30 aprilie 2009

Road trip


Daca tot v-am spus mai devreme despre oboseala mea care ar necesita multa odihna, sa stiti ca fac ceva in sensul asta, adica plec din urbanul asta violent, ...ma duc sa-mi traiesc clipa de intimitate..., departe de sani de sex de ruj de mov de sarut, albastru Beirut... Ma duc la munte sa sarbatoresc ziua muncii prin odihna, ce naiba. Aveam noi un plan de acum cativa ani cand ne-am tarat 7 ore cu rucsacii in spate pana intr-o poiana unde am dat peste unii cu o coaja de dacie langa care sfaraiau micii pe gratare. Am zis Stop. Pana aici. E ultima oara cand merem cu dulapu-n spate. Next time...urcam masina pana in varf de munte si acolo lejerim ca pensionarii perpelind o ceafa la gratar. Acum o punem in practica :O.

Plec maine in Apuseni la Coada Lacului Lesu, undeva la nord de Stana de Vale, langa pestera Meziad din Bihor. Cam astea sunt si obiectivele ce le vom inspecta. Faine locuri. Ultima oara am fost in Padis, o alta zona misto, si ne-am simtit excelent timp de o saptamana. Acum e doar un weekend, in scop de odihna, fara catarat si misunat pe lanturi prin pesteri cu frontala pe cap. Vom sta la pensiune (de unde vine si apelativul de "pensionari") si vom juca ping-pong (sper) toata ziua. Apoi vom perpeli carnurile si daca mai exista spor ne vom plimba prin zona. Daca reusim poate tragem si-o baie in lacul Lesu, numa sa ne vedem acolo. Na, ramaneti cu bine si sa aveti parte tot de atata distractie. Salve.

PS: aceasta iesire nu e una din plecarile mele intempestive cu care v-am mai "speriat". A fost organizata din timp si se desfasoara sub tutela intregii gasti care pana acum suferea de sindromul omului cu rucsac. E "medicament". Totusi, vechiul narav nu va disparea prea usor, simt o adiere usoara dinspre Sibiu :D ....

Wallpapers VI

Tot cautand sa-mi decorez desktopul sculei mele de 22 de inchi am dat peste niste wallpapere de sezon. Poftim vesmant de rezolutie ws :D


de aici.

Pretul corect

Daca iti place sa lenevesti in P-ta Unirii pe terasa la soare ai sansa ca sa nimeresti pe una din cele doua terase Erick's. Da, sunt doua. Cum mi-am dat seama? Pai au meniuri la fel ca in cafenea. Asa. Una e in fata la Dom, de fapt jumate din ea, ca sunt cuplati iar cealalta in coltul opus, langa intersectia Gh. Lazar cu V. Alecsandri, la fel, in parteneriat cu altii. Deci, ca sa fiu mai precis, Erick's au doua jumatati de terase. Asta insemna ca au totusi o singura terasa?! Faptul ciudat e ca aceeasi limonada din apa, zahar si lamaie costa 6,50 pe una si 7,50 pe alta. Cred una din ele vine si cu o binecuvantare la pachet. In fine, care o fi pretul corect?

29 aprilie 2009

Sunt uituc


De ceva vreme am o problema cu retinerea detaliilor. Fie nu ma concentrez suficient fie mintea mea nu mai face asocierile asa cum trebuie ca sa prind tot ce e esential. Sau poate in procesul ala de sortare a lucrurilor importante de restul banalitatilor cotidiene s-a schimbat cumva lista de prioritati, si ma mir ca uneori imi amintesc niste lucruri pe care nu mi le doream memorate iar altele pe care chiar ma straduiesc sa le retin imi scapa frustrandu-ma apoi cu un teribil lapsus si mustrari de constiinta. Chiar regret asemenea situatii. Frunzarind o revista (de femei :p) am dat pest un articol care spunea ca principala cauza a uitarii este oboseala. Si m-a pus pe ganduri.

