30 iulie 2009

Muzica noua: Lanterns On The Lake

Asa tare nu m-am mai bucurat de cand am dat prima oara peste Damien Rice acum cativa ani si m-am convins ca tipu s-a nascut sa-mi cante mie! Aseara ascultam SkyFm indie si - zbang - istoria s-a repetat: Lanterns on the lake, o trupa atat de indie ca abia gasesti ceva informatii despre ei, mai mult decat pagina de myspace, ca sa nu zic de piese. A durat o vreme dar le-am gasit iar asnoapte la munca ascultam I love you sleepyhead pe repeat. Da, stiu, e al naibii de siropos dar vocea gagicei asteia rupe ceva in mine, darama ziduri, sparge geamuri ce vreti voi. Sunt 6 instrumentisti britanici ce canta niste muzica indie alternative da mai soft asa aducand spre ambiental, un fel de Mazzy Star sau mai stiu eu ce. Am doua piese si pentru voi, prima mie imi aminteste de filmul Once.



Lanterns on the lake - If I have been unkind



Lanterns on the lake - I love you sleepyhead

29 iulie 2009

Apologia sosetei


Una din cele mai clare dovezi ca barbatii-s de pe Marte si femeile de pe Venus se observa in privinta sosetei ca martor tacut al aventurilor din patul conjugal. Da, ma refer la miscarea pe orizontala incaltat (si flausat) cu sosete :D. O parte din fete, alea mai vorbarete evident, si-au exprimat fara urma de echivoc "repulsia" provocata de acest obiect de imbracaminte (ori incaltaminte?) in timpul unei partide de amor, considerandu-l orice de la moodkiller pana la cea mai neagra bila ce o poate "castiga" barbatul in prima nocte. Na dragelor, acum c-or fi sechele de la recrutare cand ne prezentam in fata unui doctor cu 3 asistente despuiati de orice jena da-ncaltati, ca deh militaru tre' sa fie gata de mars in orice clipa, sau c-om fi noi mai aiuriti si cand ne privim in ochi iubitele sosetele sunt ultima chestie ce-ar trebui sa ne framante, nu stiu. Adevarul e ca-n pat barbatu se gandeste la orice mai putin la ce-are IN picioare. Acum, eu sunt complet pentru executarea sentimentala a celui care-si aduce sosata gaurita si puturoasa in spatiul intim. Asa ceva nu se face :)). Ma solidarizez insa cu toti ceilalti naivi care au indraznit sa uite flausata in vartejul pasiunii si nu s-au dezbracat de la usa pentru inspectie.

Asta in ce priveste barbatii. Cat despre voi fetelor n-aveti decat sa le pastrati in picioare sau sub pat, pe mine unu nu ma deranjeaza deloc, ba unele mi se par chiar faine (as fi zis cute dar cuvantul asta imi circumcizeaza literar barbatia) asa ca nu va stresati daca-l primiti pe voinic in iatac purtand sosete cu degete si-n dungi. Sunt chiar amuzante!



photo source

Interzis pisicilor


Eu sunt amator de caini si posesor de caine. Asta fiind situatia nu ma pot implica intr-o relatie de "afectiune" cu o mitzele. Sau orice fel de relatie, cu orice fel de animal, daca-i sa vorbim pe sleau. Sunt iubitor de caini (nu potai de pekinezi, am zis caini) si uneori ma mai gandesc cu nostalgie la calul bunicului pe care m-am suit cand mergeam la arat. Cam astea sunt singurele animale ce-mi trezesc simpatii si instincte de posesie. Mai sunt niste salbaticiuni dar alea sunt ilegale cred :O. Dar nu pisicile. Imi cer scuze fata de fetele posesoare de pisicute ce vor fi dezamagite de insensibilitatea mea fata de astfel de creaturi nevinovate (yeah right) si le rog sa nu-mi ceara sa le mangai blanoasa cand ne-om intalni. Asta e, nu prea suport pisicile in general iar ele sunt constiente de asta si ca urmare devin si mai insistente de orgolioase ce sunt. N-as putea fi convins sa cresc o asemenea felina intrucat nu-mi starneste nimic. Ok, par ele delicate si pufoase, dar totodata sunt fragile si mai ca le zdrobesti cand pui mana pe ele. In plus, sunt mandru posesor de Rottweiler. Asta e caine adevarat, nu o zdreanta sau un labus. Asta e un Grivei cu steroizi ce-a tras la sala si se lupta cu doi ursi brasoveni deodata. Ar trebui sa numeasca un tanc dupa el. I-am zis Argo gandindu-ma la mitologia greaca in care Argus era un monstru cu 100 de ochi si numele s-a dovedit inspirat intrucat paznicul meu de nadejde are un detector supereficient. Desi e calm si echilibrat in mare parte a timpului, probabil din cauza caldurii, e deajuns un singur cuvant soptit sa intre in alerta de gradul zero si sa verifice perimetrul curtii mele. Uneori cuvantul e hotu', alteori mai simplu si mai diabolic, pisica. Va spun sincer, cainele meu uraste pisicile. Cred ca le-ar si manca cu conditia sa prinda una, ca sunt agile al naibii :O. Nu am vreo placere sadica in a-l urmari cum le vaneaza, chiar imi fac griji si sper sa nu prinda una in falci ca-i pierduta. L-am vazut cum a zdrobit un sobolan printr-un atac fulgerator. No chance for a rematch. Asta nu inseamna insa ca e periculos pentru oameni. Adora sa fie alintat si scarmanat, sa linga musafirii, sa alerge, sa se joace, deci n-a muscat inca pe nimeni :p, dar e foarte posesiv si protectiv cu stabilimentul sau. Nu accepta invadari din partea altora decat poate niste semeni de-ai lui. Dar pisici, soarcei, broaste, arici, bufnite, vrabii, iepuri etc keep out for your own safe. Cerberul vegheaza.

28 iulie 2009

Reflectie cauzata de foame

Cu cat le-ar scadea profiturile celor de la McDonald's daca ar introduce pe tava si un servetel umed ca fratii lor intr-ale junk-food-ului, KFC. Adica, e o chestie de bun simt, ce fras? Imi dai sa manc cu mana goala da-mi sa ma sterg frumos si parfumat. Ce-i aia 50 de bani la un imperiu? Daca exista o petitie pentru asa ceva vreau s-o semnez. Oare la Mec au complain box?

Later Edit: cica ti se da daca ceri expres. In rest ar trebui sa-ti ajunga alea uscate...

27 iulie 2009

Vrem sa fim prieteni?

Totul a inceput acum multi ani, imediat dupa caderea comunismului, cand primul Gigel s-a dus la prima Roxana si i-a cerut prietenia. Chiar asa i-a zis: Vrei sa fim prieteni? Si ea la refuzat, evident, ca-si dorea gagiu care s-o duca la o pizza, la un suc, sa te ... f** - stiti voi rima - si deci n-avea chef de Gigel care s-o tina de mana si sa-i asculte off(topic)-urile. L-a gasit in schimb pe Mirel care avea golf 2 tunat si cu claxon dinala "CE face papusaaa!!" asa ca Gigel a ramas in parcul scolii cu buza umflata nestiind cu ce-a gresit. Cum era si tare de cap a mai incerca miscarea si cu alte fatuci, apoi s-a plans altor geeksi (ca pe-atunci nu erau bloguri) si astfel s-au impanzit cererile de prietenie pe nepusa masa.

In actualitatea cotidiana eu unul ma declar infuriat de invazia de cereri de prietenie din online si vreau sa anunt ca le voi refuza pe toate cele venite din partea necunoscutilor. Am suficienti prieteni, uneori ma intreb daca nu-s prea multi, ca eu sunt doar unul si n-am cum sa ma impart la toti. Chiar simt nevoia sa primesc zilnic invitatii si cereri de prietenie de pe toate siturile pe care mi-am facut cont doar ca sa ascult muzica sau sa vad o stire? Cred ca nu. Daca nu ma cunosti de ce ai vrea sa-mi fii "prieten"? Poate-s un looser sau un killer, poate chiar nu-s chiar friendship material, care-i faza? Esti singur iesi din casa si fa-te crita intr-un pub. Sa vezi cati prieteni vei culege. Cui foloseste toata relationarea asta sub numele de prietenie in masa? Toata lumea e prietena cu toata lumea asa ca se duce dracu tot sensul acestui substantiv (prieten: Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; DEX).

Deci nu mersi, prietenia ta nu inseamna nimic pentru mine decat timp pierdut citind alerta venita pe mail. Atata timp cat nu ne-am cunoscut nu pot spune ca vreau sa-ti fiu amic. Deci nu lua refuzul ca ceva personal, pur si simplu nu vreau sa intru in liga ta de 287 de prieteni cu care ce...?

Vreti hamac?

Stiu pe cineva care face asa ceva. Ma gandeasc ca mi-as cam lua unul sa-l pun in gradina undeva la umbra. Cred ca e bun si de luat in vacanta. Pretul e 130 Ron. E mult, putin?


via stiupecineva

26 iulie 2009

Buy Books is for real?

Sa ma lamureasca si pe mine cineva. Mi-am comandat o carte si eu de la buybooks.ro si inca o astept. De doua saptamani. Chestia e ca nu ziceau nici daca o au nici daca n-o au in stoc. Cert e ca am putut finaliza comanda. Le-am dat si mail de contact asa cum cereau si nici nu mi-au confirmat nici nu mi-au refuzat comanda. Wtf? Parca am postat-o in neant... Cine a mai avut de-a face cu dansii si a avut succes i-as ramane indatorat pentru sfat. Chestia e ca gasisem o carte destul de "rara" si parca as vrea-o... Mai are rost sa astept?

25 iulie 2009

La vida es una tombola

Manu Chao ii canta lui Maradona la iesirea din studioul in care a filmat pentru documentarul Maradona by Kusturica. Na ca am reusit sa inghesui trei nume mari intr-o propozitie. Just play, nu e doar pentru fotbalisti.

