31 ianuarie 2010

Campion de Tekken 3

Asta sunt. In urma victoriei rasunatoare de aseara din cadrul concursului de lupte libere cu consola organizat de baietii din Garaj Pink Freud, in care am dat cu competitia de toti peretii si le-am facut K.O. avatarii alesi in Tekken 3. Si da, chiar daca pe chipul meu nu se vedea decat calmul, am gustat fiecare bataie data sau luata. Jocul asta e tare distractiv. Imi amintesc ca il jucam prin Gulliver in timpul facultatii, adica acu vreo 8-10 ani cu cativa buni prieteni pierdeam ore intregi acolo la cafteala. De-atunci n-am mai avut ocazia sa-l joc, decat acum dupa revel, la fratii Sirbi acasa pe un PS care mi-a reamintit cat de fun e Tekken-ul. Asa ca atunci cand am auzit ca se pune de concurs m-am bagat si eu. Am fost 16 concurenti, intre care si 4 fete (trebe mentionat), si ne-am jucat pe sistemul optimi-sferturi-semifinale-finala, in fiecare din ele fiind nevoie de 3/5 meciuri castigate. Parcursul meu ireprosabil a inceput cu Raka (care s-a ambitionat sa joace cu o muiere), a continuat cu Ovi Sirb (cu care am avut una din cele mai faine partide, cred ca i-am dat un Perfect) apoi semifinala cu Raul de la bar si finala foarte disputata "verbal" cu Blogu, care si-a aruncat armele psihologice in lupta incercand sa-mi distruga concentrarea!! Nu i-a mers prea usor, caci Hworang al meu i-a dat numai palme cu piciorul la Edy capoeira al sau de s-a plictisit si a trebuit sa-l schimb cu Law. Premiul pus la bataie mi-a revenit si astfel sticla de Jack a fost desfacuta si beuta pe jumate in cinstea campionului (sper :D). Multumirile merg inspre Garaj indeosebi pentru organizarea de exceptie  si apoi fetelor pentru ca nu mi-au dat ocazia sa le intalnesc in vreo batalie..probabil asa sentimental cum ma stiu le-as fi lasat sa castige fara sa vreau.

29 ianuarie 2010

Bancul zilei, cum ar veni

Mosu', pe moarte, zacea in pat.
Vin nepotii pe la el si ce se gandesc ei: bai mosu mai are putin si moare, ia sa ne distram un pic cu el.

Zis si facut. Se duc astia la farmacie si cumpara o cutie de Viagra, vin acasa si i-o administreaza mosului. Ii dau astia sa bea toate pastilele din cutie si pleaca.

Cand, a doua zi, vin ei in vizita iar sa vada ce mai face mosu, asta, ia-l de unde nu-i. O intreaba pe bunica:
- Mamaie, unde-i mosu, cum se simte?
Asta zice ca mosu-i sus pe deal. Se duc astia la el sa vada ce face. Mosu cosea de zor iarba.
- Tataie, ce faci aicea?
- Cosesc si io, ce p**a mea sa fac.
- Pai, si cum te simti? Ca ieri erai pe moarte.
- Pai nu stiu cum dracu, dar aseara mi s-a sculat p**a asa dintr-o data. Cand ma uit in camera o vad pe una la capul patului, cam urata cei drept si imbracata in negru.. Ma ridic, o trantesc in pat, o dezbrac si da-i futai ca-n tinerete, 10 numere, tot tacamul ... ce sa va mai zic... a lesinat aia acolo. Dupa care i-am luat si coasa si am venit aici pe deal la munca!!

:D

Book of e-life

 

The way we live
(Afraid to die)
The way we laugh,
When we should cry;
The way we speak..
And tell a lie;
The way we love,
Or, at least, try -
Are all just parts of who we are.

The way we smile
When we say 'HI'..
The way we hug
And kiss goodbye,
The way we talk
Or walk the line,
The way we keep
Loved ones aside -
They too write our Book of Life.

'Cuz every little shred of care
And every moment that we share
Are but grains of magic dust
That gave life and burned so fast.

Just like dreams that never dare (to)
Become real when we're aware.
They all fade with coming dusk,
From our body, pale and slack.

But...
We'll never know the answer why
This is how we live and die
.

photo source

28 ianuarie 2010

Cum dracu scapam de frigul asta?

Ok, m-am saturat. Oi fi eu nascut iarna dar oricat de dragi imi sunt manusile, caciulile si fularele mi-a cam ajuns!! Deja turturii de la fund ma inteapa la inima si fac cu nervii cand vad o usa sau un geam deschis. Nu mai e nicio diferenta intre temperatura de noaptea trecuta si cea de a doua zi la amiaza.. parca gradele nici nu mai conteaza..e suficient sa spui ca-i ger si gata. Sugerez sa facem ceva ca sa ne incalzim.

- Sa facem ca incalzirea globala sa lucreze in favoarea nostra. Am putea iesi toti in strada, ne-am sui in masini, le-am porni si le-am ambala vreo cateva ore ca sa furnizam inca niste milioane de metri cubi de CO2 ca sa ingroase plapuma gazelor de sera care sa capteze caldura solara si s-o tina prizoniera mai mult in tara noastra. Confort termic castigat: 0,5 grade la mia de locuitori soferi.

- Apoi ar trebui sa deschidem rezerva nationala de fasole si varza murata si s-o impartim frateste, sa facem un mare picnic de interes national, sa declaram stare de necesitate sau ceva, sa hranim inclusiv dobitoacele necuvantatoare cu acea mancare plina de energie si vreo 2-3 zile sa ne basim ca-n ziua a saptea ca sa umplem atmosfera de metan, care dupa cum stiti e un gaz "calduros". Confort termic castigat: 1,5 - 2 grade zilnic.

- O metoda foarte vrednica inca din timpuri stramosesti ar fi sa parjolim campurile si padurile, dar asa cu grija sa nu dam peste vilele de la Sinaia si Predeal, putem incepe chiar cu Baraganul dar nu stiu daca a mai ramas ceva pe-acolo, in fine, dar sa nu va puna naiba sa otraviti fantanile.. Asta metoda s-ar cupla de minune cu cea anterioara!! Confort termic: 3-4 grade la 100 de ha

- O terorie mai speciala ar presupune un pact cu fratii nostrii mai numerosi din China pe care sa-i convingem ca maine noapte pe la 3 si-un sfert (ora lor) sa sara toti intr-un picior pentru ca in felul asta, supusa unor vibratii extraordinare, axa Pamantului sa intre in oscilatie si sa se deplasese vreo juma' de grad, cat sa ne apropie de climatul mediteranean. Castig: 10 grade garantate.

- O incercare si mai temerara ar fi sa-i rugam pe toti mentatii, parapsihologii si mediumii ce se perinda pe la OTV sau pe care-i are Oreste in agenda lui sa-si concetreze mintile prea-luminate ca sa atraga din spatiul cosmic un bolovan mai marisor si sa ne dea una peste orbita ca sa ne mute mai la dreapta sa nu mai stam la umbra... Confort termic castigat: +/- 100 degrade, depinde de reusita misiunii...

Daca mai aveti idei dinastea geniale please share!!

27 ianuarie 2010

Aeroport


Dragilor, mergeti la Aeroport! Nu la ala de va duce in tari straine, ci la asta care se joaca la Teatrul National Timisoara. Aseara am fost si eu sa vad spectacolul asta si sa testez cu ochi mei noua Sala Studio 5, aflata sus la cucurigu tocmai la etajul cinci din cladirea Operei/Teatrelor Timisorene. Concluzie: e o sala micuta de vreo 50 de locuri, intima, numai potrivita pentr o piesa cu 2 personaje. Si urcand pana sus pe scari ai ocazia sa admiri pe pereti afisele multora din spectacolele jucate la TNT, sa zambesti, sa devii nostalgic, sa nasti curiozitati (oare asta cum o fi), sa intri in starea potrivita, pentru ca numarul redus de spectatori impune si o liniste initiatica, voci soptite stanjenit sau ganduri razlete. Piesa insa pune capat oricaror digresiuni intrucat odata ce luminile s-au stins esti captivat de spectacolul audio+video+uman.

Aeroport-ul lui Stefan Caraman pus in scena de Ion-Ardeal Ieremia e o poveste cu 2 personaje (jucate de Alina Reus si Romeo Ioan) setata intr-un cadru lipsit de identitate, o sala de asteptare dintr-un aeroport - formal localizat in Praga, dar care poate fi oriunde - unde un barbat si o femeie se nimeresc sa petreaca o ora unul in proximitatea celuilalt. Spicuim din caietul program: "Povestea e simplă: el, un scriitor blazat, cu o istorie de iubiri mai mult sau mai puţin patetice, mai mult sau mai puţin puse sub semnul alienării, captiv de bunăvoie într-o căsnicie în care relaţia de bază este ura civilizată. Ea e tânără, inteligentă, sclipitoare, dar, în egală măsură, nesigură, prinsă într-o relaţie inconfortabilă, victimă a propriilor alegeri. Sunt doi străini – bărbat şi femeie – care, într-un moment de tranzit, la propriu, intră, aproape întâmplător, unul în viaţa celuilalt. Interferenţa meteorică a existenţelor acestora devine o oglindă care, deformând, spune adevărul."