De 5 ani de zile lucrez dupa un program pe care altii mi-l invidiaza, pentru ca-mi ofera o gramada de timp liber ce-l pot atribui altor activitati, in vreme ce altii ma compatimesc usor cand aud de vestita tura de 24h. Cert e ca intr-o asemenea zi de munca se acumuleaza destul de multa oboseala chiar si daca fizic nu faci cine stie ce efort. O noapte la locul de munca nu e acelasi lucru cu una in patul de acasa, chiar daca uneori mai tragi un pui de somn. Deseori si acesta e intrerupt de mai multe ori si oricum e extrem de scurt. Dupa o asemenea tura ar fi nevoie sa dorm bine de tot dar m-am convins ca n-am nevoie decat de 4 ore dimineata. Apai uneori nici de alea nu ma folosesc din dorinta de a profita de noua zi care se deschide. In consecinta, desi fizic sunt ok si ma simt oarecum odihnit, am banuiala ca mintea mea, cea care de fapt a fost mai solicitata, ar avea nevoie de putin mai multa atentie. La asta se adauga insa al doilea dusman al memoriei, alcoolul. Nu beau de sting insa in zilele libere mai trag cate-o mica iesire cu prietenii pe seara care se lasa cu sticle goale pe masa si, din nou, noaptea care se dorea odihnitoare devine un somn mahmur. Poate doar noaptea urmatoare am si eu parte de un somn curat dar nici asta nu e garantat pentru ca lumea e plina de tentatii.

Ei bine, cam asta e programul meu din ultimii cinci ani, si, daca stau bine si ma gandesc, inainte nu obisnuiam sa fiu un uituc. Bine, tre' sa precizez, ca amnezia mea ocazionala are ca subiect lucruri oarecum mai putin "esentiale" decat o intalnire programata, o promisiune facuta, o seara petrecuta sau, bineinteles, chestiunile care provoaca si un raspuns sentimental in momentul memorarii. Astea nu se uita usor. Dar recunosc ca mai uit si cate o zi de nastere sau o vorba spusa ori o gluma. Si ma enerveaza, pentru ca de obicei, eu eram cel care completa lapsusurile celor din jur :o. Ce mai turnura.... Se va remedia insa. Voi recupera la capitolul odihna prelungita si voi trece la activitati mai putin sedentare: voi bicicli mai cu spor, voi inota unde va fi apa, voi alerga si dupa altceva decat tramvaie, o sa-mi manc legumele (pe naiba, numai salata verde) si voi fi prieten cu capsulele de Magne B6 sau alte vitamine. Am inteles ca tre sa ma joc mai mult, ca jocurile stimuleaza memoria, asa ca mai las cartile deoparte si reinstalez Starcraft si Heroes 3 ca sa-mi probez noile strategii de kilarit virtual. Si apoi, sper ca veti fi si voi kilariti de memoria mea fantastica. Ceau bau...

photo source

28 aprilie 2009

Love Etc.

La rubrica "Ghici cine s-a intors cu un album nou" intra si baietii astia, Pet Shop Boys ii cheama. De vreo luna, mai exact, au lansat un material nou si single-ul asta Love Etc e tare al naibii. Suna misto, e o piesa foarte antrenanta si imi aduce buna dispozitie care imi cam lipseste in ultima vreme.




thanx falcuta

25 aprilie 2009

Noua mea obsesie



Asa, dati play si cantati cu mine :)!

My Daddy was a bankrobber
But he never hurt nobody
He just loved to live that way
And he loved to steal your money

Some is rich and some is poor
And thats the way the world is
And I don't believe in lying back
And saying how bad your life is

So we came to jaz it up
Never loved a shovel
Break your back to earn your pay
And don't forget to grovel

Daddy was a bankrobber
But he never hurt nobody
He just loved to live that way
And he loved to take your money (What law?)

The old man spoke up in a bar
Said I never been in prison
A lifetime serving one machine
Is ten times worse than prison

Imagine if all the boys in jail
Could get out now together
What do you think they want to say to us
While we're being clever

Someday you'll meet your rockin chair
Cause that's where we're spinnin
There's no point to want to comb your hair
When its grey and thinin (Hey)

Hey
Daddy was a bankrobber
But he never hurt nobody
He just loved to live that way
And he loved to steal your money

So we came to jaz it up
We never loved a shovel
Break your back to earn your pay
And don't forget to grovel (Hey)

Get away, get away
Get away, get away
Get away, get away
Get away

Daddy was a bankrobber
But he never hurt nobody
He just loved to live that way
And he loved to steal your money

Run, Rabbit, run

Strike out boy
For the hills
I can't find that hole in the wall
I know that they never will

My Daddy was a bankrobber
But he never hurt nobody
He just loved to live that way
And he loved to steal your money.

acum, mergeti la film!