24 iulie 2009

Un loc special


Corina imi da o leapsa de duca intrebandu-ma unde as zbura ca sa-mi fac concediul in ideea ca n-ar exista lucruri penibile ca cerere de concediu, bani pentru zile negre, obligatii si responsbilitati... Pai draga Cori daca cineva mi-ar spune unde se afla locul ala din imagine eu m-as muta acolo, jur. Mi-as face cu mainile mele o coliba de paie in spate si m-as apuca de pescuit. Singura mea avere ar fi cele doua scaunele si umbrela, iar zilele mi le-as umple cu partide de inot, sesiuni de motait pe nisip la umbra unui palmier si tentative de prins peste cu mainile goale (am auzit ca se poate si e distractiv pana te ia foamea). Ar trebui sa fie un loc izolat, in speta o insulita din sutele care se afla prin Caraibe, un loc special in care cerul e albastru iar apa verde si prin care din cand in cand mai trece cate-un uragan. Dupa cum vezi nu sunt complet inclinat spre solitudine, am pastrat un loc langa mine, fie pentru un partener imaginar de conversatie, fie pentru o tipa cu atitudine contemplativa cautand perfectiunea-ntr-un apus de soare sau pentru un prieten vechi si bun cu care as depana amintiri in asteptarea frigiderului ce-or sa-l aduca baietii de la Carlsberg cu elicopterul. Probabil.
Nu mi-ar lipsi nici blogul, nici filmele, nici chiar bicicleta ... ar fi trully R&R.

22 iulie 2009

Waierles

Cred ca vi-e familiara situatia mea de aseara:

"- Buna, am inteles ca aveti waierless pe-aici?
- Desigur ca avem.
- Imi dati si mie un cablu atunci?"

In momentul ala mi-am agatat cravata-n cui, am inchis ochii si-am sarit de pe scaun... in gol.

Anonimul - un festival pe nisip

Luna viitoare, mai exact in 10 august, incepe cel mai exotic si inedit festival de film din tara noastra - Anonimul - un festival ambitios, aflat acum la a sasea editie si care se desfasoara intr-o locatie de vis - Sfantu Gheorghe cel din Delta. Nu stiu daca e cel mai estic punct al Romaniei (cred ca Sulina e) dar pentru mine e capat de lume. Drumul pana acolo nu e floare la ureche iar mai departe e doar marea. Ma leaga multe amintiri frumoase de acel loc pe care l-am cunoscut prima data acum doi ani si pentru care as renunta definitiv la Vama. E un loc aproape salbatic in care se ajunge dupa 4 ore cu vasul pe Dunare, un sat la varsarea bratului cu acelasi nume in mare. Unul din putinele momente cand se populeaza cu oameni e atunci cand se tine Festivalul de Film Independent. Anul asta are loc intre 10 - 16 august si tin sa precizez ca e ceva ce merita vazut. Satul Filmului, locul de desfasurare, cuprinde Campingul Delfinul, unde am dormit, mancat, spalat, baut si vizionat filme nopti intregi si Green Village-ul care ofera cazare de 4 stele si un cinematograf cu mai multe sali moderne si climatizate in care iti poti petrece ziua la film departe de canicula dobrogeana. Anul asta programul competitional arata asa:

COMPETITIE LUNGMETRAJ:

UZAK IHTIMAL/ WRONG ROSARY in regia lui Mahmut Fazil Coskun, Turcia
Tiger Award, Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2009

TULPAN in regia lui Sergei Dvortsevoy, Kazakhstan
Un Certain Regard, Cannes 2008
East of West, Festivalul International de Filmde la Karlovy Vary, 2008

CEALALTA IRINA in regia lui Andrei Gruzsniczki, Romania
Locul al 3lea, Festivalul de Film de la Bergamo, 2009
Premiul Zilelor Filmului Romanesc, Festivalul International de Film Transilvania, 2009

TREELESS MOUNTAIN in regia lui So-Yong Kim, Coreea de Sud
Premiul Netpac, Festivalul International de Film de la Pusan, 2008
Premiul Juriului Ecumenic, Forum - Berlinale 2009

UNA SEMANA SOLOS/ A WEEK ALONE in regia Celinei Murga, Argentina
Cel mai bun regizor, Festivalul International de Film de la Salonic 2008
(Celina Murga a castigat Premiul pentru cea mai buna regie la prima editie a Festivalului de film ANONIMUL, 2004 cu filmul Ana y los otros/ Ana si ceilalti)

STELLA in regia lui Sylvie Verheyde, Franta
Nominalizare Cel mai bun actor in rol secundar pentru Benjamin Biolay, Premiile César 2009
Cel mai bun scenariu, Festivalul International de Film de la Flanders, 2008

199 RECETAS PARA SER FELIZ/ 199 TIPS TO BE HAPPY in regia lui Andrés Waissbluth, Chile
Premiul Juriului, Festivalul de Film Valdivia, 2008
Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2009


COMPETIŢIE SCURTMETRAJ FICTIUNE

# Imaginary Friend Practical Manual, regia Ciro Altabas, Spania, 2008
# Shot, regia Claudio Colombo, Italia, 2009
# The Forbidden Story, regia Hiren Dave, India, 2008
# Jade, regia Daniel Elliott, Marea Britanie, 2009
# I'll Tell On You, regia Marco Gianfreda, Italia, 2009
# Fire Woman, regia Marcin Gladych, Polonia, 2009
# Shame, regia Hasan Gunduz, Turcia, 2008
# Gangnam Station Gate No. 6, regia Minji Kim, Coreea de Sud, 2009
# Pe seama ta, regia Anamaria Lazarovici, Romania , 2008
# Uriasul, regia Mihai Ionescu, Romania, 2008
# Eu sunt eu, regia Monica Istrate, Romania, 2008
# Nunta lui Oli, regia Tudor Cristian Jurgiu, Romania, 2009
# Numele meu este..., regia Dorin Moldoveanu, Romania, 2008
# Tarantyno, regia Mircea Nestor, Romania, 2009
# Balcony Boy, regia Pilar Palomero, Spania, 2008
# O Familie…, regia Emanuel Parvu, Romania, 2008
# Elephants, regia Sally Pearce, Marea Britanie, 2008
# Princess Margaret Blvd., regia lui Kazik Radwanski, Canada, 2008
# Caviar, regia Razvan Savescu, Romania, 2009
# Celluloidiva, regia Harald Schleicher, Germania, 2008
# Noura, regia Mohammad Tawfik, Irak, 2009
# Fabulosul destin al lui Toma Cuzin, regia Vlad Trandafir & Paul Negoescu, Romania, 2008
# Project Ion, regia Dawn Westlake, SUA, 2008
# Here's Herbie, regia Mary Wickliffe, SUA, 2008


COMPETIŢIE SCURTMETRAJ ANIMAŢIE

# Ca-n trafic, regia Liviu Barbulescu, Madalina Sauca, Romania, 2008
# Garden, regia Pirjetta Brander, Finlanda, 2009
# Post!, regia lui Mathias Bruhn & Christian Asmussen, Germania, 2008
# Urban Tree, regia Vali Chincisan, Romania, 2009
# Pirate's Song, regia Raúl Cornejo, Patricia Guisado, Antonio Isardo,
# Pablo Molina, Lohengrin Navarro, Manuel Nieves, Jesús Quesada, Alejandro Viera, Spania, 2009
# Pimpin' Planet Mars, regia Rune Eriksson, Norvegia, 2009
# Witchidk, regia Mauro Frau, Italia, 2009
# Cantecul inocentei, regia Ion Frecea, Romania, 2008
# Marile sperante, regia Alexei Gubenco, Romania, 2008
# Mariza, regia Constantine Krystallis, Australia/ Grecia, 2008
# Urs, regia Moritz Mayerhofer, Germania, 2009
# Like Crude Oil, regia Daniel Pardo, Spania, 2009
# Horn Dog, regia Bill Plympton, SUA, 2009
# Santa: The Fascist Years, regia Bill Plympton, SUA, 2008
# How To Eat An Elephant, regia Jansen Raveira, Brazilia, 2008
# No Place Like Home, regia Rosto, Olanda, 2009
# Me And My Monster, regia Claudia Röthlin, Elvetia, 2008
# TV Dinner, regia Simon Tofield, Marea Britanie, 2008

Multe de vazut in 6 zile dar fiti pe pace sunt si reluari, adica ce ruleaza in timpul zilei la cinema se da noaptea pe marele ecran din camping. Accesul e gratuit doar cazarea se plateste. Asa m-as duce si anul asta...uff ce dor mi-e de marea de acolo si nisipul ala fin ca praful. Dar Sziget-ul ma cheama...

21 iulie 2009

La toti ni-i greu

Cand Richie are o zi grea, apai e grea, sa bagati la cap ce va zic. Toata lumea ma "injura" cu drag ca am un program de lucru care-mi permite ca din 3 zile, una sa lucrez si doua sa vegetez. Putini stiu insa ca din sapte zile ale saptamanii eu 3 nu le dorm acasa. Sau nu le dorm deloc. Mda, binecuvantarea turelor de 24h. Aduc ele si beneficii dar cand e sa se adune apai se aduna. De ce am avut eu o zi strasnica azi? Pai din cauza serbarilor timisorene, adica din cauza ca s-au terminat, si astfel toti vizitatorii mei s-au dus lasandu-mi mie ocazia unica de a factura vreo 40 de oameni care au venit si plecat in weekend cum i-a taiat capu. Si ce usor ar fi daca as lucra numai eu aici. Asa ca am descoperit cu stupoare ca ce e pe hartie nu e la fel cu ce e in calculator si mi-am petrecut vreo 4 ore incercand sa aflu ce-i cu diferenta dintre doua sume ce se pretindeau fiecare a fi corecta. N-am reusit asa ca le-am fortat sa fie egale printr-o rotunjire grosso modo :).

