18 martie 2010

Tu, nebuno

Tu, nebuno, eşti frumoasã
în fiecare dimineaţã.
Dar mai mult seara.
Eşti frumoasã când dormi,
pentru cã atunci îmi pari un înger cald,
sau când te trezeşti -
parcã eşti o floare proaspătă.
Şi în timpul zilei eşti frumoasã,
cãci patul nu-ţi aduce un plus de febleţe
chiar dacã-i al meu.
Şi de-mi faci cafeaua, eşti frumoasã,
Dacã mergi la piaţã, tot frumoasã eşti,
Freci un geam sau o podea,
Tai un morcov sau o ceapã,
Eşti frumoasa mea şi gata!!

Tu, nebuno, eşti şi sfioasã,
În fiecare dimineaţă
Dar mai mult seara.
Când îmi zâmbeşti, sfioasã eşti.
Când vrei ceva, te uiţi aşa,
de parcã mi-ai fura ceva.
Eu ţi-am mai zis:
Ai luat tot ce-am avut de dat
Şi rãu nu-mi pare. Ce crezi?
Cã apa-i supãratã când din ea o floare se adapã?


Apoi tu, nebuno, eşti şi aiuritã.
În fiecare dimineaţă
Dar, mai ales seara.
Dar asta nu voi spune nimãnui.
Toţi vor şti cât de frumoasã eşti
Şi cât de sfioasã eşti
dar numai eu voi cunoaşte
cât eşti tu de aiuritã!
Şi de iubitã...

4 comentarii:

  1. Oh, this is soo sweet :D Deşi tot nu înţeleg de ce seara e momentul superlativelor - aş crede mai degrabă că e mai frumoasă de dimineaţă, când e odihnită. Şi mai aiurită, că e proaspăt trezită... Dar fiecare cu părerile lui :)

    Anyway, norocoasă e femeia pe care tu o vezi atât de frumoasă în fiecare moment al fiecărei zile :)

    RăspundețiȘtergere
  2. doar dragostea pare ca ne va salva ...
    oana

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos...eu am deobicei ceva cu expresia "tu, nebuno" dar aici e asa de perfecta si de dulce...

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?