26 februarie 2010

Fantomele trecutului


Asa le numesc. Imagini din timpuri trecute, portrete ideale ale unor chipuri ce razlet s-au impiedicat de viata noastra, spectre inchipuite ale unor persoane odata bine cunoscute. Sunt lucrurile care dureaza cel mai mult, amintirile cele mai persistente, cele mai inutile si mai pacatoase chestii pe care le poti stoca in minte. Si sunt astfel pentru ca sunt total nerealiste. Sunt un amestec de idealizari si asteptari pe care le-am format singuri intr-o vreme, figuri amagitoare zugravite de necesitatea noastra de a incheia contracte umane tacite cu cei din jur, uitand insa a-i informa si pe ei ca deja le-am pus niste obligatii in brate. Drept urmare cream imagini eterice suprapuse peste chipurile reale ale celorlalte "parti contractante" transformandu-i in feti frumosi si cosanzene de mucava care sa se poarte conform asteptarilor noastre. Orbiti de aceste imagini interpretam si adaptam de multe ori lucrurile exact pe dos decat sunt, punand caramida peste caramida iluziei nostre nesanatoase pana in momentul in care ceva se intampla si realitatea transpare in forma ei cea mai reala. Si suntem atat de suprinsi incat abia ne  credem ochilor in ce hal ne-am putut insela.

Cine e vina? Societatea, modul nostru de viata, frica de libertate absoluta. Tindem sa ne asumam retetele de succes drept modele de urmat intrand in aceasta rasnita globala a uniformizarii individului, renuntand astfel la a face cum ne taie capul si cautand sa facem ceea ce este necesar. Si aspiram atat de frumos la fericirea idealizata a modelelor ce ne sunt servite de cei din jur incat in loc sa lasam iubirea sa vina de la sine o fortam sa apara conform unui plan dinainte stabilit. Si din acel moment pasim pe aripile iluziei catre prapastia deziluziei. Credem ca trebuie sa actionam in etape, cu fiecare pas mai indraznet decat precedentul, avem impresia ca stim ce se cuvine si ce nu, ca stim cum sa gandim si cum sa simtim. Intr-un final ne trezim, sub un dus rece sau o ploaie de reprosuri blande cu rol de admonestare a comportamentului nostru debil si ne juram ca nu vom mai face aceleasi greseli. Vom lua oamenii asa cum sunt, fara sa-i mai etichetam, fara sa mai asteptam ceva de la ei in afara de a fi ei insisi. Si ne luam timp liber.

Dar apoi, dupa luni sau ani de la ultimul contact, cand dintr-odata cei uitati apar din nou in gandul sau in preajma noastra, constatam ca asupra unora planeaza aceeasi imagine idilica pe care ne-am format-o intr-o vreme. Nu ne putem gandi la ei fara sa vedem acelasi zambet, sa auzim acelasi raset, sa ne amintim aceeasi privire somnoroasa dintr-o dimineata sau aceeasi soapta in miez de noapte. Si avem din nou impresia ca asta era tot ce conta, tot ceea ce-l caracteriza pe acel om. Doar ca acum suntem undeva mai la distanta, bantuiti numai de spectrele inchipuirii dar rasfatati de o confortabila superficialitate. Nu mai e nimic ingrozitor in acea zona de crepuscul mental. Scheletii din dulap ne zac in cap. Suntem in siguranta.

25 februarie 2010

Cele mai bune

Cele mai bune idei imi vin cand plec de acasa. As putea petrece o zi intreaga in pat, fotoliu sau la birou fara sa tresar macar o singura odata la un gand razlet, un gand pornit de nicaieri dar care sa-mi invalmaseasca intr-o clipa toate celelalte ganduri, sa le faca sa se opreasca scrasnind in creierul meu nauc cedand prim-planul acelei stralucite idei pe cale de a se contura. Dar, cum ziceam, ar putea dura o zi sau chiar mai multe fara ca sa se petreaca un astfel de moment. Pana ies din casa. Atunci parca sunt altcineva. Parca mintea mea e a altcuiva. E ca si cum ai stat inchis intr-un loc fara semnal la cerebel si apoi, brusc si fara explicatie, ai intrat in retea. Si pe loc esti bombardat de mesaje din realitatea imediat inconjuratoare, franturi de idei sau scenarii intregi ti se perinda prin fata ochilor. Ceva ireal. De la poarta pana la troleibuz minim doua trei idei de pus pe blog iti vin, fie ca afli ca iar s-au scumpit tigarile, fie ca descoperi Cola Cherry la un amarat de butic, fie ca te irita niste masini parcate aiurea, orice ti se pare de importanta vitala pentru a fi transmis in eter. Te sui in troleu si astepti. Studiezi pensionarii si pe loc concepi un articol despre cat de batranesc e mirosul lor. Privesti niste pustani gelati imbracati in trening cu 3 dungi si brusc faci un profil de manelist hauser. Creierul lucreaza din ce in ce mai febril, de parca l-ai scos din bezna si i-ai dat drumul intr-o gradina de senzatii.

Ca sa te calmezi iti scoti o carte si te rupi de realitate. Intri usor in filmele unui Bruckner, Miller, Bukowski sau Nick Cave, zambesti complice ca un bun cunoscator al acelor ganduri si probabil ca le-ai face cu ochiu' la misto daca ti-ar sta in fata si ti-ar recita pasajele spumoase cu betii si amoruri decadente. Din cand in cand mai ridici privirea si surprinzi ochii unei fete, femei, doamne, nu conteaza.. un scurt contact de cateva secunde, in care ea probabil ca-si imagineaza ca o studiezi in vreme ce tie iti ruleaza inca imaginile proaspat lecturate cu dansa in rolul principal. Si te amuzi. Inca o idee ce ar merita dezvoltata in fata unui ecran alb si cu-n pahar de vin la-ndemana. Perversiuni literare. Fictiuni erotice din urbanul colectiv cu influenta marilor maestri de pahar si sex. Gunoaiele din mintea lor iti plac doar cand nu-ti apartin. Daca te-ar impovara pe tine probabil te-ai sinucide. Sau ai scrie o carte proasta. Asta intrucat ideile astea care vin asa de-a valma, tot asa se risipesc. Nu adasta suficient ca sa fie imbracate intr-o haina potrivita. Uneori apuca doar o lenjerie de 140 de caractere si se pierd intr-o mare de ciripeli inutile ca porumbeii goniti de un copil neastamparat care zboara undeva nedeslusit. Pe altele insa le prinzi la timp. Alea sunt cele mai bune idei.

23 februarie 2010

Scufita mea Rosie


Rolul Scufitei Rosii n-a fost niciodata acela de a duce copiii la culcare. Rolul acestei povesti era de a-i invata cu baieti inca de mici sa n-aibe incredere in Femeia in Rosu. Si sa fie in permanenta constienti ca daca se dau lupi iesiti la vanatoare de pulpe fragede intotdeauna vor exista vanatori ce stau la panda gata sa le umple stomacul cu pietre. Sau sa nu faca obsesii pentru femei frumoase indragostite de hainele lor si sa nu le creada cand spun ca merg in vizita la bunici cand ele nu viseaza decat pusca vanatorului. Iar pe mine ma enerveaza mesajul asta. Din aceste motive mi-am facut propriile versiuni:

Scufita Rosie varianta horror

Scufita Rosie pleaca de-acasa intr-o excursie in zona rurala impreuna cu surorile ei: Scufita Verde (eco), Scufita Alba (virginala) si Scufita Roz sau Pitzi. Prin paduri evident ca se ratacesc, pierd cosul cu mancare pentru picnic si, mai rau de-atat, intra in zona in care isi facea veacul Lupul cel Rau, copilul necurat al unei Bunicute vrajitoare ce-si facea mendrele cu Diavolul. Lupul le ia urma si incepe sa le pandeasca intr-un fel voyeuristic, pana ce se lasa noaptea si atunci navaleste peste ele in cort rapind-o pe Scufita Roz. O gasesc fetele a doua zi spanzurata de paiete si cu tocurile de 15 infipte-n ochi. Scufita Rosie incepe prima sa planga, cea Alba lesina mecanic iar cea Verde o ia la fuga de nebuna si pica intr-o rapa, unde va fi gasita de Bunicuta si dusa acasa pentru a deveni o tocanita gustoasa. Cand Scufita Alba se trezeste observa ca e singura si parasita. Se invarte de cateva ori in cerc pana da peste un Ranger (sau Vanator) caruia ii spune toata treaba si ii cere sa o ajute sa-si caute surorile promitandu-i in schimb cireasa ei amara. Amandoi ajung la casa darapanata a Bunicutei, frumos impodobita cu cranii umane (unul avea chiar scufie verde) si se strecoara inauntru. Acolo dau peste Lup studiind Kamasutra Satanica pe trupul Scufitei Rosii. Lupul, foarte nedumerit ca stalcise trupul Scufitei inca de la prima pagina, nu remarca pusca vanatorului decat dupa ce-i zboara asta creierii peste patul cu Scufita despuiata. Tortura porno, ce mai. Scufita Alba plange un pic, pune mana pe Kamasutra Satanica si pleaca cu Rangeru de mana la o nunta. In vreme ce mergeau ei linistiti cu masina, din spate apare Bunicuta satanista si-l inteapa pe Ranger cu ceva otravit, asta pune frana, baba zboara prin parbriz si se zdrobeste sub rotile masinii care apoi se rastoarna intr-un parau. Alba este purtata de torrenti la vale pana ce este salvata de cei 7 pitici mutanti, in brate inca tinand cartea Lupului. The End...or is it?

Scufita Rosie varianta comedie

Scufita Rosie si Lupul cel Rau era prieteni si vecini de-o viata. El era indragostit pana peste urechile lui paroase de ea. Intr-o zi s-au gandit sa mearga ei la cules de ciuperci in padure. Cum mergeau ei veseli si fara griji au dat peste un camp de ciuperci mai etnobotanice. Nu mai vazusera decat in ziare chestia asta. S-au apucat sa le culeaga in graba dar, curiozitatea fiind prea mare, au si mancat cateva, ba au rulat si vreo doua tigari amestecand tutun cu ceva puf de pe ciupercile alea minune. Oricum ideea e ca s-au "spart" teribil. Pana a venit Paduraru, paznicul ciupercariei, si i-a dus pe amandoi la Bunicuta, matroana unui bordel de lux si traficanta cunoscuta in padure. Pe lup il bagara imediat drept tester in laboratorul improvizat, ceva ce el isi dorise toata viata, iar pe Scufita au vrut s-o puna la produs dar asta fiind atat de fumata nu reusea sa agate  efectiv nimic. Asa ca se face hair-stilista celorlalte fete si prilejuieste niste coafuri nemaivazute care sunt observate de un creator de moda (The Prince) ce dadea pe-acolo ocazional la buci. Asta o ia imediat drept asociata si impreuna lanseaza o colectie de moda pe care Lupul, gelos nevoie mare pe Print, o face praf intrand pe podium ca sa-si proclame dragostea dar si dezvaluind fara sa vrea ca hainele erau cusute de prostituatele unei Bunicute traficante de ciuperci. Deznodamantul in exclusivitate intr-o fituica mizera numita cancan.

Scufita Rosie varianta thriller psihologic

Padurarul era insurat de cativa ani buni cu Scufita Rosie. Mariajul lor insa nu mai mergea prea bine, rutina, plictiseala, munca de Padurar, toate contribuisera la racirea relatiei. Scufita, ca o veritabila femeie in rosu l-a intalnit pe Lup la o vanatoare schimband adresele de mess. Au inceput apoi o aventura fierbinte, pasionala si riscanta, Lupul fiind un amorez desavarsit, mult mai tanar ca Vanatorul dar nu atat de priceput in manuitul armelor. Cei doi pun la cale un plan ca sa-l ucida pe sot si sa ramana cu averea astuia dar nici n-au idee ca Vanatorul era deja la curent cu infidelitatile Scufitei sale. Se lasa deci atras in capcana lor simulandu-si moartea, apoi din umbra purcede la terorizarea psihica a celor doi vinovati de adulter. In cele din urma Scufita nu mai suporta stresul si se sinucide artistic, taindu-si venele pe un covor de frunze, fara sa mai afle ca de fapt asa implinea planul celor doi de a pune mana pe asigurarea ei de viata. Bucuria lor insa e de scurta durata intrucat Scufita avea o sora geamana, Scufita Stacojie, care aparand deghizata, i-a surpirns pe Lup si pe Vanator schimband intimitati dupa inmormantare. Drept urmare ii ucide apoi otravindu-le coniacul preferat la priveghi si ramane cu averea combinata.

Scufita Rosie love story

SR descopera la 18 ani ca sufera de o forma foarte rara de cancer si se retrage in padure sa moara. Padurarul, fiul Bunicutei e singurul care o viziteaza, nestiind decat ca e foarte ciudata si retinuta. Cu toate astea se indragosteste de ea si vrea sa o faca fericita. Treptat si Scufita se inmoaie si incepe sa gandeasca ca totusi viata merita traita atat cat mai are din ea. Ii trimite un mesaj intr-o dimineata Padurarului in care-i spune ca e gata sa traiasca din nou, moment in care acesta complet bulversat de veste pleaca la vanatoare cu pusca goala fiind astfel ucis de un Lup. Atunci fata pica intr-o depresie si jura sa nu mai iubeasca niciodata pe nimeni. Dupa un an insa se descopera un nou tratament pentru boala ei si urmandu-l la insistentele Bunicutei, Scufita se vindeca pe deplin. In noua stare de fapt aceeasi Bunicuta ii dezvaluie ca Vanatorul facuse din timp donatii la o banca de sperma si, in consecinta,  Scufita suporta o inseminare artificiala in urma careia naste un baiat perfect sanatos. Puiul de vanator va creste mare si va ucide Lupul asa cum sta scris in toate basmele de acest fel.

Scufita Rosie varianta SF

Intr-un viitor post-apocaliptic Padurea a fost distrusa de o hoarda de Lupi veniti din spatiu(sic!). Singurele supravietuitoare sunt o Scufita Rosie, puscasa marina, super antrenata in lupta corp-la-corp si dibace in manuirea armelor si o Bunica vraci care, avand si darul profetiei, ii prevazuse Scufitei un viitor aventuros. Ea urma sa dea nastere Ultimului Vanator, razbunatorul umanitatii si ucigasul de Lupi. Doar ca nu mai exista nici un barbat viu care sa o lase grea. Cu ajutorul magiei insa Bunicuta smulge din trecut un Vanator si-l aduce in prezent, lucru care insa o epuizeaza vital si cade prada Lupilor Spatiali(!) care isi faca astfel de cap cu ea. Vanatorul si Scufita isi salveaza insa pielea si apoi se impreuneaza intr-o pestera pentru a salva viitorul. Evident Vanatorul moare aparand Scufita de furia Lupilor si permitandu-i astfel sa scape. Dupa 9 luni de trai subuman prin mlastini si pesteri, lupte cu detasamente de Lupi indarjiti, Scufita ajunge la o manastire de maici unde naste pruncul ales. Pleaca apoi in lume cu promisiunea unei reintoarceri in partea a doua: The Rebirth.

Ps: am avut nevoie de acest exercitiu de imaginatie pentru a face nitel curatenie in ganduri...