Rudi, barbatul, si Sorana, femeia, sunt genul de oameni care nu pot ignora ce se petrece in jurul lor. Asa ca inca de la inceput se sicaneaza unul pe celalalt prin telefoanele familiale pe care sunt "obligati" sa si le asculte unul altuia, astfel formandu-si fiecare niste prime impresii despre vecinul sau. Dupa cum e si normal, in continuare vor incerca sa-si testeze intuitia reciproc dezvaluind cat de mult au inteles din viata celuilalt. Evident ca fiecare se inseala intr-o mai mica sau mai mare masura, dar Rudi avand avantajul maturitatii (41 de ani), talent creativ si cunostinte de psihologie umana ii face la propriu "creierii varza" fetei. Sorana (24 de ani), care-si alinta barbatelul lasat la Constanta cu apelativul "pui mic" starnind  freamate-n sala, pe langa ca e frumoasa foc e si plina de viata si foarte naiva. Usor de intuit ca incepe sa-l placa pe cinicul Rudi care trateaza femeile condescent, arogant si cu sinceritate autodeclarata iar scriitorul nu e nici el de piatra, vazand in fata asta o noua/prima iubire. Apare intrebarea: ar trebui sa consume momentul?

Jocul e asa un du-te-vino, o lupta a orgoliilor, un dialog de tip "atac si aparare" cu replici savuroase, istete si uneori fara perdea. Amandoi actorii au facut un joc admirabil si chiar m-au binedispus cu mica aventura a personajelor intrupate. Si chiar daca tine doar o ora piesa e o poveste de iubire, asa la repezeala, in stilul asta contemporan impus de secolul vitezei. Numai buna de recomandat celor care au vazut filmul Up In The Air.

photo source.

Owl City - Fireflies (new obsession)

Gata, in sfarsit am dat de piesa asta. Aproape in fiecare seara cand ajungeam acasa cu masina imi canta din boxe chestia asta cu "10 million fireflies lit up the world as I fell asleep" de pe Guerilla.. Pfoai, numa buna de dormit, doar ca nu stiam cine canta ce. Si pana ajungeam in camera uitam deja ce ascultasem si nu mai cautam nimic. Well, aseara m-am incrancenat sa tin minte bine sa o caut si ia uitati piesa aici..

Owl City e un tip care face ceva mix de sinthy-pop, electronic and disco stuff, care m-o prins bine acum.. Io trag albumul, am zis, ca doar n-o sa-mi fac cont pe iTunes.


26 ianuarie 2010

Geografie masculina


Meditam intr-o seara in timp ce ma plimbam prin ger cautand niste inghetata la un anume tip de cautare - Gasirea Nordului. E o expresie uzuala folosita pentru a sugera faptul ca in sfarsit barbatul si-a gasit ce cauta si are niste claritate in viata. Iar uneori ceea ce cauta tipul e jumatatea lui mai buna, sau ceva de genu', si deci, in consecinta, femeia este asemuita cu gasirea Nordului - un pol al frigului - ceea ce mi se pare din cale-afara de nedrept. Si total gresit. Metaforizand, asta ar implica ca noi n-avem ceva mai bun de facut decat cautarea iernii vesnice incarnate intr-un trup frigid de femeie cu care sa schimbam saruturi degerate. Pe-aproape, dar nu chiar... Uite cum stau lucrurile.

In cea mai mare parte a timpului noi barbatii (si cand spun asta vorbesc de mine, evident) suntem niste busole dereglate. Uneori oscilam, alteori pendulam, uneori ne invartim in cerc sau ne avantam pe toate drumurile fara un simt clar al directiei pentru ca, cum e si normal, neavand nevoie de "directii" ... putem merge oriunde, putem face orice, intrucat avem cunostintele necesare by default. Deci, in ipoteza in care nu suntem dintre aia 5 % care stiu de unde vin si incotro se duc inca de la inceput si care odata setati pe un curs o tin de-a dreptul ca o turma de rinoceri, noi ceilalti experimentam chestii. Scuza ar fi curiozitatea si increderea noastra aroganta ca in orice parte am lua-o o sa fie bine, o sa ne descurcam, chiar daca n-avem idee cum. Bun. Inapoi la ideea de inceput.

Uneori cautam o femeie, o iubita, o companioana, o gagica. Asta nu inseamna ca ne cautam Nordul intr-insa (ala e alt punct geografic..). Dar cand o gasim se intampla ceva misto..capatam o perspectiva clara, stim unde vrem sa ajungem. Dintr-o data busola dereglata s-a reparat si arata acum Nordul - ala care semnifica nu doar fericirea unuia sau a altuia ci o destinatie comuna care altfel nu merita atinsa. Deci, in consecinta, femeia de langa tine e tocmai magnetismul, acea forta invizibila care transcende palpabilul si afecteaza intreaga geografie a barbatului facandu-l sa-si atinga scopul, indiferent daca el era constient de scopul acela. Uneori. Alteori ea esueaza lamentabil sucindu-se si provocand dezastre intocmai ca o inversie de poli magnetici!! Ca-n filme... ce mai..

photo source

25 ianuarie 2010

Sa dam guvernul baietelului de 7 ani

Oameni buni, e tragedie mare in Haiti, toti se inghesuie sa ajute (sau sa para ca ajuta) ideea e ca si noi, Romania (nu romanii), prin Guvernul condus de nenea Boc am decis sa rupem de la gura politicienilor cateva firmituri de ciolan ca sa le dam sinistratilor sa-si cumpere cruci de ele. O suma infima de 50000 de euro(!). Cam cat o berlina premium cu dotari dar fara TVA, gen masina guvernamentala.

Un copil de 7 ani din Londra a strans aceeasi bani in acelasi scop mergand cu bicicleta in parc!!!! Hai mai Boc, ce naiba, te-o facut un pustiulica cu pedale si mamica? Ridica-te-n picioare cand vorbesc cu tine..ok scuze. Na, fii atent, intre voi doi e o singura diferenta, si nu ma refer la inaltime: pe cand matale nu esti sigur daca ai o majoritate langa tine, baietelul ala are deja o unanimitate de voturi. Io zic sa-i dai lui Guvernul.. Gandeste-te ce-ar face daca s-ar da jos de pe bicicleta si s-ar pune pe treaba!!

Acum, eu stiu ca tara e saraca, e criza, e somaj, e datorii e de toate...da tot adminsitratia e de blamat pentru asta intrucat in 20 de ani n-a reusit sa faca o economie mai stabila, care sa nu se pravaleasca ca un carti de joc. Daca tot vrei sa ajuti un popor mai nevoias ca tine fa sa fie bine pentru amandoi. Nu sunt bani? Trimite oameni, echipe de oameni, ajutor logistic..in felul asta ai creat locuri de munca pentru concetatenii tai, pe care ii vei plati cu fondurile ce aveai de gand sa le donezi. Si n-ai nici un motiv sa te zgarcesti pentru ca banii se intorc in tara in final. Atat am avut de zis.

Vreau o mare inghetata


Sa vad. Sa ma uit la dansa cu superioritate si sa-i strig: "Zvarcoleste-te draga!! Vara eu sunt sclavul tau, eu fac mii de kilometri sa ajung la tine, eu transpir si ma usuc pe malul tau..Acum sufera si tu!!" S-o vad degerand si framantandu-se in mijlocul gerului, incercand sa-si rupa pielea inghetata, crapand si dizolvand bucati albe din carnea ei, agatandu-se de malurile reci si ramanand lipita-n veci de ele...sau macar pana la prima raza de soare, oricum, vreau so vad asa bolnava, dar in acelasi timp maiestuoasa, demna, neinfranta de stihii. Sa-mi pot reitera admiratia pentru ea...s-o stiu ca fie vara, fie iarna ea va fi acolo-ntotdeauna, in ciuda incalzirii globale, poluarii sau a cocalarizarii manelistice cronice de pe "litoral".


In concluzie as merge pana la Constanta uite-asa... sa-i vad portul inghetat, cu ambarcatiunile consemnate in dana, si cu falezele transformate in ghetusuri admirabile. Pentru ca din poze, marea inghetata e fantastica...

foto by: Florin Gheorghe pt Adevarul
vizitati galeria, e superba

24 ianuarie 2010

Ultimul apel

Presupune ca in urmatoarele 5 minute ti se acorda sansa sa dai ultimul telefon pe lumea asta. De fapt ti se cere s-o faci, ca un imperativ necesar, ceva ce nu poti refuza facil pentru ca altcineva stie mai bine decat tine ca e nevoie s-o faci si ca alta sansa nu vei mai avea. Asa ca ... pe cine suni?