In lupta mea cu cifrele astea cacacioase mai luam si pauze de raspuns la telefon si jur ca nu-i inteleg pe cei care folosesc redial-ul automat la fax. Fratilor, imi consumati hartia degeaba cu reclamele voastre la camioane da-va-r dumnezeu numa pene pe clisura Dunarii... In al doilea rand nu le inghit pe odioasele alea de intepate de la agentii care fac atata caz de niste facturi cu extraservicii incluse. Cata minte iti trebe ca sa intelegi ca "clientu nostru = stapanul meu si mai ales al vostru ca la voi a venit primul" si daca el are chef sa-si treaca cafelele pe factura cine suntem noi sa-l contrazicem. Asa ca incetati sa mai imi irositi timpul cu stornari numa ca sa va usurati voi birocratia. Do your fuckin' job!

Si pentru ca mai era loc de necaz azi s-a nimerit sa fiu si cel care trebuie sa intre in contact cu support-ul de la Bucuresti al programului de gestiune. Baieti faini si utili, n-am ce zice, dar eu parca n-avea timp azi de chestii tehnico-administrative. Plus ca am un comp numai bun de reciclat ce are delay inclusiv la acest post scris de mine, eu tastand o fraza si apoi putand pleca la tigara pana se aseaza literele in pagina. Nefumand sunt insa condamnat sa le privesc. Nu-i chiar instrumentul potrivit pt instalarea unui PC anyware. Daca se ardea. Asa ca am petrecut azi cam 17 ore in fata monitorului, abia imi tin ochii deschisi, n-am rezolvat propriu-zis nimic pentru ca n-am avut chef sa mi se intoarca o factura din 5 cifre pe motiv de doua cafele in plus si am descoperit ca e mult mai simplu sa pasez problema celor care au incurcat-o de la inceput...

Banc de revitalizare

Am avut asa o zi naspa incat abia daca am chef sa mai postez un banc. Poate il stiti da mie mi s-a parut foarte fresh:

Vine Gigel acasa cu nota 2 la educatia fizica trecuta in carnetul de note si-l ia tac’su la ture:
- Gigel, cum dracu tu baiat sportiv, care si acasa faci sport si te ridici la bara, ai 2 la educatia fizica?
- Profu’ de educatie fizica zice “Gigele ridica un picior”. Eu ridic un picior. Dupa aia zice “Gigele ridica-l si pe celalalt…” Si eu i-am zis “Pai crezi ca pot sa stau in p**a?”. Si mi-a pus 2.
- Bravo Gigele, bine ai facut!

A doua zi vine Gigel acasa cu nota 2 la literatura.
- Gigele, cum ma tu baiat destept, care citesti toata ziua ai luat 2 la literatura?
- Profu de literatura ne-a pus sa compunem cate o poezie si eu am compus-o p’asta:
“Ce sa fie, ce sa fie?
Un om mort cu p**a vie!
Sa fereasca sfanta soarta
D’unul viu, cu p**a moarta.”
- Bravo Gigele, chiar e misto!

A treia zi Gigel ajunge acasa de la scoala si ii spune tatalui:
- Am luat 2 la matematica azi …..
- Ce s-a intamplat?
- Pai m-a intrebat profesorul “Cat fac 3 x 2?” si eu am spus “6″
- Pai .. e corect.
- Stiu, dupa care m-a intrebat “Cat fac 2 x 3?”
- Si care p**a mea e diferenta?
- Asta am spus si eu si mi-a dat 2.

A patra zi, Gigel ii zice lui tac’su ca l-au exmatriculat din scoala.
- Pai de ce?
- M-au chemat in cancelarie, intru eu acolo si cand ma uit : profu de educatie fizica, profu de literatura, profu de matematica si profu de geografie…
- Pai, ce p**a mea cauta profu' de geografie acolo?
- Asta i-am intrebat si eu !

Morala: aschia nu sare departe chiar deloc.

Zdob si Zdub la IRAF

Poate de data asta ajung la Timisoara. Asa ca nu uitati, vineri seara la Gradina de Vara de la 21 canta Zdubii tare :). Mi-e asa dor de ei, nu i-am mai vazut de acum 4 ani din Vama. In primavara si-au anulat concertul din The Note promitand o revenire. Abia astept. Mai trebuie sa rezolv cumva problema job-ului... vineri seara sunt legat de birou. Dar exista solutii...

20 iulie 2009

Sa ne twituim

Dupa cum le-am promis aseara lui Horia si Alexandrei m-am dat pe twitter si eu. Am fost corupt cum ar veni. Sa vedem cum o sa fie. Poate o sa-mi schimbe viata in caz ca declansez o revolutie spirituala. Cine stie... In fine si cu blogul acu 2 ani jumate tot asa de sceptic am fost. Apoi am renuntat la televizor. Acu ca mi-am tras twitter poate renunt si la telefon. So, get connected with RichieTM. Adica, panditi cum ma voi stradui sa comprim ceva inteligent in 140 de caractere.

Noapte buna.

Traind de atata vreme la oras aproape c-am uitat ce mult ador o deplasare prin bezna noptii. Senzatia aceea de negru nepatruns ce se asterne-n cale, un intuneric care te asteapta ca ultima iubita tarziu spre dimineata. Venind dupa o seara frumoasa cu prieteni buni si bere mai ca le-am multumit baietilor de la butoane pentru economia de curent electric din cartierul meu. Pentru prima oara nu mi-a mai pasat de gropile de pe trotuare care probabil ca pandeau in intuneric, si mi-am concentrat toata atentia spre puzderia de stele albe lucitoare de pe cer. Imi aminteau de noptile la munte petrecute in pajisti verzi si racoroase, sub brazi imensi si fosnitori, cand singura lumina venea din Calea noastra Lactee. Aglomeratia de stele era atunci mai evidenta dar si acum, cu un pic de imaginatie si o privire printre frunze de copac ornamental, zaream centura lui Orion la fel de clar ca-n varf de munte. Chiar mai usor. Senzatia de intuneric profund era aceeasi iar unele stradute ce ma conduceau spre casa pareau cu-adevarat ultimul drum. M-am incredintat atunci definitiv pasilor mei cunoscatori strabatand fara batai de cap nedeslusitul noptii. A fost misto pentru ca era tarziu si nu m-a tulburat nimeni in periplul meu nocturn. Nici o bataie de ceas, nici un strigat de golan, doar un fosnait minor de frunza odihnita si-un vant ce aducea racoare unui suflet ostenit. Am mers singur si mi-a placut. Am vrut sa sun pe cineva dar m-am razgandit. Mi-am luat libertatea de a fi un egoist influentat de luna noua. De a primi cum se cuvine urarea naturii pentru noapte buna.

Dilema

Ma gadeam oare cati oameni merg la biserica pentru a aprinde lumanari? Si in aceeasi idee, oare cati ar merge pentru a stinge cateva lumanari? Ar fi ceva imoral? Sau poate doar... uman.

18 iulie 2009

Spirit de observatie

Deci trimit doua cliente simpatice la un coafor prin apropiere, le explic cum sa ajunga si la intoarcere ele superincantate:
- Am gasit coaforul exact cum ne-ati spus. Multumim foarte mult.
- Foarte bine. Ma bucur. Si ... v-ati tuns? .....

ok, care era replica potrivita, c-am uitat...

Nu vreau Perfectiune


Tre' sa spun si eu doua vorbe despre perfectiunea asta ca-mi apasa pe creier nu alta. Sarim peste faptul ca intr-o lume imperfecta nu prea e loc de perfectiune. De aia s-a inventat expresia "as good as it gets". Apoi, fara a incerca sa atac pe cineva care ar crede altfel decat mine, consider ca toata sarada asta cu gasirea perfectiunii e o mare durere de cap! Asteptam la nesfarsit momentul perfect sau fiinta perfecta in loc sa profitam la maxim atunci cand apare ceva bun in cale. Toti vrem sa traim povesti frumoase si sa le recunoastem din prima clipa ca sa nu pierdem timpul degeaba. That's bullshit. Nu spui niciodata "va fi perfect(a)" ca nu esti profet sau este "perfect(a)" caci asta ar insemna exact pe dos. Spui cel mai probabil a fost [aproape] perfect(a) si asta doar ca o consolare nostalgica la final de sezon. Ca sa gusti din perfectiune trebuie sa explorezi un pic si sa acorzi niste timp. In consecinta, daca tipa e o frumusete dragalasa, minte brici, amuzanta si cu o fire deschisa, gateste decent si in plus e o "bestie" in pat care-ti inghite... tampeniile pe care le trantesti atunci cand gandesti mai putin, minunat. Sau daca tipu e destept, inalt, canta la chitara, are job, stie sa te faca sa razi sau sa tipi ...in dormitor, si in plus spala vasele si lasa capacul la wc, ai ales bine. Dar chestiile astea se vad in timp nu se ofera pe cartea de vizita la prima vedere. In cuplu cele doua personalitati se muleaza una pe cealalta prin mici compromisuri. Asperitatile se netezesc, imperfectiunile se corecteaza sau se accepta. Trebuie sa incercam sa scoatem maximul din ceea ce avem. Nu merge faza cu "eu sunt perfect(a) asa cum sunt, trebuie sa gasesc ceva perfect pentru mine". LOL and WTF!! Ce draq suntem, compomente PC? Tot incercam si testam cautand conexiunea perfecta care nu necesita deloc ajustari.. pai, ce frumos ar fi nu? Poate vreti si-un numar de telefon unde sa ne trimitem specificatiile si sa facem comanda. Ce dragut!! Dar e total gresit! E nevoie de munca si stres ca sa faci ceva bun aproape perfect. Altfel unde-i satisfactia?

