28 aprilie 2010

Calatorie spre centrul... femeii

Daca n-as sti mai bine as crede ca orgasmul feminin e atat de rar incat de fiecare data cand se petrece un barbat boteaza zona recunoscator. Pana acum aveam Punctu G si Punctu A, si eram destul de ocupati cautandu-le, acum se pare ca unul mai curios a cotrobait mai adanc atent si a gasit punctul U. Pai ce se-ntampla doctore? In ritmul asta ne apropiem tot mai tare de "Comoara din Insula"... Avem nevoie de-un picior de lemn si-un papagal in dormitor? Sa stim o treaba...


Ps.. observ un trend pervers. Cuvant din 5 litere: G A U _ _ .Ghicitorul ultimelor doua puncte primeste un pasaport spre Rai, vorba lui Pacino.

27 aprilie 2010

Sufocare

Acum cateva zile am terminat de citit prima din cele doua carti roz pe care le am in biblioteca. Nu, nu e vorba de ceva din seria chick lit ("cum sa cuceresti o pitzipoanca") ci o carte oarecum serioasa de Chuck Palahniuk - Sufocare. Culoarea copertii se vroia probabil un avertisment asupra continutului explicit/vulgar, dar eu nu stiam asta (banuiam insa ca nu-i chiar de luat in biserica) si am cam evitat s-o car cu mine prin locuri publice, ca deh, ma mai intalneam cu oameni cunoscuti si eu citeam o carte roz. In fine, dupa ezitarile de la inceput si odata intrat in continut, am indraznit s-o scot la iveala chiar si-n troleu spre casa, ocazie faina sa privesc vecinii care ma iscodeau imaginandu-si probabil cum imi cultiv eu latura sensibila in vreme ce eu ma amuzam de actiunile pline de umor pervers ale unor obsedati sexuali.

Chuck avertizeaza din start: "Daca vrei sa citesti cartea asta nu-ti bate capul. Dupa cateva pagini o sa-ti vina s-o iei din loc. Asa ca mai bine uita. Pleaca. [...] Gaseste altceva mai bun de facut cu viata ta. Du-te si mananca in oras. Vopseste-ti parul. Timpul trece si nu intineresti." Nihilismul care-i caracterizeaza stilul se simte astfel chiar de la inceput. Sufocare e jumatate povestea unui baietel c-o mama tacanita si jumatate cea a unui adult ratat (dpdv al societatii) cu aceeasi mama tacanita. Povestile sunt intretesute formand viata aceluiasi individ, Victor Mancini, fara tata, fara mama, fara viitor, cu trecut incetosat si, peste toate, maniac sexual. Cum declara chiar autorul, Sufocare e povestea completa si nemiloasa a unei depedente.

Victor e un personaj pitoresc. S-a lasat de Medicina dar nu inainte de a memora Manualul Statistic de Diagnostic si prin urmare de-a lungul cartii ne da o multime de informatii medicale care cel mai adesea conduc la "moarte". Acum lucreaza intr-un Parc colonial, un fel de muzeu in aer liber care reda specificul secolului 18 si activitatile oamenilor de-atunci. Maica-sa e in spital bolnava de Alzheimer dar starea ei ii e total indiferenta. Totusi ii plateste taxele tocmai ca sa n-aibe alte griji pe cap. Banii insa ii strange dintr-o schema ingenioasa si marsava totodata, simuland sufocarea cu mancare prin restaurante si dand sansa oamenilor sa-l salveze. Smecheria tine pentru ca are o tehnica infailibila (deocamdata) alegandu-si "victimele" cu atentie. Eroii salvatori ajung astfel sa se ingrijeasca de starea lui trimitandu-i bani din cand in cand pe principiul responsabilitatii pentru soarta celui pe care-l salvezi.

Tipul e un obsedat de sex care incearca sa-si trateze dependenta mergand la intalnirile grupului de addicts. Urmand programul in 12 pasi Victor s-a blocat insa la pasul 4, trecerea in revista a vietii. Copilaria i-a fost cam fucked-up intrucat maica-sa era o anarhista. Pana il depaseste nu rateaza nici o partida, indiferent ce-i pica-n brate: nimfomane, exhibitioniste, masochiste, etc pe toate le iubeste, dar in felului lui, asa cum ai iubi o pagina dintr-o revista porno. Are un singur prieten, Denny, un om de o prostie rara, dependent de masturbare. Desi e un cinic si-un egoist Victor se comporta ca un frate cu Denny. Comicul absurd din "aventurile" lor atinge paroxismul cand se dezvaluie posibilitatea ca Victor sa aibe ascendenta divina(!). Cu aceasta ultima blasfemie lumea lui o cam ia razna si Victor incepe sa se-ntrebe 'Ce NU ar face Iisus'?

Comparativ cu Fightclub, Sufocare are un ton mai putin intunecat dar la fel de cinic, e mai mult inclinata spre nepasare decat spre anarhie si mult mai provocatoare ca limbaj si imagistica. Si mult mai funny totodata, asta daca nu te deranjeaza cadrul pornografic sau grotesc in care se dezvaluie umorul... In ideea in care nu ascultati sfatul autorului si continuati sa cititi, cartea asta dezvaluie cum se poate un om sufoca in lumea actuala: cu mancare, cu sex, cu facturi, plictiseala sau paranoia. In nici un caz cu lectura. Zice bine Cinabru de ea: "Este finalul generatiilor, este lumea reala, iesita de sub control si din istorie. Este sufocarea regulilor. Alte carti ale lui Palahniuk anuntau ceva. Sufocare nu mai anunta nimic, nu mai mergi nicaieri, drumul nici macar nu se infunda. Merge la infinit, in gol."

Ps. Cartea a fost ecranizata in 2008 intr-un film cu Sam Rockwell si Anjelica Houston, Choke, care insa nu m-a dat pe spate. Dar e fun.

Etimologia cartierelor timisorene

Mi-a placut articolul citit acum cateva zile despre numele cartierelor bucurestene, originea lor adica, si mi-am zis cum de nu m-am gandit sa caut si eu asa ceva despre Timisoara. Bun, cam asta am facut io ieri, am randuit cateva informatii gasite pe interneti si am scos o lista incompleta cu numele cartierelor timisorene.

Cetate. Denumirea cartierului vine de la existenţa Ce­tăţilor pe care Timişoara le-a avut în decursul secolelor. Denumirea defineşte existenţa cetăţii cu ceea ce se află în interiorul ei şi ce se află în exterior. Timişoara a avut o ce­tate veche (Medievală) şi o ce­tate nouă modernă din care se mai văd şi azi părţi. Prima cetate ve­che, puternică, a Timişoarei, era dorită de toţi sultanii. Circula şi zicala: „Cine cucereşte Buda cu­cereşte un oraş, cine cu­ce­reş­te Timişoara, cucereşte o ţară”. A doua cetate a Timişoarei, cetatea nouă, modernă, mult mai mare, s-a construit între anii 1723-1765. Întreaga construcţie a forti­fi­caţiilor a costat 20 milioane florini austrieci fiind cea mai mă­reaţă lucrare a se­colului XVIII-lea.

Elisabetin, format prin unirea a două cartiere mai vechi, unul român şi unul german, vine de la numele Elisabetei, împărăteasa Austriei şi regina Ungariei, cunoscută mai ales sub numele de „Sissi, împărăteasa rătăcitoare”, soţia împăratului rege Franz Joseph.

Iosefin era un cartier locuit de germani şi se numea Suburbia Germană sau Noile Maiere Germane. În 1773 primeşte numele de Iosefin în cinstea împăratului Iosif II, fiul Mariei Tereza.

Fabric este un cartier istoric al Timişoarei al cărui nume vine de la fabricile care s-au construit aici încă de la apariţia sa. Fabricul a fost recunoscut pentru manufacturile sale, bresle şi meşteşugari, aici înfiinţându-se în 1718, prima Fabrică de Bere, care mai există şi azi (hehe). Râul Bega avea numeroase ramificaţii de mici canale navigabile care împânzeau Fabricul, erau pline de mori şi poduri. Acestea au facilitat transportul mărfurilor direct pe Canalul Bega şi au permis apariţia unei industrii puternice şi variate. Aici existau opt mori cu nume de sfinţi ce măcinau anual peste 2500 de tone de grâu. (ce vremuri..)

Mehala e un alt cartier foarte vechi al Timişoarei, vechimea derivând din numele său care în turcă însemna mahala, suburbie. Cum stăpânirea turcă s-a sfarşit acum 300 de ani, rezultă originea veche a cartierului. Acolo şedeau călătorii ce veneau în oraş din vest după ce se închideau porţile cetăţii fiind obligaţi să înnopteze la hanurile sau în grajdurile din zonă.

Fratelia ar putea fi considerat pe moment cel mai vechi 'cartier' al Timişoarei deoarece aici au fost descoperite până acum vestigii ale aşezărilor omeneşti din zonă datate cu mai bine de 6.000 de ani în urmă. Fratelia de azi a apărut prin 1900 ca o colonie muncitorească, populată de muncitorii din fabrici şi de cei mai săraci locuitori. Probabil de aici vine denumirea...frateliei.

Circumvalaţiunii işi datorează numele Căii Circumvalaţiunii, una dintre cele mai importante artere de transport din Timişoara, denumită astfel pentru că ocoleşte actualul centru vechi - fosta cetate şi întăriturile ei.