24 aprilie 2009

Turistul ciufut

Turistul ciufut merge la hotel si intreaba arogant cate stele are si daca apar pe factura. Evident, niciodata stelele nu sunt destule pentru statutul sau. Acelasi turist intreaba de pretul unei camere doar pentru a-ti replica ca el a stat intr-un loc mult mai superb la juma' de pret. Daca ii explici ca tariful cuprinde servicii ca: parcare inchisa, telefon, televiziune prin cablu inclusiv canalul cu futai care in vest se plateste ppv, minibar, aer conditionat, roomservice, open bar toata noaptea, acces internet de super-viteza, receptie 24 de ore, prosoape fara numar, fara numar si ... un mic dejun, el va negocia in vederea injumatatirii tarifului intrucat el nu are nevoie de atatea servicii, nu mananca, nu face dus, nici patura nu-i trebuie, ce-i aia internet etc. Prietene, vis-a-vis e un parc si-o banca, tine un ziar! Noi existam pentru oamenii care au nevoie de toate aceste servicii pentru un pret onest.

Alt turist ciufut e cel care coboara din camera sa te intrebe daca se mananca bine la restaurant(!). Pai, nu prea, e naspa, incearca la urmatorul!! Normal ca se manca bine, altfel am fi dat faliment sau ne inchidea sanepidul. Acelasi turist, caruia probabil i-a fost recomandat hotelul sau restaurantul de un prieten, va incerca mereu sa se dea jignit: ce culoare naspa au peretii, cine v-a decorat, cata lipsa de talent, in camera mea e un miros chimic, eu am nasul foarte fin si simt. E dezinfectant de buda d-le si l-am aplicat acum 8 ore, chiar ca aveti un nas fin. Apoi comanda o supa usoara si spune ca-i fara gust si un muschi de vita in sos de piper verde pe care-l papa cu tot cu decoratiuni concluzionand ca avea gust de carpa uda dar i-a fost lehamite sa-l refuze. De baut ar bea o bere da-l doare gatul, s-ar putea sa fie calda? Sigur ca da. Evident ca Tuborgul e amar, Stela n-are spuma, Carlsbergul e naspa rau, dar din toate lasa numa un pic pe fund ca n-or fost ele chiar rele. Si daca i se face de un vin, oricum ala care-l ai tu nu e pe placul lui. Isi baga singur nasul in frigider si alege exact ala pe care i l-ai recomandat prima oara apoi se incrunta ca e rece (geniule, vinul alb se bea rece) si in final goleste sticla.

Acelasi om stilat scrumeaza in toate 4 scrumierele de pe masa de 8 la care s-a asezat singur si, uneori, chiar pe langa ele. Apoi incheie seara cu o vizita la pisoar... lunga...mult prea lunga...ceea ce te pune un pic pe ganduri. Nu cumva se iubeste cu gresia? Ba da, iubirea e surprinzatoare uneori... Si uite asa ajungi sa faci un lucru pe care nu-l credeai posibil: sa conduci un necunoscut beat in dormitor si ... sa-i urezi noapte buna. Si vise ciufute!!! Dar el, netrebnicul, se trezeste in miez de noapte, iese pe hol si, apucand un extinctor, improasca toti peretii cu zapada carbonica. Merry Christmas, fit-ar ma-ta beata!

Bazat pe intamplari adevarate din realitatea mea inconjuratoare!

Despre tachinare

Sa tachinezi pe cineva inseamna sa-l necajesti in gluma si fara rautate, sa-l contrariezi in lucruri marunte, in scop de amuzament. E una din activitatile mele preferate as putea zice, intrucat de obicei arunc mici intepaturi prietenilor atunci cand momentul o cere. E o chestie de fun, se practica in gasca, in cuplu, se cheama "a face biza de cineva". Evident nu poti tachina pe oricine. In mod clar nu poti face asta cu un necunoscut, tachinarea necesitand o anume obisnuinta de comportament intre doi indivizi, astfel incat "victima" sa priceapa usor jocul si sa nu se atace. Cu un necunoscut, acest lucru e aproape imposibil riscand ca o simpla gluma sa fie luata drept o jignire si de-aici incolo lucrurile se incurca.

