concerte ci multe, multe ateliere, distractie, zambete, bautura si mancare intr-un loc misto, Muzeul Satului Banatean. Tot acolo va fi inca o editie de Lecturi Urbane (cam impropriu acum termenul nu-i asa?). Apoi, am inteles ca organizatorii au schimbat un pic arhitectura locului, amenajand alei noi si se promitea la un moment dat un camping.. oare se poate? Ramane de vazut..
Biletele costa:
40 lei pentru ziua de vineri, 10 septembrie
45 lei pentru ziua de sâmbătă, 11 septembrie
Preţul unui abonament este de 75 de lei. Duminică, 12 septembrie 2010, accesul va fi gratuit, pe baza abonamentului sau a unui bilet din ziua de vineri sau sâmbătă.
Important: Pentru că PLAI susţine viaţa sănătoasă, atât cei care ne vor însoţi în Tura Verde cât şi cei care vor sosi la PLAI pe bicicletă în ziua de vineri vor beneficia de un preţ redus al abonamentului: 60 lei.

01 septembrie 2010

Muzica noua: Chinawoman

Ok, first it was this:



and then this:



and finally this.

Asta-i Chinawoman, o canadianca din Toronto cu un sound atat de .. inclasificabil..unii ii zic new wave, altii indie sau euro-pop experimental, o nebunie..clar e ca suna foarte melodramatic si est-euopean, tipa avand ceva sange rusesc prin vene. Pentru edificare verificati Russian Ballerina. Oricum, pica bine zilele astea si tre sa-i multumesc unei bune prietene pentru descoperire si impartasire.

Filme despre istoria Timisoarei

Iata ceva inedit. Citeam pe tion azi o chestie interesanta:

"Timişorenii sunt invitaţi în această toamnă la proiecţii de filme şi dezbateri publice despre istoria Timişoarei şi a Banatului. Primele proiecţii vor avea loc la sfârşitul săptămânii, vineri seara, în Piaţa Unirii, după care cei interesaţi să afle mai multe despre istoria oraşului sunt aşteptaţi la primărie. [probabil in zilele urmatoare] Proiecţiile care vor avea loc vineri în Piaţa Unirii vor încheia totodată ediţia din acest an a programului cultural „Timişoara – Mica Vienă".

Deci vineri de la 21 se vor vedea filme istorice in P-ta Unirii. Ce filme istorice insa n-am putut afla. Or fi filmari de arhiva, or fi ceva pelicule documentare, ramane de vazut.. Oricum  proiectiile vor continua in sala de consiliu a Primariei, probabil insotite si de dezbateri, ceea ce chiar cred ca e interesant. Evenimentul face parte din proiectul initiat de Primarie si Sergiu Galis de la Radio Timisoara intitulat Legendele Banatului care-si propune aducerea la cunostinta banatenilor a unor episoade din trecutul Banatului si al orasului Timişoara, a faptelor care au marcat istoria cetatii si a provinciei. Ele sunt prezentate pe site-ul municipalitatii, www.primariatm.ro, dar pot fi ascultate si la Radio Timisoara.