08 iulie 2010

Le Tour 2010

A inceput Turul Frantei si e singura situatie in care as renuna la o plimbare cu bitza pentru a ma uita la TV. Adica e absolut fascinant. Ciclismul competional e un sport atat individual cat si de echipa asa ca n-ai nici o idee cine va castiga sau care echipa va fi mai puternica. Nu poti castiga daca nu te bati singur dar nici daca n-ai o echipa tare langa tine. Si e Turul! E Marea Bucla! Are o vechime de 107 ani! Tine 3 saptamani! 3500 de km de pedalat. Si e bataie la secunda. Stiu ca m-am indragostit de Le Tour prin ultimu an de facultate cand as fi facut orice numai sa nu invat la licenta si pierdeam multe ore la tv. Pai cand a inceput atunci Turul, Lance Armstrong era un nume, ce-i drept, invinsese cancerul si revenise in lumea cicilismului ca sa castige. Nu devenise inca zeul absolut al bicicletei care sa castige de 7 ori consecutiv.. dar era un pic cam inuman si l-am urmarit cativa ani cu ii lasa pe toti sa-si faca sperante ca-l pot bate si apoi ii pierdea pe catararile teribile din Alpi sau Pirinei ori la contratimp. Vorba astora de comentau, "avea o viteza-n plus"!


Bun si acum o inceput editia 97 si se implinesc 100 de ani de cand se catara organizat cu bitzele in Pirinei. Drept urmare le-au pus in meniu niste 4 etape de munte "sangeroase" in ultima parte a turului, 3 din ele cu finish la peste 2000 de m, in plina catarare. Un tribut care ii va "asasina" pe cei mai slabi sunt sigur. Si asta-i fain in Tur. E atat de diversificat, ai etape de ses de peste 200 de km in care la peste 30 de grade vreo 200 de oameni fac un drum de Timisoara - Alba Iulia in cateva ore pe bicicleta, trecand prin cele mai frumoase orasele din Franta, ai etape de munte cand ii vezi cum se catara pe sosele inguste prin padurile Alpilor si Pirineilor, trec pe langa lacuri si castele, inconjurati de mii de oameni care-i aclama si incurajeaza... Si cat de frumos e cand un grupulet micut trage tare de la inceput, evadeaza din pluton si toata etapa consta intr-o urmarire calculata care se finalizeaza cu prinderea lor aproape de finish. Sau nu! Strategie si un dram de noroc.

Anul asta am vazut o etapa nemiloasa, a 3-a, cand cu vreo 20 de km inainte de final au avut mai multe portiuni de pavaj istoric, piatra cubica pentru niste biciclete de cursa. Offroad cu 40 la ora. Cazaturi, unul si-a rupt clavicula, Lance a facut pana, totul era in haos, se schimbasera ierarhii bine stabilite pe 100 de km de sosea pentru ca in final sa se cutremure clasamentul general. Asta-i misto, nimic nu e clar pana in ultimele etape, cand se trece de munti (teoretic) pentru ca muntii n-au mila. Poti castiga o etapa si in ziua urmatoara sa fii mort si sa pierzi 30 de minute in clasamentul general iesind din calcul. E un sport de anduranta.. si unii se bat doar pentru sprinturile de ses, altii doar pentru tricoul de catarator si doar cativa pentru tricoul galben.

8 comentarii:

  1. Eu adaug si frumusetea comentariului, chiar daca imi aduc aminte cu nostalgie de formatl in care se comenta anii trecuti... dar asta e; unii comentatori pleaca, altii vin dar turul ramane.

    Totusi, pe mine ma enerveaza (deranjeaza) ceva: lance aista e cam stiut cu dopatul si e la o secunda de arest - din cate se stie, in US nu e o joaca cand te verifica FBI si Interpolul - si, cu toate acestea vedem in continuare cum e promovat individul cu pricina. Trist... sau mie asa mi se pare.

    Aaaa.... faptul ca a avut cancer, nu ii da nici o circumstanta atenuanta. Ba din contra, trebuia sa aprecieze mai mult cinstea, corectitudinea si sansa pe care a primito (inca o data).

    RăspundețiȘtergere
  2. nota: sa-mi iertati greselile... tastatura mea e bolnava.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Darael; da, si de comentarii vroiam sa zic. Cred ca au jucat un rol important in relatia mea cu Turul. cei doi Radu erau sarea si piperul si completau bucataria franceza cu retete si povesti de pe traseu. Acum vad ca-i cineva nou, Manole, vedem cum se descurca.

    Legat de Lance si dopajul: toti o fac dar pana nu se dovedeste ceva clar sunt sfinti :)) Nu sunt eu cel mai mare fan al sau da ma bucur ca s-a intors, le da un pic fiori celorlalti ii motiveaza mai puternic.

    RăspundețiȘtergere
  4. cu toata simpatia pentru sportul asta si pentru fani, si pentru comentatori, e mai rau decat la campionatatul mondial de fotbal, cel putin pentru mine, mai ales ca unii se mai si duc precum fanatici sa se uite cu pedaleaza biciclistii. niste cunostinte comune de-ale noastre, adica... da, se duc acolo in Franta!

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Am un singur cuvant sa-ti zic: AWESOME!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Back: am stat sa ma gandesc dupa cine stau cu ochiul vigilent... si, nu, nu este nici un sportiv si nici un castel....

    Este dracusorul acela super simpatic, acel fan care este prezent in fiecare zi in cele mai aberante locuri sarind si topaind in costumul sau rosu inconfundabil... yeap.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dupa cate stiu eu e doar pe munte, in varfurile cele mai dificile.. pana acum nu l-am vazut.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu, a fost in fiecare zi... l-am vazut de fiecare data, dar sta destul de retras, in general in zone unde nici nu gandesti.

    Numai astazi nu l-am vazut, probabil din cauza ca imaginile "sareau" cand la un grup, cand la altul, dar sigur a fost si astazi pe undeva.

    Gata, ma duc sa beau ceva... Lance a disparut, ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. Ura - se intelege ca ma bucur, nu ? De ce ? Nu imi plac ipocritii.... e singurul motiv.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?