Totusi, chiar in randul prietenilor sau cunostintelor obisnuite, e nevoie de multa cunoastere reciproca ca sa accepti zambind o tachinare adevarata. Tocmai de aceea cand tachinez pe cineva, dupa cele cateva secunde de seriozitate imi arborez imediat mutra aia sugubeata, fac cu ochiu si rostesc pe ton impaciuitor ca am glumit. E necesar, am observat, unii sunt sensibili la diverse "atacuri" mai ales daca nu sunt obisnuiti cu felul meu de a fi. Femeile, in general, fac pe suparatele si tre' sa le explici c-a fost doar o gluma, ceva spus doar de amorul artei. Cu barbatii e mai lejer, fie se amuza la randul lor fie iti transmit ceva de luat in gura si apoi trec mai departe. Simplu.

Problema e cand si tu iti primesti doza de intepaturi fara sa te astepti. Primesc destule de la amici, se poarta alea cu "Richie se face ca lucreaza" sau "pe tine nu te-am sunat ca stiam ca lucri", si nu ma afecteaza deloc. E chiar amuzant. Uneori insa primesc si "lovituri" pe neasteptate, nu le pot clasifica si ma atac prosteste. Mai ales cand vin de la persoane cu antecedente in discutii extra-serioase, nu sesizez schimbarea de registru sau trecerea in derizoriu si primesc replica cu efectul unei palme. In lipsa unui cadru explicativ din care eu sa simt caracterul inofensiv al "loviturii", cum ar fi abordarea unui zambet sau o privire nevinovata in loc de mina serioasa si cu aer de repros, reactionez ca un caine batut si ma bosumflu. Stiu, pare stupid ca eu, un practicant al acestei "arte", am nevoie de atata claritate, dar e perfect de inteles daca acceptam ca obisnuinta de care vorbeam mai sus nu se castiga in cateva luni ci necesita ani de practica. Apoi, la fel cum eu am grija sa nu jignesc gratuit, atasand tachinarii marcaje destul de evidente pentru a semnaliza ca glumesc, chiar daca le dezvalui treptat testand rabdarea "victimei", nu mi se pare nerezonabil sa astept tratament asemanator. Ma intepati in gluma, asigurati-va ca folositi partea neascutita a lamei si nu piscaliti zgarieturile deja existente, ca sa zic asa. Iar daca o faceti puneti un zambet macar. Chiar si pe mess functioneaza, unde jumatate din sensul unei conversatii se pierde.

Ps: videoclipul sirbului nu este deloc tachinare :p

22 aprilie 2009

Cumpar brand de tara

ofer 2.000.000 de ... solutii. Tanti Udrea, ministresa turismului romanesc liciteaza brandul de tara printre firme straine sa ne faca astia slogan de sa moara strainii de pofta si sa purceada cu mana intinsa spre minunile patriei noastre. Nu vad nici un impediment in a ma simti indreptatit sa ofer solutii de criza unei industrii in floare (de mucigai).
Putem:

- sa ne folosim de faptul ca suntem tara cu cea mai mare densitate de manelisti. Se stie ca europenii se distreza de minune pe muzica romaneasca, in Germania si Italia existand chiar discoteci cu specific, iar vizitatorii nostri straini pleaca de aici cu discuri piratate. Am putea deci organiza un Mare Festival de vreo 2 saptamani cu mici, bere si manele undeva intr-o mahala, gen Romexpo.

- lansa oferte de safari inedite prin bogata fauna de cocalari si pizipoance cu precizarea ca la noi animalul se afla in jeep iar vizitatorul se chinuie sa-l observe prin sticla fumurie.

- prezenta drept tara in care ursii traiesc pe langa casa omului si-ti mananca din palma; cine nu si-ar dori sa testeze blandetea ursului carpatin la marginea Brasovului.