Freidorf a fost iniţial o comună germană, înfiinţată în 1723 şi scutită de impozite, ceea ce i-a dat şi numele de Freidorf (satul liber). Primii locuitori ai Freidorfului au venit din provincia Alsacia, dintr-un sat care a purtat tot numele de Freidorf.

Calea Şagului a fost primul cartier muncitoresc al oraşului, construit în anii 60 pe drumul care duce spre localitatea Şag. Blocurile înalte de 10 etaje aveau rol propagandistic sugerând măreţia comunismului.

Soarelui e printre ultimele cartiere muncitoreşti construite în Timişoara. Numele presupun că vine de la amplasare: sudul oraşului. Sau de la faptul ca era primul cartier din tara care folosea pentru incalzirea apei  energia solara.

Ciarda Roşie este un cartier recent constituit prin alipirea unui sat de maghiari format în perioada interbelică în jurul hanului «Vörös Csárda», (Hanul cărămiziu) al cărui nume a fost preluat şi aşa a fost botezat cartierul.

Blaşcovici şi Ronaţ vin de la două foste colonii care existau în apropierea Mehalei. În Ronaţ locuiau muncitorii de la căile ferate.

Torontal era numele unui "comitat" din Regatul Ungariei care dupa ce a fost cucerit, eliberat si disputat de turci, sirbi, unguri si romani s-a impartit intre ultimii 3, o mica parte intrand in judeţul Timiş - Torontal, unitate administrativă în România interbelică. Denumirea s-a perpetuat intr-un cartier al Timisoarei de azi.

Girocului şi Aradului vin de la ieşirile din oraş spre aceste localităţi.

Kuncz vine de la marele industrias Joszef Kuncz care a construit sumedenie de fabrici acolo; in jurul lor s-au construit baracile muncitorilor.

Ps: daca aveti cunostinte despre alte cartiere timisorene nu va jenati sa adaugati.

26 aprilie 2010

Deca(b)log

Sa le dau niste apa la moara celor ce ne-or zis sectanti si sa prezint decalogu':



1.Sa ai un singur blog personal.
2.Sa nu-ti faci bloguri cioplite dupa chipul si asemanarea altora.
3.Sa nu-ti bati joc de numele blogului tau ca te va urmari toata viata.
4.Adu-ti aminte de ziua de Duminica si nu te odihni ci scrie pentru ca lunea se citeste cel mai mult.
5.Cinsteste-i pe indrumatorii tai si nu uita sa-i pui in blogroll.
6.Sa nu ucizi serverul!
7.Sa nu furi trafic prin spam!
8.Sa nu preacurvesti cu poweruserii.
9.Sa nu minti cu nerusinare in articolele platite.
10. Sa nu ravnesti la traficul sau prietena aproapelui tau in zalist.



BONUS
Legile lui Richie pentru o buna conduita blogosferica:

1.Nu identifica blogerul cu blogul sau. Blogul nu reprezinta decat ceea ce vrea el sa reprezinte.
2.Nu confunda blogerul cu omul din spatele sau. Primul nu e decat o latura a celui de-al doilea.
3.Blogul si blogerul sunt astfel doua entitati distincte si diferite de persoana autorului acelui blog. O interfata de comunicare.
4.Valoarea sinceritatii sale e invers proportionala cu importanta identitatii sale. Exista si exceptii.
5.Daca ai de gand sa pui intrebari pe blog fii pregatit sa primesti mai mult raspunsuri neplacute decat lamuritoare.
6.Daca faci afirmatii pe blog asuma-ti riscul ca cele spuse sa-ti fie contestate.
7.Nu vorbi de rau in mod gratuit.
8.Nu vorbi de bine doar cand ai ceva de castigat.
9.Daca vorbesti intimitati nu declina identitati. Si aici ma refer la fosti, actuali sau potentiali parteneri de dormitor.
10.Fii fidel regulii "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" cu doua exceptii: A) dreptul la replica in urma unei provocari sau B) daca esti un hater, caz in care ai dreptul sa mori in bezna.

Cam atat...

25 aprilie 2010

Mount Doom

Pentru cititorii mei care nu-si pierd vremea pe twitter, ar fi fain sa vedeti galeria asta de poze profi facute in timpul eruptiei vulcanului-cu-nume-imposibil-de-pronuntat din Islanda!! Va zic eu, realitatea bate orice efect special?

Am pedalat organizat si in 2010

Sambata dimineata, pe o vreme urata si ploioasa, peste 500 de biciclisti am pedalat in mod organizat vreo 8 km prin Timisoara. Unii zic ca am fost chiar mai multi, intrucat s-au impartit 500 de tricouri si numere noi de catre organizatorii Verde pentru Biciclete. Iar eu n-am luat ca aveam deja, deci concluzionez ca am fost mult mai multi. Fapt surprinzator pentru ca vremea era deprimanta de-a dreptul, mai ca nu-ti venea sa iesi din casa sambata la ora de odihna, gen 10-11. Si totusi...

Cred ca putem considera treaba asta inca o mica victorie.. Ar trebui sa vedeti ce fete fac cei ce vin in Timisoara cand aud ca tocmai ne-am plimbat 500 de biciclisti prin oras, blocand circulatia, tragand semnalul de alarma ca suntem multi si ne cam sufocam in trafic. La "Pedalarea de primavara" a venit si Florin Chilian, ceea ce-i bine, ca e nevoie de figuri publice in primele randuri. Pentru PR, zic. Oricum cel mai bun PR il dau copiii care prin prezenta lor ne fac sa zambim si care-s cel mai bun exemplu pentru placerea ce ti-o da pedalatul. O chestie care mi s-a parut foarte tare a fost donarea de biciclete angajatilor de catre firmele lor. Proiectul "Angajatori pe 2 roti" a facut primele "victime", 200 de angajati Bega Grup primit bitze noi. How cool is that?! Startul a fost dat cum era si normal de cel din spatele Fundatiei Bega, Emil Cristescu, dar sper ca gestul va fi replicat.. Cat de frumos ar fi ca si Continental, Flextronics, Alcatel, AEM sa scoata niste bani pt sanatatea angajatilor.O galerie de poze interesante gasiti aici.

sursa foto

Îmi plac țâțele

Mă bucur că a venit primăvara. Pe bune că mă bucur. Cel mai tare însă mi se bucură ochii. Pentru că încep să fie răsfățați din ce în ce mai des cu sâni falnici de femei frumoase, tainic ascunși până deunăzi sub maldăre de haine groase. Da frate, îmi plac țâțele. Gata am zis-o. Am ieșit din dulap și mi-am expus latura 'animală'. Trebuia s-o fac că-mi stătea pe creier de ceva timp împiedicându-mă să mai scriu niște romantisme sau declarații siropoase pentru nopțile cu clar de luna ce urmează. Așa că: Salut, eu sunt Richie și-mi plac țâțele. Nu-mi pare rău (aș fi nebun să-mi pară) și-mi asum riscul ca d-rele serioase care citesc pe-aci să se șocheze. N-am ce face, sunt bărbat. Ergo, îmi plac țâțele. 
Sper să nu se creadă cumva că aș privi femeia ca pe-o bucată de carne. Doar sânii ei. Două grămăjoare de cărnița suculentă, doi pui vii ce parcă așteaptă să se nască din decolteul EI, împodobindu-i astfel personalitatea. Magnifique. Fără dânșii femeia, ideal de frumusețe, ar fi doar... un ideal. Cu ei mirajul e complet. De asta-mi plac. Însăși existența lor e un miracol. Nu trebuie decât să reflectăm din care parte a bărbatului a făcut dumnezeu sânii după ce i-a luat o coastă lui Adam. Exact, nu veți găsi la bărbat ceea ce căutați. Rezultă singura concluzie logică: anume că dacă sânul nu exista deja a trebuit inventat. Pe principiul atotputerniciei glasului divin care a zis: Să fie Țâța! și s-a făcut. Iar Creatoru fiind mulțumit a zis să fie două, doamne ajută! Așa că îmi plac țâțele prin simplul motiv că ăsta e rostul lor, să fie plăcute. Indiferent de formă sau dimensiune. Mici și plăpânde ori mari și dolofane. Discrete, obraznice sau jucăușe. Mere, pere sau gutui, pepeni tari ori portocale parfumate, toate sunt frumoase în ochii mei. Fie ele libere să zburde sub tricouri, nu fără pic de milă închise in sutien, doar sfârcurile atacând neabătut o țesătură ce le ține prizoniere.
 Așa că, fetelor, întotdeauna veți avea respectul meu, dar primăvara sânii voștri căpăta iubirea. Nu va mai dați ochii peste cap dacă din când în când vorbesc cu pieptul vostru. E semn de prețuire, nici vorba de jignire. E parte din voi, normal că merită atenția mea neostenită. Vă mulțumesc anticipat pentru înțelegere.

23 aprilie 2010

Moment de sinceritate, baieti

Deci intrebare:

"Daca in prima noapte cu fata, dupa ce-ati mototolit cearsafu', ea se uita fix in ochii vostri aproape adormiti si va susura: Cu tine ma potrivesc atat de bine!! Cu fostul ma cam durea.. no, voi va enervati sau va simtiti mai speciali?!"

Comentati dara cu sinceritate, ca sa afle si dansele daca se face sau nu se face...

