02 octombrie 2010

Simfonia Alpilor si simfonia basilor

Manat de-un impuls de moment, acela de a familiariza o musafira venita prin Timisoara cu fineturile culturale ale orasului, am ajuns tocmai la festivitatea de deschidere a stagiunii 2010/2011 a Filarmonicii Banatul. Ce regal ni s-a servit. Simfonia Alpilor de Strauss a sunat realmente divin si m-a patruns pana in maduva oaselor acolo in randul 2 la cativa pasi de intrumentisti. N-am mai fost asa incantat de muzica clasica niciodata pana acum si nu-s chiar intaia oara in Filarmonica. Concertul din seara asta a fost ceva fantastic iar orchestra dirijata de Radu Popa a interpretat un poem al naturii sustinut de imagini din Muntii Alpi. Imaginile erau insa pur simbolice caci atentia nu mi-a fost distrasa de la instrumentisti si miscarile lor. Nu pot decat sa ma bucur ca ne-a dat prin cap sa intram in sala Capitol pentru asa o reprezentatie. Senzatia care te cuprinde cand vezi de-aproape fiecare ciupitura si miscare de arcus pe coardele viorii, fiecare clinchet de clopotel sau mangaiere de harpa e greu de descris.. Una din cele trei simfonii ale lui Richard Strauss descrie o zi petrecuta in Alpi de la ultimele ore ale noptii cand intunericul se scurge in zumzetul slab al viorilor facand loc rasaritului soarelui si zgomotelor bucuroase ale timpanelor care saluta noua zi. Sugerand imagini plastice ce-ar zugravi maretia si frumusetea naturii orchestra si dirijorul ei te provoaca sa descoperi zvuietul vantului, talangile turmelor, cascada, furtuna sau caderea noptii din final. Considerat un poem monumental, Simfonia Alpilor a durat vreo 50 de minute iar daca Strauss a compus-o pentru un complet de 125 de instrumentisti pe scena cei care s-au aflat pe scena (ceva mai putini) au fost minunati. Ca fapt divers m-am trezit intrebandu-ma daca nu li s-au incins arcusurile alea de la atata zel. Oricum din punctul meu subiectiv de vedere, prestatia a fost sublima.. Iar dirijorul ne-a parut foarte apropiat si mandru de orchestra sa, iar la final, efortul sau era vizibil prin picaturile de sudoare ce-i luceau pe frunte. Stima. Parerea mea e ca n-o sa mai vad Simfonia asta prea curand.. nu-i o treaba usoara.

La o ora si ceva de la evenimentul clasic am asistat la inca unul la fel de misto. In Sinagoga din Cetate incepea in cadrul Simultan-ului o performanta audio-vizuala de exceptie, un recital electronic al lui Zan Lyons din Marea Britanie care a dezlantuit o veritabila simfonie a basilor de-am crezut ca pica zidurile vechiului lacas de cult peste noi. Sustinut de video-uri abstracte si riff-uri distorsionate de vioara, muzica asta suna ca din alta lume.. Aveti o mostra jos dintr-un performance londonez.. Imaginati-va cum suna intr-un cub de caramida la o putere de multe mii de wati. Da.. nu va puteti, asa-i? Trebuia sa fiti acolo ma oameni buni ;).


Zan Lyons - Live from Big Face Art on Vimeo.

Un comentariu:

Comentezi?