- organiza competitii misterioase cu titlul de Cautarea zimbrului necunocut sau Ghiceste capra neagra care sa atraga participanti de genul celor din emisiunile-concurs Survivor.

- realiza un serial TV pentru Discovery in care se prezinta metode de extreme survival in caz de alunecare de pamant, viitura sau inundatie vesnica. In felul asta s-ar crea o imagine disaster friendly care ar atrage o gramada de excentrici cu multi bani si pofta de moarte.

- infiinta Academia Nationala de Stiinte Sexuale in care sa fie pregatite temeinic viitoarele traseiste. Pregatirea lor de specialitate ar spori prestigiul acestor fete permitandu-le sa creasca pretul si sa aduca bani in tara. Coroborata cu o legalizare a curvasariei pe plan local aceasta ar duce chiar la o stimulare a initiativei private in domeniul "felinarului rosu" si ar umfla bugetul de stat chiar mai mult decat taxa pe poluare. Daca un viciu nu se poate elimina, taxeaza-l.

- distruge mitul lui Dracula si promova Romania ca tara a varcolacilor. Clip promotional cu presedintele in exercitiu rupand camasa de pe el si transfomandu-se in creatura fioroasa care sare la grumazul marilor corupti. O tara noua in care fiarele noptii vegheaza la bunastarea cetateanului.

- lauda drept tara cu cele mai multe carute pe cap de locuitor. Turistul ar putea pleca chiar cu cate un atelaj drept suvenir dupa ce a fost indoctrinat ca cel mai bine te bucuri de peisaj de sub coviltir.
Ma opresc aici chiar daca nu cred ca s-au epuizat solutiile, insa tre' sa dorm nitel.

21 aprilie 2009

Marsul de primavara


Acum jumatate de an a inceput o campanie pentru sensibilizarea populatiei fata de biciclete si incurajarea pedalatului intr-un oras asfixiat de masini. Purta numele de Verde pentru Biciclete, slogan care a prins foarte bine. La prima Numaratoare, in octombrie, s-au adunat aproape 700 de biciclisti, de 3 ori mai multi decat sperau organizatorii, Fundatia Bega si partenerii lor. Efortul lor s-a materializat intr-o voce care striga la unison "vrem piste de biciclete"! Am primit cateva, nu destule, dar avem promisiuni ca peste tot unde se vor renova bulevardele se va avea in vedere si includerea unor asemenea piste.
Verde pentru Biciclete nu sta pe loc ci se pregateste pentru inca o iesire in strada. Se simte nevoia unei a doua numaratori a biciclistilor, o "noua chemare la arme" ca sa zic asa, cu toate ca miscarea nu are nimic razboinic in ea, luptand doar impotriva sedentarismului si a poluarii. Actiunea de primavara va avea loc sambata, 25 aprilie, de la ora 10:30, cand ne vom aduna in Circumvalatiunii la Timco. Se asteapta sa raspunda la apel peste 1000 de ciclisti, urmand ca sa pedalam in grup pe bulevardele Timisoarei. Ni se vor alatura si personalitati din cultura locala sau din administratie, sper. Macar atata dovada de implicare sa fie. Eu chiar cred ca o mare de biciclisti pot reprezenta un puternic exemplu si pot determina macar o mica parte din oameni sa mai renunte la masina pentru deplasarile scurte pana la piata sau la servici. Nu vom salva planeta cu asta, ideea e sa ne salvam pe noi de stresul zilnic cu traficul aglomerat, sa iesim din letargie si sa ne bagam picioarele la propriu in astenia de primavara. Ca o paranteza, vreau sa precizez ca am profitat de zilele astea de repaus citadin pentru a ma plimba cu bitza in a doua zi de pasti printr-o Timisoara aproape linistita. Chiar poti descoperi peace and tranquility cand te misti pe malul Begai de la o terasa la alta :).

