15 aprilie 2010

De ce NU e viata mea bestiala (inca)

A pus Ovi o intrebare interesanta la el pe blog - "De ce e viata mea bestiala?" - si a oferit un moment de reflectie izbucnit pesemne din bucuria sau fericirea pricinuita de alte momente anterioare. El a gandit-o ca un mod de a ne descreti fruntile, de a mai renunta la lamentari, certuri si frustrari, ca sa ne bucuram, eu stiu, de primavara... Dand exemplu cateva motive pentru care viata lui e bestiala omul spera sa-i urmam indemnul si sa reflectam un pic la ce ne face noua viata speciala si placuta de trait. Imi pare rau sa observ ca nu prea s-a inghesuit lumea sa se laude cu ce-i mai extraordinar in viata fiecaruia. Drept urmare imi vine sa cred ca nu prea avem cu ce sa ne mandrim.. In cazul meu cam asta ar fi motivul tacerii.. Mi-e ca daca m-as pune sa scormonesc mai mult m-as enerva..

Nu-mi vad viata deloc ca fiind bestiala, e chiar din cale-afara de banala si obisnuita, la fel ca vietile multora. Am impresia ca vin din niste vremuri cam futute, foarte bine caracterizate de o lipsa generala de directie si informare, mai ales in ce privea potentialul unei anumite alegeri. Apoi am sentimentul ca mi-am sarit niste etape, ori le-am ratat cumva, si acum nu stiu daca vreau sa le parcurg sau sa uit de tot de ele. La fel cum o relatie deschisa nu e intotdeauna ideala sau o slujba relaxata nu e neaparat si satisfacatoare, nici o viata usoara nu e neaparat una bestiala. Intervine plictiseala. Rutina. Apoi frustrarea, nevoia de schimbare, consternarea, esuarea, aceptarea, blazarea etc. Sunt destule lucruri care-ti pot darama viata perfecta. Unul ar fi absenta visurilor, altul ar fi ratarea lor si tot asa.

Ca sa gasesc ceva merituos in viata mea, ceva care s-o faca "multumitoare" ar trebui sa privesc in jurul meu.. la familia mea, ai mei au 32 de ani impreuna si mi se pare coplesitor..sunt deci un norocos. Apoi am sora si zic ca-i un lucru bun, nu pt ca stam noi cine stie ce de povesti, dar macar am o baza in cineva.. ar fi fost sensibil mai gol universul fara ea, chit ca uneori ma scoate din minti. Probabil ar fi fost chiar bestial, cum zice Ovidiu, daca mai era si-un sufletel pe care sa-l tin in brate noaptea...dar nu-i ultimul tren plecat inca. Un lucru care ma usureaza e ca nu cred sa existe cineva care sa ma acuze de injunghiat in spate, tradat, inselat sau intepat, iar faptul ca dorm linistit noaptea poate fi catalogat drept "normal". Pastrarea integritatii si unei inimi usoare imi revine numai mie. In aceste privinte viata mea ar putea parea deloc complexa si fara evenimente. Posibil.

Nu cant la chitara (nici la tobe, ceea ce ar fi fost awesome) dar stiu oameni care-mi canta cand le-o cer si asta ma bucura. Cu ei viata e mai muzicala. Am prieteni multi si imi place sa cred ca ma pot baza pe ei la nevoie desi apelez destul de rar si de obicei cand epuizez mijloacele proprii.. In schimb nu sunt solicitat decat foarte rar, ceea ce nu prea stiu cum s-o traduc...fie sunt "menajat", fie considerat "incapabil", fie chiar nu se intampla prea des vreo urgenta.. Din fericire sunt cateva persoane care ma "iubesc" sincer cand bem impreuna (alcoolu dezleaga limbile) si oamenii astia imi fac viata mai demna de apreciat.

Am o bitza si merg fara maini pe ea, ceea ce e riscant si ilegal, dar atat de placut. Am si-o masina care sa ma care unde vrea muschiu meu doar ca pretul carburantilor e un sabotor constant. Am rafturi pline de carti care mi-ar tine de urat o viata intreaga in caz ca vreun cataclism m-ar bloca permanent in casa. Si ca vorbim de casa, am o casa si deci liniste. Plus o gradina in care mama creste 80 de trandafiri (numarati) si in care vara chiar imi place sa zac.. Si-un caine incapatanat care ne tine de urat de 10 ani si nu da semne ca s-a plictisit prea tare. Si mai am si-un proiect care uneori ma seaca de energie - marele ecran - care mi-a dovedit ca de la hobby la pasiune nu-i distanta mare. S-ar putea spune ca el imi ofera cele mai mari satisfactii in prezent, dar cu toate astea, eu sunt inca departe de o viata bestiala. Sorry.