Si pentru a va mai pune un pic pe ganduri va impartasesc un citat gasit azi dimineata: "Nostalgia romantica se instaleaza atunci cand ii avem in fata ochilor pe cei care ne-ar fi putut fi iubiti, dar pe care sansa a decis sa nu-i cunoastem vreodata. Posibiliatatea unei vieti amoroase alternative este un memento al faptului ca viata pe care o traim este numai una din miriadele de vieti posibile; si imposibilitatea de a le trai pe toate ne cufunda in tristete. TANJIM DUPA INTOARCEREA LA UN TIMP IN CARE NU EXISTA NEVOIA DE A FACE ALEGERI, SCUTITI DE TRISTETEA PIERDERII INEVITABILE PE CARE O IMPLICA ORICE ALEGERE, ORICAT DE MINUNATA." Alain de Botton - Eseuri de indragostit

Daca exista o caracteristica universal valabila tuturor oamenilor apai cred ca e abilitatea de a tanji. Chiar si dupa perfectiunea care nu exista.

Bula misoginului (9)

Cand femeile ne iubesc, ne iarta totul, chiar si crimele noastre. Cand nu ne mai iubesc, nu ne iarta nimic, nici macar virtutile.

Anonim

16 iulie 2009

1001 filme de vazut intr-o viata

Stiti voi cartea aceea din librarii. Am gasit la carina o lista cu filmele alea si m-am gandit sa-mi evaluez "munca" depusa pana acum. Hmm, in 30 de ani de viata am vazut doar 206 filme din lista asta. E mult, putin? Voi cate ati vazut?

1. A Trip to the Moon (1902)
2. The Great Train Robbery (1903)
3. The Birth of a Nation (1915)
4. Les Vampires (1915)
5. Intolerance (1916)
6. The Cabinet of Dr. Caligari (1919)
7. Broken Blossoms (1919)
8. Way Down East (1920)
9. Within Our Gates (1920)
more

15 iulie 2009

Remediu pentru mahmureala (Netestat)

- un pahar de vin alb
- o lingura de otet
- cinci galbenusuri
- doua stridii
- 100g carne tocata,
- o lingura de smantana proaspata
- un pic de hiposulfit de sodiu (remediu pentru intoxicatia cu cianura).

Mai, nu stiu ce sa zic, l-am citit intr-o carte fantastica dar pare atat de infricosator incat e posibil sa mearga. Eu nu l-am incercat inca (astept sa ma imbat crancen) dar il rog pe specialistul nostru in mixologie, Rob far de blog, sa testeze compozitia si daca supravietuieste ii dau spatiu aici la mine sa-si povesteasca senzatiile :)). Copii, nu incercati asta acasa!!

Home -film in aer liber

Am fost aseara la film in aer liber. Eu si inca vreo 1000 de timisoreni ne-am adunat in p-ta Unirii pentru a viziona documentarul Home - click pentru vizionarea online. Nu vorbesc de cei nimeriti pe la terase la o bere si care au primit si-un film. Ma refer doar la cei care au venit special pentru film, care au stat tolaniti pe iarba (norocosii) sau in picioare 90 de minute cat a durat filmul. Astia merita felicitati. Chiar daca evenimentul a fost mult popularizat in zilele dinainte nu ma asteptam sa vad atata lume la un documentar. Mai ales un documentar despre planeta, ecologie etc. plus ca era a doua proiectie, mai fusese una sambata la Gradina de Vara. Deci, cum ziceam nu ma asteptam sa ne "inghesuim" atatia oameni de toate varstele pe cateva petice de iarba in jurul istoricei fantani. Cei cu adevarat norocosi sau care manifestau un interes aparte au avut locuri in randul I, pe bancute, chiar in fata ecranului. Ceilalti care pe unde s-a nimerit, in picioare sau pe jos. Si lucru remarcabil, foarte putini au parasit "sala" inainte de sfarsitul proiectiei. Mi-a placut sa vad atata lume la un loc la un film cu adevarat important prin tema abordata si realizare. Stim cu totii ca o animatie 3D sau o comedie "retarda" cu adolescenti atrage un public numeros, nu stiam insa ca exista atata lume in Timisoara dispusa sa se abandoneze 2-3 ore (cu tot cu asteptarea dinaintea proiectiei) intr-o seara de marti si sa participe la o vizionare publica. Bravo lor.

Filmul merge pe aceeasi linie a documentarelor ecologice care trag semnale de alarma in privinta impactului imens pe care rasa umana il are asupra mediului inconjurator. Asta e deja norietate. Cei mai multi dintre noi simt pe propria piele efectele. Nu ne mai miram cand auzim ca:
  • 20% din populatia lumii consuma 80% din resursele sale
  • 5000 de oameni mor pe zi din cauza apei nepotabile
  • 1 miliard de oameni nu au acces la o sursa sigura de apã potabilã
  • Aproape 1 miliard de oameni sufera de foamete
  • Peste 50% din cerealele comercializate in intreaga lume sunt utilizate pentru hrana animalelor sau pe post de biocombustibili.
  • In fiecare an, 13 milioane de hectare de padure dispar.
  • Trei sferturi din zonele de pescuit sunt epuizate, sau in pericol de disparitie.
  • Grosimea ghetii artice este cu 40% mai subtire decat acum 40 de ani.

Le-am auzit de atatea ori ca nu ne mai sperie. Suntem un pic blazati. Ne-am resemnat si asteptam consolandu-ne cu gandul firav ca nu se va intampla in viata noastra. Suntem pesimisti. Mesajul acestui film este ca "e prea tarziu ca sa mai fim pesimisti!" Nu ne-a ramas decat sa actionam si meritul regizorului Yann Arthus Bertrand e ca ne da motive de speranta. Lucrurile se misca:
  • In intreaga lume, 4 din 5 copii merg la scoala. Niciodata nu a fost oferita scolarizarea atator fiinte umane.
  • In Bangladesh, un om a facut ceva extraordinar si a fondat o banca care imprumuta numai saracii.
  • Antarctica este un continent cu resurse naturale imense pe care nici o tara nu le poate pretinde pentru ea,
  • Guvernele au actionat pentru a proteja aproape 2% din apele teritoriale, de 2 ori mai mult decât cu 10 de ani în urma.
  • Primele parcuri naturale au fost create doar cu un secol in urma. Acestea ocupa peste 13% din continente.
  • În Coreea de Sud, padurile au fost devastate de razboi. Datorita unui program national de reimpadurire, acestea acopera înca odata 65% din tara.
  • Costa Rica a facut o alegere intre cheltuielile militare si conservarea terenurilor. Tara nu mai are armata.
  • Gabon este unul dintre cei mai mari producatori de lemn.care aplica taierea selectiva - nu mai mult de un copac la hectar
  • 5000 de persoane traiesc in primul cartier ecologic din lume in Freiburg, Germania.
  • In Danemarca fermele eoliene produc 20% din energia electrica necesara tarii.
Solutii sunt.

14 iulie 2009

Tonight's favorite movie lines (9)

"- The Telegraph has a cartoon of you teetering on the Great Wall of China, suggesting you are the only political fuck-up visible from space."


"- Why wasn't I told about this?

- Why the fuck would I tell you about it? I've just told you to fuck off twice yet you're still here?
- You should tell me about it as it's a scheduled media appearance by a member of this department and therefore it falls well within my purview!
- Within your 'purview'? Where do you think you are, some fucking regency costume drama? This is a government department, not some fucking Jane fucking Austen novel! Allow me to pop a jaunty little bonnet on your purview and ram it up your shitter with a lubricated horse cock!
- Your swearing does not impress me. My husband works for Tower Hamlets and believe me those kids make you sound like... Angela Lansbury!"


"- What do you mean, I'm not a soldier? I'm a soldier. Look at the uniform - you think I'm one of the Village People?

- When did you shoot a guy last?
- Oh, not shooting someone in 15 years means I'm not a soldier? You know, the Army doesn't make you drag some bloody corpse into the Pentagon every five years, to renew your soldier's licence."


"- You know, I've come across a lot of psychos... but none as fucking boring as you. I mean, you are a real, boring fuck. Sorry. I know you dislike swearing.

- No, that's all right.
- So, I'll sort that out. You are a boring F star-star cunt."


"- OK. Firstly, don't raise your voice. This is a sacred place. Now, you may not believe that and I may not believe that, but, by God, it's a useful hypocrisy."

:) atata satira politica n-am mai vazut demult. In The Loop e filmul.

Cu bitza la film

Salutare voua oameni cu doua roti. Deseara se organizeaza o plimbare cu bicicletele urmata de o vizionare in aer liber a filmului HOME in P-ta Unirii. Plecarea va avea loc la 19 si-un pic de langa catedrala si dupa o scurta plimbare prin citta ne retragem in piata ca sa urmarim filmul. Deci care aveti bitza si chef hai la plimbare. Ceilalti haideti de la 21 la film in aer liber. E un documentar despre planeta noastra cu imagini superbe.

13 iulie 2009

Chestionar [Leapsa]

De la movieaddicted si Raka primita si onorata:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
"Femeia iarta dispretul, brutalitatea si ura. Nu iarta ironia." din Ghidul Misoginului una din multele carti de pe birou.

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
18:50

3. Verificaţi!
18:53

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Casual. Tricou si pantaloni scurti.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Citeam ultimele posturi din reader.

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Muzica din winamp, The Fray.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Concert Blazzaj in Unirii acum doua seri. Am dansat ce sa fac.

8. Ce-aţi visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc, poate nici n-am visat. Probabil ca am fost visat ceea ce-i misto.

9. Când aţi râs ultima dată?
Vineri seara la Ice Age 3. De atunci numai zambete...

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Multe vederi primite sau cumparate din locurile unde am fost.