22 februarie 2010

One More Cup Of Coffee

Ahh ce-mi place sa gasesc muzici potrivite luni dimineata. Azi am dat peste un cover dupa Dylan facut de The White Stripes, One More Cup Of Coffee (For The Road), care suna asa misto ca-mi vine sa ma sui la volan si s-o calc in blana spre prima rapa mai acatari...Cred ca fiecare din noi a avut cel putin un vis in care plonja intr-un mare canion la bordul unei decapotabile, gen Thelma and Louise exit to the valley bellow. Daca mai visati acum e si o piesa potrivita pe fundal. Totusi clipul de mai jos e o animatie dedicata cafelei, so enjoy.




liricele unei noi obsesii:

Your breath is sweet
Your eyes are like two jewels in the sky.
Your back is straight, your hair is smooth
On the pillow where you lie.
But I don't sense affection
No gratitude or love
Your loyalty is not to me
But to the stars above.

One more cup of coffee for the road
One more cup of coffee 'fore I go
To the valley below.

Your daddy he's an outlaw
And a wanderer by trade
He'll teach you how to pick and choose
And how to throw the blade
He oversees his kingdom
So no stranger does intrude
His voice it trembles as he calls out
For another plate of food

One more cup of coffee for the road,
One more cup of coffee 'fore I go
To the valley below

Your sister sees the future
Like your mama and yourself
You've never learned to read or write
There's no books upon your shelf.
And your pleasure knows no limits
Your voice is like a meadowlark
But your heart is like an ocean
Mysterious and dark

One more cup of coffee for the road,
One more cup of coffee 'fore I go
To the valley below

50 ≠ 5 x 10

Imi dau seama ca ceea ce spun pare sa nu aibe vreun sens dar fiti deschisi ca o sa intelegeti. Stim cu totii din scolile inalte pe care le facem ca matematica e cel mai pur limbaj, cea mai clara limba, acel ceva care o data spus nu lasa loc de echivoc. Propozitia matematica 5 x 10=50 nu lasa urme de indoiala. Iar logic nici inversul ei n-ar trebui sa produca confuzie. Si cu toate acestea confuzia exista in acele secunde de neincredere cand iti primesti restul de la butic. Da frate, in loc de un ban auriu de 50 de bani primesti cinci monede nevolnice de 10 bani. Si oricata matematica ai invatat tu in clasele 1-8, si oricat ti-ar sopti bunul sfetnic sa nu-ti faci griji, ca 5x10 bani inseamna tot 50 de bani, tu esti constient undeva in adancul sufletului tau pragmatic ca propozitia asta e mult prea falsa in practica strazii ca sa mai crezi in ea. Nu prieteni, in tranzitie, 5 monede de 10 bani nu au aceeasi valoare ca una de 50 de bani. Explicatia e simpla: in urmatoarele 10 minute cele 5 monede se vor rataci undeva in lumea inconjuratoare reconfirmand pe barba voastra una din legile lui Murphy pe care nu mi-o amintesc acum dar care sigur exista. Pentru ca buzunarele sunt rupte, portmoneul e plin de intuneric, iar cinci monede cat unghia sunt mai capabile de disparitie decat una din cele doua sosete aruncate la spalat. Si chiar daca printr-un absurd ele ar supravietui acelei perioade de repaus intr-un buzunar capsat sau cine stie ce borseta cu 10 fermoare, utilitatea lor va fi egala cu zero in momentul in care vei sta nauc in fata unui automat de cafea ce accepta doar monede de 50 de bani. Atunci iti vei fi dorit sa fi refuzat restul primit ceva mai devreme in maruntis bun de pomana.

19 februarie 2010

Ada Milea la Filarmonica

Duminica asta, 21 feb, de la 19 Ada Milea si Bobo de la Fara Zahar ne (in)canta pe scena Filarmonicii Banatul (Sala Capitol). "Cei doi vor interpreta spectacolul "Nasul" de Nikolai Gogol, o poveste cu elemente fantastice, pentru care au scris muzica şi versurile. Spectacolul ... gravitează în jurul dramei neobişnuite a unui frizer din Sankt Petersburg, trezit într-o dimineaţă fără nas, interpretat, alternativ, atât de Ada Milea, cât şi de  Bogdan Burlăcianu." (evz). Spectacolul e si cu rol de sustinere a campaniei grupului de elevi timisoreni YouthBank de strangere de fonduri pentru proiecte in folosul comunitatii locale. Biletele sunt de 15, 25 si 35 de lei. Poate ajungeti.

Za lista lu' Richie

Adica ce i-au sugerat lui prietenii cititori sa-si ia de ziua lui. Nu e articol de blog, e o lista la vedere pentru mine, ca sa nu uit ce sugestii am primit. So here goes:

  • boghi imi sugera o carte groasa (am primit totusi un box de Stephen King x3 deci m-am scos) un film lung (ma gandesc la Ben Hur) si o sticla de 2 litri cu ceva care sa ma tina pana la anu (numai absintul are aceasta calitate, doar ca la pet inca n-o aparut). Ramane de vazut.
  • deme zicea ceva de papuci, ca doar e femeie.. pai io chiar ma gandesc la niste bocanci ;)
  • todo recomanda un pick-up (am) si discuri (n-am) deci ramane discuri. poate mi-l da sirb pe-al sau cu The Smiths sa mi-l trag :))
  • unholy two recomanda "plante medicinale" si absint. cred ca o sa raman la beutura ca tigara ma omoara mai urat.
  • spotless mind zice sa-mi iau ce-am vrut la 21 si n-am putut. pai mi-am luat la 24, era vorba de calculator.
  • de la raka am primit o oferta generoasa: proiector hd si plasma (eventual second amice) o carte de poezii deochiate (o am in format pdf) un plin la Golf (cred ca nu se va intampla anu asta, scot bitza) o cravata funny (asta da) si o sampanie scumpa!
  • dani ionesta sugereaza sa ma mut pe domeniul meu. se face prietene, e in calcul.
  • gaza spune sa cumpar ceva ce ma face fericit iar daca nu gasesc sa iubesc. pai, cand o sa gasesc ce ma face fericit o sa platesc in iubire. merge?
  • liz sugera sa-mi iau ceva total nefolositor si mi-am luat un puzzle :)) sper ca esti multumita.
  • izabela: un film bun pe dvd - am primit Amintiri din Epoca de Aur 2 deci checked!
  • amicul Radu, biciclist ca mine, imi aduce aminte ca n-am suport de bitza la masina si deci ce mai astept. Bine Radule, e o rezolutie pe 2010.
  • travel frog: o excursie undeva pe aproape. se preconizeaza un drum la Alba, ramane de vazut. 
  • moroi pluseaza inca o carte (Maurice Leblanc, se face la salar) o bicicleta (pe care o am insa) si discul lui Cedry2k (mai intai sa vad daca ma prinde tipu, ca nu prea e genu meu).
  • adizzy: recomanda  un gadget misto sau Ultimul mohican, pe care insa o am deci tinem minte gadgetul.
  • cami o zice pe-a dreapta: un harem! pai si vrei sa platesc pentru el? :)) zic pas si raman cu gandul la o vacanta.
  • anaAyana pomeneste de fotografii pe hartie, which iz kinda interesting pt ca nu mai am de mult o poza cu mine pe noptiera :). ahh..imi trebe si noptiera!!
  • alex cata ureaza sanatate. so that means..pills? o sa-mi trag niste provizii de aspirina si nurofen.
  • crinutza mi-a reamintit via mess beneficiile unui masaj cu gheata si uleiuri calde. tinand cont ca si anu trecut am fost la unul asemanator cu aceeasi ocazie, presimt ca viitorul meu de metrosexual e incurajat din public.
So that's it.