Ps: Revelatia asta n-are legatura cu activitatile mele nocturne asa ca nu va hazardati cu presupusul :))

Alege-ti viata

Alege-ti viata. Pentru numele lui dumnezeu, nu te mai codi atat si alege-ti viata pe care-o vrei. Fa-ti o lista cu lucrurile care au importanta pentru tine si construieste in jurul lor un model suficient de cuprinzator. Unul care sa te multumeasca. O viata care sa-ti apartina. Imagineaza-ti ca faci parte deja din ea. Priveste in urma, spre sinele de acum, si recapituleaza drumul pe care l-ai parcurs deja. Memoreaza sacrificiile facute si invata sa traiesti deja cu riscul lor. Iti va fi mai usor. Separa cu grija ce vei lua cu tine si ce vei arunca din personalitatea ta. Reinventeaza-ta. Minte-te daca-i nevoie, dar fa-o bine, cu convingere. Nu vrei sa ajungi mai tarziu in situatia de a-ti chestiona justetea alegerii.

Daca vrei o cariera, alege-ti una. Fixeaza-ti scopul si atinge-l cu ochiul mintii. Sufleca-te la manici si paseste cu hotarare. Calca pe cadavre ca oricum nu le doare, doar sunt cadavre. Nu-ti pierde vremea gandindu-te la viata personala. N-ai nevoie. Odata in varf intreaga lume iti va fi familie.

Daca vrei familie fa-ti una cat mai repede. Timpul trece. Iesi la piata, intinde mana si apuca prima victima ce-ti cade-n brate. Daca nu iese nimic, descotoroseste-te si mergi mai departe. S-ar putea sa fii nevoit sa-ti cobori standardele dar, hei, scopul scuza mijloacele. Prinde-ti jumatatea si fa-o dependenta de tine. Cu samanta potrivita o sa-ti cresti familia dorita.

Daca nu esti amator de astfel de trivialitati alegea calea imaturitatii. Forever young, stii cantecul. Bei, futi si fumezi non-stop. Rock'n'roll amice, exat ca-n filme. Totul pe spatele parintilor care, evident, au fost suficient de dobitoci sa aleaga diferit cand a fost cazul. Sau, si mai epic, pe datorie. Consuma-ti viitorul in rate pana ajungi dator la banca 7 vieti. That's the smart way to live.

Ori du-te-n pribegie. Renunta la orice posesiune materiala si apuca incotro vezi cu ochii. Ia-ti un an sabatic. Sau mai multi. Vinde-ti canapeaua si televizoru', doneaza-ti laptopu, arunca-ti telefoanele la ghena, renunta la apartament in favoarea unui cuplu de homelessi, aduna cate haine incap intr-un rucsac si cara-te pe drumuri cat mai neumblate sa vezi fata dosnica a lumii. Fii un ratacitor, calatorind fara sa stii unde vei esua. Te-ai putea intoarce cu povesti interesante, cu ceva experiente care te-or convins de plinatatea vietii.

Sau nu fa niciuna din astea. Alege o viata de perpetua amanare, perfectionandu-ti zilnic scuzele care sa te scape de o constiinta incarcata cu comoditate. Dar vezi ca refuzul de a alege e si el o alegere in sinea lui. Nealegandu-ti viata alegi de fapt non-viata...si ultima chestie de care ai nevoie e inca un paradox.

20 aprilie 2010

Amalgam

Imi atragea azi cineva atentia ca am scris 5 posturi intr-o saptamana si am ramas consternat: Pe bune? Asa multe?! Ati prins ideea.. sunt un pic cam deconectat de pagina asta care-i zice Richie's Day. Presupun ca e ceva normal sa te mai si deconectezi.. mai ales cand chestiile ce-ti umplu ziua au tendinta sa se repete si sa devina o monotonie fada. Mai sa scrii despre ele iti lipseste ca sa-ti creezi o indigestie. The point is.. daca nu e mentionat nu inseamna ca nu s-a intamplat ci doar .. nu merita mentionat.

In fine, nici nu pricep de ce lumea citeste bloguri cand sunt atatea carti la indemana. Nu-i vorba ca ti-ar lipsi literatura adevarata, chestiile originale, paginile palpabile mirosind a hartie si cerneala tipografica. Te agaseaza din orice chiosc, vin la pret de ziar, e coada pe ele si ajung sa umple biblioteci in loc de creieri. Pot intelege de ce lumea scrie pe blog (comunicare, exercitiu de gandire, vanitate exhibata, defulari), de ce eu scriu pe blog, da nu pot intelege de ce citim atat de multe bloguri... care impreuna fac tot stiri, barfa, reclama si cancan. Consumabil, ca la tv. E weird... In ultima vreme, de cate ori simt "nevoia", dorinta, raspunderea ca sa mai scriu ceva pe-aici, iau o carte-n mana si-mi trece subit dupa cateva pagini. Realizez spasit ca scrisul e o arta in sine... si ca esti mai castigat citindu-l pe Palahniuk decat scremandu-te sa scoti ceva din propriul tau put al gandirii.

Cel mai satisfacator moment cand ascult muzica noua in mp3 e atunci cand aud o piesa atat de misto, pe care habar n-am cine o canta, cum se cheama sau daca am mai auzit-o, si rezist impulsului de a ma uita in playlist. Si rezist, si rezist, si tensiunea creste, curiozitatea ma mananca, da' eu tot rezist. Si apoi trec peste si in felul asta nu voi sti niciodata cand se va repeta... existand insa sansa unei surprize viitoare.

In fine, cat de stupid e sa-ti cumperi bilet de fir ca sa te duci pana la ghereta de unde sa-ti incarce astia cardul de calatorii.. It's fuckin' retarded..but i did it with a smile.

Cred ca toata lumea are ceva cu Posta Romana.. chiar si eu. Mi se pare o imbecilitate crasa ca la Oficiul Central, mesagerie/coletarie, cum io spune.. sa aibe un singur calculator pe care sa se proceseze si depunerile si scoaterile... nici nu-i de mirare ca lumea prefera curieratul. Nu doar ca e rapid, dar e si mai operativ futui..

Ma apuca pofta de concerte...iar ma vad prin "delegatii muzicale" desi am zis ca anu asta stau pe curu meu ca am ceva treburi de facut. Gen, renovat camera si upgraduit rasnita de tastat pe interneti. In termeni juridici - a cam cazut in desuetudine!

Sunt constient ca serialul tv e cea mai abila, perfida, subtila si facila arma corporatista de controlat masele ca sa stea cuminti pe canapea, dar totusi, chiar daca o faultez cu torrenti zilnic, sunt obligat sa recunosc ca e cea mai dulce adictie.. vine in doze de 40 de minute si tine o zi intreaga fara efecte secundare...cel putin nu imediat..

Apropo, se publica in curand Odiseea Spatiala 2001 la Nemira. Awesome

19 aprilie 2010

Romanul bate toba

Eu sunt roman dinala nevolnic care se mandreste tare cand vreun conational mai breaz face tara si natiunea demna de amintit in jurnale. Si-mi place cand lucrul asta se intampla in sport. Ca deunazi Lucian Bute. Baiatul asta se ridica din pat din cand in cand si-i bate toba pe americani, columbieni, mexicani si ce alti boxeri mai au peste ocean ca sa le aminteasca ca e un singur rege la categoria sa. El, romanul. Duminica dimineata, cand noi dormeam somnul odihnitor, Bute ii dadea somn lui Edison Miranda in runda 3. Upercut la barbie - noapte buna puisor. Era necesar. Stiti, din cand in cand leul mai tre' sa iasa din barlog ca sa mai muste niste alti lei, sa se vada ca e in forma si sa nu se-apuce hienele sa trancaneasca aiurea... Asta face Bute. Ieri si-a data centura jos pentru 7-8 minute si apoi si-a legat-o la loc. Multumim de prezenta, mai trimiteti unul peste 5 luni. Eu zic ca omul asta daca era fotbalist avea statuie si stadion cu numele lui. Noi nu ne dam seama ce reprezinta un campion la box... Asta sport frate.. munca, transpiratie, sacrificii, forta, atitudine, concentrare si efort si apoi bucuria de a fi in varf. Demnitate si modestie intr-un suflet urias. Si el vrea sa vina la noi, sa se bata live pt romani, sa nu ne mai trezim cu noaptea-n cap. Lasa ma Bute stai acolo ca-i bine. Nu veni aici ca daca se-ntampla vreun necaz sau ghinion sar sacalii pe tine uitand ca ai pus jos cinci lei acu ceva vreme.

In acelasi spirit al sportivitatii as dori sa le felicit pe fetele de la Oltchim, proapat calficate in finala Ligii Campionilor la handbal. Sincer nu stiu cand s-a mai intamplat o asemenea performanta.. presa zice ca in '89. Eram mic copil. Le doresc sa faca istorie, sa bata Viborgu si sa umileasca fotbalul in stirile sportive, acest bambilici cu barfa si cancan din care au mai mult de castigat frizerii decat spectatorii. Poate ma contrazice meciul Timisoara - Cluj de diseara...