11. Daca aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
O camera la hotel in Vegas, o sticla de Jack si o prostituata pe nume Rachel.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Match Point parca si nu m-a prea impresionat.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Inca nu...dar mai e timp.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Cineva se plictiseste.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Stiti deja cam multe, nu credeti?

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetiţă?
Andreea poate. Sau Delia. Nu prea am un nume fixat in minte insa voi alege ceva frumos.

17. Si dacă ar fi vorba de un băiat?
Oscar. Glumesc, ce sa zic, Radu imi suna ok..sau poate ceva de import gen Samuel, Sam, Sammy.

18. V-aţi gândit deja sa locuiţi în străinătate?
Nu intr-un loc specific dar cred ca as gasi unul din care sa nu vreau sa ma mai intorc.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Nu e vremea ta inca...

20. Daca aţi putea schimba ceva in lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Ceva mai multa compasiune ar fi binevenita.

21. Va place sa dansaţi?
Da.

22. George Bush?
Care din ei... doi republicani care au inteles ca razboiul e comercial.

23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Nu-mi amintesc...ceva emisiune How it's made pe Discovery.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Pai l-au avut cam toti, daca il doreste cineva sa fie sanatos.

Jucam ceva sau ne prostim?

Acum ca am inceput sa-mi bag si eu nasul prin wordpress (pe TM-99-Blog mai exact) descopar tot felul de mici chestii pe care nu le pricep din prima si ma amuz tesand povesti aberante in jurul lor. De ex aseara bajmajeam prin Dashboard si imi cad ochii pe urmatorul mesaj:

There are a total of 5 users online now.
Users: richie, 3 Guests, 1 Bot.
Most users ever online were 36, on 11 May 2009 @ 23:18
Parca incepeam sa joc ceva in retea, un shooter sau vreo strategie, sa ne macelarim intr-un Quake 3 Arena in care eu ma aliam cu Bot-ul si-mi faceam terci invitatii. Sau mai fun, faceam echipa cu cei trei si asteptam niste necunoscuti naivi sa intre si sa dezlantuim iadul asupra lor. Doamne ce distractie mai era in zilele de inceput ale computerclubbing-ului cand imi luam cu trupa un allnitelooong (adica de la 23 - 08) si o sticla de 2L de Cola si ma cufundam in lumea virtuala a killingspree-ului. Imagineaza-ti 20 de oameni puscand unii-ntr-altii intr-o "lume" cat holul central din Julius Mall :O. It was mayhem. Morpheus was just meltead by Avatar's plasma gun. Apoi primeai un headshot de la railgun-ul unui las ascuns pe nu stiu unde. Dar era atat de amuzant. Uneori ne si certam, ne injuram ca niste copii prosti, dar in 5 minute ne reveneam si rabunam cu ajutorul BFG-ului care dezintegra prieteni si dusmani deopotriva. Guilty pleasure, da ce sa-i faci, oameni suntem si avem un apetit atat pentru creere cat si pentru distrugere.

12 iulie 2009

Fluturele si scafandrul


S-a intamplat asa cum se intampla de obicei si anume atunci cand te astepti mai putin sa se intample. Era o duminica obisnuita, una din zilele alea frumoase de vara cu cer albastru si ghemotoace de vata in forma de nori cand lumea se imbraca frumos si pleaca la slujba de la ora 10. Pentru mine insa nu era decat ziua in care imi faceam iesirea saptamanala din casa. Deci m-am gatit si eu de plecare, mi-am tras costumul de neopren pe mine, mi-am pus labele si manusile cu scaieti si, tragandu-mi ochelarii pe fata, am deschis usa. Aerul incepea sa se incalzeasca deja si mi-am dat seama ca va trebui sa-mi scurtez plimbarea duminicala ca sa nu risc o insolatie. Mai ridicol decat un tip imbracat in scafandru n-ar fi decat un tip imbracat in scafandru si deshidratat.

Am parasit locuinta si am apucat-o pe drumul meu obisnuit, prima la stanga, a treia la dreapta si din nou stanga, spre parcul cel mai apropiat. Eram indiferent la privirile nedumerite ale celor din jur socati de aparitia mea surprinzatoare. Le simteam de trei ani, de cand luasem hotararea de a limita contactul fizic cu lumea inconjuratoare la zero. N-a fost o decizie de nebun excentric cum ati putea crede ci o masura de aparare a unei sensibilitati exagerate, o caracteristica a firii mele unice. Acum aproape trei ani ma relaxam intr-o plimbare deloc speciala printr-o padurice, de fapt un parc mai marisor dar cu multi copaci, pe care toamna ii imbracase in cele mai minunate si colorate vesminte. Era o bogatie de frunzis ruginiu in fiecare pom, o aglomerare de nuante capabila sa inspire fotograful din mine in realizarea celei mai interesante galerii ce-ar fi fost intitulata vreodata "culorile toamnei". Si cum rataceam eu pe alei minunandu-ma de spectrul acestui anotimp cu coada ochiului am prins o zbatere minuscula de culoare asemanatoare. Atentia mi-a fost instantaneu captata si m-am grabit in directia aceea. Pata ruginie zburatoare se deplasa complet haotic si neregulat, din plutiri si zbughiri neasteptate, pana ce se rezema de trunchiul unui stejar batran. Nu era o frunza moarta. Era un fluture.

Priveam fascinat gangania cu aripi prafuite ce masura mai mult de jumatate de palma si care, obosita de atata colindatura, alesese un loc de odihna fix in calea mea. Probabil ca era epuizat de vreme ce statea nemiscat permitandu-mi sa-l privesc atat de indeaproape. Avea un trup firav de viermisor segmentat si complet umbrit de doua aripi uriase cum nu mai vazusem pana atunci. Atatea nuante de roscat si ruginiu ar fi starnit invidia oricarei femei cunoscatoare de vopseluri capilare. In plus, pe fiecare aripa tinea cate o pata de culoare intunecata care impreuna formau cea mai sublima pereche de ochi negri ce mi-au captivat vreodata privirea. Eram hipnotizat si nu-mi amintesc exact cat timp am ramas contempland aceasta aparitie unica insa ce a urmat a fost si mai inexplicabil. Am simtit o caldura electrizanta in mana stanga, ca un fior dar mult mai dureros, atunci cand degetele mi-au fost atinse de ceva sau cineva. M-am intors cu viteza unui om trezit din visare. In spatele meu era o tanara suava cu o fata alba stravezie ce afisa un suras timid incadrat de buclele unui par castaniu roscat si niste ochi... niste ochi negri si stralucitori in care priveam ca-ntr-un abis.

Am lesinat. Sau nu stiu ce s-a intamplat dar mi s-au inmuiat picioarele si m-am trezit la spital. Mi s-a spus ca am fost in coma doua saptamani in urma unei cazaturi in parc. Suferisem o lovitura zdravana la cap dupa ce ma impiedicasem de-o radacina, spuneau ei, dar eu stiam mai bine. Am intrebat de femeia roscata cu ochi negri dar nimeni nu stia nimic. Ce ironie, sa dai nas in nas cu soarta si nu fii pregatit. Mi-am revenit insa repede din convalescenta si de atunci incoace vizitez saptamanal parcul imbracat in scafandru. Cat mai multa protectie in caz ca ma reintalnesc cu Fluturele meu. Ma indreptam deci pentru a nustiucata oara spre padurice, lipaind cu labele de cauciuc pe asfaltul incins si sperand sa fie pentru ultima oara. Am scrutat vreme de aproape 45 de minute frunzisul verde al pomilor din parc sperand sa prind o zbatere de culoare dar nici gand. Ostenit m-am asezat pe una din bancile mai retrase, la adapost de fierbinteala amiezii, ca sa-mi trag suflarea. Costumul de neopren parca avea o tona. Mi-am scos ochelarii, mi-am lasat capul pe spate incercand sa-mi controlez respiratia dar tragand cu nesat aerul cu miros de flori. O briza usoara mi-a atins parul ud starnindu-mi un zambet de placere dar activand instantaneu butonul panicii. M-am incordat si am deschis ochii dar era prea tarziu... Doi ochi negri abisali de-o frumusete sfasietoare ma priveau dintr-o postura inversa. Roscata se intorsese. In timp ce eu abia concepeam comanda necesara pentru muschii membrelor intepenite - "ridica-te si fugi" - doua buze umede mi-au prins gura intr-o imbratisare dramatica si am simtit cum ma umplu de fluturi. Din nou am ametit si-am lesinat. Doi zero pentru Fluture.

continuare

11 iulie 2009

O siguranta arsa

* addendum la Triptic

De obicei primavara oamenii se-ndragostesc. De fapt, nu stiu daca e chiar dragoste, ideea e ca li se aprind calcaiele pentru o scurta perioada iar pana e gata anotimpul picioarele ii ustura deja. De la alergatura, evident. Distanta dintre Buna si La revedere e uneori mai scurta decat linia moarta dintre doua batai de inima. Raman cu impresia ca tot ce-a fost intre cele doua momente a fost un timp mort. Oricat de trist ar parea acest fapt, in realitatea, starea de dupa e si mai urata. Fara a conta cine a zis primul La revedere, pentru unii, perioada dintre a doua zi si ultima zi de recuperare e o semi-agonie patetica. Un simulacru de sevraj sentimental in care ai scurte momente de trezie cand ai chef sa-ti iei doza de emotie si faci un minim de efort intalnind-o. Pe ea, emotia. Pret de-o vorba sau privire te simti viu din nou. Dar apoi te stingi repede si cazi in intunericul propriei tristeti. Esti stricat. Defect. Imi place sa-mi imaginez ca pieptul unui om e un panou electric in care cineva si-a infipt mainile si-a smuls o siguranta. Complete shut down. Bezna propriului suflet pe ici pe colo intrerupta de mici scantei scurtcircuitate. O fotografie - o scanteie, un mesaj cu "ce mai faci?" - alta scanteie, o intalnire inedita - o mini jerba de scantei. E doar propriul tau sistem emotional incercand sa rebuteze un circuit ars. Nu va reusi niciodata, e nevoie de o noua siguranta. Acelasi vis ma conduce spre o alta analogie. Ma vad ca un imens angrenaj de roti dintate si pistoane, un vestigiu al epocii masinilor cu aburi in centrul caruia se afla o clepsidra goala. Probabil o data era plina, acum e goala si nu mai tin minte ce continea in vremurile bune. De ea insa depinde functionarea intregului sistem de parghii si buloane, ceea ce face ca, intr-un moment de maxima presiune externa, clepsidra sa cedeze, intregul angrenaj prabusindu-se in sine. Mentalul distruge materialul. Fara inima de sticla rotile dintate sunt intepenite si din nou intreaga masinarie umana asteapta ca mana binevoitoare a inginerului sa-i aduca o alta clepsidra. Uneori asta se intampla vara, toamna in nici un caz, poate iarna in cazuri speciale cand e tare frig, insa in mod sigur la primavara urmatoare totul renaste.

