O intrebare buna de reflectie vine de la Tomata, care vazandu-ma "tip sensibil" zice:
„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?”
(Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6)
Fara doar si poate as alege vesnicia unei minti active in locul eternitatii unei memorii postume, care deocamdata nu-mi aduce vreo cinstire deosebita. Ce rost ar avea in cazul asta sa-mi las cuvintele in urma cand ele nu ar provoca decat niste nostalgii efemere. Eu, cel care sunt acum, cu tot ce am in cap si cu ce voi fi capabil sa adun in timp, prezint un potential, nedeslusit deocamdata, insa mult mai valoros, zic, decat o seama de cuvinte, versuri, fraze si nimicuri mai mult sau mai putin sentimentale azvarlite sub forma unor biti in interneti. Deci da, le-as ingropa pentru vecie, le-as da hrana viermilor cum zice CTP-ul pentru ca nu sunt deocamdata gata sa-mi stea drept piatra de mormant. Mai bine sa ajunga ele ingrasamant in locul meu, daca in felul asta mi-as cumpara eternitate si sansa unei scriituri mai "cultivate". Dar, daca eram un idealist, presupun ca as fi putut raspunde ca cel mai bine e sa te ingropi cu ele-n brate!! Ca un "faraon" al literaturii :)).
si daca trebuie sa separi cuvintele de existenta... s-alegi sa le ingropi odata cu talentul deosebit de a le aranja, combina si recita? Alegi doar sa traiesti, existi... fara cuvinte, fara talentul de a crea cu ele sau te ingropi pe tine avand macar jumate din modestie transformata in incredere in tine si lasi cuvintele deasupra pentru acel cineva care le va patrunde adevaratul sens?
RăspundețiȘtergereAcum Liz tu ma ungi la suflet si ma confuzezi simultan :)). E drept ca unele texte sunt mai reusite dar chiar sa mi le atarn de gat nu imi sta in fire mai ales cand citesc ceva "serios" intr-un blog sau intr-o carte si ma cocosez...sincer. fara modestie.
RăspundețiȘtergereTotusi, trebuia sa precizez ca renuntarea mea la cuvinte nu presupune renuntarea si la abilitatea de a formula altele :)
cu ce te ajuta sa traiesti vesnic?
RăspundețiȘtergereeu aleg varianta 'faraonului'...
Varianta faraonului e ceea ce oricum avem. E ca si cum alegem ca la finalul vietii sa murim. Oricum murim. Cu ale noastre cuvinte in brate. Si oricum genul asta de dileme este formulat special pentru debateuri indelungi si savuroase. (Renuntarea la cuvinte presupune sigur in textul asta doar renuntarea la abilitatea de a crea cu ele altfel n-are sens dilema.)
RăspundețiȘtergereStiu ca tu l-ai interpretat in felul asta si, probabil ai dreptate, intr-o anumita masura, dar nu cred ca ideea exclude complet o alta viziune. In mintea mea alegerea era astfel: devreme ce o seama de cuvinte pot cuprinde intreaga munca a vietii unui om, si deci bunul sau renume sau ceea ce l-ar onora nespus, gandeam ca se pune intrebarea cine ar fi gata sa renunte la imortalitatea numelui pentru cea a trupului? Devine mai putin o dilema si mai mult o chestiune de aroganta a firii umane, o testare a simtului modestiei, a inaltimii nasului daca vrei ;)).
RăspundețiȘtergereNu-i interesant ca fiecare vede altceva intr-o propozitie simpla la prima vedere? Cred ca psihologii se distreza de minune cu astfel de jocuri..
De abia acum am inteles exact sensul si unghiul tau. Si da, asa ai tu dreptate sa-ti cumperi eternitatea cu speranta si siguranta ca te poti intrece in ce ai creat pana acum. Punctul meu de vedere nu da decat o chestiune de dezbatut nu de ales. E mai absurd. Mai clar, acum, cu mult mai clar e modul tau de a-ntelege/alege. Si da, interesanta intoarcere, cel putin pentru intelegerea mea.
RăspundețiȘtergereDe ce este asa ... sa alegi sa mori la sfarsitul vietii? pur si simplu?
RăspundețiȘtergereSi totusi cu ce te ajuta sa'traiesti vesnic'?
Daca nu ramane nimic memorabil, adica efectiv memorabil,in urma ta, care este scopul?
Cate ex memorabile, 'accesibile' tuturor aveti?
@Liz: eu am fost intr-un fel rusinat ca n-am perceput si aspectul dilemei tale :)) Cred ca cei mai fericiti sunt cei care sesizeaza ambele interpretari..
RăspundețiȘtergere@gaza: nu stiu, dar cu cat esti mai longeviv cu atat e mai mare sansa de a lasa ceva memorabil in urma nu? adica aduni experienta, undeva, candva tre sa dai si tu ceva inapoi lumii...