Later Edit: totusi lumea s-a miscat intr-un final si-a dat drumul la condei (Cristina, Nebuloasa, LeneBarbie, Deme, Raka).

8 comentarii:

  1. eu zic ca ai o viata bestiala in felul ei...ai multe motive de bucurie so e bestiala ..din punctul meu de vedere ..

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai cred ca esti un pic cam greu de multumit, atata timp cat sustii ca ai prieteni multi, ai casa cu gradina (deci, liniste), ai caine si o familie frumoasa din cate ai spus, un proiect care e si o pasiune...multi nu au nici un sfert din cat ai tu...eu zic ca unele parti din viata fiecaruia sunt bestiale, viata in ansamblul ei poate fi bestiala doar la un moment dat cand tu o percepi ca fiind perfecta (cand sunt implinite toate conditiile visate de tine)...:)eu zic sa zimbim mai des...Ale (pupi)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu iti inteleg perfect sentimentul, de multe ori ma simt asa chiar daca am 1001 de motive pentru care viata mea ar putea fi catalogata drept bestiala. Cred ca trebuie sa fi impacat cu tine insuti si perfect multumit ca sa vezi partea plina a paharului. Daca esti intr-o fuga continua catre mai mult, tinzi sa crezi ca nu ai nimic :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Având aceeaşi vârstă ca şi tine şi trăiri aproape similare, nu pot decât să mă regăsesc în ce ai scris.
    După o perioadă lungă în care totul era aproape negru, odată cu primăvara asta, parcă văd mai bine ce am în jur. Sunt lucruri frumoase, la fel ca şi la tine. Poate suntem, într-adevăr, pretenţioşi (nu că asta ar fi ceva rău), sau poate doar ştim că lipseşte ceva. Sau cineva.
    Important e să nu ne împiedicăm de lucrurile mici şi negre şi să deschidem mai des ochii către lucrurile mici şi... frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  5. chiar daca lipseste cineva, care la 'prima vedere' ne-ar face intregi, trebuie sa apreciem ce avem....
    si foarte important, sa le spunem ce mult conteaza celor din jurul nostru, chiar daca EA sau EL nu este langa tine...
    va veni si timpul EI, indiferent de varsta...
    si pe langa toate astea, trebuie sa ne bucuram, daca putem, de sanatatea pe care o avem... e foarte important sa te poti bucura de viata cu tot trupul, oricat de banal ar parea....
    fruntea sus...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate ca nu o fi ea bestiala, dar e promitatoare. Eu ti-am zis, pana sa incep sa te citesc, eram convinsa ca tipi ca tine nu exista, dar apoi parca un pic m-am mai linistit.
    Dintre toate cate totusi le zici bune, aia cu dormitul linistit noaptea mi se pare printre cele mai importante. Si vorbesc foarte serios. Eu ii zic ca pot s ama uit in fiecare dimineata la mine in oglinda fara sa trebuiasca sa bag capul in pamant, dar ideea e eaceeasi. Cred ca de la ea ti se trage si cealalta cu prietenii, care, desi e considerata fireasca, e de fapt un privilegiu si un merit extraordinar.
    Vad toate cate le ai de spus bune si inteleg de ce totusi vezi jumatatea goala. Nu inseamna ca nu esti constient de cea plina. Funny sau nu chiar e ca daca esti macar un pic cum banuiesc eu, nu-l vei vedea niciodata plin, dar cred ca asta nu descurajeaza, asta e ce pune in miscare. Oare cum crezi ca ar fi sa poti spune ca e perfect bestiala( asta e un dubios incorect comparativ, sorry), ce crezi ac te-ar mai motiva?
    Poate ca bestiala= NU e bestiala(inca)

    RăspundețiȘtergere
  7. Lumea nu s-a inghesuit sa-i raspunda ratatului despre care pomeneai in primul paragraf pentru ca lumea nu considera ca a te lauda ca un imbecil e un lucru interesant.
    Cu atat mai mult sa intrii pe un blog si sa spui cat e de bestiala a ta. who the fuck actually cares?

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?