17 februarie 2010

Cu pantalonii-n vine


Hei amice, vezi ca-ti cad pantalonii de pe tine. Da, cu tine vorbesc, scuza-ma daca te-am deranjat sau daca te fac de ras in fata fetei tale, dar nu pot sa nu remarc faptul ca pantalonii tai mai au putin si or sa cada sub genunchi. Nu de alta dar sunt sigur ca in momentul ala o sa te impiedici si-o sa cazi ca o clatita imprastiindu-ti gemul pe asfalt. In plus sunt si un pic vexat de faptul ca daca nu ai avea hanoracul ala cu 3 numere mai mari mi-ai arata pur si simplu fundul imbracat in boxerii lui Catalin. E de porc. E expunere indecenta de chiloti. E ca si cum eu as merge cu slitu descheiat dar cu tricoul scos din pantaloni. E tot naspa. Plus ca ma trage curentul la instalatie. Eu stiu ca tu ai cureaua stransa bine ca sa nu ti-i pierzi pe drum, dovada ca faci pasi mai mici decat ti-e felul, dar pana la urma nu pierderea lor e problema. Uimirea mea consta in lipsa unui raspuns la intrebarea "de ce nu poti purta pantalonii asa cum au fost croiti?" Banuiesc ca e cumva o problema de atitudine. Si de stil. Vrei sa comunici ceva. Sa ne comunici ceva, noua, celor din jur. Dar ce? Esti rebel? Esti atipic si nonconformsit? Esti anti-fashion? Hmm.. esti cumva gangster.. sau fost puscarias .. ca atunci te rog sa nu ma bagi in seama... Insa totusi, eu si presupun ca mai sunt si altii, asteptam mesajul. Ce vrei sa intelegem din modul cum porti pantalonii? Ca asculti hip-hop sau ca esti "baiat rau"? Sincer, n-am nici o problema cu muzica pe care o asculti ori cu simpatiile east/west coast, mi-s dragi toti raperii deopotriva, cu tot cu bling-bling, bentley si femei decorative, this is not the point, eu vreau sa aflu de ce tu, dimineata inainte de a iesi din casa, ti-ai tras pantalonii doar pe jumate din tine? Daca ai un mesaj de transmis, nu e mai simplu sa-ti faci un tricou imprimat? E zic ca da. Si, btw, ai niste iarba?

16 februarie 2010

31st Birthday

Ok, o data pe an Richie's Day devine Richie's (Birth)Day asa ca anul asta cititorii au cuvantul:

Ce-ar trebui sa-si cumpere Richie de ziua lui?


Si fiti va rog moderati ca e criza si nu-mi permit barca cu motor sau excursie la Paris :)). Deci idei..

15 februarie 2010

A fi şi a nu fii

Eu nu sunt genul ăla de grammar nazi care să-i corecteze permanent pe alţii când mănâncă o literă, uită o virgulă sau nu-şi strunesc "i"-ii adăugându-i pe unde li se pare lor că ar cădea bine. Deci sunt indulgent, pe ideea că toată lumea mai greşeşte câteodată dar se corectează. Însă fac cu nervii când mă uit la un film şi am parte de o subtitrare făcută de un analfabet. Pur şi simplu nu pricep cum să fii atât de dobitoc încat să nu ştii cum e corect, normal şi literal să foloseşti verbul "a fi" dar să te pui să efectuezi traduceri. Mă uitam deci la Nine, muzicalul lui Rob Marshall cu Daniel Day Lewis şi o mulţime de femei bune, şi la fiecare 3 secunde eram furat din contemplarea febleţelor mele de pe ecran (Nicole, Penelope, Marillon) de câte un "aş fii", "ar fii", "vom fii" şi fuuuck, ieşeam din film. Normal că puteam să renunţ la subtitrare de tot, dar nu, ca realizator de subtitluri la rândul meu, am considerat că e de datoria mea să remarc orice scăpare şi să le corectez la final!

Cunosc prea bine munca de subtitrat, v-am mai povestit de ea, multe se fac după ureche (la cască), altele după scripturi în engleză, unele cu translatori automaţi (ieşind o varză incredibilă) şi multe pe fugă, ca să fie repede postate şi să aducă glorie nemuritoare autorului. Dacă aţi şti şi ce orgolii sunt pe-acolo... Dar dacă tot te apuci de-o treabă fă-o ca lumea. Ideea e că în afară de programele care te ajută să te corectezi (Autocorect e unul din ele) mai ai şi urechea ta proprie(!) care ar trebui să te asculte pronunţând tâmpenia şi să te corecteze. Spui în gând: Aş fi vrut să ştiu gramatică! Cuvântul "Fi" e foarte scurt..incomparabil mai scurt decât "Să fii tu sănătos!" Deci nu-i greu să deduci câţi de "i" îi vei acorda. Apoi dacă nici urechea nu te ajută, fă bine şi caută pe net conjugările verbului "a fi" şi o să afli că forma cu doi de "i" nu există decât la conjunctiv prezent pers II (să fii), la viitor II (o să fii) şi la imperativ afirmativ (Fii serios!!!). Imperativul negativ (Nu fi prost!) e cu un singur I. Clar?

Ok, am zis ce-am avut de zis legat de "a fi". Să trecem la "Unii". Pentru numele lui Dumnezeu, o luăm babeşte: unii e ca alţii, e mai mulţi, e plural, e articulat, cum o fi, da e cu doi de i mânca-ţi-aş. Uni e cu un "i" doar în Parlamentul Uni-cameral, adică în componenţa altui cuvânt. Când e de capul lui, pune-i naibii pereche i-ului.
Gata, m-am racorit..

14 februarie 2010

Confesiune

Îl urăsc pe valentin
pentru că vine în fiecare an
dar stă prea puţin

nici măcar cât să schimbăm o vorbă
nu-l prind
să-l iau la întrebări
să-i cer un sfat o idee
o explicaţie pentru rostul vizitei lui

l-aş întreba
de ce vine de atâta timp să-mi reamintească
un lucru care mă scoate din sărite
dacă nu are bunul simţ
să-mi dea şi o soluţie

eşti un nemernic valentin
un ipocrit şi-un asasin de inimi stinse
un vesel trâmbiţaş
pentru iubirile facile ce durează cel puţin
de-un an.

12 februarie 2010

Nuit Blanche

In ton cu ultimele postari de pe-aici va propun un scurt metraj (sugerat de amicul Marian) cu acelasi subiect - comunicarea - mai exact forta unui simplu contact vizual. Un short alb-negru setat pe o strada din Paris, intr-un stil noir de o delicatete remarcabila cu un slow-motion artistic si o muzica pe masura. Autorul Nuit Blanche se numeste Arev Manoukian. Enjoy it. I did. Apoi poate sunteti curiosi si de making of.



Nuit Blanche from Spy Films on Vimeo.

11 februarie 2010

Nai, electronic si experimental - concert

Deseara in Manufactura canta un fost coleg de generala de-al meu, Madalin Luca. Pe vremea aia avea clapa, acum vad ca e mult mai diversificat, astfel ca sunt foarte curios cum imbina baiatu asta naiul cu muzica electronica si ce sunete experimentale va scoate. Deci daca sunteti si voi curiosi, deseara in Manufactura, de la 21. Intrare libera.

Let me get what I want

Obsesia muzicala de dimineata ii revine unui cover dupa The Smiths, super piesa Please, please, please, let me get what I want pe care am gasit-o si pe coloana sonora a  filmului 500 Days of Summer, acum insa o ascult in interpretarea unui duo acustic de britanici numit Tinderbox si suna extraordinar.


10 februarie 2010

'Te-as putea iubi, proasto'

Stii ceva...
Ce parere ai avea despre mine daca ti-as spune din prima zi cand ne-am vedea ca te-as putea iubi? Exact asa. Dupa prima intalnire fata-n fata, dupa prima cafea bauta, dupa prima sesiune de zambete complice si barfe soptite referitoare la cuplurile din jur, la barmani sau chelnerite si mai ales, dupa ce am scapat de platitudinile din cunoasterea online si ne-am relaxat garzile, deodata mi-as fixa privirile in tine si abordand un chip serios ti-as spune ca pot si stiu sa te iubesc. Si n-ar fi lucru putin, n-ar fi ceva ce as mai fi zis de 20 de ori pana atunci, ar fi 'una prima volta', un prim salt in necunoscut, o prima sondare a taramului spre care atat de mult imi doream sa pornesc. Ce-ai spune?

