Imaginarium

Voi renunta la vise pentru un timp. Prea multa confuzie mi se creeaza si nu mai fac fata psihic. Sunt disturbat emotional si gata sa clachez. Totul din cauza ei. Nu inseamna ca e 'vinovata' de ceva. Cauza nu e acelasi lucru cu vina, sa fim intelesi. Una poate exista independent de constiinta elementului perturbant pe cand a doua, in lipsa unei constiinte, e exact nevinovatie. Deci e fara vina... si oricum ideea e ca nu-i pot imputa dansei ceva ce-mi apartine doar mie, adica situatia conflictuala din mintea mea. Parca as duce doua vieti simultan, separate numai de simpla tranzitie a zilei in noapte si a noptii-n zi. Petrec momente unice in timp si spatiu efemer pentru ca apoi sa descopar ca amintirea lor imi apartine doar mie. La lumina zilei redescopar o straina. Sau nu, o alta ea, o sora geamana pe care sa ma straduiesc din nou s-o descifrez si-apoi sa fiu uimit de cat de imprevizibil se comporta. Ca si cum m-as intretine cu doua imagini ale unor oglinzi distorsionate.. nu stiu care-i reflexia si care-i originalul sau macar daca amandoua-s copii. Lumile mele sunt ciudate. Intr-una ne tinem de mana intr-alta avem un zid invizibil intre noi. Intr-una facem dulce dragoste iar intr-alta lungi plimbari pe malul unui rau cu salcii plangatoare. Mergem la mare si dormim in cort, mergem la munte si dormim in cort, mergem la festivaluri si dormim, evident, in cort si uneori cand o intreb daca mai tine minte cum ne-a luat apa cortul sau ne-a dat ursul tarcoale se uita amuzata si exclama: "Dar cand am mers noi in camping?"

Si poate ca n-am mers in camping, poate n-am facut dragoste, poate nu i-am tinut mana asa cum stiu eu s-o tin si n-am privit-o in ochi asa cum un om mut ar face-o, vorbindu-i din priviri, poate am visat toate astea, dar nu-mi explic continuitatea lor de la o noapte la alta. In vis e tot atat de reala ca in orice realitate. Dar daca totusi visul e realitatea dintr-o nesfarsita noapte iar scurtele momente de repaus sunt doar un cosmar perpetuu la lumina zilei? Daca sunt si eu un mic Sisif, impingand in fiecare dimineata bolovanul dragostei pana pe piscul indulgentei, ca sa-mi reamintesc din nou teroarea de a nu fi niciodata mai mult decat prieteni.. Daca-n fiecare seara ma intorc in Tartar si-mi petrec noaptea cu frumoasa mea Euridice dar cand vreau s-o iau cu mine memoria i se pierde pe drum. Poate in mod paradoxal "iubita" e carne trémula si "amica" rodul unei fictiuni perfecte. Intrebarea asta mi-o pun in fiecare seara si dimineata cand ma duc la culcare. In vis si-n nevis, care poate-i tot un vis. Cate momente de felul acesta poate suporta un om inainte de a o lua razna.. Daca nu pot exista 2 realitati simultane e corect sa afirmi ca cel putin una e o paradigma imperfecta.. Dar cand fiecare e atat de convingatoare in firescul ei cum te poti hotara in care sa crezi? Forul tau interior iti va sopti, dupa cum il guverneaza o latura optimista sau una pesimista, care din realitati e mai probabila si care se impune a fi disipata. Asta voi face si eu. Voi reteza alternativa ideala pastrand numai varianta probabila. Pentru sanatatea mintii mele am sa renunt sa mai visez constient si realist. Ma voi odihni in bezna linistita a acestor interstitii ce puncteaza o banala relatie amicala. Noapte buna.