Ma gandesc ca ti-ai suna si tu familia. Crezi ca ti-ar ajunge alea cinci minute? Doua minute si jumatate pentru fiecare parinte, in ideea in care ii prinzi pe amandoi laolalta. Mai putin daca e si-un frate sau o sora cu ei, cand vor dori sa te auda timpul ti se va parea insuficient pentru a explica ca e ultima oara cand mai vorbesti cu ei. Crezi ca maica-ta va intelege fara sa creada ca glumesti, crezi ca taica-tu va gasi ce sa zica?

Daca ti-ai suna iubita/iubitul..cum ar decurge conversatia? Probabil ceva  de genul: Hei, eu sunt. Ce faci? ... Bine... Auzi... Tre sa-ti spun ceva.. Nu n-am prea mult timp.. Cinci minute din momentul in care te-am sunat.. Nu, nu ne putem vedea mai tarziu...Asculta-ma un pic!... Ba da, as vrea, dar nu depinde de mine... Nu stiu.. Cred ca niciodata...asa mi s-a spus..Pai de asta te-am sunat, ca sa-ti spun... Cum sa ma joc cu asa ceva? ... De ce vorbesc asa?... Pai cum sa vorbesc, nu vezi ca nici nu ma asculti? ... Bine, uite cum e... se pare ca mi s-a terminat timpul.. si n-as fi vrut sa plec fara sa-mi iau ramas bun... Nu plec din tara!!! Plec de TOT ma!!... Da...mor, puii mei... Te rog sa intelegi... haide lasa-ma sa vorbesc... asculta, vreau sa stii ca te iubesc... ok? (si apoi linia se intrerupe si nici macar n-apuci sa primesti o replica asemanatoare, ceva ca sa nu ramai confuz, sa stii ca nu esti singur... ceva potrivit in asemenea momente...).

Dar daca ai fi in "tranzit", neavand pe cineva cu care sa fii implicat serios? Ai suna una din fostele drame? Poate ai avea ceva de marturisit... sau poate de pus o ultima intrebare, de lamurit ceva...stiind ca e ultima ocazie. Ar fi corect? N-ar fi nedreapta implicarea in propria ta drama a unor alti actori deja iesiti din scena vietii? Sau iti trebuie neparat auditoriu... Ai face din ultimul moment un twist final declamand in receptor ceva de genul: "Ai fost prima/ultima/cea mai mare/singura iubire!!" sau "Te-am inselat de doua ori fraiero/nemernicule!" ori "Am mimat in prima noapte, m-am razbunat, adio!" Ar fi distractiv :).

Sau poate ai suna pe cineva abia cunoscut... ca sa-i mai auzi glasul o data. I-ai spune motivul real al telefonului cu inima usoara? Poate ai incepe prin a-i spune ce fericit(a) esti ca ai intalnit-o, ca ai simtit o conexiune imediata...ca te inspira prin simpla prezenta sau ca n-o vei uita niciodata, chiar daca n-ati avut decat niste instantanee in episodul asta numit viata. Si poate ca te-ai opri sa explici motivele acelei bruste declaratii de sinceritate si in locul cuvintelor gandite ti-ar scapa din gura ceva de genul "Ma faci sa-mi doresc sa fiu mai tanar.." si nimeni n-ar intelege sensul exact...insa oricum linia se va fi frant curand si explicatia va fi ramas in aer.

Poate ar trebui sa suni un prieten, sau mai multi.. sa le transmiti ca deseara dai de baut dar ca-i rogi sa aduca ei bautura la tine..Si sa le spui ca au fost tovarasi buni de drum dar ca-n curand vei pleca intr-o plimbare solitara. Vor fi contrariati, te vor injura sau vor crede ca faci misto de ei, oricum n-or sa insiste sa explici stiind ca o sa beti impreuna mai incolo, unii mai multi decat altii ce-i drept...

Probabil cea mai frustranta conversatie pe care ai putea s-o faci in alea 5 minute ar fi cu robotul operatorului telefonic ascultand ultimele oferte de telefoane ieftine pe puncte loialitate. Ti-ai baga ceva in loialitatea lor acum cand ai auzi ca vor sa-ti dea 1000 de minute nationale cand tu mai ai doar 5 de vorbit.

Inclin sa cred ca cea mai bun miscare ar fi sa suni un necunoscut, la nimereala, tastand niste cifre intamplatoare, dand buna ziua si luandu-ti adio prin el de la lume..Ar fi ceva cu bun simt, ai evita tragedia unei conversatii stropite cu lacrimi sau neincredere si probabil ai creste stima de sine a necunoscutului. Si astfel ai reporta si minutele ramase, in viata urmatoare!!

23 ianuarie 2010

Ultimele porunci (revizuite)

Thou shalt not steal if there is a direct victim.
Thou shalt not worship pop idols or follow lost prophets.


Thou shalt not take the names of Johnny Cash, Joe Strummer, John Hartmond, Desmond Dekker, Jim Morrisson, Jimmy Hendrix or Sid Barrett in vain.

Thou shalt not think any male over the age of 30 that plays with a child that is not their own is a peadophile, some people are just nice.

Thou shalt not read NME
Thou shalt not stop liking a band just because they became popular!!

Thou shalt not question Steven Fry
Thou shalt not judge a book by its cover
Thou shalt not judge Lethal Weapon by Danny Glover

Thou shalt not buy Coca Cola products
Thou shalt not buy Nestle products

Thou shalt not go into the woods with your boyfriend's best friend, take drugs, and then cheat on him!!
Thou shalt not fall in love so easily!!

Thou shalt not use poetry, art or music to get into girls pants ...use it to get into their heads. :))

Thou shalt not watch Hollyoaks.
Thou shalt not attend an open mic and leave as soon as you've done your shitty little poem or song, you self-righteous prick.
Thou shalt not return to the same club or bar, week in, week out because you once saw a girl there that you fancied that you're never gonna fucking talk to.

Thou shalt not put musicians and recording artists on ridiculous pedestals, no matter how great they are, or were:
The Beatles were just a band.
Led Zeppelin , just a band.
The Beach Boys , just a band..
The Sex Pistols , just a band.
The Clash , just a band.
Crass , just a band.
Minor Threat , just a band.
The Cure , just a band.
The Smiths , just a band.
Nirvana , just a band.
The Pixies, just a band.
Oasis , just a band.
Radiohead , just a band.
Bloc Party , just a band.
The Arctic Monkeys, just a band.
"The next big thing", just a band.

Thou shalt give equal worth to tragedies that occur in non-english speaking countries as to those that occur in english speaking countries

Thou shalt remember that guns, bitches and bling were never part of the 4 elements and never will be.

Thou shalt not make repetitive, generic music.

Thou shalt not Pimp My Ride.
Thou shalt not scream if you wanna go faster.
Thou shalt not move to the sound of the wickedness.
Thou shalt not make some noise for Detroit.
When i say "Hey", thou shalt not say "Ho"
When i say "Hip", thou shalt not say "Hop"
When i say, he say, she say, we say; "Make some noise.", kill me.

Thou shalt not quote me happy.
Thou shalt not shake it like a polaroid picture.
Thou shalt not wish your girlfriend was a freak, like me.

Thou shalt spell the word "Pheonix"
P-H-E-O-N-I-X.
Not, P-H-O-E-N-I-X, regardless of what the Oxford English Dictionary tells you.

Thou shalt not express your shock at the fact that Sharon got off with Brad at a club last night by saying; "Izziiit"

Thou shalt think for yourselves.

And thou shalt always, thou shalt always, kill

via loculfaptei

22 ianuarie 2010

Concert Hobo Sapiens


Deseara in Setup de la 22 o sa avem ocazia sa-l vedem pe OviSirb prestand live ca frontman al Hobo Sapienşilor. Dap, blogarul care era faimos inainte de a intra in vreo trupa da un recital pentru timisoreni, pentru blogosfera, pentru prieteni si pentru gagica si daca nu i-ati auzit vocea pana azi, mergeti de-l ascultati. Poate muzica lor nu e ce ascultati de obicei dar asta nu inseamna ca n-o sa fie good entartainment.. Daca ati ascultat Popa Sapca anul trecut la IRAF aveti o idee despre ce vorbesc intrucat e aceeasi trupa mai mult sau mai putin restructurata... Intrare 10 lei.