Ai fi putin socata? Doar suprinsa? Neincrezatoare? Ai pufni in ras? Cum altfel ai reactiona la vorbele unui strain nebun... unul care face declaratii de amor la prima intalnire. Ce disperat nu? Cum sa-l crezi pe un om in stare sa se indragosteasca de tine in cinspe minute. E strigator la cer!!

Mai ales ca nu te consideri extraordinar de frumoasa - sau capabila sa sucesti mintile instant - doar le vezi pe altele prin reviste si te roade invidia, le admiri parul, bratele, pielea delicata, sanii fermi sau talia inscrisa in tiparele vremii si-ti spui ca ele sunt reprezentante ideale ale fizicului feminin.

Te consolezi insa cu numarul tau de facultati sau carti citite, cu proiectele terminate la termen, banii ce-i aduni, pozitia castigata in societatea ta redusa, cu atentia celor din jur care te apreciaza, te asculta, ti se confeseaza etc. dar stii ca desi lucrurile astea sunt mult peste atributele fizice eu nu le-as fi putut afla in cinspe minute. Ergo, daca tie crezi ca iti lipseste frumusetea, iar mie cunostintele despre tine, cum as putea eu vorbi sincer si in cunostinta despre asemenea iubiri? In mod sigur ma joc cu mintea ta.

Dar daca nu ma joc? Daca am si eu un numar de femei citite, o serie de relatii terminate la termen, o pozitie castigata in barul de la colt si cateva texte scrise in admiratia femeii ideale de catre un barbat idealist. Daca stiu sa-mi citesc inima mai bine decat citeai tu paginile lui Rilke si sa-mi recunosc acea stare de indragosteala care sa-mi dezlege limba lasandu-ma dezgolit in fata ta de orice urma de timiditate. Tot ca pe-un usuratic m-ai privi? As primi tot mila si dezgust din partea ta? M-ai trata la fel ca pe un cersetor, infiorandu-te si dandu-mi cu picioru' de teama sa nu-ti rapesc vreo bucatica de farmec? Sau ai vedea in mine un pusti nestiutor si de la inaltimea condescentei tale mi-ai zambi mamos si m-ai trimite la culcare.

Si totusi, oricare din solutii ar fi mai preferabila decat sa intri-n joc. Sa mirosi sange proaspat si victima facila, sa-ti pui roseata in obraji si sa te fastacesti pervers ca sa scoti pana la urma un "esti primul care-mi spune asa ceva!". Si probabil ca as fi, doar sunt prea constient de acest sistem "ticalosit" care ne-nvata sa asteptam miscarea celuilalt si apoi sa contraatacam din cu totul alta parte ca sa starnim confuzie si nesiguranta. Vei pune pret pe vorbe sincere sau vei adora si tu duplicitatea unor vorbe goale dar frumos mestesugite? Poti sa alegi? Arta flirtului e la fel de amagitoare ca si publicitatea, de fascinanta ca o reclama bine facuta dar cu aceeasi senzatie de proaspat inselat cand esti cu marfa-n buzunar.

Poate te-ai ars si tu odata. Poate s-au ars doar cei din jur si tu te-ai invatat. Visai la fel ca ei poveste de iubire pe plaja sub clar de luna, declaratii fierbinti si mesaje secrete lasate in cutia postala, barbati care sa lupte pentr-un petec din batista ta si orice frantura de cavalerism nascut dintr-un roman de vitejie. Dar cavalerismul si iubirile romantice nu sunt contemporane. Romeo si Julieta ar fi azi subiect de emisiune pacatoasa. Ai invatat regula jocului "du-te colea, vino-ncoa, sezi bland, nu ma lasa." Se cheama perfidie. Deci aplic-o. Hai! Pedepseste-mi insolenta de a fi pronuntat acele vorbe care au termen "mai mult de 6 luni" pana sa se faca auzite! Fa-o! Scoate-ti tertipurile la iveala si tine-ma in jurul tau pana te plictisesti, alunga-ma apoi si jubileaza incantata de cat talent ai dat dovada in jocul amagirii. Nu m-as mira deloc. Vei fi doar inca o copie nereusita a idealului meu feminin, cu nimic diferita de celelalte copii aruncate in groapa uitarii. Tu-ti savurezi victoria iar eu voi scrie despre tine, poate, o poezie. Sau poate nici atat.

Dar daca ai fi totusi altfel, asa cum te-am visat dupa ce-am vorbit un timp si, drept urmare, cunoscandu-ma si tu la randul tau, poate, m-ai iubi si tu din prima, proasto*...

-------------------------------
* titlul inspirat de-o poezie a lui andrei ruse:

 te-aş putea iubi proasto
nu ştiu de ce
te-aş lăsa noaptea să ţi-o tragi cu cine vrei tu
şi când
te-aş aştepta acasă şi te-aş lua în braţe
ca pe un copil
nici nu m-aş atinge de sâni sau de picioare
ai fi prea obosită
aş înţelege

ţi-aş face mic dejun cu ouă prăjite perfect
cu albuşul puţin ars şi gălbenuşul moale
o cană cu lapte sau cafea
te-aş privi chiar dacă îmbătrâneşti

de fapt
te-aş plăti să stai
doar să-mi asculţi povestea
nu mi-aş băga nimic în tine
nici visele nici dorinţele

In captivitate

povestea Fluturelui continua

- Ti-e foame?
Nu mi-a raspuns asa ca am ignorat tacerea ei si i-am oferit un biscuit Petit Beurre, cam singurii biscuti pe care-i aveam eu prin casa. As fi vrut sa am ceva mai rasarit, niste biscuiti cu crema sau ceva fistic dinala fitos de cumpara snobii si-l pun pe masa din sufragerie la vedere, asa ca pentru musafiri, de vreme ce tot aveam o prezenta feminina dupa atata vreme in casa. Dar prins in aceasta obsesie pe care mi-o declansase Fluturele am ignorat complet partea care urma capturarii sale. Adica, nu m-am gandit nici o clipa ce voi face daca voi pune mana pe ea, si mai mult, nu mi-as fi imaginat in veci ca atunci cand se va intampla voi avea parte de forma cea mai senzuala pe care o putea imbraca o fiinta pe acest pamant, aceea de femeie.

- Mananca, i-am zis. E bun. Ma privea fix cu ochii sai negri ca taciunii stinsi de ploaie in vreme ce in mana tinea absenta biscuitele neinceput. Am luat si eu unul si am muscat din el: - Uite asa! incercand sa-i demonstrez ca unui cazut din luna mecanismul rontaitului. Nu era impresionata.. De fapt nici nu o interesa. Parea docila, chiar inerta intr-un fel, doar ochii o dadeau de gol prin felul in care ma fixau, asemeni ochilor unei feline incoltite care stie ca nu poate scapa dar inca nu se simte suficient de amenintata ca sa-si scoata ghearele. Daca ii era foame sau nu, asta nu puteam sti, iar ea nu avea cum sa ma lase sa aflu din moment ce nu scotea nici un cuvant. Sau poate nu stia cum.. Amagit de aspectul sau uman, uitasem ca pana aseara era doar o prezenta eterica, o zbatere de aripi colorat prafuite sub forma unui fluture fermecat care ma paralizase de 3 ori pana sa-l prind.