17 aprilie 2010

Azi, pe Bega


Mare si placuta surpriza astazi cand am vazut o prima ambarcatiune de agrement pe Bega. Dupa cate scrie pe ea, se inchiriaza, asa ca poate nu mai e mult pana o sa vedem tot felul de barcute dinastea la plimbare. Mai ales ca decolmatarea raului in perimetrul timisorean e pe sfarsite (zic astia de la Ape). Mai ramane sa se tina si primaria de cuvant si sa faca ce-au promis:
"Primaria Timisoara a anuntat, recent, ca dupa finalizarea lucrarii de curatare a canalului Bega, va achizitiona doua vaporase care sa asigure transportul pe canal. De-a lungul malurilor vor fi amenajate piste pentru biciclete, alei de promenada si vor fi instalate corpuri de iluminat de cea mai buna calitate."(sursa)

Garaj de vis [Leapsa]

La barbati, al doilea subiect de pe masa unei conversatii cu bere si alune (imediat dupa femei, filme, sau filme cu femei) sunt masinile..pe care le-am avea daca ne-am trezi cu un morman de banet in sufragerie. Asta e leapsa de la Ovi si de la Knox ce-as avea io in garaj in afara de golfuletul meu 3 mic si verde si cu ren pe luneta. Bun:

1. in primul rand masina lui Dominic din Fast & Furious, un Dodge Charger 1970 supermodificat care mananca asfalt si cauciucuri la fiecare tura. Sa vezi numa ce fum le dau la taranii cu troace de bmw-uri care calca batranici pe zebra. That's muscle car.

2. un Ford GT40. Pentru ca plm...uitati-va numa la el!! 550 de cai, 330 km/h, consum 20 litri la suta in oras (da cine fras mere cu ea in oras) si cred ca cea mai nesigura sports car  evar, cred ca danseaza pe sosea cand ii dai blana.

3. Un Mustang pentru taica-miu ca-mi place de mor cum arata toate. Preferabil insa ultimul model. Si pentru sora un Mini Cooper S, ca e cat un matiz da totusi nu-l poti numi masina de studenta cand te ia la stop de-ti flutura buzele.

4. Ecto-1 sau ambulanta Cadillac Miller-Meteor model 1959 modificata in vehiculul Ghostbusters-ilor. Asta ar deveni masina de mers in blogtrip-uri. Cred ca ar incapea peste 10 oameni acolo :))

5. si bineinteles mai multe biciclete, cel putin 10, de teren, de oras, de toate felurile pentru ca masinile de mai sus le-as conduce mai mult in weekend :).

Lepsuim pe Boghi, Paul, DeCe si Maka. Si pe Nebuloasa, cum naiba s-o lasam deoparte.

15 aprilie 2010

De ce NU e viata mea bestiala (inca)

A pus Ovi o intrebare interesanta la el pe blog - "De ce e viata mea bestiala?" - si a oferit un moment de reflectie izbucnit pesemne din bucuria sau fericirea pricinuita de alte momente anterioare. El a gandit-o ca un mod de a ne descreti fruntile, de a mai renunta la lamentari, certuri si frustrari, ca sa ne bucuram, eu stiu, de primavara... Dand exemplu cateva motive pentru care viata lui e bestiala omul spera sa-i urmam indemnul si sa reflectam un pic la ce ne face noua viata speciala si placuta de trait. Imi pare rau sa observ ca nu prea s-a inghesuit lumea sa se laude cu ce-i mai extraordinar in viata fiecaruia. Drept urmare imi vine sa cred ca nu prea avem cu ce sa ne mandrim.. In cazul meu cam asta ar fi motivul tacerii.. Mi-e ca daca m-as pune sa scormonesc mai mult m-as enerva..

Nu-mi vad viata deloc ca fiind bestiala, e chiar din cale-afara de banala si obisnuita, la fel ca vietile multora. Am impresia ca vin din niste vremuri cam futute, foarte bine caracterizate de o lipsa generala de directie si informare, mai ales in ce privea potentialul unei anumite alegeri. Apoi am sentimentul ca mi-am sarit niste etape, ori le-am ratat cumva, si acum nu stiu daca vreau sa le parcurg sau sa uit de tot de ele. La fel cum o relatie deschisa nu e intotdeauna ideala sau o slujba relaxata nu e neaparat si satisfacatoare, nici o viata usoara nu e neaparat una bestiala. Intervine plictiseala. Rutina. Apoi frustrarea, nevoia de schimbare, consternarea, esuarea, aceptarea, blazarea etc. Sunt destule lucruri care-ti pot darama viata perfecta. Unul ar fi absenta visurilor, altul ar fi ratarea lor si tot asa.

Ca sa gasesc ceva merituos in viata mea, ceva care s-o faca "multumitoare" ar trebui sa privesc in jurul meu.. la familia mea, ai mei au 32 de ani impreuna si mi se pare coplesitor..sunt deci un norocos. Apoi am sora si zic ca-i un lucru bun, nu pt ca stam noi cine stie ce de povesti, dar macar am o baza in cineva.. ar fi fost sensibil mai gol universul fara ea, chit ca uneori ma scoate din minti. Probabil ar fi fost chiar bestial, cum zice Ovidiu, daca mai era si-un sufletel pe care sa-l tin in brate noaptea...dar nu-i ultimul tren plecat inca. Un lucru care ma usureaza e ca nu cred sa existe cineva care sa ma acuze de injunghiat in spate, tradat, inselat sau intepat, iar faptul ca dorm linistit noaptea poate fi catalogat drept "normal". Pastrarea integritatii si unei inimi usoare imi revine numai mie. In aceste privinte viata mea ar putea parea deloc complexa si fara evenimente. Posibil.

Nu cant la chitara (nici la tobe, ceea ce ar fi fost awesome) dar stiu oameni care-mi canta cand le-o cer si asta ma bucura. Cu ei viata e mai muzicala. Am prieteni multi si imi place sa cred ca ma pot baza pe ei la nevoie desi apelez destul de rar si de obicei cand epuizez mijloacele proprii.. In schimb nu sunt solicitat decat foarte rar, ceea ce nu prea stiu cum s-o traduc...fie sunt "menajat", fie considerat "incapabil", fie chiar nu se intampla prea des vreo urgenta.. Din fericire sunt cateva persoane care ma "iubesc" sincer cand bem impreuna (alcoolu dezleaga limbile) si oamenii astia imi fac viata mai demna de apreciat.

Am o bitza si merg fara maini pe ea, ceea ce e riscant si ilegal, dar atat de placut. Am si-o masina care sa ma care unde vrea muschiu meu doar ca pretul carburantilor e un sabotor constant. Am rafturi pline de carti care mi-ar tine de urat o viata intreaga in caz ca vreun cataclism m-ar bloca permanent in casa. Si ca vorbim de casa, am o casa si deci liniste. Plus o gradina in care mama creste 80 de trandafiri (numarati) si in care vara chiar imi place sa zac.. Si-un caine incapatanat care ne tine de urat de 10 ani si nu da semne ca s-a plictisit prea tare. Si mai am si-un proiect care uneori ma seaca de energie - marele ecran - care mi-a dovedit ca de la hobby la pasiune nu-i distanta mare. S-ar putea spune ca el imi ofera cele mai mari satisfactii in prezent, dar cu toate astea, eu sunt inca departe de o viata bestiala. Sorry.

Later Edit: totusi lumea s-a miscat intr-un final si-a dat drumul la condei (Cristina, Nebuloasa, LeneBarbie, Deme, Raka).

Primavara se numara bicicletele

Dupa cum se stie de anul trecut, in Timisoara primavara scoatem bicicletele si pedalam in numar mare, organizat, cu televiziune si politie dupa noi, blogari, "vedete" si oameni simpli, cu totii impreuna pe doua roti. Sambata viitoare, 24 aprilie, de dimineata de la 10, ne reintalnim sub tutela campaniei Verde pentru Biciclete ca sa rulam fin impreuna. Stiti voi, ca data trecuta. Ne vedem la Timco, pe Circumvalatiunii, cu bitzele pregatite sa "inverzim" Timisoara.

14 aprilie 2010

Concurs de scenarii

Avem din nou concurs pe Marele Ecran, de data asta unul cu premiu substantial din partea partenerului de filmari, magazinul on-line de produse electronice - 3E. Si formatul concursului e mai degraba axat pe munca decat noroc chior intrucat se vrea un concurs de 'creatie intelectuala' care sa-i scoata un pic la iveala pe cei cu inclinatii spre scenaristica, capabili sa creeze scurte povesti interesante si sa le vizualizeze intr-un context suficient de sugestiv pentru restul lumii. Adica sa faca film amator. Scurt. Pana in 3 minute. Ne adresam in primul rand celor care au idei dar n-au cu ce sa le puna in practica pentru ca le lipseste unealta! Pai daca ideea e buna poate iti dam noi camera sa-ti tragi filmul si sa te lansezi in a saptea arta! Hai, dati mai departe stirea, poate cunoasteti ceva scriitori cu talent in povestiri scurte..cine stie de unde rasare un nou Tarantino sau Tarkowski. Detalii despre regulament aici.

13 aprilie 2010

Jamais vu

Exista un antonim pentru deja vu. Acesta e jamais vu. Ca atunci cand te vezi cu aceiasi oameni sau vizitezi aceleasi locuri, iar si iar, dar de fiecare data e ca si cum ar fi pentru prima oara. Toata lumea ti-e straina. Intotdeauna. Nimic nu ti-e familiar. (Chuck Palahniuk)

Care ar fi sansa ca doua persoane care au avut un istoric impreuna sa sufere simultan un jamais vu... si care ar fi efectul? In ce procent s-ar repeta istoria in loc sa-si vada fiecare de drum?
Presupun ca considerabil mai mic decat ca doi straini sa ramana impreuna in urma unui deja vu..

Altfel spus, abilitatea de a uita la comanda ar fi ceva interesant.

