02 august 2010

Zeii insisi..

Sa-l luam pe Asimov. Tipul e un zeu, fara doar si poate. Adica serios, cred ca la o prima strigare ar aduna mai multi adoratori decat Iahve, D-zeul Israelului, iar cu vorbele astea mi-am atras probabil niste blesteme.. dar in fine. Numiti-mi voi alt om care s-a sculat intr-o zi si-a formulat cele 3 legi ale roboticii scriind sf-uri pentru ca 70 de ani mai incolo altii sa construiasca 'trupuri mecanice' pastrand nealterat spiritul acelor legi pentru vremea cand vor pune si-un creier artificial in 'omul de tinichea'. Extragand o concluzie din noiamul de idei eu as vedea perfect probabila o religie a viitorilor androizi (oricat de absurda ar parea ideea) in care prinosul maxim de recunostinta sa se indrepte catre vizionarul rus. Asa, de bun simt pentru parintele roboticii.

Cred ca inainte de a fi un scriitor de science-fiction Isaac Asimov a fost un scriitor de stiinta cu o afinitate deosebita pentru fictiune. Asa imi explic cum pornind de la o banala discutie cu Robert Silverberg (alt mare sf-ist) privind imposibilitatea existentei unui izotop de plutoniu-186 in universul nostru, Asimov sa plece cu mintea la drum incercand sa-si imagineze in ce fel de univers asa ceva ar fi posibil. Si apoi sa scrie cartea numita Zeii insisi... titlu pe care daca-l punem in contextul frazei din care a fost smuls ("In fata prostiei zeii insisi lupta in zadar" Schiller) avem niste indicii privind subiectul respectivei carti. Dar totusi nici macar nu banuim unde se avanta Asimov.

Romanul distins in 1972 cu cele mai prestigioase premii ale 'literaturii pentru tocilari' - adica Hugo si Nebula - e superb structurat in 3 episoade. Primul - In fata prostiei - e pure science si fara instruirea celor 8 ani de fizica si a nenumaratelor ore de pe Discovery Science l-as fi tratat drept plictisitor. Asadar prin 2070 omenirea isi rezolva problemele energetice printr-o descoperire accidentala: o mostra de tungsten dintr-un laborator de fizica s-a transformat peste noapte intr-una de plutoniu-186, element chimic ce practic nu putea exista in universul nostru intrucat nu respecta legile imuabile ale fizicii. Explicatia logica: provine din alt univers. Urmarea: repetarea experimentului si concluzia rationala ca fiinte inteligente dintr-un para-univers schimba "amabilitati" cu pamantenii. Ba chiar le furnizeaza planurile pentru o pompa de electroni care sa furnizeze energie infinita, gratuita si nepoluanta. Sau asa pare la inceput.. pentru ca teoretic aducand niste materie dintr-un alt univers aduci si legile fundamentale care o sustin si astfel 'deteriorezi' legile locale si, nici mai mult nici mai putin, afurisitul de Soare va exploda. Teoretic. Dar, hey, energie ieftina..remember?

Al doilea capitol - zeii insisi - schimba cu 180 de grade toata perceptia noastra mutand actiunea exact in para-univers. Aici geniul asimovian isi acorda cea mai mare libertate de imaginatie, hasurand o lume noua, fiinte noi si totusi pastrand o urma de umanitate in actele lor ca sa nu ne simtim complet straini. Descoperi o societate alcatuita din fiinte moi si fiinte tari, forme de viata amorfe traind in caverne si hranindu-se cu energie pura absorbita din razele soarelui. Organizandu-se instinctiv in triade, avand 3 sexe diferite dar complementare - Rationalul, Parentalul si Emotionala - aceste fiintele moi sunt niste bieti invatacei in lumea celor Tari. Ei trebuie sa afle cum sa se hraneasca, cum sa se 'topeasca' (alt cuvant pentru sex) si cum sa creeze la randul lor "copii". E destul de ametitor sa inghiti regulile acestei lumi noi si mai ales sa ti-o imaginezi. Fiinte care plutesc si se disipa in aer trecand prin stanci, pff.. Evident ca acest capitol se invarte in jurul unei singure triade, si anume cea formata din Odeem (un "rational" preocupat de invatatura), Dua (o "emotionala" un pic ciudata) si Tritt (un "parental" obsedat de cresterea copiilor). Daca paruski un pic de ruseste sonoritatea numelor lor va parea familiara.. Anyway, acestia sunt un pic mai speciali si profesorii lor ii trateaza cu multa atentie.. iar lucrurile se anima cand apare zvonul ca s-a descoperit o noua sursa de 'hrana'. Dintr-un alt univers(!)..

Al treilea capitol - lupta in zadar - revine la paradoxul creat in lumea noastra de o sursa de energie inepuizabila si gratuita dar cu potential atotdistrugator. Cum sa evitam prapastia spre care ne conduc "zeii" din universul alternativ.. Raspunsul e continut in acest paragraf de o simplitate logica dezarmanta:
"E o greşeală să presupui că oamenii doresc ca mediul să fie protejat sau vieţile lor salvate, şi că ar fi recunoscători unui idealist care ar lupta pentru astfel de ţeluri. Oamenii doresc confort personal. Ştim asta suficient de bine din experienţa crizei mediului din secolul douăzeci. Odată ce se ştia că ţigările sporesc riscul cancerului pulmonar, remediul evident era oprirea fumatului, dar remediul dorit era o ţigare care să nu provoace cancer. Cînd a devenit clar că motorul cu ardere internă poluează în mod periculos atmosfera, remediul evident, era abandonarea acestor motoare, dar remediul dorit a fost construcţia de motoare nepoluante."

11 comentarii:

  1. Una din preferatele mele :). Exact in editia aia.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Arashi: mai este si in alta editie? afara de scribd :))

    RăspundețiȘtergere
  3. No idea. Eu am aflat recent că Fundaţia a fost scoasă şi de Teora. O reciteşte o colegă, are primele volume de la Nemira dar îi lipseşte unul, pe care l-a găsit de la Teora. Şi se enervează datorită diferenţelor de traduceri :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi scot palaria, mestere. Ai facut o recenzie pe care eu (ca cititor vechi de Asimov) n-as putea-o face in veci. Pentru ca-s prea legat.

    Sanatate si spor la citit sa ai :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Arashi: oare Nemira a scos si Zeii??

    @daimon: multam de urare :) spor am, sanatatea ma straduiesc s-o pastrez. bucuros ca cronica mea e pe placul unui fan asimov.

    RăspundețiȘtergere
  6. citeam intr-o vreme mult asimov, inclusiv autobiografia, dar se pare ca mai am. o sa caut si eu in librarii cele 3 episoade

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu stiu sigur daca Asimov a fost un om de stiinta, dar ca toti marii avangardisti - a fost un visator, un idealist.
    O recenzie elaborata - m-a facut sa-mi reamintesc de anii 80-90 cand sorbeam SF-ul pe nerasuflate.
    Thanks!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lucian: mai degraba incearca la vanzatorii ambulanti.. e cam veche.

    @World of synthesizers: si un futurist, ca toti sf-istii. mersi de vizita si de apreciere.

    RăspundețiȘtergere
  9. Superb punctat. Asimov rules, dar imi place cum il "popularizezi", atingand si subiectul care-l doreai.

    Astept review-uri pentru Robotii-Imperiul-Fundatia :D

    Keep up !

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?