19 iunie 2010

Saramago despre moarte

A muri este, la urma urmelor, cel mai obişnuit şi normal lucru din viaţă, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moşteniri din tată-n fiu, cel puţin de la Adam şi Eva.

Intermitentele mortii 


În puţinele ocazii în care m-am aflat în faţa unor oameni care muriseră, niciodată nu mi-am imaginat că moartea lor ar fi aceeaşi de care într-o zi aveam să mor şi eu. Pentru că fiecare dintre noi are propria sa moarte, o poartă cu sine într-un loc secret de când s-a născut, ea îţi aparţine, tu îi aparţii.
Intermitentele mortii 

Momentele nu vin niciodată târziu sau devreme, vin când le bate ceasul, al lor, nu al nostru.
Pestera

Aşa e viaţa, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, dar şi din lucruri care încep.
Pestera


Nu-l plang pe Saramago. A murit la 87 de ani, o varsta pe care putini din noi o vom atinge, a scapat de suferinta unui trup decrepit si probabil acum sta la povesti la sfintii, filosofeaza cu inteleptii sau da socoteala pentru "blasfemiile" sale. Nu ma intereseaza. Pe pamant omul a lasat ceva genial pentru noi, niste carti pe care abia astept sa le devorez.

2 comentarii:

  1. Nici că puteai spune mai bine. Vestea morţii nu m-a şocat atât precum anii pe care-i avea şi pot doar spune că ce a lăsat în urmă va dăinui mult mai mult decât oricare dintre noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu am fost trista putin, sincer as mai fi citit ceva de la el, sa fi scris ceva care sa-mi ajunga inca multi ani, 10-20, dar adevarul e ca oricand ii pot reciti cartile, si de fiecare data sa descopar ceva nou, o ironie fina ce mi-a scapat prima oara daca nu altceva
    si culmea, ultima carte pe care am terminat-o acum cateva zile tot despre moarte era, si cum dupa ce murim suntem ca un nor, care fie ploua, fie nu, dupa ce trece nu lasa nici o urma, ca si cand n-am exista... desigur nu e cazul domnului saramago

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?