21 mai 2010

Un miliard de ani pana la sfarsitul lumii

Citeam o carte. Un sf rusesc cu exact acest titlu. Fratii Strugatski sunt autorii. Stilul lor e mai pamantean ca sa zic asa, mai stiintific, mai filozofic poate. Un oftat rusesc care te pune pe ganduri. Intotdeauna amesteca realitatea cu fictiunea si le teoretizeaza in tot felul de argumentatii abil expuse. No, si am ajuns la un moment dat la o discutie interesanta intre doi cercetatori care mi-au scos la iveala o teorie misto: Universul Homeostatic. Adica un Univers a carui principala caracteristica ori axioma e sa-si conserve structura, o chestiune dealtfel evidenta daca ne gandim la conservarea energiei si a materiei pe care noi le cunoastem sub forme copilaresti de genul Nimic nu moare, totul se transforma, Circuitul apei in natura, Din pamant ne-am nascut in pamant ne intoarcem etc. Conservarea universului ar fi deci la o scara universala.

Bun, si cum s-ar realiza asta. Prin mentinerea unei balante intre doua forte particulare, doua legi numite legea entropiei si legea regenerarii continue a ratiunii. Prima spune ca toate sistemele fizice lasate libere tind sa devina dezordonate; deci odata cu trecerea timpului, totul se deterioreaza, putrezeste sau moare. A doua se refera evident la viata in forma ei constienta, rationala, la care ajunge printr-un proces universal de dezvoltare si crestere: de la materia anorganica la cea organica, de la prima celula la complexitatea organismului omenesc. Adica cum ar spune Aristotel, in materie exista o tendinta spre perfectiune, spre complex. Exact pe dos fata de prima lege. Ei bine, in cartea lor cei doi autori sustin ca Homeostazia universului nu va permite niciodata ca una din cele doua legi sa ia avant intrucat s-ar 'duce naibii corabia'. O entropie perfecta conduce la haos, o ratiune infinita conduce la autodesavarsire, atotputernicie si, in consecinta, dorinta si puterea de a schimba natura Naturii. Concluzia mea: in eventualitatea in care ne vom impiedica de cablu si vom scoate din priza omenirea, o vom lua pur si simplue de la capat, atom cu atom.

Concluzia lor e: "nu sunt si nu vor exista mai multe supercivilizatii, pentru ca prin supercivilizatie intelegem tocmai acea ratiune care s-a dezvoltat in asemenea natura incat va fi capabila sa invinga legea mentinerii entropiei constante la dimensiuni cosmice." Iar asta m-a intristat o vreme intrucat chiar imi facusem sperante in a intalni cel putin o entitate Q (cunoasteti Star Trek) in viitorul apropiat. Pe acelasi rationament nici noi ca specie nu vom reusi sa depasim una din barierele puse in drumul evolutiei de conflictul celor doua legi si nevoia de echilibru. Cartea asta relateaza tocmai stranietatea felului in care Universul ar 'misca degetul' ca sa bata obrazul cercetatorilor mult prea avangardisti. Sau divinitatea?

Oricum pe mine m-a pus pe ganduri cand am incercat sa-l introduc pe D-zeu in ecuatie. Daca il facem parte din acest univers al nostru, n-ar fi el exact acea superratiune ce ar dezechilibra macrocosmosul? Daca il excludem din acest univers, ar mai fi de bun simt sa ne rugam lui?

Ps. sa-mi fie cu iertare daca v-am plictisit cu dilemele mele... c'est la vie.

5 comentarii:

  1. richie, mi-a placut postul asta. imi aduce aminte de dilemele pe care le aveam cand eram mai tanar. ("which you visibly are!")

    cred ca ar merita dezvoltata ideea (si citita cartea!), dar pentru asta e nevoie de niste vodka. ceea ce e mai greu sambata dimineata.

    weekend fain,
    c.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tinere, nu uita, there's always sunday!! Noroc bun si pofta de lectura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Plictisit? Chiar deloc. E o topica fascinanta! Trebuie sa pun mana pe romanul asta :D.

    RăspundețiȘtergere
  4. M-ai lovit cu Q. E cel mai simpatic personaj din tot serialul Star Trek.

    Amu, ce pot eu sa spun despre dilema ta ?
    E o dilema clasica de logica-intelect, in care omul incearca sa faca explice Viata (sa ii spunem asa in loc de Dumnezeu / Allah / Manitou) ca fiind la fel ca el......

    Fugi la extrema maxim posibila. Priveste Viata ca TOT si ai sa intelegi ca doar asa se poate compensa acea prima lege a entropiei.... si, culmea, fara sa o neutralizeze / invinga. Daca faci un pas in spate, tocmai aceasta Viata poate face posibila existenta Vietii asa cum o percepem noi acum: celula, planta, animal, om.... iar evolutia arata clar ca nu este o egalitate si nici echilibru intre cele 2 legi. Spre bucuria noastra (ma rog, sunt suficienti tembeli care vor altceva :D), Viata invinge intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=eScDfYzMEEw

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?