09 iulie 2009

Plinul prostului

Cu totii ati auzit de pana prostului, episodul ala complet rusinos in care ti se opreste masina in mijlocul intersectiei si nu mai porneste. Si cand te uiti la acul rezervorului vezi ca e sub zero!! Asa, si te dai jos si impingi neamule masina langa bordura, pe bordura, dupa bordura ... chiar intr-un tufis daca e posibil numa sa nu ti-o vada nimeni cunoscut ca sa te arate cu degetul. M-ati inteles...

Mie insa nu mi s-a intamplat o pana de-asta niciodata dragilor. De ce? Pai ce io mi-s prost? Sunt prevazator bai!! Alimentez masinuta inainte de a se aprinde becu rosu (de fapt nici nu s-a aprinde, cred ca-i ars ticalosu') ca sa nu raman ca prostu in intersectie... Asa am facut acum cateva zile cand m-am dus dupa-masa la OMV sa bag niste gaz si ma uitam sictirit la pretul benzinei... "Mai creste mult?" il intreb pe baiatu de la pompa.. "Cine stie.." zice asta. "Aseara s-a scumpit cu 7 bani!" Plec io linistit acasa ca am benzina pe dimineata sa merg la lucru si ma culc. A doua zi ma scol fresh, ma sui in masina si plec. Era cam liniste asa ca dau drumu la Guerilla! La care astia ca niste criminali perversi anunta veseli: "Hehe, Petromu anunta ca va ieftini benzina cu 6 bani la litru dupa ce cu o seara inainte au scumpit-o! Ce fraieri or fost aia ce-au alimentat ieri!" ... asa, mai rasuciti si voi cutitu' in rana ca n-am fost prost destul...

Am mancat in Complex si am supravietuit

Dupa scandalul de acum doua saptamani din Complex, cand s-au imbolnavit o multime de tineri si-au ajuns la spital, va explicam ce simplu si sanatos e sa manci shaorma acasa facuta de mana ta. Totusi o masa solitara nu se compara cu o iesire cu amicii la o pizza. De asta am si acceptat invitatia Nebuloasei de a ne reuni si testa pe pielea noastra produsele unei pizzerii din campus, Pizza Napoleon. Eram oarecum circumspect intrucat citisem in mai multe ziare ca pizzeria a fost inchisa in urma raidului mult-prea-zelos-si-mediatizat al autoritatilor, sub pretextul ca nu avea autorizatia sanitar - veterinara. Am aflat acolo ca de fapt nu avea afisat avizul DSV si au trebuit sa-l aduca ulterior, asa ca locatia a stat doar vreo ora inchisa. Acum, cred ca toti suntem intransigenti la chestiuni legate de curatenie si alimente pastrate impropriu, chiar consider ca bombele alea de fast-food-uri care fac shaorme delicoase ce dau dependenta, ar trebui verificate saptamanal in scop preventiv, ca daca vii cu tavalugul numa dupa ce s-au imbolnavit o gramada de oameni care-i rostu'? Va spun eu care e: isi umple DSV-ul visteria cu amenzi.

In fine, sa revenim la pizza, ca de aia nu s-a imbolnavit nimeni pana acum. Cum ziceam, ne-am dus la Napoleon si-am stat la o poveste ca-ntre bloggeri, am halit niste pizza pane cu salata de vinete (chestie ce n-am mai incercat pana acum) care s-a dovedit absolut delicioasa si abia m-am abtinut sa-i manc si portia Tomatei dar a trebuit sa-mi tin loc pentru maindish-ul asteptat, o pizza Desert, adica cu fructe gen ananas, mandarine, visine etc. Foarte buna, satioasa, am reusit sa ma indop doar cu jumatate din ea, probabil din lipsa de bere, dar nu-i bai ca restu' mi l-am luat la pachet; pizza merge si reincalzita. L-am invidiat insa un pic pe Ovi ca a reusit sa inghita o Diavola intreaga dar m-am consolat la plecare cand eram cat pe ce sa-l rastogolesc ca pe-un bustean pana la masina lu Dojo. Deci, in concluzie, am venit, am mancat si am supravietuit la fel ca miile de studenti care manca in complex zilnic. Si ca o mica paranteza: bai ce s-a schimbat campusul asta in 8 ani. La naiba, au rasarit cladiri noi acolo. Am vazut chiar si o spalatorie cu autoservire, dinaia ca-n filme, e o nebunie de-a dreptul...

Ps: acum daca va trece prin cap sa ne "gratulati" pentru advertoriale va anunt din timp ca noi maine mergem la film in trupa si probabil ca vom scrie si despre Cinema City fara a ne simti obligati in vreun fel, iar daca in weekend merem la strand o sa scriem si despre asta, pentru ca asta e, daca se-ntampla apare aici! Hai s-aveti o zi faina :) !

08 iulie 2009

Muzica noua: Bitter Sweet

Am dat peste trupa asta din intamplare, gasindu-i pe coloana sonora a unui film (Duplicity). I-am cautat, le-am gasit ultimul album si pot spune ca sunt foarte incantat de descoperire. Bitter:Sweet sunt un duo din L.A. format dintr-un tip si o tipa care canta niste electro/trip-hop cu mult jazz. Nici ca se putea mai bine. Vocea tipei suna foarte misto, ea compune si versurile de pe cele doua albume deja lansate. Mai jos aveti un clip The Mating Game, piesa de pe primul album. Deocamdata eu ascult al doilea album, Drama, si pot spune ca suna excelent. Merita cautat si ascultat daca sunteti fani Supreme Beings of Leisure sau Mandalay.

Astia-s campionii!!

Cat de tare e clipul asta publicitar cu Vlad Craioveanu si Cosmina Pasarin. Oare ruleaza pe vreo televiziune?


07 iulie 2009

Customer care

Mi s-a intamplat o chestie misto ieri dimineata care m-a surprins placut. Am si eu doua carduri de debit la BT, le-am facut personal pentru a putea face plati online sau a scoate bani de la bancomat. N-am credite si nu iau salarul pe card deci nu-s cine stie ce client important. Cred ca le-am folosit doar de vreo 2-3 ori de cand le am. Si cardurile astea se pregateau ele sa expire luna asta, in iulie. Eu mi-am dat seama de asta si chiar ma gandeam ca trebuie sa ma duc iar la agentie sa completez cereri, sa astept 10 zile etc. Faza misto a fost ca ieri dimineata am primit un mesaj pe mobil care m-a inveselit imediat: "Cardurile dumneavoastra au fost reemise, puteti sa le ridicati de la agentia X!" Bai asa fac toate bancile astea smechere sau BT-ul chiar are grija de clienti. Am mai avut o data probleme si cu cardul retinut de un bancomat chiar intr-o agentie din cauza de pin gresit. In cateva minute o d-ra f amabila mi l-a si eliberat. Fara intentia de a fi rautacios, sunt cateva banci care se uita la tine ca la ultimul jegos si abia de-ti adreseaza un cuvant. Nici BT-ul nu cred ca e sfanta dar parca e mai atenta cu periatul asta ca doar e interesul ei sa-si fidelizeze clientela. Sa-mi spuna cineva daca si la alte banci se intampla la fel cu cardurile, poate ma minunez eu degeaba. Cert e ca procedeul l-as dori implementat si la firmele de telefonie, adevarati repetenti la capitolul custumer care. Cred ca ar fi genial sa primesti un mesaj de la Vodafone/Orange cu "telefonul dumneavoastra a iesit din garantie. Va rugam sa va prezentati la sediul nostru pentru a va ridica noul telefon!" Visam, visam.

Later Edit: se poate sa ma fi hazardat in a "lauda" grija BT-ului pentru clienti pentru ca abia acum am dat peste stirea cu fetita aia ce-a murit intr-o sucursala a respectivei banci dupa ce-a picat un panou publicitar pe ea :(. Sunt curios pe cine va scoate investigatia raspunzator. Lucrul cert e ca se mai poate lucra destul la customer care-ul asta...

06 iulie 2009

O idee cat un parc: Arsenal Park

Cum vii dinspre Deva spre Orastie la cativa km de oras, pe dreapta, se intind 80 de hectare de baza militara dezafectata. Fosta unitate de experimente militare si fabrica de armament in comunism a devenit in capitalismul nostru crizat o unitate militara de vacanta in care barbatii scapati de armata si nevestele, iubitele sau prietenele lor pot vedea cu ochii lor niste tehnica militara, mai veche ea ce-i drept, pot trage cu replici de arme reale intr-un joc numit airsoft sau pur si simplu dormi intr-un tab sau pe afetul unui tun :).