21 ianuarie 2010

Rewind



In fata usii m-am blocat. Eram cu degetul pe sonerie, o atingeam asa finut de parca era declansatorul unui Canon si eu ma pregateam sa focalizez un cadru cu momentul cand ea imi va deschide usa. Diferenta era ca in vreme ce o fotografie cu ea ar fi revarsat cele 1000 de cuvinte proverbiale in mai multe limbi straine eu nu gaseam nimic potrivit de spus. Eram asadar in locul potrivit dar lipsit de o continuitate in gandire ca sa-mi incurajeze degetul aflat pe sonerie. Viitorul era o pagina goala...o sugativa pofticioasa, si ma saturasem sa o las tot pe ea sa imprastie cerneala. Era initiativa mea cea care ma purtase pana in pragul usii... Planul imi fusese destul de clar pana cand urcam treptele spre apartament, mai intai grabit apoi calculat, numarand pasii si relaxandu-mi respiratia ca sa nu ma dau de gol. Era clar si inainte de a intra in bloc cand am sunat la interfonul mai multor vecini raspunzand simplu "Eu sunt!" si asteptand sa deschida, pe principiul ca fiecare asteapta pe cineva la un moment dat...

Eram in control chiar si in clipa cand m-am suit intr-un taxi si i-am dat soferului o hartie de agenda mazgalita spunadu-i "urmareste aceasta harta si nu pune intrebari!". Mi-a parut o idee geniala la momentul respectiv, ceva aventuros si distrat. Oricum ma scutise de intrebari imbecile de genul "pe unde vrei sa o luam?" intrucat harta mea era foarte explicita. M-am straduit sa o fac asa in autobuz, cand ma intorceam spre casa si eram atat de abatut incat mi-era teama ca pana ajung o sa uit drumul inapoi, asa ca mi l-am trasat singur, exact cum il parcurgeam de fiecare data cu bicicleta cand veneam pe la ea... Acum luasem taxiul..

Ideea asta era insa de neconceput cand asteptam expres-ul intr-o statie prapadita dintr-un cartier infect, al carui singur atu era domiciliul unei anume persoane, caci in momentul ala uram acea persoana cu o furie mocnita. Si eram nervos pe mine pentru naivitate, pe ea ca ma facuse sa ma simt infect, pe cainele batut de aurolaci care imi concura mizeria si ma privea sticlos, pe aurolacii care parca ies din pamant atunci cand ai nevoie de liniste si in general pe tot sistemul de transport in comun care nu dovedeste pic de gandire creativa cand fixeaza statiile.

Atitudinea mea de mizantrop ratt-ist ce fusese declansata mai devreme de ciocnirea in mediu controlat a doua planuri pe termen lung - ciocnire in urma careia planul meu de 1+1 s-a facut bucati in fata planului dansei de a intra sub radical si a ramane "numa'una" - se transformase in decursul unei ore si era acum ceva mai temperata (ea, atitudinea), ca o meditatie inceputa chinuit dar terminata intr-o stare zen. Astfel incat, vazandu-ma cu degetul pe sonerie dupa aceasta miniregresie mentala ce-mi plimbase tot felul de imagini prin fata ochilor ca intr-un vis manipulat..am presat "ciripitoarea" din tocul usii in speranta unei noi si sincere manipulari, cea a iluziei. Iar cand usa s-a deschis am spus doar: "- Ninge.." si i-am aruncat manusa-n brate, dupa care am plecat...A functionat.

photo source

19 ianuarie 2010

Eroi de poveste [Leapsa]

Noi astia oameni cititori ne mai dam din cand in cand si lepse "nisate" cum e si asta primita de la Bogdan, care zice sa enumar zece personaje preferate din cartile copilariei. Acum problema mea e ca nu mai tin minte ce citeam in copilarie, au curs ceva biti din vremea aia si e posibil ca sa intru si prin adolescenta cu marja de eroare, dar sa vedem..

Locul 10: Nica a lu' Stefan a Petrei - primul personaj cu care mi-am dorit sa ma identific mai ales dupa ce-o fost La cirese, La scaldat, La "culcat" canepa la pamant (hehe!) si dupa ce-o pus ochii pe Smarandita Popii, faina fata.. Am incercat sa pun in scena toate aventurile sale dar n-am gasit canepa si nici caprele Irinucai, doamne ajuta.

Locul 9: Spartacus - da ma e si carte, nu doar film, ceva roman istoric imbogatit da' foarte drag mie..

Locul 8: Robin Hood - sincer cred ca n-as minti daca v-as spune ca in mintea mea ar fi prototipul barbatului de seama: bun arcas, luptand impotriva nedreptatilor, ajutand saracii, iubind printese si chefuind cu talharii tovarasii lui :))

Locul 7: Robinson Crosoe - asta om valabil, descurcaret, inventiv, cu un psihic bun..linistit si solitar pentru ca domnlui Vineri nu poate fi considerat o figura reala si o creatie a imaginatiei sale :))

Locul 6: Contele de Monta Trista Monte Cristo - cadere si renastere urmata de razbunare si iubire parca.. emotii din copilarie..

Locul 5: D'Artagnian - desi Athos era mult mai nobil, in mintea mea de copil nu ma putea atasa de un mosneag cu figura paterna ci de un tanar curajos si impetuos. Dragi mi-or fost aventurile celor 3 muschetari.

Locul 4: Ciresarii - oricare din ei, sunt tineri eroi din carti romanesti si n-avem multi dinastia..

Locul 3: Ahile din Razboiul Troian - tinand cont ca am dormit cu Legendele Olimpului sub perna si visam zei si eroi in fiecare noapte, orice explicatie e de prisos. Si Hercule e la bataie pentru locul 3

Locul 2: Musashi - "Chiar si in moarte, barbatii trebuie sa aibe culoarea florii de cires" zice Hagakure (Calea Samuraiului) iar Musashi este samuraiul meu ideal, nascut modest, devenit ronin si apoi samurai si inventator al stilului de lupta cu 2 sabii. E o carte pe care ori tatii o predau fiilor, ori fiul o recomanda tatalui.

Locul 1: Paul "Muad'dib" Atreides - figura centrala din Dune si cel mai drag personaj din universul arakian imaginat de Frank Herbert...nu cred ca va fi altul care sa-l detroneze in inima mea, nici macar Ender..

pasam leapsa characterelor de poveste Cameliei si Dorei, ba chiar si Cretzei si lui Arashi.

Btw, am scris si pe-aici ceva. Aruncati o privire daca va detesta Universul in general.

18 ianuarie 2010

Tempus fugit


Ramanem fara timp oameni buni... ne scapa printre degete. Iar cel ce ne ramane il pierdem cu activitati infantile ca cititul mailurilor sau impartasitul lolz-urilor pe twitter. Poate ocazional citim o carte buna sau strangem in brate o femeie dar si astea incep sa se rareasca tot mai mult in favoarea unor distractii inutile. E ironic ca tocmai aceasta expansiune a mijloacelor de comunicare care ne-a adus oamenii mai aproape sau care ne-a extins cercul de cunostinte e vinovata si pentru indepartarea lor. Scria Dora mai demult despre prietenie si felul in care se naste si moare, doar ca sa renasca din nou la cea mai mica scanteie, despre felul cum relatiile demult stabilite raman indisolubile chiar si neintretinute, fiind suficient o intalnire de priviri pentru a relua discutia de unde a ramas.. iar asta mi-a fost inspirant dar nu in felul in care va ganditi... ci in ideea de a nu mai amana la nesfarsit chestiunile necesare.

Altcineva imi povestea zilele astea cum s-a reintalnit cu vechi amici pe care abia daca avusese timp ca sa-i cunoasca si cum, in ciuda distantei in timp si spatiu, conexiunile s-au refacut instantaneu la fel cum ai cupla o siguranta noua... Dragut si acest lucru.. dar ne permitem sa asteptam atata timp? Oamenii mor in jurul nostru, prieteni, si numai modul nostru tot mai solitar si alienat de trai ne permite sa ne dispensam asa usor de orice. Spunem doua trei vorbe, ce rau ne pare, Dzeu sa-l odihneasca si apoi trecem la urmatorul clip funny de pe net...

Azi a murit un tip pe care il cunosteam oarecum, nu eram prieteni, nici cunostinte, dar dadusem mana cel putin o data cu dansul in virtutea profesiei pe care o exercita si a locului sau de munca - o librarie, Carturesti. Intodeauna am avut un respect si o admiratie pentru oamenii care se implica in lumea literara, care au grija ca cele mai dragi carti sa ne intre in casa, si mai mult sa ne scoata pe noi din casa la discutii sau evenimente conexe. In felul sau el avea grija de cartile noatre, acum cine o sa aibe grija de el? Va scrie cineva o pagina despre dansul, alta decat o stire anosta cum ca a trecut in nefiinta. Poate era un om deosebit, poate avea si el o poveste de zis, sau de trait, de ce nu.. Avea 33 de ani.. eu implinesc 31 intr-o luna...el a murit de cancer...eu de ce-o sa mor? Caci oamenii mor in jurul nostru. in bratele noastre, in paturile noastre, in blocuri, pe strada sau pe-o afurista de insula la capatul Pamantului. E rostul lumii... si al nostru, traim si murim. Singuri. Si ne permitem sa-i tratam pe cei din jurul nostru care s-ar chema "apropiati" cu indiferenta rezultata din siguranta zilei de maine? E absurd ce facem..