Apa insa a baut-o toata; imediat ce i-am intins paharul a si sorbit din el, relaxata, cu inghituri lungi, cu ochii inchisi, doar cateva siroaie subtiri scapandu-i prin coltul buzelor perfecte si scurgandu-se pe barbie, gat, pana deasupra sanilor unde s-au oprit in marginea paturii care o invelea. Mi l-a intins inapoi hotarata si n-am citit vreun gram de recunostinta in privirea ei. Nu exista nimic acolo care sa sugereze incredere. Lipsea orice emotie, era doar negrul placid si calculat al unei fiinte din alt plan senzorial. Aveam ciudatul sentiment ca desi era captiva si-n puterea mea, cumva, cheile erau tot in mana ei iar cel testat eram tot eu. Aveam prea multa incredere in firele din plasa mosului cu care-i legasem picioarele si in catusele alea imblanite cu care ii legasem o mana de caloriferul din garaj. Daca prietenii ar fi stiut ce ocazie gasisem pentru a le utiliza..

- Cum te numesti? am intrebat hotarat sa stabilesc o conversatie.
Ignore...
- Hei, intelegi ce spun?
Femeia studia plictisita decorul garajului meu, niste postere din primele numere Playboy, apoi se intoarse din nou si ma strapunse cu un zambet... Sau era doar un suras arogant menit sa adanceasca misterul.
- Cine esti? Ai vreun nume? De unde vii? am izbucnit. Incepea sa ma calce pe nervi. Crezusem ca odata ce voi pune mana pe ea voi avea satisfactia unor explicatii multumitoare, dar in situatia actuala eram dezarmat...

- Spune-mi cum vrei... am auzit dintr-odata. Eu nu am ce numesti tu "nume". Eu... sunt.
Acum era randul meu sa fac pe mutul. Recunosc, nu prea ma asteptasem sa-mi raspunda atat de clar si simplu. "Eu nu am nume!" wtf? isi bate joc de mine...auzi la ea: "Spune-mi cum vrei tu!" Vorbeste ca o escorta... ce naiba, mai putin si-mi zice ca pot sa-i fac ce vreau si-atunci sunt terminat pentru ca, sincer, chiar ma tenteaza ideea.. la dracu.
- Cum adica... esti?
- Nu poti intelege. Sunt. Exist. Apar atunci cand e nevoie de mine...
Asta m-a lasat perplex. Ma simteam un fel de subiect al unei glume proaste si asteptam sa se deschida poarta garajului in aplauze si cu oameni necunoscuti strigand "Surpriza!". Nu s-a intamplat desi mi-as fi dorit-o. Era mai simplu. Acum insa aveam de digerat o situatie mult mai complexa.
- Ok, sa spunem ca accept absurdul ideii...dar numai de dragul conversatiei, ce inseamna "atunci cand e nevoie de tine"?
- Exact ce inseamna: ca tu ai nevoie de mine!

- Ha, si de ce ma rog? i-am aruncat in sila.
- Chiar ma intrebi? O stim amandoi doar...
- Lumineaza-ma...
- Bine...fie. Cand ai facut dragoste ultima oara?!

Touche. Creatura asta cu piele laptoasa, corp zvelt pe care i-as fi numarat coastele daca nu m-ar fi impins mila s-o invelesc in patura cand am adus-o, si cu ochii aia fermi si intunecati ce ma pandeau din claia de par infocat vedea lucrurile asa cum erau. Asa cum au fost cu 3 ani in urma.
- O sa-ti spun... Mira... ca pe ultima femeie
- Cum vrei tu...dar nu sunt ea.
- Dar ce esti?
- O sa-ti dai seama singur...

06 februarie 2010

Cata mizerie in poezie

Sa fie inteles din start, nu sunt un mare consumator de poezie. N-am poeti preferati, nu dorm cu carti de poezii pe noptiera, dar am o slabiciune pentru versuri frumoase. Da, stiu, in 2010 poezia e subevaluata, cine dracu mai are timp sa citeasca niste strofe in pauza de masa, in tramvai sau la culcare. Nu prea multi as zice. Eu nici atat. Dar totusi, uneori mai cad victima unor mici fragmente lirice, umbland aiurea pe net mai dau peste o poezie misto, ceva de Serban Foarta sau vreo pornolirica de-a lu' Emil Brumaru care ma face sa zambesc. Ori imi amintesc de niste versuri de-a lui Minulescu, Nichita Stanescu sau Bacovia vazute status pe mess si caut poezia careia ii apartin.. se intampla. Multe din ele te pun pe ganduri fara sa vrei. Pe mine cel putin, ca poate pe altii ii amuza sau dezgusta, nu conteaza... Imi spun, ba mie imi place poezia, parca as citi-o mai des.. si caut chestii noi, contemporane. Nu-mi prea plac toate. Plec dezamagit de multe ori, ma consolez cu gandul ca poate nu-s facut eu pentru rime albe...imi lipseste ceva ca s-o inteleg...desi poezia nu e facuta ca s-o intelegi, mai degraba s-o simti..si daca n-o simti e degeaba.. in fine.

Acum ceva vreme scriam ce mult mi-a placut romanul Soni al lui Andrei Ruse, o carte fascinanta de-a dreptul. Ce nu am spus insa era ca incepusem sa-i urmaresc blogul tipului, stiam ca scrisese poezii si acum lupta sa scoata un proiect pe 14 februarie, o antologie de poezie cu autori romani - iubirea e pe 14 februarie. Frumos nu? Ok, na tineti minte ce va spun: nu va bagati nasul niciodata in culise!! Eu am facut-o si m-am scarbit. Si nici macar n-a trebuit sa sap prea mult. A scos Andrei totul in fata ochilor mei. A intitulat articolul Sobolanii. Eu l-as fi numit Sobolănii!! Asa imi par discutiile dezgropate de pe Clubul Literar unde cativa din cei care urmeaza sa se prezinte fain-frumos in antologie se musca unii pe altii ca hienele. Deci jur ca e ca-n blogosfera asta pacatoasa!! Mircea Badea il spurca pe Zoso, Zoso il injura pe DeMaio, Mircea Popescu se baga si el, pe Swamp il ironizeaza toti etc..Numai ca nu e chiar la vedere, e sub plapumioara unei ars poetice de tip cenaclu literar in care unul il face pe altul cersetor de atentie, altul lingau pe nustiucare, pupincurismul e practicat si apoi reprosat, deci jale. Nu te astepti sa gasesti sub plapuma gunoi, nu-i asa? Si totusi, unde altundeva mai gasesti asemenea orgolii..daca nu in lumea literara. Iar orgoliile calcate in picioare lasa urme mirositoare, rahatei care te fac sa nu mai fii curios de "poezia" acestor oameni. Cel mai bine e sa fii ignorant: gasesti o carte citesti din ea, o pui la loc sau o cumperi. Nu cauta sa cunosti oamenii ca ti se-apleaca.

Eu insa ... n-am nici un motiv sa caut lucruri noi aici acasa. Mai bine ii citesc pe morti, astia n-au cum sa ma dezamageasca. Si Doamne-ajuta, e plina lumea de ei.

Tweetmeet 2 Timisoara

Ieri la Timisoara s-au reunit twitteristii pentru a doua oara ca sa se cunoasca in offline dar si sa discute despre online - in speta despre twitter si cum sa folosesti acest minunat tool (sau aceasta minunata scula!). Am fost si eu pe-acolo, mai degraba am fost momit cu promisiunea unui free drink si a unui badge personalizat ca sa vin (thanks guys) pentru ca pe mare parte din oameni ii vad daca nu zilnic, cel putin saptamanal pe la blogmeet-uri, baute, concerte, jocuri etc deci comunitatea exista bine mersi si fara twitter doar ca acum are inca o noua jucarie.

Oricum am asistat la niste prezentari interesante, unele profi (Alex Blogu sau Alen Todorov) altele la misto (Ovi Sirb despre brandul personal) una interactiva (imobiliare.ro) alta ca o improvizatie rap (Murda), per total o seara misto in 700 coffee&lounge. Avem si poze facute de Peter Iancovici aici.


