27 aprilie 2010

Sufocare

Acum cateva zile am terminat de citit prima din cele doua carti roz pe care le am in biblioteca. Nu, nu e vorba de ceva din seria chick lit ("cum sa cuceresti o pitzipoanca") ci o carte oarecum serioasa de Chuck Palahniuk - Sufocare. Culoarea copertii se vroia probabil un avertisment asupra continutului explicit/vulgar, dar eu nu stiam asta (banuiam insa ca nu-i chiar de luat in biserica) si am cam evitat s-o car cu mine prin locuri publice, ca deh, ma mai intalneam cu oameni cunoscuti si eu citeam o carte roz. In fine, dupa ezitarile de la inceput si odata intrat in continut, am indraznit s-o scot la iveala chiar si-n troleu spre casa, ocazie faina sa privesc vecinii care ma iscodeau imaginandu-si probabil cum imi cultiv eu latura sensibila in vreme ce eu ma amuzam de actiunile pline de umor pervers ale unor obsedati sexuali.

Chuck avertizeaza din start: "Daca vrei sa citesti cartea asta nu-ti bate capul. Dupa cateva pagini o sa-ti vina s-o iei din loc. Asa ca mai bine uita. Pleaca. [...] Gaseste altceva mai bun de facut cu viata ta. Du-te si mananca in oras. Vopseste-ti parul. Timpul trece si nu intineresti." Nihilismul care-i caracterizeaza stilul se simte astfel chiar de la inceput. Sufocare e jumatate povestea unui baietel c-o mama tacanita si jumatate cea a unui adult ratat (dpdv al societatii) cu aceeasi mama tacanita. Povestile sunt intretesute formand viata aceluiasi individ, Victor Mancini, fara tata, fara mama, fara viitor, cu trecut incetosat si, peste toate, maniac sexual. Cum declara chiar autorul, Sufocare e povestea completa si nemiloasa a unei depedente.

Victor e un personaj pitoresc. S-a lasat de Medicina dar nu inainte de a memora Manualul Statistic de Diagnostic si prin urmare de-a lungul cartii ne da o multime de informatii medicale care cel mai adesea conduc la "moarte". Acum lucreaza intr-un Parc colonial, un fel de muzeu in aer liber care reda specificul secolului 18 si activitatile oamenilor de-atunci. Maica-sa e in spital bolnava de Alzheimer dar starea ei ii e total indiferenta. Totusi ii plateste taxele tocmai ca sa n-aibe alte griji pe cap. Banii insa ii strange dintr-o schema ingenioasa si marsava totodata, simuland sufocarea cu mancare prin restaurante si dand sansa oamenilor sa-l salveze. Smecheria tine pentru ca are o tehnica infailibila (deocamdata) alegandu-si "victimele" cu atentie. Eroii salvatori ajung astfel sa se ingrijeasca de starea lui trimitandu-i bani din cand in cand pe principiul responsabilitatii pentru soarta celui pe care-l salvezi.

Tipul e un obsedat de sex care incearca sa-si trateze dependenta mergand la intalnirile grupului de addicts. Urmand programul in 12 pasi Victor s-a blocat insa la pasul 4, trecerea in revista a vietii. Copilaria i-a fost cam fucked-up intrucat maica-sa era o anarhista. Pana il depaseste nu rateaza nici o partida, indiferent ce-i pica-n brate: nimfomane, exhibitioniste, masochiste, etc pe toate le iubeste, dar in felului lui, asa cum ai iubi o pagina dintr-o revista porno. Are un singur prieten, Denny, un om de o prostie rara, dependent de masturbare. Desi e un cinic si-un egoist Victor se comporta ca un frate cu Denny. Comicul absurd din "aventurile" lor atinge paroxismul cand se dezvaluie posibilitatea ca Victor sa aibe ascendenta divina(!). Cu aceasta ultima blasfemie lumea lui o cam ia razna si Victor incepe sa se-ntrebe 'Ce NU ar face Iisus'?

Comparativ cu Fightclub, Sufocare are un ton mai putin intunecat dar la fel de cinic, e mai mult inclinata spre nepasare decat spre anarhie si mult mai provocatoare ca limbaj si imagistica. Si mult mai funny totodata, asta daca nu te deranjeaza cadrul pornografic sau grotesc in care se dezvaluie umorul... In ideea in care nu ascultati sfatul autorului si continuati sa cititi, cartea asta dezvaluie cum se poate un om sufoca in lumea actuala: cu mancare, cu sex, cu facturi, plictiseala sau paranoia. In nici un caz cu lectura. Zice bine Cinabru de ea: "Este finalul generatiilor, este lumea reala, iesita de sub control si din istorie. Este sufocarea regulilor. Alte carti ale lui Palahniuk anuntau ceva. Sufocare nu mai anunta nimic, nu mai mergi nicaieri, drumul nici macar nu se infunda. Merge la infinit, in gol."

Ps. Cartea a fost ecranizata in 2008 intr-un film cu Sam Rockwell si Anjelica Houston, Choke, care insa nu m-a dat pe spate. Dar e fun.

6 comentarii:

  1. care e a2a carte roz din biblioteca?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai Nick Hornby - Turnul sinucigaşilor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca nu vrei sa vada toata lumea ce carte citesti/cind, pune-o intr-o coperta - fie si de hirtie, facuta ad-hoc. Poti sa incerci Jurnalu' al National :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. De data aceasta biblioteca universitatii nu ma mai ajuta, am sa apelez la alte surse.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vroiam de ceva vreme sa-l incerc pe Chuck Palahniuk - tocmai m-ai convins sa merg azi la Carturesti sa-l iau acasa :)

    Respect,
    C.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ok, so I got "Choke".
    Se pregateste "Slaughterhouse-Five".
    (Prietenii lui Palahniuk stiu de ce.)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?