12 aprilie 2010

The Orion Experience - Obsessed with you

Ca sa-l parafrazez pe un tip ce comenta la clipul asta: "OMG dude this is like the awesomest song ever!" Dupa cum se banuie am o noua obsesie muzicala.. I-am gasit pe tinerii astia The Orion Experience cautand in disperare melodia aia din reclama coca-cola (we are the ones you can't control) si evident ca pe-aia n-am gasit-o dar am dat peste una chiar mai reusita - Obsessed with you!! 

Na, acum cati dintre voi n-ati facut obsesii pentru diversele persoane care v-au intrat asa brusc in viata de s-a lasat cu soc termic.. si apoi ca dependentii de adrenalina/ cocaina/ nicotina/ naftalina, cand efectul s-a disipat, ati vrut mai mult. Si ati devenit niste creepers-i inofensivi si dragalasi care-si tarau prietenii in diverse situatii penibile ca sa le ofere alibaiuri in coincidentele pe care si le fabricau pentru a fi aproape de obiectul "dragostei". Si apoi petreceati nooopti intregi in baruri afumate despicand de-a fir a par toate gesturile si cuvintele cu care v-or "biciuit" saracii urmariti de voi ca sa-i lasati in pace. No, pentru voi toti - stalkeri si victime, cu dedicatie, (si pentru creatza indeosebi) piesa asta. E magistrala. Numa priviti cata distractie si veselie in gasca astora.. zici ca-s blogari:



Si liricele, pentru karaoke, evident:

I've got your picture on my wall.
I dream about you when I sleep.
I go out of my way, everyday, just hoping that
I'll catch you walking down your street.
I know just where you went to school.
I know the names of all your friends.
Oh God I've got it bad again,
An o-b-s-e-s-s-i-o-n.

I know your middle name.
I've got a lock of your hair.
I'm just a little bit insane,
Cause I think I see you everywhere.
My friends, they just don't understand.
They cannot see my point of view.
They say it's gotten out of hand,
That I'm obsessed with you.

But I wanna get next to you.
Yeah I love all the things you do.
I wanna get close to you.
You are my dream come true.
I wanna have sex with you.
Your sweet caress won't do.
Cause I'm obsessed with you.
Yeah I'm obsessed with you.

Your smile sets my heart aflame.
Electrocute me with your eyes.
The very mention of your name,
My stomach fills with butterflies.
Your love is better than cocaine
I need you more than oxygen.
Oh God I've got it bad again,
An o-b-s-e-s-s-i-o-n.

I know your middle name.
I've got a lock of your hair.
I'm just a little bit insane,
Cause I think I see you everywhere.
My friends, they just don't understand.
They cannot see my point of view.
They say it's gotten out of hand,
And I'm obsessed with you.

But I wanna get next to you.
Yeah I love all the things you do.
I wanna get close to you.
You are my dream come true.
I wanna have sex with you.
Your sweet caress won't do.
Cause I'm obsessed with you.
Yeah I'm obsessed with you.

You and me, we were meant to be.
We live happily in my fantasy.
We go walking down the aisle,
Yeah you look at me and smile.
My alarm clock rings, I wake up in denial.

But I wanna get next to you.
Yeah I love all the things you do.
I wanna get close to you.
You are my dream come true.
I wanna have sex with you.
Your sweet caress won't do.
Cause I'm obsessed with you.
Yeah I'm obsessed with you.

Cluj trip

De cate ori ma duc la Cluj ploua. Bine, n-am fost decat de 2 ori, dar oricum, ma intreb cate zile de soare au clujenii pe an.. ca de fiecare data cand am picat acolo era vreme inchisa si rece. Tre sa ma duc mai des sau sa-mi aleg ceva zile prin august, numai asa poate oi vedea si eu un soare clujean. In fine, aseara m-am intors de pe la Cluj, am dat o raita scurta sa vedem pe-acolo niste lume, sa schimbam doua vorbe, sa bem si ce se mai face in weekend.
Pe drum am oprit si-n Alba Iulia vreo ora, timp indeajuns cat sa dam mana si sa bem o bere cu Makavelis si Liviu si sa le starnim invidia un pic cu gasca noastra pestrita de calatori: Raka si Cristina - ardeleni, Ildiko - cu sange irish-ungurean si subsemnatu' io timisorean din nastere. Oameni faini totii da mai mult gazdele noastre ca nu ne-or lasat sa platim. Asta inseamna ca ii asteptam p-aci.

Pe la Cluj o fost fain ca ne-am dus in marele Irish Music Pub si m-am uitat la Marele Sendvis (vezi ca n-o incaput nici in poza) ca la Marele Zid Chinezesc intrebandu-ma de unde incepe si unde se termina? Mie imi era foame ce-i drept dar nici chiar sa bag ca pitonu' la ghiortz pentru tot restul lunii. Si nici Crisu nu m-a ajutat ca ea o mancat in stilul vrabie din propria farfurie. In Irish eu am fost al mai anonim, ca nu ma stia nimeni, si m-am concentrat deci pe ce stiu eu mai bine sa fac, anume ascultatul lumii. Si i-am ascultat pe Crivatu si pe Radu Ceuca si-am beut cu ei, apoi cu Billy si Radu am vizitat Cluju si l-am admirat de la inaltime pana ne-o intrebat garda de sanatate, scopul vizitei si profesie.. patzasti. Am gasit si-un loc misto de-i zice La Gazeta unde mi-o picurat drum'n'bass in vene laolalta cu niste ceai fierbinte de ma si vedeam bandu-mi cafeaua dimineata acolo si rupand internetii..

Singurul regret sunt de fapt doua: n-am stat suficient cat sa ajung sa vad Eu cand vreau sa fluier, fluier (la Cluj deja ruleaza) si n-am gasit la timp Q Caffe-ul unde am baut eu anul trecut cea mai buna ciocolata calda evar.. desi am trecut exact prin fata lui cand am plecat acasa. Ce sa zic, to be revisited...soon, poate la TIFF daca o vrea domnu'.

10 aprilie 2010

Voi scuipa pe mormintele voastre

Mi-a luat vreo 6 luni ca sa pun mana pe cartea asta si intr-un final, in urma unei coincidente neasteptate dar fericite, am ajuns sa o posed. Eu pe Boris Vian am inceput sa-l citesc anul trecut, cu Spuma Zilelor, o carte care realmente m-a dat pe spate prin simplu fapt cu nu mai citisem nimic asemanator. Era ceva fantastic de absurd in scriitura francezului, o poveste suprarealista de iubire, dar asa, metaforizata la extrem si invesmantata in poezie, fantezie si tragedie. Cum sa spun, unei tipe ii creste un nufar in piept si are nevoie permanenta de flori pentru a trai, un tip avea un pianococktail, adica un pian care facea cocktailuri amestecand ingredientele pe baza notelor cantate la claviatura.. in fine, eram intrigat si avid de mai mult. Am dat apoi peste Smulgatorul de inimi, alta fantezie absurda despre o mama care naste tripleti pe care ajunge sa-i sufoce cu dragoste ei paranoica si despre un psihanalist care o studiaza pe ea si pe locuitorii unui satuc ciudat unde rusinea si morala cam lipseau. Iar acum, Voi scuipa pe mormintele voastre, o nuvela scurta de 130 de pagini care imbraca haina controversei inca de la aparitie.

Trecand peste titlul provocator, ofensator, senzational si intrigant..care oricum m-a facut curios (mie imi suna a injuratura), cum sa nu vreau sa citesc o carte al carei autor a decedat in timp ce urmarea ecranizarea ei la cinema?! Doar oameni suntem. Asa ca am citit-o. Ca sa fiu sincer, reputatia ei "scandaloasa" nu se confirma decat pe final, in cele 2-3 capitole culminante.. deci nu-i chiar asa de "interzisa" pentru cititorii de azi. Probabil in '47 spiritele erau mai sensibile la ura de rasa, clasa si la sexualitatea dezinhibata ce razbate din pagini. Mai ales ca Vian a setat povestea in State, scriind-o sub pseudonim (Vernon Sullivan) in urma unui pariu cu un editor ca in 10 zile va scoate un thriller de succes. A castigat, gratie subiectului scandalos - razbunare rasiala - care a facut-o sa fie interzisa si prin urmare sa vanda 100 000 de exemplare intr-un an.

Nuvela, ca nu-i pot spune roman la 130 de pagini, e altfel decat cele citite anterior, mai realista, cu o naratiune condensata, probabil ritmul fiindu-i dictat de graba scrierii, ca o necesitate pentru castigarea pariului. Cred ca as fi apreciat-o mai bine daca era ceva mai lunga. Personajul principal, Lee Anderson, e un mulatru cu 1 optime sange negru si care trece foarte usor drept alb in oraselul in care se muta. Angajat ca librar tipul incepe sa-si faca repede prieteni printre pustii din zona carora le furnizeaza alcool, el fiind adult si deci capabil sa cumpere bauturi. Nimeni nu-i intuieste insa originile si intentiile astfel ca ii faciliteaza destul de usor drumul spre societatea "mai" inalta. Misiunea lui e simpla: pentru moartea fratelui sau mai mic si mai negru isi va lua partea de sange indoit. Cartea e foarte angajanta si te prinde repede intrucat personajul lui Lee e foarte "convingator". E destept si atletic, foarte calm si misterios, intrigand si jucandu-i pe degete cam pe toti din jur. Flirturile sale cu pustoaicele de la cafenea iar apoi cu surorile de lume buna sunt delicioase. Trei sferturi din carte esti amagit ca citesti ceva usurel, de duminica, iar apoi in cateva pagini finale esti facut ferfenita de violenta deznodamantului.

