Timisoara pas cu pas

Ieri am petrecut una din cele mai "pline" zile din existenta mea de timisorean intrucat vreme de mai multe ore am fost turist in orasul meu. Ideea Blogului de Turism prin care blogerii locali si cei din tara erau invitati sa (re)descopere orasul intr-un cadru organizat a fost o minunata ocazie pentru mine de a-mi atinti ochiul de turist pe cateva locuri emblematice din Timisoara si de a asculta povestea lor. Prin urmare, sambata dimineata pe la 9 si ceva, o trupa de vreo 30 de internauti locali impreuna cu cei 13 musafiri, a caror venire se anuntase de mai inainte, au aglomerat zona din fata Catedralei in asteptarea plimbarii urbane.

Tot atunci ne-am intalnit si cu ghidul nostru -ca plimbare fara ghid nu-i deloc profesionist- deci pe Dan Caramidariu, care cred ca ne-o lasat pe multi perplecsi cu volumul de informatii impartasit cu atata generozitate. Intocmai ca un sef de grup Dan ne-a purtat dintr-un loc de interes in celalalt, atragandu-ne la fiecare popas in jurul sau si prezentand ca un maestru de ceremonii "spectacolul". In centrul P-tei Operei ne-a descris fiecare din cladirile impozante de pe laturi, adevarate palate construite pe la 1900 de bogatele familii de afaceristi nemti si maghiari din oras. La fel despre Opera construita in 1870 si prin fata careia treceau zidurile vechii cetati pentru a caror daramare s-a astepat vreo 20 de ani autorizatia de la Viena. Habar n-aveam ca drumul ce trece prin fata Librariei Eminescu era pe vremuri vestitul Corso pe unde se plimbau domnii si doamnele in vreme ce prin fata la Mec, pe asa-zisul Surogat, treceau servitorii acum 100 de ani.

Am vizitat un pic Opera si-am dezbatut in sala mare multiculturalitatea din perspectiva infratirii celor 3 Teatre de Stat in aceeasi cladire si faptul ca sub fatada de marmura cu balcon zace vechea fata arsa a Operei din secolul XIX. Te pune un pic pe ganduri. Daca n-ar fi existat incendiul din 1920 si nevoia de a imbraca "fata" oare balconul de la Revolutie unde ar fi fost? La Castelul Huniade am stat suficient cat sa ni se explice de ce nu e "cea mai veche cladire din oras". Pai pentru ca la 1848 a sarit complet in aer de la un depozit cu munitii si s-a refacut complet intr-un stil mai "retro" decat pentru vremea aia. Dar totusi sub el sunt ruinele vechilor castele medievale de unde Iancu a stat cu ochii de turci.

Totusi am gasit si cea mai veche cladire din Timisoara (in picioare) adica un spital vechi de 270 de ani (cel din spatele hotelului Timisoara). A fost una din primele cladiri construite in Timisoara eliberata de sub turci dintr-un motiv pur pragmatic - se murea pe capete in mlastinile Banatului de-atunci. Am bifat scurt Sinagoga din Cetate, casa Eugeniu de Savoya (numita asa pentru ca se afla pe locul portii prin care pritul a intrat in Cetate la 1716 nu pentru ca ar fi dormit in ea), Palatul Baroc aka Muzeul de Arta prin care ne-a plimbat in ritm rapid o doamna (curator cred, n-am retinut exact) si ne-am odihnit pe bancile din Unirii in asteptarea meniurilor KFC. Normal ca ghidul Dan nu ne-a scapat din mana bagand in creierii nostri alte informatii despre P-ta, Dom, cladirile din jur, monumentul ciumei etc..

Drumul a continuat spre P-ta Traian, centrul cartierului Fabric unde am ajuns pe jos discutand despre banci,  porti, cladiri monumentale sau pur si simplu monument (sunt vreo 15000 de cladiri protejate in Timisoara) ni s-a evidentiat unicitatea stilului arhitectural jugendstil in care s-au construit o multime de cladiri la inceputul sec XX, s-a vorbit despre efervescenta economica de atunci - aveam o bursa a cerealelor la Timisoara - in fine, curiozitati ale epocii si motive de nostalgie. Am vazut exemple de arta decorativa pe care sincer le-am scapat in anii de vietuire pe strazile orasului meu natal.. In piata Traian am vazut fostul hotel La printul turcesc care da numele zonei si apoi ne-am imbarcat in surpriza zilei, un tramvai de epoca romanesc pus de RATT la dispozitie sa ne plimbe unde vrem! Se-ntelege? Fara statii de oprire ne-a dus pe toti leganatu-leganat prin centru, P-ta Libertatii, P-ta 700, P-ta Maria pana in Balcescu.

