Ospitalitate?

Una din trasaturile definitorii ale poporului nostru s-a spus ca ar fi ospitalitatea. Pentru mine asta inseamna ca la orice ora (decenta) si in orice situatie (chiar si cele mai putin potrivite) sa fim "bucurosi de oaspeti". Dezinteresat. Mai este valabila chestia asta? Mai suntem in stare sa punem zambetul si voia buna la intrare atunci cand nu ne aduce nimic palpabil? Imi place sa cred ca da, ca spiritul nu se schimba asa usor, ca nu cedam atat de repede politetea arhaica in schimbul cerbiciei competitionale care ni se "susura" de la centru. Eu daca-mi vine vreun musafir fac tot ce pot sa se simta bine. Iar daca ma duc in vizita pe undeva altii isi dau interesul in aceeasi directie. Omenie, politete, ospitalitate, bun simt gratuit si dezinteresat.

Si atunci ce sa mai spui de ospitalitatea interesata? De cea care are drept scop un oarecare castig. De comercialul "Bine-ati venit!" sau "Poftiti, va rog!" Pai asta ar trebui sa fie de o importanta extraordinara si taxate urat cand lipsesc. Si totusi.. vezi zilnic cazuri de comercianti nesimtiti care te trateaza in scarba, de angajati tampiti care nu stiu normele elementare de curtoazie profesionala, de tot felul de ciumpalaci care pun pe seama bacsisului 'de pornire' viitoarea lor conduita. Povesteam aseara cu niste prieteni de vestita varzarie de langa Capitol. Statea lumea la coada si la un moment dat vine un 'ceafa lata' si se baga la geam sa comande o pleaska sau ceva.. la care, timid, clientul urmator ii atrage atentia ca se sta la coada. Replica e memorabila: "Eu sunt patronul!"

Nu ma gandeam cand ascultam isprava ca voi fi nevoit sa o relatez la randul meu ca raspuns la provocarea lansata de Dan cu ospitalitatea..