Am fost si eu acolo in acest weekend (multam colega!), doar unul din cei 5 bloggeri invitati de Emil Cristescu alaturi de reprezentantii agentiilor de turism din Bucuresti si Timisoara ca sa luam pulsul locatiei si sa descoperim potentialul acestui Arsenal Park. Si daca tot ne-am dus la "razboi" ne-am luat fiecare cate-un insotitor ca sa ne apere spatele, rezultand astfel o trupa de 10 oameni pusi pe distractie! Eu cu Adina ne-am intors tocmai de la Bucuresti - ca deh am fost la B'estFest - iar gaska nebuna - OviSirb + Corina, Tomata + Cezar si Dece + Nebuloasa - s-au miscat dinspre Timi. Cum in natura distantele sunt relative am ajuns deodata. Acolo am dat peste famila de cosmar: VisUrat si Denisuca. Am fost preluati ca niste recruti si dotati cu tricouri kaki si placute militare apoi repartizati in camere.

Parcul incearca sa-ti aminteasca la orice pas unde te afli asa ca am dormit intr-o camera in care iti iese tunul pe fereastra. La propriu. Am zacut intr-un pat amenajat pe afetul tunului. Camera cu tab are patul intr-o felie de tab si e total nerecomandata claustrofobilor. Mi-a placut locul ca era curat si amenajat spartan in ideea de a nu folosi camera decat pentru somn sau curatat noroiul de pe tine sub dus. Scopul unei vizite acolo nu e odihna si relaxarea chiar daca se cheama "de vacanta". Scopul e distractia iar modalitatile sunt si vor fi variate. Atractia principala erau masinutele buggy, offroad si foarte galagioase. Imediat dupa ploaia care ne-a urmarit tot drumul prinzandu-ne in final la o bere sub umbrela (prilej cu care am aflat ca poate fi si mai putin de o secunda intre fulger si traznet atunci cand e deasupra ta) deci dupa ploaie cu ziceam, am pus mana pe o dracie dinaia plina de noroi - o mai forjase si pustiul dlui Emil - si m-am avantat pe cararile taberei. Nu mi-a luat decat vreo 2 minute ca sa ma impotmolesc, umplu de noroi, stropesc etc.M-am intors la bere, la mancare - apropo se manaca f bine - la tras cu pusca si povestit. Se anunta si o partida de airsoft dar nu s-a mai tinut din pacate, asa ca am golit cateva incarcatoare in copacii dimprejur sau in cateva victime neajutorate hehe Tomata s-a facut vanata de la un visurat. Ce se mai poate face acolo? Pai cicloturism: plimbare cu bicicletele cateva ore bune pe coclauri dupa traversarea Muresului cu bacul - foarte folositoare la arderea caloriilor - apoi excursii la Sarmisegetusa sau Castelul Corvinilor din Hunedoara. Si desigur tavaleala cu masinute. Din pacate pana sa ajung si eu sa ma tavalesc s-au stricat. In schimb am pus mana pe-o masinuta de golf si l-am indemnat pe Andrei, baiatul lui Emil, sa ma duca o tura pe centura. La care el imi replica: "cu sau fara balti?" :O Cum credeti ca am mers? Evident m-a bagat prin cateva ape dupa care l-am bagat eu prin cateva si la final eram amandoi uzi leoarca, cu diferenta ca el avea de 3 ori mai putini ani ca mine si o mana in ghips ca sa fim echitabili. Asta e, pe mine nu scrie sport extrem si habar n-am sa ma dau cu toate draciile pe care le incerca pustiu'.



Oportunitati de distractie sunt si se mai fac. Se amenajeaza bungee jumping pe un turn de apa de 50 de m, se vor instala tiroliene, locuri de catarat, pista de downhill, un club al ofiterilor cu mese de pingpong, un SPA, teren de sport, teren de minigolf. Exista facilitati de cazare pentru vreo 150 de persoane in aceasta tabara militara unica in tara. Locul se poate folosi si pentru teambuilding, are si sala de comferinta parca, exista o piscina cu apa calda pe care am o ciuda ca n-am incercat-o dar or mai fi zile. Noi ne-am simtit foarte bine acolo pentru ca ne-am distrat. Seara a fost party cu gratare, foc de tabara, o formatie de muzica ne-a facut sa ne simtim ca la nunta. Fetele or dansat non stop, noi baietii mai mult am beut si cantat sau am "socializat" cu doamnele agente de turism. Am conchis ca noi am venit printr-o agentia Sirba din Ovisad. A fost mult fun. Ce mi-a lipsit? Pai speram sa aud desteptarea cu o trompeta :O si apoi sa ma legan intr-un hamac la umbra intre copaci. E atata padure acolo...

Acum sa vorbim un pic si de cheltuieli ca doar distractia costa. Chiar daca acum nu m-a costat nimic, ca deh eram invitati, preturile nu imi par prohibitive sau exclusiviste asa ca data viitoare cand m-oi duce (si asta-i musai, am zis!) nu va trebui sa-mi iau credit din banca. Camere duble cu 40, 50, 60 de euro pe noapte gasesti si la oras dar unde mai poti spune ca ai dormit intr-un buncar sau pe un tun. Si sunt si oferte speciale de weekend, de grupuri mari - iei o vila intreaga - de sejur indelungat. Park-ul asta poate fi la o adica o idee de vacanta misto atunci cand va fi full opreational, adica in curand pentru ca mai trebe ceva iarba si multe multe masinute ca sa ne ajunga la toti :p!!

Acum voi stiti ca eu ma entuziasmez repede la lucruri noi si distractive dar sincer nu-mi pasa. Stam de atatia ani si asteptam ca statul sa faca turism in Romania. N-o va face niciodata cum trebuie, ceea ce ne trebuie noua sunt multe initiative private si idei misto care sa atraga. Cineva care sa vada potentialul unui proiect si sa-si asume riscul sa-l incerce. Ca cu banul public e usor sa te avanti si apoi sa-ti dai demisia cand esuezi lamentabil. Cand te gandesti cati bani s-au irosit pentru defunctul park Dracula si apoi ca un fapt banal si trist ca ursii din Brasov a devenit obiectiv turistic mondial iti vine sa te iei de cap. Asa ca ma bucur cand stiu ca nu doar ungurii, cehii, slovacii, polonezii au idei bune in ce priveste turismul de distractie. Tot ce regret e ca n-am apucat sa pusc un pic la blogerii astia cu traffic si rank sa le arat experienta mea de prastias a lu Stefan. In concluzie a fost un weekend frumos, numai bun pentru a incheia o saptamana petrecuta mai mult pe drumuri. Multumim dlui Emil pentru deschiderea fata de bloggeri si tovarasului Lucian pentru ca a facilitat prezenta noastra intr-un parc tematic deosebit. Mai multe poze aici si aici.

Cafeneaua potrivita


Da, stiu ca s-a deschis StarbucksTM, nu i-am vizitat inca iar locatia din Iulius Mall mi se pare foarte potrivita pentru ei dar nu si pentru mine. O sa ma duc sa vad daca preturile sunt chiar atat de mari cum zice bloo. Totusi nu presimt ca ar avea vreo sansa sa devina o cafenea potrivita pentru mine intrucat mi-am gasit deja una, pacat ca e la Bucuresti. O tendinta ce e pe cale sa devina obisnuinta e popasul calatorului ce se da jos din tren la Gara de Nord a capitalei in cafeneaua aia rosie cu nume predestinat Coffee Right. Au nu mai putin de 9 locatii. Mi-as dori una si in Timisoara, chiar si-n gara daca n-ar gasi un loc mai bun (glumesc, numa in gara nu, va rog!). Mi se pare a fi o cafenea cu identitate, are ceva usor de tinut minte, un stil aparte si bineinteles cafea foarte buna si maaare! Diverse sortimente, de la un espresso micut si tare pana la un pahar mare de caffelatte, plus posibilitatea de a alege diferite cantitati. Si mai au si chestii de potolit foamea la preturi ok. Cum ziceam, locul potrivit pentru omul potrivit.

05 iulie 2009

B'estFest 2009: A treia zi

Desi initial am vrut sa-i vad doar pe Killers la Bucuresti imprejurarile au fost de asa natura ca l-am vazut si pe Moby si am ramas si ziua a treia pentru Franz Ferdinand :). Inainte de ei mi-am dat o intalnire cu movieaddicted, imi promisese sa vedem un film impreuna la multiplex dar pana la urma am ramas doar la o cafea, din lipsa mea de timp desigur, timp pe care l-am folosit incercand s-o conving sa vina la concerte. Am esuat insa Santana se pare ca a convins-o in ziua urmatoare. Apoi m-am mutat de la mama naibii - aka Titan - intr-o zona mai apropiata de concerte (Colentina), fapt care m-a facut sa nu ajung insa la Alternosfera, AB4, Gabriela Cilmi sau Oceana. Am castigat in schimb prezenta unei vechi amice mutata de ceva vreme in Bucuresti si, totodata, o noua gazda pentru noapte (sarumana!). Am sosit la timp ca sa aflam ca Klaxons nu mai canta din motiv de lipsa de chitari (sic!) si dupa o trupa de "rezerva" - US3 - care au cantat neste hiphop au venit Franz Ferdinand pe scena. Ne-am infiltrat si noi in randurile de pustani din fata mai mult din nostalgia Matinee-ului pentru ca am realizat ca nu mai sunt la curent cu noile piese ale celor patru scotieni. Muzica lor insa suna genial asa ca in loc sa cant am privit doar facand intindere de la prea mult aplaudat. Si pozat.



Ultimii in seara respectiva au fost tipii de la Orbital care pare-se ca s-au reunit anul asta (nu stiam ca se despartisera) dar ai caror fan sunt de mult timp. Inconjurati de sintetizatoare si cablaraie cei doi guru ai muzicii elctronice au bagat aproape doua ore de basi in inimile noastre de dansatori dusi pana la colaps. N-am recunoscut nimic in afara de The Box care are un sunet inconfundabil dar asta nu m-a deranjat deloc fiindca acceptasem deja faptul ca tipii cu lanterne la ochelari au obiceiul sa remixeze/reediteze piesele in cazul unei prestatii live. Au avut un show misto cu lumini si proiectii video ca la carte iar eu am topait pe-acolo la fel ca majoritatea lumii. Pur si simplu nu puteai sta jos, erai in transa lor.