Copilul-umbra

"La naiba, cine-a retezat mugurii? Gradina tocmai inflorise."


"Unei femei care-si ingroapa sotul i se spune vaduva, unui barbat ramas fara sotie, vaduv. Un copil fara parinti e orfan. Dar cum se numesc tatal si mama unui copil care a murit?" Cuvantul lipseste si din cartea lui Thomese.

Daca vreti sa cititi cartea asta ar trebui sa va pregatiti niste batiste pe langa voi intrucat sunt sanse sa va umeziti ochii, nu gluma. Pentru ca P.F. Thomese nu scrie fictiune atunci cand vorbeste despre fiica lui decedata la cateva saptamani dupa nastere. Tatal indurerat e chiar Thomese iar Copilul-umbra e o carte confesiune, o meditatie asupra mortii si asupra iubirii, un manifest poetic si filozofic inchinat de un barbat sotiei sale si fiicei lor care a murit. E o carte atat de frumoasa dar si atat de trista care uneori m-a tulburat asa de tare incat am fost nevoit s-o las deoparte. Singurul regret legat de ea ar fi ca a cerut o astfel de tragedie ca sa se nasca, dar lucrul asta nu face decat sa-mi confirme parerea ca de cele mai multe ori lucrurile frumoase se nasc din situatii neplacute, ca depresia, tristetea, nefericirea sunt cele mai creative stari si ca niciodata un om fericit nu va putea egala in profunzime pe unul sfasiat de ganduri negre. "Fiecare cuvant da glas unei absente, fiecare cuvant anunta o pierdere. A sti ceva inseamna a sti ca e pierdut. Spun ceva , dar nu mai e nimic. Unde exista limba insuficienta e verificata. Abia cand un lucru dispare gasesti cuvinte pentru el. Si astfel, fiecare cuvant devine un epilog, fiecare propozitie, un epitaf." spune Thomese. Si tot astfel e si cartea. Fiecare din cele 49 de capitole e o amintire legata de fiica sa.. iar "o amintire nu strafulgera decat o singura data in memorie. Blit! Iar apoi incremeneste in fotografia unei eternitati fictive."

Cartea asta a venit ca o surpriza imensa pentru mine. Nu exagerez cand spun ca e una din cele mai frumoase, sincere si emotionante bucati de literatura citite recent. Si probabil o voi reciti curand.

04 februarie 2010

Miroase a iarnă şi-a cearşafuri reci


Miroase a iarnă şi-a cearşafuri reci,
Şi e pustiu în dormitor
Ca-n ziua în care ai spus că pleci
Iar eu ţi-am zis că te omor..


Eram nebun de dragoste, ştii bine,
Gelos şi posesiv şi orb;
"Auzi ce gând, să te ucid pe tine,
Să-mi otrăvesc pocalul... şi apoi să-l sorb.."


Dar taie-mi mâna, dă-mi să muşc din ea -
Ar fi mai simplu de făcut -
Decât să smulg din carnea ta
Sufletul, chiar şi decăzut.


Căci chipul tău pătat era, femeie,
Trădarea îţi lucea în ochi..
Când mă minţeai, oh, vrednică Medee,
Simţeam cum sângele-mi îngheaţă-n loc.


Şi m-ai rugat, cum nu-ţi stătea în fire
Ca să rogi - te-ai înjosit,
Dar eu, mai aprig m-am aprins şi-orbire
Era în mintea mea atunci când te-am ucis...


Acum stau singur într-o casă goală
Iar tu zaci moartă, într-un colţ, în beci,
Afară ţurţurii se sparg cu fală,
Miroase a iarnă şi-a cearşafuri reci.

* inspirata de bloodie

03 februarie 2010

Femei vs Barbati: Motive de mandrie sexuala

Am dat din intamplare peste niste situri care prezentau cateva orgolii masculine si feminine, de tipul de ce-i mai fain sa fii una sau alta, si dupa ce m-am amuzat pe seama lor am decis sa le pun in oglinda pentru posteritate, ca sa avem o imagine clara si sa rada si gura voastra un pic. Deci iata 30 de motive in sprijinul fiecarui sex:



Femei/Barbati



1. Intuitia este o abilitate exclusiv feminina. Intelegem umorul.

2. Ne putem permite sa avem si sa conducem masini mici, foarte mici, fara a avea senzatia ca ne pierdem virilitatea. Ne putem pisa oriunde.

3. Nu trebuie sa ne barbierim in fiecare dimineata.Nu trebuie sa ne dam cu ceara fierbinte pe piele.

4. Scrisul si stilul nostru de a scrie este mai frumos. Putem manca o banana fara ca nimeni din jur sa se gandeasca la porcarii.

5. Cand urmeaza sa avem un copil stim inaintea LUI. Putem sa ne cumparam un prezervativ fara ca farmacistul sa-si inchipuie cum aratam in pielea goala.

6. La cinema, ceea ce se intampla pe ecran ne poate speria, pe ei NU. La cinema ce se intampla pe ecran NU ne poate speria!!

7. Nu suferim de daltonism (este o maladie intalnita la barbati si extrem de rar femei). Putem manca ciocolata fara sa luam 3 kg imediat.

8. Pielea noastra este mai fina. Nu trebuie sa ne atingem de un fund paros in fiecare noapte.

9. Avem mai multe zone erogene decat EI. Ne gandim la sex 90% din timpul in care suntem treji.

10. Orgasmul nostru dureaza mai mult. Toate orgasmele noastre sunt reale.

11. Ne putem imbraca in roz. Putem purta un tricou alb intr-un parc de distractii acvatice si sa ni-l dam jos daca e prea cald.

12. Avem corp mai sexy. Prietenii nostri nu ne critica cand ne ingrasam sau cand slabim. Nici nu le pasa dealtfel.

13. Cand clacam, cand suntem triste, putem plange si suntem consolate. Nici unul dintre colegii de munca nu ne face sa plangem.

14. A fi mica de statura poate fi un atu, dar pentru EI este mereu un handicap. Nu ne intereseaza sentimentele celorlalti.

15. Ne imbatam mai repede, deci ne costa mai putin! Cunoastem cel putin 20 de feluri in care se deschide o bere.

16. Nu trebuie sa ne uitam la saptamana sportiva ca sa avem subiecte de conversatie luni si marti la serviciu. Eurosport.

17. Traim mai mult decat EI. Putem avea 35 ani si sa fim celibatari fara ca nimeni sa remarce.

18. Dansam mai bine decat EI. Putem sa devenim presedinti.

19. Putem locui impreuna cu o prietena, fara sa ii facem pe vecini sa barfeasca. Nu ratam nici o ocazie de a ne culca cu cineva din cauza ca nu avem chef.

20. Nu ne confruntam cu problema ejacularii precoce. Filmele porno sunt facute dupa gustul nostru.

21. Femeia este mereu sursa de inspiratie pentru artisti.Totul de pe fetele noastre are culoare naturala.

22. Sunt de zece ori mai multe magazine pentru femei decat pentru barbati. Trei perechi de pantofi sunt suficiente.

23. Desuurile noatre sunt mult mai dragute decat ale lor. Lenjeria noastra intima costa 10 lei setul de 3 perechi.

24. In caz de divort avem mult mai multe sanse de a obtine custodia copilului decat EI. Rochie de mireasa : 1000 euro, chirie smoking : 50 euro.

25. Avem mai multe nuante si subtilitati cand este vorba de placere. Putem incheia oricand o fraza cu "ce p**a mea" in timpul unei discutii.

26. Avem din start un atu, atunci cand ne plangem de hartuire sexuala.Fundul nostru nu e un factor hotarator in timpul unui interviu de angajare.

27. Iesim la restaurant fara sa platim, de cele mai multe ori. Putem merge la toaleta fara a fi insotiti de jumatate dintre prieteni.