Am facut popas in cel mai lejer loc din Timisoara - Scarț - zabovind la umbra in gradina cu niste beri si limonăzi pentru ca, la plecare, io sa infulec cea mai gustoasa placinta cu mere si scortisoara, buna de lins pe degete dupa. Hidratati dupa caldura din tramvai ne-am mai 'ratacit' un pic prin cartierul Elisabetin depanand amintirea reginei Sisi si teribila soarta a lui Gh. Doja acest el comandante al taranilor romani si maghiari din Transilvania lui 1514. Am bifat asadar locul unde a murit o rascoala (statuia Sfintei Maria) si apoi cel in care s-a nascut o Revolutie (casa pastorului Tokes si biserica reformata). Ne-am umplut de fiorul istoriei, vine vorba. Si pe final am dat o raita pe faleza visand la vremea cand traseul navigabil va fi reinstituit si, mai ales, facand poze cu indicatorul "B-dul Bega". If only :))

Dupa o scurta "inspectie de rutina" in Porto Arte, ca sa verificam daca nefiltrata era cu adevarat rece si micii fierbinti, toata gasca a fost invitata la Sag in cabana musafirilor (pusa lor la dispozitie de Hotel Timisoara) pentru o petrecere de adio, dar mai stam un pic, cu bere si pizza buna de la Nabuco (sarumana Amalia). Daaar ce s-a intamplat la Sag sta la Sag ;). Suficient de spus ca ne-am imbaiat in piscina, stat la povesti, facut poze la momente awkward si probabil exista si un film pe undeva.. Unii au jucat mima si cand se joaca mima e intotdeauna epic dar eu n-am ce sa declar pentru ca plecand mai repede am ratat 3 sfert din momentele cu râși. Totusi sa mergi noaptea cu bitza 7 km pe un drum european fara far e la fel de intens, deci castig io.

Impresii? Bine fie: o fost fain ma!! Cum naiba sa nu fie cand ma simteam ca-n tabara, io, care eram de-al casei cum se zice.. Ce sa mai zic de ei, care venisera din alte parti sa simta Timisoara. Cred ca au simtit-o cum trebe iar eu m-am straduit sa-i simt pe ei. Pe Lilişor şi Siropel, aceeasi oameni calzi si sociabili care cred ca abia asteapta sa duca genul asta de event acasa la Oradea, pot sa-i numesc deja prieteni ca-i stiu mai binisor. Si pe Maka la fel, ca-i genul de om serios care gandeste neserios.. asa ca mine. Unii il banuiesc de machiavelism reptilian dar eu cred ca-i doar un tip sensibil si neinteles. Si nu spun asta pentru ca mi-ar fi facut avansuri sau ceva :)). Cu el si cu Alex Negrea am ajuns la o dezbatere despre film care s-a soldat cu un rezultat socant: nicicare nu vazusera Star Wars! Ce oameni... diferiti. Pe Corina Georgescu am abordat-o gresit - trantind o usa peste mana ei - iar ca sa ma scot am intrebat-o "tu esti idaho.ro, nu-i asa?" cand ea era acolo in calitate de sefa de expeditie cu BlogDeTurism si mno, mi-am luat talpasita..si-o bere. Cu Ana Bulgar insa alta poveste. Ea o fost cea care a pus Petromu' in inima mea :) (de-acum incolo numa' de la voi bag benzina, sa stii, OMV-ul nu mai pupa nimic, jur, țucuț-aș ochii aia albastri-mustratori care m-or facut om prea serios!). Na, draga, suficient de neserios :)? Tvdece-ii (Razvan si Alina) si Crivatu sunt echipa de la Cluj, oameni veseli pusi pe cantec ce cred ca s-or simtit bine. La fel si baietii de la ftr.ro - Radu si Daniel - niste profesionisti dotati cu toata artileria necesara unei relatari obiective sau domnitele Miruna si Iulia venite tocma' de la Bucuresti. Iar Diana, care a venit de pe Marte cu al ei ozeneu, s-a dovedit a fi cel mai mare fan al Marelui Ecran, dezvaluindu-ne dupa atatea luni ca ea a fost cea care ne-a nominalizat la roblogfest

Gazde si responsabili sa tina hangu' la plimbare or fost: marele-ecran (hehe) Tomata, Daciana, Crina, Dan, Sora, Elena, Nicoletta, Ovi, Corina, Milo, Sirg, Deme, Dani Sima, Ily, Adelina, Alex Bleau, Cristi, Dan Patrascu, Boghi, Raul, Bloo, Adi Dragos, Andrei si nu in ultimul rand Cristina si Nebuloasa, raspunzatoare cu coordonarea locala a actiunii. Totusi, fara o lista de prezenta nu pot fi sigur ca n-am uitat pe cineva.

Asta a fost Prin Timișoara noastră, un proiect al BlogDeTurism realizat impreuna cu bloggeri timișoreni, clujeni, orădeni, alba-iulieni si bucureșteni și cu susținerea sau sprijinul Hotel Timisoara, Blue Air, Porsche Timisoara, KFC, Trabucuri.com și StartUpDays. Next stop?

restul pozelor la Tomata de unde am sterpelit si eu cateva, sarumanutele..