S-a sustinut ca "Voi Scuipa.." este pornografica. Dupa standardele actuale nu e chiar deloc. Boris Vian e de-a dreptul cuminte, eu unul nu-mi amintesc nici un cuvant "murdar" din ea. Sunt episoade de amor dar mult e la nivel sugestiv, nimic prea explicit. Cred ca depinde de nivelul de toleranta al fiecaruia. Daca omul spune "am avut-o in mijlocul raului" sau "am intrat in ea" nu inseamna ca-i putem aplica aceeasi eticheta ca lui Henry Miller cand descrie "pasarica" pe juma' de pagina. Mai frapante sunt momentele finale, scenele alea sunt de un vizual brutal. Ciudat e ca intr-un fel te solidarizezi cu personajul Lee, ii consideri actiunea justificata, si, cu toate ca e imorala, ilegala sau de-a dreptul oribila, nu poti ca, reflectand subiectiv, sa nu-i intelegi motivatia. E meritul lui Vian ca a facut un personaj mai usor de compatimit decat de urat. Mi-as fi dorit insa o naratiune mai lunga si deci o carte mai complexa. Asta e prea aproape de scenariu de film (unul bun insa, nu ca ala din '59).

09 aprilie 2010

Piata Unirii, numaru unu

Am profitat ieri de vremea buna si am baut o cafea pe una din terasele proaspat iesite la soare in Piata Unirii. Intre barfe si povesti mai trageam o privire la oamenii din jur, la cat de bine se simteau acolo, fie pe terase, fie pe bancile din fata Domului ori, pur si simplu, plimbandu-se aiurea. Noi, timisorenii, suntem tare atasati de piata asta. Cred ca e un sentiment oarecum general pentru ca n-am auzit pe nimeni care sa nu adopte trendul asta de zacut in Unirii. Chiar si "vizitatorii" sau "adoptatii" care-au poposit aici au vrut sa cunoasca Piata. Inclusiv eu mi-am dus musafirii la o sezuta pe banca de piatra curba sau la vreo terasa ca sa mi-i incarc cu voie buna. E drept ca uneori mai mormaiam ofticati la aspectul jalnic al unor imobile de-acolo, dar parca de la an la an si astea arata tot mai bine. Mai vreo 2-3 fatade si piata va fi boboc. Ca una europeana.

Un lucru pe care nu cred ca il stie multa lume e ca Piata Unirii din Timisoara e cea mai "verde" din Europa. Nici mie nu mi-a venit sa cred asta, asa ca am intrebat un prieten arhitect, mai bine informat ca mine:

"Fosta piata de parada militara, Piata Unirii, prin configuratie (proportii, trasee de circulatie, prezenta fantanii si a statuii) cat si prin arhitectura cladirilor ce o "imbraca", plastica mobilierului urban (banca curba continua,etc) sunt tipice pentru o piata baroca. Dar barocul in Timisoara a fost "imprumutat" tarziu din tarile vestice.Ceea ce o face unica in Europa este prezenta in proportie coplesitoare a spatiului verde (cca 65%). Toate pietele sau piatetele (rezultate in urma unui urbanism de planseta, organizat sau rezultat al urbanismului organic, medieval, din aproape in aproape) sunt strict minerale sau aproape minerale (uneori au copaci). Ce este curios este ca prezenta spatiului verde nu "incomodeaza" circulatia pietonala fluida sau prezenta teraselor. Piata este unica, cunosc multi italieni sau germani care vin fascinati aici.
(completari) In planurile de sistematizare a pietei Unirii 1733-1739 s-a stabilit sa nu apara nici o constructie cu caracter militar (Libertatii = centrul militar) doar Casa Presedintelui (azi Muzeul de Arta). Caracterul pietii se dorea a fi unul burghez (existau pravalii, ospatarii, case burgheze).
Gustul pentru ceremonii militare ample insa au castigat dimensiunea f. mare a pietei (150/110m) fix cat doua careuri de strazi. 
Curiozitati:
Fata de tipologia clasica de piata baroca unde in axul pietei se afla biserica dominanta, aici Domul a fost construit dezaxat fata de axa lunga a pietii si mai tarziu Biserica Ortodoxa sarbeasca pe diagonala. Tot ca o curiozitate aceasta biserica sta cu spatele in compozitia pietei. Deci axul este diagonal intre catolic-ortodox.
Monumentul Sf. Treime initial in centrul diagonalelor (fix in centrul pietei), a fost mutat la cererea lui Ceausescu in anii '80 astfel incat sa nu fie sesizat ca un capat de perspectiva de nicaieri. Asa ca a fost mutat spre est cativa metri astfel incat sa nu mai fie prins in axul Str.Mercy - Str.V.Goldis (str. cu Papillon).
Tot in anii '80 arh. Serban Sturdza a reproiectat intreaga piata - la cererea PCR - propunand culori vii pe fatade, atipic ptr. perioada autentica baroca dar s-a filmat un film romanesc pe atunci prin piata si trebuia sa arata f. exotic si colorat. (Eu scolar fiind fugem de la Loga sa vad filmarile pe acolo cu figuranti imbracati de epoca, calesti cu cai ,etc). Mobilierul urban de azi (banca sarpe), corpurile de iluminat sunt proiectate tot atunci ('80).
Mostenirea cu spatiu verde in mijloc se pare ca este datorita tot sistemului comunist care era in dezacord cu posibilitatea intrunirii mai multor persoane la un loc. Cum piata era f. mare, a aparut gazonul ala sa o "sparga". Asa o mostenim acum. In Victoriei trecea tramvaiul si auto (prin fata Operei) deci nu exista pericol, iar Libertatii nu este propriu-zis o piata "condensator social" neputand avea terase,etc, doar de trecere asa ca nu era nici ea un pericol.
Iar piata a ramas azi ca o curiozitate urbana, evident nemaiantalnita in alte tari. (Romeo Szorad, arhitect)

Daca n-o stiati, ati aflat-o de-aici. Zi faina s-aveti.

photo source

08 aprilie 2010

Schimb de Carti #32

Dragi cititori timisoreni si nu numai, cei care ati venit pana acum si-ati bagat sau scos carti din sistem, haidem dara duminica asta, 11 aprilie, sa repetam treaba. Nu stiu ce numar are editia asta (de la centru ni se sopteste ca 32) dar nu conteaza, e prima de primavara zic eu, chit ca-i aprilie. Asadar, veniti si va luati "vechiturile" si aduceti prospaturi (de carti vorbesc evident) si hai sa mai povestim un pic pe seama lor. Iar voi care n-ati fost niciodata la un Schimb de Carti sa stiti ca primim si oameni noi. No, deci care obisnuiti sa cititi si altceva decat ziare si interneti ne vedem in Funky pe la 15 si un pic, la o cafa, la un citro, la o masa ticsita de carti.

No asta-i banc, nu gluma

* trebuie sa recunosc ca-i prima oara cand il aud

Cica o ratusca plangea pe malul unui rau. plangea si repeta continuu.. "nu stiu cine sunt, nu stiu cine sunt..."
Crocodilul iese si ii spune ca nu poate sa o vada asa trista si ca ii spune el cine este: "ai un cioc portocaliu, corp mare, codita mica si dai tot timpul din ea, gatul mai lung si subtire, ai picioruse scurte si portocalii....tre sa fii ratusca!

Vesela ratusca sare in apa , se zbenguie si se intoarce la crocodil si ii spune: "pot si eu sa incerc sa iti spun cine esti, acum ca m-ai facut fericita si am invatat cum sa ghicesc..."
Crocodilul: "eh, n-ai fost in stare sa ghicesti cine esti tu, o sa ghicesti acum cine sunt eu....hai sa vedem"..
Ratusca se baga in apa, se uita atent la crocodil, se baga pe sub el, se uita, mai da doua ture si iese din apa:

"Ai gura foooarte mare. ai o geaca de piele spectacol, picioare scurte,..nu prea ai coaie..Esti ...italian". 



primit pe mail. 10x Simo.

07 aprilie 2010

Un pic de Respect

Se dau 2 nemti. Din Germanica. Oameni la peste 45 de ani, afaceristi, corporatisti, genul de persoane care dorm prin hoteluri si manca prin restaurante. Politicosi dar fermi, fara aere de superioritate insa siguri pe ei. They mean business... Masina, un Audi, le e carte de vizita si model de sobrietate si calitate nemteasca. Calatoresc impreuna fiinca sunt colegi, parteneri, poate chiar prieteni. Nu dorm impreuna pentru ca au fiecare familiile lor. Dar mananca si beau impreuna. Insa nu fumeaza impreuna. Pentru ca unul din ei e nefumator si tine la aceasta calitate a sa. Dar celalalt e fumator si tine si el la calitatea lui. Si uite asa privim uimiti cum unul se ridica de la masa, iese afara in ploaie, merge la masina, isi aprinde o tigara de la bricheta electrica si pufaie 2 minute la intrare, in aer liber. Fara sa-l intereseze faptul ca pe masa lor exista scrumiera sau ca la cativa metri, la o masa apropiata, un alt grup de oameni scotea nori de fum. Omul si-a format un obicei la el in tara si n-o sa si-l incalce pentru ca aici exista o libertate in acest sens. Colegialitatea si respectul nu se transforma cand treci granita.