Acum doua saptamani tovarasul Luci experimenta la prima mana o pierdere asemanatoare, Toni Tecuceanu (37 ani). Tocmai vorbisera cu ceva timp inainte, era un om pe care il putea considera in "cercul" sau si deodata puff..a disparut in neant, ca un vis de dimineata.. Poate ar fi vrut sa-is ia ramas bun sau sa-i transmita vorbe de imbarbatare. Poate si eu i-as fi transmis lui Cosmin Lungu daca m-as fi considerat mai mult decat o strangere de mana, poate i-as fi multumit macar pentru tot ce-a facut in Timisoara, in loc sa ma gandesc ca de azi suntem mai saraci cu-n nume si mai impovarati de-o umbra.. Mi-e frica de moarte... si nu de moartea mea..ci de a celor din jurul meu care v-ati inmultit ca naiba. Va stiu ca stati acolo, fara griji si la fel stau si eu fara griji dar poate ar trebui sa spunem ceva, sa stim pozitia in care ne afla unii fata de ceilalti. Timpul fuge fratilor si e silentios, nici nu-ti dai seama cand se termina... Stiu ca o multime de oameni mor ca asa le vine timpul, de varsta, de boli, dar parca atunci cand si una si alta coincid socul nu e asa mare, era ceva previzibil.. Cand oameni de generatia ta incep sa paraseasca lumea devii mai contemplativ in fata fenomenului.

Acu multi ani am lucrat si eu intr-o companie mai mare, o fabrica in toata regula.. Si am cunoscut acolo o fata, lucra si ea de putin timp ca mine, locuiam in zona, mergeam impreuna la servici.. Nu mi-a luat mult timp sa ma gandesc ca poate ar fi ok sa ies cu ea la o cafea, sa vad ce gandeste, ce pasiuni are, ce vise.. Pueam extinde relatia noastra de la tinut locul in autobuz la un alt tip de conexiune, amicala, ceva mai mult nu se stie.. Dupa vreo luna de mers impreuna la job si socializare la cantina deodata a disparut..iar peste doua zile am auzit de la o doamna ca i-a citit necrologul in ziar...wtf!? Intr-o clipa vorbeam cu ea si intr-o alta clipa distantata temporal de prima aflam ca acea persoana nu mai exista. Macar de i-as fi zis ceva care s-o scoata din tristetea ce i-o citeam pe fata in fiecare zi.. s-o fi facut sa rada, sau ceva... sa nu fi ratat ocazia de a cunoaste mai multe despre dansa.

Pentru ca asta conteaza pentru mine. Odata ce ai cunoscut o fiinta vie, ti-a intrat in viata, fa totul sa stii cat mai multe despre dansa, in masura in care ti se dezvaluie desigur, pentru ca sincer, singura dovada a existentei noastre pe Pamant e data de capacitatea noastra de a ramane in memoria colectiva. Murim singuri dar nu trebuie sa traim asa. Macar sa cunoastem si sa lasam sa fim cunoscuti in timpul cat ne este dat. Cu totii purtam o gramada de discutii cu noi insine, ne punem o mie de intrebari despre cei din jurul nostru, ezitam si actionam dupa cele mai tampite reguli si folosim subtilitati ridicole de cele mai multe ori de parca ne-am fi pierdut gonadele de-a lungul istoriei. Sunt atat de satul de dat ture si alergat dupa cozi imaginare sau fluturate pe la nas in cat imi vine uneori sa strig un "STOP fuckin' around" si spune-mi in fata ce ai de zis: goneste-ma din viata ta sau iubeste-ma mi-e tot una, ne dezgustam, ne pretuim, ne ignoram sau ne iubim nu mai conteaza daca traim cu adevarat ceea ce spunem si nu jucam roluri triste.. Odata si-o data o sa asteptam prea mult si cand ne-om da jos mastile ne vom trezi in fata ochilor cu chipul unui mort pe care nu l-am cunoscut.

Punctul meu de vedere: daca deseara o sa simt ca tre sa spun ma/va/te iubesc / doresc / pretuiesc / urasc / ignor si chiar dispretuiesc, voi incerca sa nu ma razgandesc cat mai am timp. Stiu ca ni se tot spune ca speranta de viata creste de la an la an dar nu ni se spune si cat din viata o petrecem intr-o stare aproape "catatonica", voita sau nevoita... oameni vii conectati la aparate care sa-i ascunda de alti oameni la fel de vii..

Later Edit: savantii spun ca azi e cea mai deprimanta zi a anului..ca sa vezi, o mai si nimeresc din cand in cand...

17 ianuarie 2010

O agonie



O agonie, dulce şi suavă agonie,
Cum m-ai învăluit când am văzut ce-mi scrie!
Prin rânduri reci şi fără şansă de-mpăcare,
Cuvinte ce ardeau atunci în carne ca o sare.

Dar nici nu ştii tu, dragă agonie,
Ce despărţire nemiloasă va să vie
Acum, când te voi da pe ignoranţă
Şi mă voi scutura, ieşind din transă.

Mi-ai stat trei luni aproape ca o haină nouă
Când veşnic-disperarea mă lăsa cu rouă
În ochi, şi când cu mână tremurândă
Scriam mesaje pentru mintea mea flămândă..

Armură de argint mi-ai fost o vreme
Şi m-am înveşmântat în tine ca în pene.
Acum, sunt gata să renunţ ... în fine;
M-ai protejat destul şi apele-s mai line...

Te las deci, agonia mea înfrigurată,
Şi mă dezbrac de vălul tău plăpând de ceaţă;
Oricum, mai jos de-atât, n-am unde să cobor
Aşa că voi urca, de-ar fi să mor de-acelaş dor..

Şi-apoi...
O armă nouă, rece şi subtilă
Işi face loc la şold cu graţie gentilă;
La fel de bună în atac şi-n apărare:
De azi, eu voi lovi cu sfânta ignorare.

photo

15 ianuarie 2010

Cum iubesti corect o femeie?

O strategie in 15 pasi descoperita de Bryan Adams

Pai trebuie:

s-o cunosti in adancul ei
sa-i auzi fiecare gand
sa-i vezi fiecare vis
sa-i dai aripi daca vrea sa zboare(!)

sa-i spui ca-i chiar dorita
sa-i spui ca ea e Aleasa
sa-i spui ca va dura la infinit
sa stii cum vrea sa fie atinsa
sa o respiri si sa o gusti cu adevarat
sa o simti in sangele tau curgand
sa-i vezi in ochi copiii nenascuti(!)

sa-i acorzi incredere
s-o tii in brate strans
sa-i oferi niste tandrete
s-o tratezi corect!

Simplu.
O sa-ti dai seama daca ai reusit in clipa cand vei zace neajutorat in bratele ei...

Dilema tatalui


Sa va impartasesc ultima mea dilema, survenita in timul zilei, dupa mai multe popasuri prin diferite toalete publice. Dupa cum e si normal, parintii isi duc puradeii la toaleta de manuta pana la o anumita varsta, care ce-i drept variaza, dar asta nu e important. Stim cu toii de pe propria piele ca daca esti baiat esti dat in mana lu tata iar daca esti fetita esti data pe mana maica-tii sa te insoteasca si sa-ti zica ce si cum sa faci. Si in consecinta, mama duce fetita la Femei iar tatal ia piciul si-l introduce in locul pentru Barbati.

Dilema mea vine in doua situatii pe care parca le prevad intr-un viitor (destul de indepartat ce-i drept) insa perfect posibile in care parintele e, cum sa spun mai delicat, de alt gen decat copchilu'. Adica daca io ma pomeni tata si raman in mall singur cu fiica-mia care vrea la wc... Io unde-o duc? Ca daca in cazul mamei cu baietel mai merge sa-l bagi la buda de Femei ca el oricum e mic si nu stie ce-i pe-acolo, plus ca zona e mai strategic organizata si te poti refugia cu pruncu intr-un separeu, in cazul barbatului cu fata mica ce drac' faci? La Femei poti fi luat drept un voyeur cu scuza proasta, la Barbati nu mi-as duce fiica nici batut, asa ca ce-mi ramane de facut? Cred ca singura solutie ar fi sa astept la intrare o doamna draguta care sa-mi descurce dilema... sau s-o chem pe nevasta-mea...

photo source

14 ianuarie 2010

Articol de 3 minute

Uneori cand ai niste idei vechi in cap si vrei sa le pui pe hartie da nu prea stii sa le dai o forma acceptabila, privesti in alta parte si Universul iti intinde o mana de ajutor. Cum e short-ul asta, Who' gonna save my soul al lui Chris Milk, adica, urmarindu-l, parca ti se ridica un val de pe ochi si contientizezi ca toate bulshit-urile ingrozitoare ce crezi ca ti s-au intamplat numai tie pe plan amoros sunt de fapt niste clisee apartinand de memoria colectiva, ceva ritual de trecere...