03 iulie 2009

B'estFest 2009: Harder, louder, faster

*post aparut cu intarziere din motive tehnice, gen lipsa internetului

Sa punctam pe repede inainte ca am intalniri de onorat. Deci a doua zi. Pai i-am pierdut pe Elefantii Bizari pentru ca stau la mama dracu in Titan si merg 9 statii cu metroul si inca 6 cu tramvaiul deci am ajuns pe la 19 la Romexpo cat sa prind hit-ul baietilor de la Grimus (In A Glimpse) si momentul de omagiu adus MJ-ului - un dans sincron pe Thriller. Dupa romanasi au inceput strainii si, lucru bun, n-a mai plouat :D. Se pare ca lamentatia mea de ieri a fost auzita.
Ayo, care am inteles ca era gagica lu' Patrice ne-a rasfatat cu ceva asemanator cu muzica lu iubi' ei cu chitari si tobe africane, apoi ne-am impartasit ca are sange de tiganca in ea conchizand ca "your blood is my blood" si sarbatorind acest fapt cu niste afro-beat(sic!). Dupa ne-am mutat la scena din dreapta ca sa-i vedem pe Polarkreis 18. Sase pustani, toti in alb vorbind in miez de vara despre Colour of Snow cu o vlaga parca inghetata de iernile polare. M-au enervat pentru ca pe disc suna atat de bine si in forta muzica astora. In timp ce solistul lor se catara pe stalpii de sustinere la scena de langa ei se instala un munte de boxe: veneau Motorhead. Fanii roackeri deja faceau un vacarm scandandu-le numele. Ce s-a gandit puberul in alb? Ia sa mearga el pe scena aialalta sa le cante si la bikeri ceva indie-pop... Au zburat niste sticle dupa el, baiatu a replicat ceva "smart" si s-a intors sa-si termine albumul.

Bai cand au intrat cei trei Motoristi in pita mi-a crapat tricoul pe mine. Half the number, double the power, ten times the noise!! Tobarul statea pe muntele de boxe inconjurat de alamuri si batea frenetic de-ti "deranja" stomacul!! Era vibrant, asurzitor si foarte foarte misto. Eu nu i-am ascultat niciodata pana acum dar m-am simtit excelent. Solistul Lemmy are o voce atat de groasa la cei 63 de ani ca te sperie. Chitaristul avea stativul mic-ului sau tixit cu pene de chitara pe care le zbura in public la fiecare 5 minute. Tobarul Mickey Dee a slabit de cateva ori snare-urile alea si tot venea unu sa le stranga. Ori le rupea ori le slabea, nu stiu exact. Fanii faceau crowd-surfing pana in mijlocul "securistilor" de la BGS care-i culegeau repede si-i duceau probabil intr-un loc "special" de unde sper ca reveneau intregi. Era isterie in primele randuri iar un solo de tobe de vreo cinci minute mi-a amintit de un experiment vazut la tv cu very fast bpm. :O Dementa totala.

Cand a venit Moby pe scena era deja intuneric. M-am inghesuit in primele randuri si am asteptat. A intrat band-ul: niste d-re cu viori, o blonda cu chitara, una din soliste, Joy, apoi cealalta solista care-i canta piesele de pe ult album si in sfarsit Moby insusi cu ... chitara. Lucrurile deveneau interesante. A inceput cu Extreme Ways si Porcelain apoi a trecut la primul single - Go! Cum naiba sa nu te dezlantui cand iti canta cineva o piesa atat de tare la sapte metri in fata ta. Ce amintiri din perioada mea BK (before killers and alternative rock, that is) cand ascultam compilatii de dreamdance si futuretrance si traiam la fel de psihedelic ca tipu de pe scena. Primesc un telefon de la dece, il pun pe speaker, apoi un mesaj ca cica sa-i zic lu' Moby sa cante mai incet. Right :)) Tipu a fost generos in seara 2 oferind o gramada de piese arhicunoscute intr-o ora si jumatate de prestat: Why does my heart feel so bad, Natural Blues, We are all made of stars, ne-a speriat cu Raining again, ne-a pus pe dansat cu Lift me up si Disco Lies si a tras o ironie subtila referitoare la marturisit(dupa cum am aflat urterior) onoarea de a fi cantat pe aceeasi scena cu Motorhead bagand apoi un solo de chitara pentru rockeri. In final ne-a oferit o piesa din perioada lui rave care ne-a bagat direct in febra musculara. Extraordinar omuletul asta in blugi care cand apare pe scena nici nu stii daca e solist sau membru al stafului tehnic. Ii raman dator pentru o seara superba.

02 iulie 2009

B'est Fest 2009: Wet Fest cu bulbuci

Day One - cronica de dupa - dintr-un netclub bucurestean in care stau UD pe jumate. Bai care n-ati avut loc de bucuria mea si mi-ati cobit cu atata ciuda de s-a rupt ceru' exact la inceperea B'estfestu-ului, in prima zi, si mai ales atunci cand mi-am uitat si pelerina de ploaie si umbrela acasa: Va multumesc :). A fost cea mai pizdoasa seara din viata mea. Cand Patrice a dat drumul "slagarului" sau Soulstorm nori negri s-au avantat asupra noastra. A inceput o ploaia marunta si deasa care ne-a udat pan la piele dar nu ne-a alungat. Abia cand si-au terminat recitalul a cazut urgia. Ca la robinet curgea. Am fugit cu toti din fata scenei si ne-am adapostit pe sub corturile cu mancare, lipiti unul de altul, imbratisati si neintelegand cu ce-am gresit. Daca pana atunci totul mersese la fix, concertul s-a intrerupt 40 de minute pana s-a potolit cat de cat ruperea de nori. Lumea topaia prin balti, altii cautau pelerinele impartite de Romtelecom, saci de plastic, umbrele sau pe tipul cu butoiul de bere. Apropo de bere, n-am gasit decat Ciuc, ca era sponsor, si m-am inciudat.

White Lies au inceput tot pe ploaie, dupa ce baietii cu mopurile le-au sters scena si rearanjat instrumentele surprinse de furtuna. Si-au cantat toate piesele de pe album, incepand cu Lose my life si terminand cu Death, si nici o clipa nu s-a oprit ploaia. Tricoul l-am stors de doua ori, blugii ma trageau in jos de uzi ce erau dar nu m-as fi dus acasa nici batut cu nuiaua uda. Totusi abia asteptam sa termine odata pentru a intra Killers. La 22 aproape fix au sunat primele acorduri din Human. Publicul era in delir, niste ecrane gigante in spatele band-ului explodau in jerbe de culori. Brandon Flowers alerga pe scena, sarea de pe boxe, canta la pian, intr-un cuvant facea show adevarat. Continua cu This is your life apoi ne avertizeaza "This one will be a real rattlesnake" si incepe cu Somebody Told Me. Nu cred ca exista un om acolo care nu stia versurile si eram cateva mii presupun. Furtuna era in toi, iar noi cantam "heaven ain't close in a place like this" :O. Era magic, eram aproape de fericirea absoluta, stiti voi, comuniunea om-natura!!

Au continuat Losing touch, Read my mind, Spaceman, For Reasons Unknown (intrerupta cu o mica meditatie despre femei evident), A Dustland Fairytale, Joyride...si, tobarul si-a aruncat betele in public, a luat altele, urmand Forget about what I said, The world were we live in, Smile like you mean it si All these things that I have done. Eram deja in extaz, cantam cat ma tinea gura si nici nu-mi auzeam glasul de vocea tipului asta. Suna fantastic si tot si-mi multumeam in minte pentru cat de inspirat am fost sa ma decid sa vin aici. O prestatie live bate oricate ascultari si serate de karaoke in materie de distractie. Mr. Brightside a lasat-o deliberat pe final dupa ce l-am implorat de cateva ori s-o cante apoi a revenit cu Jenny was a friend of mine si a incheiat cu superba When we were young. [Well, he doesn't look a thing like Jesus but tonight he really did walk on water and stopped rain.]

La final a treia pereche de bete ajunge in public si acum sase norocosi se pot mandri cu ceva din mana The Killers. Au fost magnifici, eu am fost mega incantat, am auzit pareri ca o fost un show mai misto decat anul trecut la Sziget. Au avut artificii ce naiba...trebuia sa fie mai tare!! O mica dezamagire am ca nu mi-au cantat si Glamorous Indie Rock'n'Roll dar nu prea au zis nimic de pe Sawdust. S-au axat mai mult pe ultimul album, Day & Age, ca deh trebe promovat. Dar eu am fost muuult prea fericit ca sa mai pot fi carcotas. Mai ales un carcotas ud. Am uitat sa va zic ca nu s-a oprit ploaia decat dupa ce-au plecat de pe scena, sau cu putin inainte.

Acum astept sa ma intorc la Romexpo si va anunt ca de dimineata toarna cu galeata. Blugii abia uscati s-au udat din nou in drumul spre metrou. Cheile imi ruginesc in buzunar, telefonul parca e waterproof de inca merge, papucii i-am "copt" pe aragaz dar acum sunt iar murati ca Bucurestiu are o canalizare ca la tara. Ma mir ca n-am racit inca, nici eu nici fetele care-s cu mine, mai ales dupa ce am colindat aseara vreo doua ore prin ploaie pana ce am gasit un taxi. M-o fi ajutat canile de vin fiert si aspirinele pe care le-am ingurgitat inainte de culcare. Daca totul se mentine asa presimt un rerun deseara. Over and out ca a iesit un pic de soare :D.