28. Sunt sanse mai mici sa ramanem fara par. Parul carunt aduce mai mult sarm iar frizerul nu ne fura.

29. Criminalii in serie nu sunt femei. Ideea unui joc video in care masacrezi un catelus ne amuza.

30. Dovada excitari noatre sexuale este discreta, nu ca a lor, vizibila! Dovada excitarii noastre ESTE VIZIBILA!

Dupa cum vedeti e doar o chestiune de perspectiva, ceva ce presupune cautarea jumatatii de pahar care-ti convine..

02 februarie 2010

Canta-mi povestea

Nu e doar o obsesie muzicala. De vina sunt versurile care s-au lipit asa de tamplele mele si-mi picura frumos in urechi niste dulci nostalgii viitoare cu mine si Ea la foc de semineu, in camera de zi, intr-o liniste placuta pe care eu o frang c-o amintire: - Canta-mi draga povestea.. La care Ea: - Hai stii ce? Nu mai am voce, da-ti pe youtube! Si imi dau pentru a nustiucata oara...



Lirice:
 
Cand n-ai sa ma mai chemi
Va fi ecoul slab
Si camera de zi
Va fi-mbracata-n alb
Cand n-ai sa ma mai chemi
Va fi ceasul stricat
Si multe sensuri noi
Pe chipul hasurat.

ref:
Canta-mi povestea
Sa nu mai uiti nicicand, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strange-mi lucrul
Si-arata-mi drumul cel mai scurt
Du-ma aiurea
Si spune-mi ca nu-ti cer prea mult...prea mult.

Cand n-ai sa mai deschizi
Sertarul din priviri
Ramane-va inchis
Si prada-n ticluiri
Cand n-ai sa mai deschizi
Voi sti sa te ascult
Prin mii de ganduri prins
In pagini de demult.

ref:
Canta-mi povestea
Sa nu mai uiti nicicand, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strange-mi lucrul
Si-arata-mi drumul cel mai scurt
Du-ma aiurea
Si spune-mi ca nu-ti cer prea mult...prea mult.
Coma

Comunicare franta


E o amara dezamagire sentimentul care te cuprinde in momentele in care descoperi ca intre tine si o alta persoana, cu care in vremuri nu chiar indepartate obisnuiai sa arzi nopti de veghe in conversatii efemere, nu mai exista comunicare facila. De parca un zid de sticla antifonic s-a interpus intre voi si oricare vorba adresata se izbeste fara folos ramanand apoi suspendata in aer. Si cu atat mai frustrant e cand iti amintesti ca intr-un timp ai experimentat la modul cel mai personal un tip de conexiune ultrarapida, un limbaj fizic, intuitiv, cu fraze completate reciproc, idei nascute simultan in doua minti complet diferite sau puncte de vedere diametral opuse dar care demonstrau aspecte comune aceleiasi situatii. Era o comunicare aproape perfecta, manata de o curiozitate interioara greu de ignorat si sustinuta de un anume fel de confort senzorial. Nimic nu parea prea banal pentru a fi adus in discutie, nimic prea simplu pentru a nu fi rascolit si despicat.

Din varii motive insa comunicarea aceea s-a frant. O iubire destramata, o amicitie abandonata, nu conteaza, ceva s-a ivit sau a pierit si intre voi s-a nascut un zid al detasarii. Ati pierdut contactul unul cu celalalt, celula lumii voastre s-a divizat in alte doua celule, cu voi in centrul fiecareia si cu un vid absurd intre ele. Si cu toate ca uneori va mai ciocniti, comunicarea nu mai poate fi reluata la un nivel superior unui simplu "ce mai zici tu?" Pentru ca sunteti in lumi diferite. Nu mai inotati in aceleasi ape, si, daca initial acest lucru nu era decat un motiv pentru descoperirea unului de catre celalalt si satisfacere a curiozitatii, acum e scuza pentru evitare reciproca. Si dezamagirea e si mai perfida cand numai unul e raspunzator de ridicarea zidului, de pastrarea bulei proprii si stabilirea zonei "friendly" in care ti se sugereaza tacit ca nu esti binevenit. Reteta e valabila si in sens invers, cand tu esti cel care a ridicat bariere invizibile, care evita sau ignora, caci rolurile sunt interschimbabile.

In astfel de cazuri deliciul il fac momentele "awkward" de intimitate fortata de imprejurari, cand fata in fata cu un fost partener de discutii nu reusiti sa incropiti un discurs elegant ci doar o conversatie insipita, anemica, derulata mecanic in asteptarea unui coechipier care sa va salveze de faza stanjenitoare. De ce? Pentru ca nestiind nimic nou despre un om vechi te intorci la subiecte prafuite si incerci sa spargi zidurile cu arme familiare dar desuete, ceea ce numai rareori functioneaza. Cand insa nu functioneaza te trezesti singur si te simti ridicol, stand asa demn in picioare si amestecand frustrare si dezamagire in paharul de martini pe care regreti ca nu i l-ai turnat in fata... macar ai fi patat zidul.

01 februarie 2010

Lost - Sezonul Final

Incepe maine! Al saselea sezon din serialul cel mai alambicat pe care l-am vazut io evar incepe pe 2 februarie in State. Asta inseamna ca poimaine dimineata o sa rupem toti torrentii si saiturile de subtitrari ca sa vedem ce naiba se intampla dupa cliffhangeru ala "abominabil" din sezonul 5. Nu stiu, sincer am impresia ca a trecut 1 an de atunci si probabil nu ma insel... Sper ca odata cu ultima serie sa capat niste raspunsuri la miile de intrebari pe care mi le-am pus de-a lungul primelor cinci sezoane: Who the f**k is Jacob? Ce-i cu piciorul statuii aleia de zici ca-i desprins din LOTR? S-a prabusit sau nu zborul 815? Unde e insula aia si ce forte misterioase o guverneaza...? etc.

Divizia SS

Am incercat eu sa evit subiectul asta dar vad ca nu e posibil si cand comunitatea te vrea n-ai cum sa te lupti cu ea. Mi-a venit astfel si mie randul sa fiu 'incorporat" in divizia S.S. (adica a Scriitorilor Superiori) deci sa fiu cumva premiat pentru talentul meu "nemasurabil" si tratat drept un bun manuitor de condei electronic. Acum, fara falsa modestie, in mod normal ma simt stanjenit de fiecare data cand se ofera premii dinastea bombastice, cu titulaturi care comporta o oarecare aroganta tipica lumii artistice, din care eu, cu toata stima, nu fac parte. Dar nici nu pot ramane pasiv cand doi oameni pe care ii respect la randu-mi ma onoreaza cu aprecierea lor, asa ca prefer sa iau totul ca o leapsa amuzanta si, multumind lui Boghi si lui Dan pentru 'atentie' primesc si dau distinctia mai departe, ba chiar o botez intr-un mod mai plastic "Scriitori Super...promitatori".

Cica reguli:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat. (eu n-am inteles nimic din asta)
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.


Astea fiind zise, ii felicit pentru indemanarea lor in delectarea simturilor mele pe urmatorii Scriitori Super...promitatori:
Liz - e ca o cafenea literara in care intrand primesti un tonifiant, o muzica buna si o portie de literatura;
Raka - daca tu mi-ai spus "master" de cateva ori o sa-ti spun si eu "good work student" in ideea ca uneori elevul isi depaseste profesorul.
Dora - joaca cu cuvintele e indeletnicirea ei preferata, fie ca face scenarii sau scrie proza erotica, fie ca mediteaza sentimental sau isi face critca constiintei.
Erato Seanna - uneori si muzele se apuca sa scrie.. iar atunci trebuie sa te infiori pentru ca nu vei sti niciodata daca randurile sunt scrise ca sa inspire sau ca sa dispere... de regula eu cer o confirmare.
Horia - singurul "scriitor" in engleza pe care-l citesc, punct! Asta ar trebui sa fie destul nu?