Intrebare: de ce ajungem de cele mai multe ori sa ne punem inima la dispozitia celuilalt in cel mai nepotrivit moment posibil. Variante de raspuns:
  • suntem niste lasi disperati.. 
  • suntem santajisti sentimentali..
  • suntem masochisti fara simtul penibilului..


via Andrei Ruse

Cel mai mare paratraznet

Ma bucur ca au terminat arabetii turnul fal(n)ic din Dubai ca sa putem vedea niste traznete ca lumea la 828m deasupra orasului.


 
 

N-ar fi interesant daca desteptii ar si capta cumva energia de milioane a fulgerelor, asa incat sa aibe stocuri pentru cand se gata petrolul... in fine pozele sunt realizate de Alisdair Miller care are un site superb cu fotografii de peste tot. Am gasit Praga :D

via Banateanu

13 ianuarie 2010

The Raveonettes - Last Dance (acoustic)

Tot am amanat sa zic ceva de ultimul album Raveonettes lansat in final de 2009, m-am luat eu cu alte chestii si am uitat, cert e ca dupa ce l-am ascultat de cateva ori sunt foarte multumit de el. In and out of control e ceva mai diferit de Lust Lust Lust (primul pe care l-am ascultat de la ei, si care era super noise and super dark) in sensul ca e mai pop un pic dar la fel de galagios in unele piese si tot cu teme de genu suicide, drugs, rape, heartbreak adica intunecat. Ceea ce e cam greu de imaginat cand vocile celor doi danezi au o muzicalitate tare faina.

In fine, nu facem analiza ci ideea era ca gasisem o piesa f misto cantata insa altfel decat pe album, cu chitari acustice si care are chiar un clip mai inedit, ca altfel nici nu-l puneam pe blog, sunt cei doi solisti, in lift cantand Last Dance:




 si versurile, normal:

Your lipstick
Smeared beside
I adore you
I always have
And everytime you overdose
I rush to intensive care
Another sad eye stare
Before you disappear

If this is the last dance, this is the last dance
Then, save it for me baby
If this is the last dance, this is the last dance
Then, save it for me baby

Ooh, ooh
Then save it for me baby
Ooh, ooh
Then, save it me baby

Your addiction
And you are in love
Not starcrossed
I wait my turn
And everytime you overdoes
I rush to Intensive Care
Another sad eye stare
Before you disappear

If this is the last dance, this is the last dance
Then, save it for me baby
If this is the last dance, this is the last dance
Then, save it for me baby

Ooh, ooh
Then save it for me baby
Ooh, ooh
Then, save it for me baby

I wanna know, I wanna know
If it's the last, if it's the last
Dance
I wanna know, I wanna know
Baby, baby, please

If this is the last dance, this is the last dance
Then, save it for me baby
If this is the last dance, this is the last dance
Then, save it for me baby

Ooh
Then save it for me baby
Ooh (This is the last dance, this is the last dance)
Then, save it for me baby

12 ianuarie 2010

Roxxxy, femeia cosmarurilor mele


Daca am avut vreodata impresia ca toti oamenii de stiinta sunt seriosi acum m-am convins ca unii sunt de-a dreptul incapatanati si cand isi pun ceva in cap, apai chiar merg pana la capat oricat de ridicola ar fi ideea. Stire deci: s-a lansat Roxxxy, robotica sexuala cea mai apropiata de o femeie reala! Zic ei... pentru ca daca papusa gonflabila mai lasa loc de bancuri si glume pe seama ei (fata! ti-am puscat funduu!!), Roxxxy terminatrix scares the s**t out of me!! E de-a dreptul hidoasa prieteni, n-aduce nici macar pe-aproape cu ceva uman, cu atat mai putin cu ceva apropiat de voi fetelor.

Zic ei: prietena perfecta, “always turned on and ready to talk and play." Adica n-o poti face sa taca?!  Glumesc... Cica unlike regular(!) blow up or sex dolls, Roxxxy is able to talk, has a fully programmable personality, flesh-like synthetic skin, C cup breasts, a heart beat, and a circulatory system. Doamne cat de destepti suntem noi barbatii. Presupun ca tot ce ne-am dorit vreodata a fost sa programam cumva personalitatea prietenei noastre, ca sa-i aratam pentru totdeauna cu sta treaba..Nu vad insa utilitatea unei inimi care "bate, bate inima, ti-e rau?" (pentru a nu te mai criza ca ti-o murit tovarasa de pat in somn?) Sistemul circulator ma gandesc ca are o singura utilitate - lubrifierea(!!) motoraselor care fac creatura sa ticaie, desigur.

Dar de ce s-o facem sa vorbeasca??!! Com'on, ajungi sa-ti cumperi un simulacru de pe net pentru ca sa ce?? Te tina in brate si sa-ti povesteasca Cei trei purcelusi? Sa vorbiti despre fotbal (chiar se poate) ... hai ma, tu n-ai nici un prieten? Cat de patetic...

Cea mai tare chestie e ca Douglas Hines, creatorul grozaviei, zice ca l-a inspirat moartea unui prieten in 9/11 si .... o.O... Poftim? Era cumva o prietena care l-o refuzat ? Jizas..in loc sa vindece cancerul sau ceva...

Elucrubratiile continua. Roxxxy are posibilitatea de a veni preinstalata cu una din cele cinci personalitati de baza:
Frigid Farrah – She is reserved and shy - no, incearca sa convingi o timida frigida care vorbeste ca Stephen Hawkins sa treaca la activitati nocturne fara sa te prapadesti de ras. Pun pariu ca o sa-ti reproseze ca esti insensibil.
Wild Wendy – She is outgoing and adventurous - asta ce inseamna? sex in public? exhibitionism? daca ramane intepenita pe timp de ger?
S&M Susan – She is ready to provide pain/pleasure fantasies - Dumnezeule!! nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla in cazul unei defectiuni ..cand ar incurca senzorii de durere cu cei de placere...
Young – She is very young (barely 18) and waiting for you to teach her -  no coment, life size doll practically. Daca zice "mama" cand o mangai pe spate o sa raman cu sechele permanente??
Mature Martha – She is very experienced and would like to teach you. Duude, poate o faci sa semene cu mama celui mai bun prieten, atunci sa vezi #fanteziadevineri devenita realitate zilnica...


Si totul pentru numai 6-9000$. Baieti, sunteti nebuni? Ati auzit vreo femeie sa ceara un dildo care dimineata face cafea sau cumpara trandafiri? Chiar ne dorim o bucata de cauciuc vorbitoare care arata ca un terminator si se prezinta: I-am-here-to-please-you! Plug-me-in! In alta ordine, nu vreti sa ne rezumam la femeia reala, frumoasa, vie, parfumata, calda, moale, cu multiplele ei personalitati preinstalate, care ne uimeste, iubeste, cearta, enerveaza sau ne face fericiti ori miserabili dupa cum avem norocul. It's so much fun!!

photo source

O seama de cuvinte... moarte [Leapsa]

O intrebare buna de reflectie vine de la Tomata, care vazandu-ma "tip sensibil" zice:
„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?”
(Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6)

Fara doar si poate as alege vesnicia unei minti active in locul eternitatii unei memorii postume, care deocamdata nu-mi aduce vreo cinstire deosebita. Ce rost ar avea in cazul asta sa-mi las cuvintele in urma cand ele nu ar provoca decat niste nostalgii efemere. Eu, cel care sunt acum, cu tot ce am in cap si cu ce voi fi capabil sa adun in timp, prezint un potential, nedeslusit deocamdata, insa mult mai valoros, zic, decat o seama de cuvinte, versuri, fraze si nimicuri mai mult sau mai putin sentimentale azvarlite sub forma unor biti in interneti. Deci da, le-as ingropa pentru vecie, le-as da hrana viermilor cum zice CTP-ul pentru ca nu sunt deocamdata gata sa-mi stea drept piatra de mormant. Mai bine sa ajunga ele ingrasamant in locul meu, daca in felul asta mi-as cumpara eternitate si sansa unei scriituri mai "cultivate". Dar, daca eram un idealist, presupun ca as fi putut raspunde ca cel mai bine e sa te ingropi cu ele-n brate!! Ca un "faraon" al literaturii :)).

Intreb si eu la randu-mi pe Seanna, pe Tania si pe Dora. Normal ca intrebarea si-o poate pune oricine are un raspuns pentru ea, aici sau pe blogul propriu...

10 ianuarie 2010

Soni, de Andrei Ruse

"ma cheama sonia, am 26 de ani, cancer la stomac si inca sase luni de trait."

Asta e premisa de la care porneste cartea lui Andrei Ruse - Soni - debut curajos in proza romaneasca pentru un autor de 24 de ani, salutat si taxat deopotriva pentru continutul destul de controversat al cartii. Ca sa fiu clar de la inceput eu ma numar printre cei care au salutat aceasta aparitie si au citit cu placere povestea imaginara a Soniei, o drama, fictiva ce-i drept (cel putin asa sper), dar care s-ar putea inscrie oricand intr-un jurnal de stiri.