06 aprilie 2010

Festivalul Dramaturgiei Romanesti 2010

Nu pot decat sa fiu de acord cu cele scrise mai jos de Simona in Zile si Nopti:
Răspândita zicere despre timişorenii care alcătuiesc „un public tradiţional de teatru” ori „un public de teatru tradiţional” e o gogoriţă. Cei mai mulţi dintre timişoreni nu alcătuiesc niciun fel de public, pur şi simplu fiindcă nu merg la teatru. Iar dacă merg, din an în Paşte, merg la spectacole, nu la teatru. „Eu nu merg din principiu la astea locale, merg eventual când vine ceva de la Bucureşti” este lozinca spectatorului obişnuit, a cărui opţiune, conturată de afişe ţipătoare şi agramată, are drept unic criteriu notorietatea numelor, carevasăzică vedetele pe care le ştie...de la televizor. Există „falii” desprinse din scoarţa groasă a nedusului la teatru, există publicul etnic care merge dintr-o obişnuinţă sănătos cultivată la teatrul său şi de treizeci de ori la aceeaşi piesă, publicul tânăr care face coadă la Auăleu, la fel cum există chiar şi o firavă specie a spectatorului conştient, care alege pe criterii estetice, capabil de decela inefabilul fenomenului teatral. Dacă, în mod cert, timişorenii nu alcătuiesc un public „de teatru tradiţional”, ar fi un ridicol sofism să crezi ca asta îi face, automat, un public de text contemporan. fragment de pe blogul Simonei Donici (de citit integral)
 Cu alte cuvinte, scenele tripticului nostru Teatru se infierbanta din weekend, caci intre 10 si 17 aprilie acolo se va desfasura Festivalul Dramaturgiei Romanesti 2010. Programul il aveti pe situl oficial. No, cine mai vine? Hai ca la Thespis v-ati inghesuit intr-un hal ca n-am mai avut loc sa intru :). Acum dati un ban sa stati in fata?

Picnic la marginea drumului

Picnicul fratilor Strugatki e un SF clasic, o carte renumita care s-a bucurat de doua metode infailibile de promovare: cenzura sovietica, care a facut-o sa fie devorata de cititorii din toata lumea in cautarea subtilitatilor "comuniste" si ecranizarea ei de catre rusul Tarkowski in filmul Calauza (Stalker), care desi a dezbracat mult din invelisul sf al romanului a pastrat suficient pentru a crea o atmosfera extrem de apasatoare si incarcata de semnificatii metafizice realizand unul din cele mai mari filme de pana azi.

Motivul meu pentru care am citit cartea (pe care a trebuit sa mi-o comand de la Paralela 45 pentru ca nu se mai gaseste pe niciunde in librarii) era simplu: dupa vizionarea filmului tarkovskian am simtit asa o stare imposibil de lamurit, de parca ajunsesem la o usa si cu mare emotie trebuia sa arunc o privire inauntru dar mie imi lipsea claritatea perceptiei. Ceva imi scapa si cu toate ca sentimentul de uimire era prezent nu gaseam explicatia pentru el. Sunt sigur ca daca-i intreb pe cei care gusta filmele lui Tarkovski ce au inteles din ele nu primesc un raspuns edificator. Putin sunt cei care-ti pot explica cum le-a vorbit lor filmul, e nevoie de multa cunoastere interioara si de o maturitate pe care eu inca n-o posed. Asa ca, intrigat, uimit si confuz am crezut ca citind Picnicul voi intelege mai multe din filmul lui Tarkowski. M-am inselat, citind Picnicul am inteles mai bine ce a ramas afara din film, am priceput povestea mai clar, dar pentru a-l intelege pe regizor trebuie sa-l "citesc" pe el mai des.

Revin la Picnic ca sa precizez ca nu-l recomand "incepatorilor" in sf, nu pentru ca vezi-doamne nu l-ar pricepe, ci pentru ca pur si simplu s-ar putea sa nu le placa. Amatorii de SF sunt intr-un fel construiti interior, au o abilitate organica de a se uimi si de acele detalii "stiintifice" obositoare, si de "fictiunea" fascinanta a story-ului, dar ma ales de acele valente "filozofice" care se intrevad in unele din marile opere SF, adica the stuff that makes you think!! Deci e nevoie de o anumita obisnuinta cu un asemenea gen literar, incepi usurel si continui daca te prinde, altfel e mai probabil sa ramai cu gust amar dintr-o experienta nepotrivita. Plus ca rusii sunt "altfel" in scriitura iar SF-ul lor nu e asemanator celui occidental.

Povestea din Picnic la marginea drumului e legate de consecintele primei vizite extraterestre, un prim contact care insa s-a produs independent de vointa noatra si care a lasat cateva "cicatrici" serioase pe suprafata planetei. Mai exact 6 Zone de Vizitare unde peisajul arata ca dupa un cataclism. In jurul uneia din aceste locatii, numita scurt Zona, se deruleaza actiunea Picnicului. La 13 ani de la eveniment acolo functioneaza o sectie a Institului de cercetare extraterestra, iar Redrick Schuhart e un tanar de 23 de ani, localnic si angajat de Institut datorita cunostintelor sale de stalker. Stalkerii erau calauze care se furisau in Zona pentru a recupera artefacte si a le vinde pe piata neagra. Erau primii care explorasera Zona si care au simtit pe pielea lor pericolele ei, caci zona era ca o rana in tesatura spatiului, un loc unde fenomenele fizice nu avea nici un sens: de la instabilitate gravitationala pana la transformari neateptate ale peisajului sau diferente de temperaturi extreme. Acolo se aventurau zilnic stalkerii si printre ei si Redrick. El e si cel care explica foarte plastic consecintele unui drum in zona: "te-ai intors cu ceva de acolo - minune; te-ai intors viu - succes; te-ai ales cu un glont de la patrula - noroc, iar restu' - asa-i viata." Un mare plus acord autorilor pentru felul in care zugravesc Zona si pentru imaginatia lor in inventarea artefactelor si fenomenelor prezente acolo: "biberoane", "struguri negri", "chelia tantarului", "piftia vrajitorului" etc...

Cartea e impartita in 4 episoade, 3 dintre ele avandu-l in mijlocul lor pe Redrick la varste diferite (23, 28 si respectiv, 31 de ani) iar unul, cel de-al treilea, oferind o interesanta dezbatere intre doi oameni de stiinta de la Institut si o surprinzatoare explicatie privind Zona si titlul cartii. “Inchipuieste-ti o padure, un drum, o poienita. De pe drum vine o masina si se opreste in poienita. Din masina ies tineri; apar sticle, cosuri cu mancare, fete, tranzistori, foto si cineaparate . Se face un foc, se pun corturile, se da drumul la muzica, iar dimineata o intind. Animalele, pasarile, insectele, care toata noaptea au privit cu groaza la tot ce s-a petrecut, ies din adaposturile lor, si ce vad? Pe iarba s-a scurs ulei de motor, benzina varsata, bujii si filtre de ulei aruncate ici-colo. Peste tot zac carpe, becuri arse, cineva a uitat o cheie. (…) Un picnic la marginea unui oarecare drum cosmic. Si ma mai intrebi daca se vor intoarce sau nu”. Fraza asta e cea care arunca un tip de perspectiva asupra Vizitei pe care nu mi-as fi imaginat-o. Toti suntem "dresati" sa ne imaginam ca un eventual Prim Contact va arata ca in filme, cu descinderea martienilor pe gazonul Casei Albe si rostirea in engleza a cuvintelor "We come in Peace" sau poate cu o gramada de farfurii zburatoare iradiind nemotivat planeta, cand de fapt e mai probabil ca din cauza diferentei de civilizatie sa fim luati drept un musuroi de furnici sau o groapa de gunoi mai populata.

In fine, esenta acestei carti insa nu sta in explicatiile sau efectele vizitei, ci totul porneste si sfarseste cu personajul Redrick. Presupun ca povestea este exact evolutia acestui personaj creionat ca un anti-erou, fiind vorba de alegerile sale si de conflictul sau interior. De fiecare data cand tipul se aventureaza in Zona cauta niste raspunsuri: ce-l motiveaza sa isi riste de atatea ori viata? Face asta pentru familia lui sau din propriul sau egoism? De ce e atat de priceput la asta? Cand se va opri? Cand va fi cu adevarat fericit? Sau stie de ce anume are nevoie pentru a fi fericit? Finalul e si el in masura sa nasca multe intrebari in mintea fiecaruia pentru ca e facut intr-un fel incat sa se reflecte asupra cititorului, daca nu cumva il veti considera pur si simplu sec. Asta ar fi chiar trist. Si contrar indemnului final: Fericire pentru toti, pe gratis, si hai sa sa nu plece nimeni suparat!

05 aprilie 2010

Coincidenta, destin, noroc chior

Un amic are un blog. Pe blogul respectiv pune melodii. Rar. Uneori le ascult ca-s faine. Alteori intru si mai comentez sa stie ca-s cu ochii pe el. Niciodata nu m-a interesat altceva de pe blogul ala decat melodia ce apare o data la cateva zile. Mai putin acum cateva zile cand m-am uitat in blogroll, din greseala, si am vazut ultimul articol al unei persoane. Scria "Caut Carte". 

Eu tot timpul caut carti.. Am fost curios sa vad ce carte nu gaseste persoana aceea, ca mie de obicei mi se intampla sa gasesc cartile cand ma astept mai putin. Am dovezi. O amica a intrat de doua ori in aceeasi librarie cautand aceeasi carte: o data singura, a doua oara cu mine. A gasit-o a doua oara, cum era de asteptat. Si nu, n-au primit marfa intre timp. 

