14 martie 2010

Ce se vede in oglinda?


Uneori nimic. Doar ochii atintiti in sticla reflexiva, surprinsi de cat de tacuta li-e privirea. Doar liniste. Ochii mei nu spun povesti.

Cat de aspra mi-e barba ce abia am ras-o ieri. Si ce sclipiri argintii imi scapara din parul rar lasat sa cresca neglijent si care acum reflecta usor lumina celor doua spoturi. Asta nu-mi place. E timpul sa ma tund.

Cand sunt obosit ma vad dormind. Se mai intampla. Raman in baie cu mainile sunt jetul inghetat de apa si-mi privesc chipul adormit minute-n sir. Uneori chiar atipesc.

Daca sunt grabit nu vad nimic, doar o umbra-n fuga.

Noaptea vad scenarii absurde: eu pe o geamandura imensa citind ultimele pagini dintr-o carte, dand din umeri si sarind apoi in valuri... sau eu iesind pe prispa unei case de lemn si, cu un topor pe umar, indreptandu-ma spre un puiet de brad. Flash-uri. Franturi de vise uitate. Ochiade aruncate asupra unor realitati interdimensionale sau simple halucinatii ce dispar la prima clipire.

Sunt momente cand realizez ce mult seman cu tatal meu. Si nici macar nu am intentionat vreodata asta. Sunt tatal meu la tinerete sau el e viitorul eu la batranete. Cat de ciudat. Cand eram doar un pusti toate matusile imi ziceau ca seman leit cu maica-mia. Nu eram deloc incantat de asta. Sunt curios ce-ar spune acum..

Uneori ma astept sa vad pe cineva in spatele meu.. dar nimic. Poate ca-i mai bine.

Intotdeauna remarc cat de inchis mi-e chipul si cat de greu transpare ceva la suprafata lui. Prea mult sictir. Nepasare. Incer sa-mi aduc aminte cand mi-a spus cineva "se vede pe tine ca esti fericit/trist". 

Nu-mi place sa zambesc dar tot o fac instinctual. Si tot nu-mi place ce vad. Nici macar eu nu m-as plati ca sa-mi zambesc.

7 comentarii:

  1. Nici eu nu m-as plati ca sa-mi zambesc. Exista, totusi, momente in viata cand apar langa noi oameni care-ti dau un sentiment cert ca ar face orice pentru zambetul tau... probabil nici ei pentru al lor n-ar da bani, dar pentru al tau ar da si il obtin pe-al lor ca bonus... Reciproca e valabila.
    Cand suntem fericiti si zambitori nu prea avem timp sa ne privim in oglinda. cand suntem tristi si nepasatori parca numai asta facem. Oare n-ar trebuyi exact invers?

    RăspundețiȘtergere
  2. O parte a sufletului, nu se deschide cate odata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cum spunea Liz, sunt sigura ca sunt oameni care care ar face orice pentru zambetul tau.
    Ai nevoie de ceva care sa te inspire.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da. Nu ma prea pricep la invartitul cuvintelor, precum o faci tu ... Am descoperit de curand si mi-a placut tot ce am citit, inclusiv azi ... totusi, ... ca esti nepasator, sictirit, trist sau fericit, sunt ipostaze firesti si oricat de bizar ar parea sunt reale, palpabile, nu se ratacesc, sunt un semn de sanatate as spune, ceea ce nu se poate spune despre un ... trup, te-ai uitat in oglinda ai vazut doar invelisul, iluzia, dar poate ca ai vazut si altceva ... crezi ca vei vedea sau gandi vreodata mai mult decat ti se va permite ? Cine sau ce stabileste ce vezi cand te privesti in oglinda ?
    Textul care urmeaza m-a miscat intr-atat ca mi-am dorit foarte tare, nu stiu de ce, sa-l citesti si tu.
    Multa bafta in continuare.
    Cu drag,
    Oana D.


    ”Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
    Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

    RăspundețiȘtergere
  5. si continuarea...

    Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
    Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru
    cei din jur.
    Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
    Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre..”
    “Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… “
    Nicolae Steinhardt

    RăspundețiȘtergere
  6. @Liz, Florin, Spotless Mind: So, true!

    @Oana: multumesc pentru text, chiar e de meditat la lucrurile astea.. sper sa am timpul si hotararea sa il citesc odata pe Steinhardt.. mi-a mai fost sugerat si cu alte ocazii.

    RăspundețiȘtergere
  7. -oglindă, oglinjoară, spune-mi... nu cine e cea/cel mai frumoasă/frumos, ci spune-mi cine sunt?? Oricât de dureros(sau nu) ar fi, oglinda este singurul mod de a ne vedea pe noi înşine prin ochii noştri...cred
    să sperăm că de cele mai multe ori ceea ce ne arată oglinda este conform realităţii, iar dacă nu, atunci avem de lucrat la acest capitol...
    - zâmbetele sunt atât de frumoase, pure, pline de căldură...deci, zâmbim, da?
    p.s. : Oana, saptămâna trecută am primit şi eu acelaşi text...frumos şi adevărat :)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?