La o prima vedere as putea spune ca Soni e o carte despre moarte si sex dar, de fapt, eu cred ca mai degraba e una despre dorinta de a trai. Frica de moarte e un puternic stimulent pentru a te scoate din letargie si a te determina sa cauti noi valente ale expresiei "traieste-ti clipa", mai ales in cazul in care existenta ta are un termen de expirare batut in cuie. Bineinteles ca nu putem aprecia cati dintre noi ar alege drumul Soniei si cati ar pleca intr-o croaziera in Caraibe sau cu o caravana de camile prin Sahara. Dar nu inseamna ca scenariul autodistructiv e doar o fabulatie...socul revelator al efemeritatii vietii noastre, care spulbera iluzia sigurantei zilei de maine, are efecte de neimaginat asupra psihicului uman.

Calea Soniei inseamna o adevarata prabusire in senzorial, intr-o lume a extremelor, cu un singur scop in fata, acela de a simti cat mai mult, de a trai cat mai mult din timpul care i-a ramas, de a nu mai pierde minute cu chestiuni insignifiante (somnul, filmele, cartile etc). E o calatorie frisonanta prin Bucuresti, un slalom printre citostatice, jointuri si sticle de vodka, punctata cu frustrari, rebeliuni impotriva normalitatii si conventionalului, certuri cu sine sau cu cei de langa si, pe final, chiar cu o iubire anapoda. Alcoolul si iarba sunt astefel la ordinea zilei, sexul devine uneori descatusare, alteori razbunare pentru perioadele de "fata cuminte" iar tripurile sunt evadari din realitate..

Cartea e un amalgam de scene realiste si suprarealiste, de monologuri interioare foarte misto pe tema singuratatii si a fricii de moarte, din ea razbatand o puternica atitudine nihilista. Are insa si cateva episoade extrem de explicite pe care unii le-ar cataloga drept perverse; mie insa nu mi-au provocat deloc repulsie, ba chiar m-au amuzat, pe alocuri considerandu-le destul de originale: fetisul angajatului de la sex-shop pentru chelia Soniei si "dezvirginarea" copilului sarb. La capitolul vulgaritate literara insa trebuie stiut ca putine chestii ma mai socheaza dupa ce m-am familiarizat cu Miller, Bruckner si Bukowski..

In ce priveste influentele cartii lui Andrei Ruse ele sunt evidente si autorul nici nu cred ca le contesta. Avem citate din Kerouac, Palahniuk si Welsh, referinte la filme/carti - FightClub, Trainspotting - e de inteles ca multe idei iti sunt influentate de ceea ce citesti sau ca atunci cand scrii un roman adresat unui anumit gen de public (cel la curent cu scriitura generatiei beat sau cu romanele cult inchinate lumii drogurilor) e de bun simt sa aduci tribut inaintasilor tai. Dar cred ca e si destul de multa originalitate acolo, cel putin momentele onirice ale Soniei, starile din capitolele "Nirvana" au fost delicioase, horror cu impact vizual destul de puternic in mintea mea.

O chestie interesanta mi s-a parut si introducerea unor capitole sub forma unor discutii pe email ale autorului cu tipa care ar sta la baza personajului Soni, inducand cititorului o stare de confuzie si nesiguranta legat de ceea ce citeste:fictiune sau realitate. La fel, introducandu-se in carte si declarand voalat "ca nu e scriitor ci doar un tip publicat" lasa impresia unei lungimi de nas rezonabile pentru tanarul autor. Nu-l cunosc dar cred ca e un tip ok si as sta la o bere cu el... In incheiere as puncta insa un mic regret in privinta finalului..nu m-a dat pe spate..am vazut atatea filme incat un twist de genul ala mi s-a parut gratuit. Dar e treaba lui ce scrie, altora probabil le-a placut, eu sunt doar un tip cu blog, nici macar bloger..iar asta nu e recenzie ci o reflectie la ultimele 3 zile in care am citit o carte faina.

Ps: cartea s-a bucurat din plin de promovarea new media, avea un blog activ in ceva timp si a beneficiat de "primul trailer pentru o carte"...

09 ianuarie 2010

Hit and run [Leapsa]

O minileapsa de la Dora:

1.Write a bad thing that happened to you in the last week: niste chestii ciudate in noaptea dintre ani pentru care as fi vrut sa dau niste lamuriri unor persoane dar nu prea am gasit un moment propice. anyway, don't mix tequilla with vodka orange and champagne, you will experience timelapse more or less.
2. Write a good thing that happened to you in the last week: am avut parte de una din cele mai frumoase zile de iarna petrecute pana acum, cu plimbari prin zapada, poze si o companie mai mult decat placuta...am intrat pentru prima oara intr-un magazin de muzica, am tinut in maini o chitara noua si iar am avut nostalgii..
3. Write a resume about the last book you read: pai am scris despre In numele porcului si probabil urmatorul articol va fi despre Soni numai sa o termin.
4. A good thought, now, for holidays: nu mai imi plac asa mult ca alta data.
5. The person your forward your Hit and Run: Tomata, Lilisor, Todo, Anda, Dan Chichernea.



Simt linistea ta in nelinistea mea

Cat de cuprinzatoare si multistratificata e expresia asta (©travka) ... atat de plina de sens si de sensuri...explicand dintr-o data starea ta si motivul starii tale si-n acelasi timp pozitia ta mentala vis-a-vis de motivului acelei stari. Fantastic. E ca si cand te-ar fute la cap un sef idiot cu o multime de cacaturi, dar asa cu zambetul pe buze, dandu-ti rapoarte, proiecte si alte porcarii cu deadline inclus si zicand cat de bun baiat esti tu, ca stai dupa program, iar tu fierbi ca un ibric uitat pe foc si nu gasesti ceva mai smart de zis decat: simt linistea ta in nelinistea mea (futu-te-n gura sa te fut), bine, fara partea vulgara care te-ar pune liber pe drumul catre izbavire. Oricum, nedumerirea de pe chipul sau: priceless.

Identica situatia in care dai nas in nas cu o gagica pe care ai iubit-o, ai urat-o si apoi ai iubiturat-o simultan - pentru o vreme - ca in final sa zici gata! iubirea mea e o conserva expirata, astazi am golit dulapul si imediat s-o vezi cu un oarecare inlocuitor, fixand momente kodak. Si apoi sa realizezi ca dintr-o data conserva si-a reinoit eticheta si-un vierme fioros iti macina prin intestine cautand scaparea...iar cand ea surprinsa da cu ochii de masca afisata de tine, iti zambeste si te intreaba de dupa masca ei "cum te mai simti", ii raspunzi emfatic si nedeslusit: simt linistea ta in nelinistea mea, (iubito...). Da, mediteaza la asta la noapte cand te-o saruta tampitul...ca eu voi adormi zambind.

In fine, o poti experimenta si la primarie, fata-n fata cu constipata de la ghiseu care te-o pus sa alergi pe 14 usi si trei etaje cu timbre si formulare si alte cacaturi ce-ti trebuie tie, cersetor venit in vizita la administratie, atunci cand, gafaind de nervi si pregatit de un bigbang local inhati ultima hartie stampilata si-i strigi indolentei: Vaco! Simt linistea ta in nelinistea mea -te-n p**a mea de-aici!! Racoritor din cale-afara...

Sau te oprestea politaiu ca-i fortat galbenu? Cacat. Era si-un pieton pe zebra? Unde naiba? Nu l-ai vazut ca aveai si o bere mica la bord? Naspa... D-le politist, simt linistea d-voastra in nelinistea mea... Ce ziceti de asta? Iar el sa-ti raspunda: Tinere, zambetul tau nu e ca zambetul meu...



Travka - Zambetul tau

07 ianuarie 2010

Sa mai si radem

Cabinetul unui psihiatru.
Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe cu ceva in gura.
Psihiatrul :
- Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
- Un catelus?
Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt.
Doctorul nu renunta
- Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broasca testoasa?
Barbatul scoate un cablu din gura si zice :
- Auzi? Ma lasi si pe mine sa iti trag internetul sau nu?!?!?!?!?

Dedicat UPC-ului, RDS-ului si Romtelecomului.

Alo primaria!!!

Aveti o groapa in fata sediului, chiar in mijlocul soselei pentru numele lui Dumnezeu!! E mare, cat un sens de mers... Vreti sa faceti bine s-o astupati? E de cateva zile!!! Sau daca va e lene mai dati din cand in cand in ea ca sa va rupeti si voi masinile de servici. Multumesc anticipat. Ne vedem la ghiseu la impozite. O sa va transmit cand am de gand sa le platesc...

06 ianuarie 2010

De cate pungi are nevoie un barbat?