Revenind, deci persoana asta implora pe blog sa-i gaseasca cineva o carte de Pynchon. Ca o cautat-o la toate librariile online, ca la editura nu se mai edita, o tragedie.. Mai, nu se poate, imi zic, numele asta mi-e cunoscut. Un pic de cotrobaiala pe interneti, un mail la o librarie din TM, apare cartea.. Ptiu drace, ce simplu a fost. Si la pret de lichidat stocuri. Le zic: puneti-o deoparte ca vin dupa ea. Anunt persoana cat de norocoasa e si ma infiintez la librarie. Imi zic, ia sa mai dau o raita, ca libraria asta nu prea e in circuitul meu normal.. Ce inspirat am fost: pe raft ma astepta o cartulie de Boris Vian pe care o cautam de 6 luni, in legatura cu care ii cam batusem la cap pe toti librarii si colegii de schimbat literatura in Funky, fara succes. Si cand colo am trecut probabil de multe ori prin vecinatatea ei. 

Na faceti conexiunile acum: doi straini au o cunostinta comuna, probabil din motive complet diferite, si un singur eveniment insignifiant ajunge sa le satisfaca niste dorinte asemanatoare. Cred ca lucruri asemanatoare se intampla zilnic cuiva dar nu toti acordam atentie unor asemenea momente. E ca si cand iesi din casa dar te intorci dupa chei si pierzi troleul la limita. Sau stai pe loc 10 secunde in fata unei vitrine, apoi faci o stanga in loc de dreapta si dai peste un vechi prieten sau coleg. Coincidente? Noroc? Destin? The fabric of nature? Legea atractiei universale? Probabilitati statistice confirmate? Cine poate da raspunsul?

Esti atat de departe


Nu stiu daca tu esti cea care fuge sau eu sunt cel incapabil sa se apropie; tot ce stiu e ca intre noi distanta pare sa creasca neincetat. Iar acest lucru ma intristeaza. De fapt, imi lasa acel zambet natang de om gata sa se resemneze si care totusi isi spune ca ar mai face un efort. De dragul unei coincidente. Am fost ca doua obiecte pierdute in spatiul infinit, doi bulgari de materie ratacind fiecare pe un drum pe care nu si l-au ales, tu ca o cometa eu ca un meteorit, si in scurta noastra trecere unul pe langa altul am produs un mic eveniment cosmic. Insignifiant, ce-i drept, la scara grandioasa a universului, dar de maxim impact pentru amandoi.

Din racoarea inghetata a cozii tale mi-am racorit o vreme fruntea de meteorit infierbantat. Am luat un pic de apa si ti-am dat un pic de fier in schimb. Te-am privit cum frematai si exultai in bataia soarelui spre care te-ndreptai iar tu m-ai descusut asupra aerului meu misterios si impasibil ce-mi invelea chipul de piatra. Ti-am spus ca-i doar o masca ce ma proteja de soarele spre care tu zburai dar de care eu ma-ndepartam. N-ai intrebat de ce, mi-ai spus doar ca e o pierdere de vreme intrucat, in orice directie as merge, daca merg destul de mult, tot peste un soare voi da. Apoi ti-ai continuat drumul, lasandu-ma si pe mine sa-mi vad de al meu. Iar acum esti tot mai departe, iar eu tot nu stiu daca fugi catre ceva sau de ceva. Daca as fi avut un punct de sprijin jur ca m-as fi intors din drumul meu catre soarele tau, doar asa de dragul unui zbor in doi.

Inca te vad dar gandurile mele abia daca te mai ajung. Simt o ruptura, devin un strain, ma gandesc sa-ti trimit scrisori anonime pe care sa ti le arunc in posta, sa frecventez locuri cunoscute tie ca sa recreez magia evenimentului primar, nu stiu prea bine ce voi face. Probabil voi rataci ca acel meteorit in bezna, inghetand in singuratate, sau ma voi ciocni de vreo planeta, arzandu-mi frustrarea, asta daca nu voi da din nou peste vreo cometa care sa-mi alunge nelinistea... 


03 aprilie 2010

Cum fierbi un ou?

dupa reteta lui Jim Crace:

"Veţi avea nevoie de o carte de liturghii şi de o tigaie mijlocie, un ou de găină, nişte pâine, nişte sare, un cuţit, o lingură, o bucătărie doar pentru voi. Puneţi oul în apă, la foc potrivit. Gasiţi repede imnul 37, felul în care Dumnezeu bate ritmul ouălelor şi, când se porneşte apa să fiarbă, începeţi să cântaţi. Nu prea vioi. Moderato. Cântaţi toate cele trei versuri şi părţile corului. Imnul e socotit în aşa fel încât să se potrivească perfect cu oul.
 
Faceţi oricât zgomot doriţi. Încheiaţi cu cuvintele: "Şi pe această piatră Biserica noastră va sta/ O poartă spre Pământul Făgăduinţei." Ultimul cuvânt e "Amin!" fireşte, două silabe care coboară dincolo de melodie. "Amin" e punctul în care gălbenuşul şi coaja şi albuşul nu se mai văd.
 
Acum scoateţi cu o lingură oul amin din tigaie, decapitaţi-l cu un cuţit. Veţi descoperi că interiorul e gătit chiar pe gustul vostru, albuşul e cât trebuie de tare, gălbenuşul e încă strălucitor şi vâscos, aerul miroase a iad şi a sulf - aşa cum aţi vrea de fiecare dată când cântaţi imnuri."

Jim Crace - Cămara Diavolului

01 aprilie 2010

UPC si RDS au un nou concurent

Am aflat cu bucurie ca bi-polul internetului timisorean e pe cale sa fie spart de un nou competitor, de data asta o firma romaneasca banateana get-beget! De la 1 mai se lanseaza pe piata locala furnizorul de interneti Bega Net Band, o firma tanara dar curajoasa, infiintata ca toate afacerile de succes, intr-un garaj. Niste baieti destepti au pus la punct o tehnologie revolutionara pe care ei au numit-o "fibra oblica" al care avantaj genial e acela ca se poate indoi la colturi fara sa pierzi semnalul, deci net superioara vechii tehnologii cu fibra optica. In consecinta, tzeava lor va fi mai scurta si mai groasa, elimanand colacii aia de cablaraie ce atarna pe stalpii nostri. Internetul de la ei va fi curat si neintrerupt, provenind tocmai din Finlandia, unde dupa cum stim e un drept legal al fiecarui cetatean sa-si traga internet, si ei, avand cetatenie si finlandieza, si-au tras internet pana la noi la Timisoara. Ca sa va faceti o ideea, cel mai ieftin pachet de la ei va oferi o linie de 100 de Bbs (adica begabiti, niste megabiti curatati de spam) garantat, cu trafic nelimitat. Mai trebuie stiut ca toate mesajele nesolicitate care vor fi trimise pe Ip-urile BegaNet din TM vor fi blocate de un firewall si rutate catre bulgari, dupa ce in prealabil vor fi fost traduse cu google translator. Au mai precizat ca primii 10 000 de abonati vor primi cate-o lada de Timisoreana la semnarea contractului. Doamne-ajuta!

De ce ne holbăm la ţâţe?

Noi, barbatii. Adica de ce noi (si aici nu ma refer doar la mine), atunci cand mergem flexat si gesticulat pe strazi, cu "dopuri" in urechi si eventual mestecand ciunga, ne mai oprim din cand in cand si cascam ochii la podoabele femeiesti ce trec pe langa noi. [Insert poza cu sani] Pai daca intrebi un barbat raspunsul lui va fi concis: E in natura noastra! Si chiar asa e.. Numai ca unele femei, probabil alea mai geloase si cu fluturasi nemuritori in burtica, ele nu-ntelege si deci cauta explicatii stiintifice! Excelent! Asta inseamna ca nu s-au dus toti savantii la Geneva sa ciocneasca "bile" in numele Domnului... numai barbatii savanti! O femeie, doamna, tanti doctor in stiinte pe nume Louann Brizendine a ramas acasa finalizand un studiu de maxima importanta pentru sufletele suratelor ei: De ce se uita barbatii dupa femei? (chiar si cu ele de mana).

Raspunsul ei: nu se pot abtine. Testosteronul e diabolic. Ne transforma in sclavi sexuali, in dependenti de punana, in inspectori avizi de frumuseti carnoase ce se plimba-n calea noastra cu fustite si tocuri de 10. Exact. Noi simtim nevoia permanenta sa cercetam piata, sa vedem ce mai e nou, poate cine stie ce chilipire pierdem. Suntem boemi si ne place sa traim viata cu tot ce aduce ea merituos. Niste snobi care admiram frumosul numai daca se intrevede sansa unei "posesii" imediate, un mod de a ne ridica deasupra celorlalti masculi strigand din ochi: uite ba ce-am prins io!!

Aceeasi doamna respectabila le sugereaza fetelor o solutie de compromis: faceti copii!! Cica s-a observat ca femeile insarcinate emana niste feromoni care inhiba productia de testosteron in barbatul lor cu 30% (demasculinizare naturala). In consecinta ei devin niste tati mai buni si mai atenti, de vreme ce sunt acum cababili sa-si dezlipeasca privirea de la sanii vecinelor. Trecand peste suspiciunea de misandrie care pe mine ma amuza teribil, ma gandesc ce-o sa se intample cand o generatie intreaga de fetite "dezghetate" si care acum experimenteaza fluturii la greu incep sa coaca niste gelozie si-i toarna nefericitului cu ochi alunecosi niste copchii? Si nici macar nu e pacaleala.