Weekend-ul care-a trecut a fost tare aglomerat. Asa cum anuntasem dinainte urma sa fiu implicat alaturi de alti bloggeri timisoreni in campania Dar din Dar initiata de Porsche Timisoara si sustinuta de studentii Oanei Barbu, Osut si prietenii din online care ne-au promovat si incurajat (se stiu ei :)). Urma sa le ducem cadouri unor copii mai nevoiasi adapostiti in cateva centre din jurul Timisoarei, asa numitele 'cazuri sociale'. Prin urmare in 3 zile 3 Mosi urmau sa poposeasca la Resita, Arad, Oradea si Timisoara cu sacul plin de dulciuri, haine, jucarii si ce s-o mai strans prin grija studentilor de la Publicitate anu 1 ai UVT si a oamenilor cu simt donator. Acum, drept sa spun, noi am avut ambitii mari dar n-am reusit decat vreo 85% din ele sa le realizam, ca vremea ne-o cam pus piedica cu zapada si ger.
Vineri dimineata am pornit in echipaj complet: 3 Mosi (Dan, Dani si cu mine) + o Craciunita si un ren cules de cu seara (whocoulddizbe), imbarcati intr-o sanie motorizata pusa la dispozitie de Skoda si cu portbagaju plin de cioco si motunache. Sofer desemnat...aaa.. io. Ca no, eram cel mai odihnit. Hai, zic. Dupa ce mi-am facut instructajul din mers si m-am familiarizat cu tot bagajul tehnic din Skoda Octavia Combi 2010 4x4 (senzor lumina, senzor parbriz, senzor centura, ABS, ESP, CTC, MP3, LOL), mi-am pus muzica zen si am plecat spre Resita. Drum fain ma, soare frumos, ger ignorat prin virtutea celor 24 de grade care-mi incalzeau funduletul din scaunul soferului, sosea curatica, am ajuns fara probleme la Resita. Ne-am imbracat hainele alb-rosii, ne-am pus caciulile si barbile, apoi am hotarat sa nu confuzam copchii cu 3 barbosi si mai bine avem un singur Mos (Dan) si niste ajutoare (Dani si cu mine), Craciunita si renul cu zurgalai. Cei 22 de copii ne-au asteptat nerabdatori in banci, ne-au colindat, spus poezii si apoi pe rand au venit la Mos sa dea socoteala pentru cumintenia de peste an. Buun.
De la Resita ne-am dus la Dognecea. Asta e o localitate tare misto, la vreo 10 km de Bocsa, unde urci printr-o padure plina de serpentine si dai de un lac! Acum lacul era patinoar, drept ii, dar vara cred ca e un loc tare frumos. Un colt de rai unde nici semnalul telefonic nu te deranjeaza. Drumul ala cred ca o fost cel mai placut facut de mine ca sofer, inzapezit, marginit de copaci care se bolteau asa plini de zapada ca-ti mascau cerul, ce mai, un loc perfect de testat 'integrala' Skodei si chiar m-am usurat ca n-am derapat nici o secunda. Nu era masina mea dar m-ar fi intepat inima s-o cojesc vreun pic. Am ajuns aproape pe intuneric la copii, care ne asteptau deja de ceasuri bune impreuna cu doamna primar. Primirea a fost una traditionala cu mamaliga, branza si carnati de casa :)). Dar asta numai dupa ce ne-am facut treaba pentru care veniseram, adica de impartit cadouri la vreo 15 copii. Drumul de intoarcere a fost un chin pentru ca pana la Timisoara s-a lasat o ceata densa de nu vedeai la 15 metri si se circula ingrozitor. Cred ca am facut 60 de km in 2 ore.
Sambata a fost o zi nepotrivita pentru deplasari dar noi increzatori in Skoda noastra am plecat la drum. De data asta Mosul fiind eu am luat numai Craciunita cu mine, ca ajutoarele aveau alte angajamente iar renul era gripat. Problemele s-au ivit inca de la iesirea din Timisoara.. drumurile nu erau curatate de zapada, ningea puternic si se circula infernal. Prima oprire am facut-o dupa Arad, la Santana, si dupa ce am cautat un sfert de ora centrul de copii ne-am impotmolit intr-un sant de pe marginea ulitei. Timp pierdut, apeluri de ajutor, cu chiu cu vai am reusit sa scoatem masina incarcata ajutati de soferul de la centru, care ne-o tras. Am vizitat doua case de copii, fiecare cu cate 15 suflete, si i-am procopsit pe toti cu daruri. La iesirea din Santana o groapa nesimtita s-a pus in calea Skodei iar aceasta, surprinsa, a luat-o in plin cu roata ei de iarna, ca doar nu putea sa faca manevre evazive si sa zboare-n brusturi. Asa ca... ne-am desumflat de la o pana, iar Mosul si Craciunita au schimbat roti intr-o benzinarie la iesirea din Arad. Nu se mai punea problema sa facem inca 300 de km in aceeasi zi asa incat copiii de la Oradea or sa-si primeasca darurile prin posta.
Duminica am fost din nou in efectiv complet, si chiar mai mult de-atat, intrucat am mers sa colindam acelasi centru la care am fost anul trecut - Centrul de Readaptare si Reabilitare Psihosociala. Ne-au insotit si alti blogari timisoreni (Tomata, Sirg, Crinutza, Horia, Oana si studenti de-ai ei) care au ajutat la descarcat gramada de jucarii, haine si dulciuri adunata in saptamana precedenta. Mos Dani si-a pus acum barba si zau de nu arata ca mosul din reclame (calm, voinic) dar fara pantaloni. Copiii au parut foarte entuziasmati de venirea lui, dar si un pic intimidati. Multi dintre ei sunt insa cu probleme serioase de adaptare sociala si simplul fapt ca au invatat poezii si au stat cuminti e o realizare. Dupa povestile din interior pe care le-am ascultat la fiecare centru imaginea pe care ti-o formezi e mai buna decat aia "senzationala". Exista destul de multi oameni de bine si persoane implicate in ajutarea copiilor cu probleme dar sincer acum, ce metode de succes exista pentru a-i sterge unei fetite amintirea mamei ucise de tata sau pentru a-i invata ca libertatea nu inseamna dormitul in canal. Problema reala e ca acestora le lipseste educatia aia de baza cu cei 7 ani de-acasa si doza de raspundere sociala care te invata mai incolo sa te descurci oarecum normal si singur.. adica sa intri in sistem, sa te adaptezi cerintelor sale si sa supravietuiesti cat mai "curat", fizic si sufleteste.
Felicitari pentru initiativa!
RăspundețiȘtergere