De nici una. El poate sta in fata portii, in ploaie, cu 4 becuri in san, un furtun de duş in dinti, pungi de popcorn moggy in buzunare, cu un picior ridicat si cu un sac de Chappy pe genunchi, in vreme ce intr-o mana are niste pâinici proapete, pe jumatate rontaite, iar in cealalta doua perechi de chei amestecate cu care trebuie sa descuie poarta. Si poate sta asa destul de mult timp fara sa (chiar daca) para ridicol :).

In numele Porcului

Avand in vedere deadline-ul instituit de Cartitzoi pentru Schimbul de Carti de luna asta, am facut un efort(!) sa termin si restul de 150 de pagini din cartea lui Pablo Tusset - In numele Porcului, nu de alta dar mai am una de citit pana duminica. Cartea asta cu titlu amuzant/ciudat/sinistru sau de sezon (ca tot au trecut sarbatorile) n-ar fi trebuit sa-mi dea batai de cap, dar eu sunt din fire mai delasator si ma las tot timpul pe final cu ingrasatul ... porcului, adicatalea lectura. Prin urmare am inceput-o inainte de Craciun si am terminat-o dupa ospat, cu burta plina.

Deci, cu ce se mananca Porcul.. Pai e vorba de o crima foarte dubioasa, petrecuta intr-un abator dintr-o zona retrasa prin Spania - un sat de munte catalan - unde o femeie (mai plinuta ea) tocmai fusese transata ca la carte si resturile ei imprastiate prin tot abatorul impreuna cu un bilet - In numele porcului. In investigatie se implica si un comisar de la capitala aflat in prag de pensionare, Puyol, care intuieste o legatura intre mesaj si o poezie publicata intr-un ziar local de proprietarul abatorului. Suspectand o chestiune mai ampla legata de traficul de droguri din zona, investigatorii hotarasc sa-si infiltreze un politist in mica si inchisa comunitate de munteni din Horla, pentru a adulmeca urmele criminalului. Treaba e pasata lui Tomas (prescurtat T), specializat in prinderea criminalilor psihopati si fiu "adoptiv" al comisarului.

Desi descrierea e simplista, cartea nu e scrisa deloc asa. Urmareste doua fire narative, unul legat de comisar - mai amuzant, mai pamantesc, cu glumite si banalitati de varsta a treia - si unul legat de personajul T, un gentleman european sosit la NY pentru schimb de experienta dar ale carui actiuni au un final dificil de intuit, caci T este de la inceput un tip greu de clasificat, intrigant si cu o latura mai intunecata. Capitolele sunt si ele interesant etichetate (In Infern, Pe Pamant, In Paradis) facand din carte un fel de triptic literar dupa modelul picturii lui Bosch - Gradina Desfatarilor - caderea omului din paradis si pactul cu diavolul asemuit unui porc imbracat in calugarita. Cartea e plina de referinte asa-zis "artistice", discutii depre structura poeziei, literatura contemporane, muzica de toate felurile a carei versuri sunt atasate diverselor momente ale actiunii pentru o mai buna integrare a cititorului in ea. Chiar si dragostea obsesiva a unui personaj pentru chipul Madonnei dintr-un tablou de Bellini are un sens ocult pana la final.

Prin urmare cartea lui Pablo Tusset e un thriller dens si ambitios, pe alocuri brutal, dar captivant in acelasi timp, o tratare alegorica a luptei dintre bine si rau cu un pic de umor negru si momente de romance frumoase. Finalul insa e pe cat de twisted (ca intr-o poveste de St. King) pe atat de trist si incomplet, intrucat n-am retinut care a fost motivatia in cazul acelei crime, nu s-a dezvoltat subiectul bisericii din sat unde in loc de slujba se intampla altceva neprecizat iar personajul Suzanne ramane in pom... Probabil totul e lasat la liber, intocmai ca un film horror ce-si lasa o portita pentru un sequell. Ar trebui sa faca un film si in numele Porcului.

04 ianuarie 2010

Caruselul viselor



Am avut un vis noaptea trecuta. Un vis cum nu am mai avut niciodata. Stiu ca spun tot timpul ca eu nu visez, si chiar asa e, foarte des chiar nu visez nimic, n-am nici macar senzatia aia de a fi visat ceva ce nu-mi pot aminti. Iar alteori, mai rar ce-i drept, o am dar degeaba. Azi dimineata insa m-am trezit dupa un vis de-a dreptul secular, un vis lung ca un roman balzacian, mama tuturor viselor mele. Si pentru cateva minute de trezie l-am avut pe tot in minte, dar asa de-a valma, inghesuit intre peretii cutiei mele craniene ca intr-o oala sub presiune care odata explodata isi risipeste tot continutul. Tot asa s-a risipit si continutul visului meu de asnoapte ramanandu-mi doar momentele importante din el si impresia ca acest vis a fost cea mai realista incursiune in taramul oniric pe care am experimentat-o.

Era reala pentru ca la un moment dat m-am intalnit cu tine si am vorbit asa cum n-am facut-o niciodata in realitate. Am vorbit mult, ti-am spus tot ce aveam pe suflet si mi-ai explicat tot ce era pe dos in sufletul tau, si ne-am certat asa cum n-am facut-o niciodata desi poate am fi meritat...si apoi te-am inteles, si in cele din urma m-am inteles si pe mine... Era ceva uimitor, acea senzatie de intelegere deplina, de constientizare a propriului tau sine... ca o revelatie. Si m-am bucurat ca un copil, mai ales ca toata discutia se petrecea intr-un parc de distractii in vreme ce noi ne dadeam in carusel (nu imi explic de ce, n-am porniri dinastea infantile nici regrete ale unei copilarii tarzii, dar asa era in vis). Cred ca ne-am dat sute de ture in timpul conversatiei, si in mod ciudat nu am ametit nici care. As vrea sa stii ca la final eram unul in bratele celuilalt, ochii tai erau un pic umezi dar zambitori iar eu te strangeam tare la piept si-ti spuneam ce rau imi pare ca n-am vorbit mai de demult. Eram asemeni unor vechi prieteni regasiti ce parca isi promiteau sa nu se mai desparta niciodata.

Stiu ca exista o mare sansa ca aceasta conversatie sa se fi desfasurat intre mine si subconstientul meu imbracat in chipul cel mai drag mie intr-o vreme, astfel ca eu imi puneam intrebarile care ma sacaiau si tot eu imi dadeam raspunsurile, ca un fel de reflectie interioara mai deghizata, dar, totusi, nu e si o mica sansa ca si tu sa fi visat acelasi lucru asnoapte si, poate, doar sa nu-ti amintesti? Pentru ca eu simt ca ceva e altfel dintr-odata...ca sunt cumva, mai linistit...

03 ianuarie 2010

Ziua mamei

La mine 2 ianuarie a avut o semnificatie mai aparte, anume ca imediat dupa ce am iesit din mahmureala cauzata de revel am sarbatorit-o pe maica-mia. Ieri a facut 53 de ani si inca e in stare sa pune 3 feluri de mancare pe masa plus deserturi in fiecare weekend. Face asta de aproape 15 de ani, de cand a devenit casnica. Ca sa nu mai zic ca e genul ala de gospodina compulsiva, inamicul murdariei si a prafului si "horticultoare" adevarata ce-a transformat curtea intr-o mica "jardinerie" plina cu trandafiri, muscate si flori despre care n-as sti sa va spun. Intr-un fel, postul asta e pentru ea dar cum maica-mia nu citeste bloguri ca are o viata destul de plina ca sa-si mai faca timp si pt interneti, ramane ca l-am scris tot pentru mine, o rezolutie daca vreti pentru 2010 in care imi promit sa o pup mai des, ca doar ii mama si e numai una. Sa fie sanatoasa si sper sa o fac si fericita odata si-odata.

02 ianuarie 2010

Tonight's favorite movie lines (10)

"My name's Malone. In my line of work you have to knife before you're punched and shoot before you're knifed, because there's one golden rule that can never be broken: Once you're dead, you stay that way."

Evelyn: - I hope your man's better at delivering goods than looking pretty, 'cause he sure as hell ain't much of a looker.
Malone: - I had ten goons trying to make me dead over that damn thing. So, let's skip to the part where you explain, sister.
Evelyn: - I'm not your sister.
Malone: - You ain't the client either.Talk. Or I'll make like you're my daughter and bend you over my knee.
Evelyn: - Promises, promises.

Matchstick: "Unlike my genetically malfunctioned associate,I would like to take this opportunity not to wage war, but to play nice."

"Evelyn: Christ, I'm aroused. Too bad there's not a man around.
Malone: I'll be sure to call if I see one.
Evelyn: Why bother? You finally got what you wanted.
Malone: Earplugs?
Evelyn: Me. In your room. With a bed.
Malone: We don't have time to sleep."

"Evelyn: Maybe I haven't been straight with you.
Malone: Straight? Lady, you're a goddamn zigzag."