20 aprilie 2009

Dansam cu OCS in The Note

Am apreciat intotdeauna decizia unei trupe de a-si lansa un nou album intr-un mod inedit. Fie ca se descarca gratuit de pe net, fie ca ti-l trimitea prin posta sau ca atasament la o revista cu specific, oricare din alegeri erau de bun augur din punctul meu de vedere. Omul cu Sobolani a ales varianta cu revista si pentru asta ii felicit. Pui mana pe revista Sunete care oricum costa 10 Ron si ai cadou un album nou al unei trupe de rock veterane pe scena noastra. Baietii si-au pus in cap sa fie independenti si trag tare pentru asta. Cinste lor. Gratuitatea o gasesti mai ales la trupele care incearca sa-si faca un nume, gen first album is on the house, ca sa-i asculti , sa vezi cu ce se manca si apoi sa te tarasti pe la concerte, ceea ce e total de inteles de altfel. Dar o mai vezi si la trupele non-conformiste. Travka si-au lansat albumul doi gratis pe net. OCS l-au oferit pe al saptelea in punga unei reviste. Carcotasul din mine si-ar dori sa fie o miscare cu caracter contagios, dar e putin probabil.

Acum ca sa vorbesc de album parerea mea e oscilanta. "Dansam legati la ochi cu spatele la zid" e in mod evident un statement. Au ceva de spus, foarte bine. Mie insa nu mi-e foarte clar ce, probabil tre' sa stii culisele, dar eu n-am chef sa caut subteranele afacerii cu sobolani ci doar sa ascult muzica. Prima impresie e de 50-50. Adica imi place si nu-mi place. Imi place la nebunie instrumentatia la Inca o gluma proasta si Curvele zac iar versurile sunt foarte catchy, iubesc Ora opt, mi se pare cea mai misto de pe disc, Ziua mea e foarte antrenanta, insa la Un numar necunoscut ma irita ringtonul de mesaj. Dansam e ceva diferit, nu e rea dar nici nu ma prinde de la primele acorduri - Sunete zicea ceva de influente Killers si Coldplay, eu ma abtin. Apoi, nu suport deloc Fantomele joaca sah si Virginele raman gravide o data la 2000 de ani. Prima imi aminteste de Chirila si-a lui Vama, a doua parca e facuta de sezon si ca sa dea fond muzical unei poante rasuflate. Fara a fi rautacios asta e parerea mea de meloman. In principiu, prima impresie se mai schimba dupa ce rumegi cum trebuie meniul servit, dar ma indoiesc ca voi avea piele de gaina ca la Cineva sa ne... sau Doua beri goale ori Mainile Sus.

Totul insa se poate schimba la concert. Impresii, prejudecati, senzatii naspa toate pot disparea in cazul unui concert "bestial". Se va intampla pe 24 aprilie in The Note intrucat "sobolanii" fac lansare oficiala la Timisoara. Sper sa iasa un chef misto. Depinde doar de OCS pentru ca noi gustam alternative-ul cu multa pofta.

18 aprilie 2009

La Pasti

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite si mânjite,
Zece ouă înrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frătioare,
- Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stati gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ati fi ouă...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urmă tot nu scap!
- Ne găteste de paradă.
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n stradă...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omletă!
- Eu, de m-ar fi dat la closcă,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Asa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!...

de George Topârceanu

Hai pofta buna, ca se da dezlegare la miel imediat. Paste Fericit!

17 aprilie 2009

Bula misoginului (5)

"Femeile care se considera neintelese sunt acelea pe care barbatii le inteleg cel mai bine."

Pierre Frayssinet


Leapsa cu superputeri

In primul rand scuze Haosului ca am uitat de leapsa lui. Apoi facem pofta Andei care a relansat "provocarea" amintindu-mi astfel ca tre' sa-mi schimb sloturile de memorie, si raspundem la intrebarea ce superputere as avea daca mi-ar pica un meteorit in cap si as fi infestat cu niscai adn extraterestru (ca tot am vazut Monstri vs Extraterestri). Nush, azi chiar nu simt atractie deloc pt. manifestari de eroism asa ca voi scormoni in bagajul meu de nativ varsator ca sa scot cele mai perverse ganduri voyeuristice. Ha, nu le voi asterne aici, ma voi bucura singur de ele, doar va spun ca daca s-ar imparti seringi cu o substanta vascoasa verde-flourescenta la colt de strada, cum era odinioara in serialul 4400, eu as lua una si m-as ruga pentru telepatie. Dar nu telepatie simpla, bolnavicioasa, care face sa fii invadat din toate partile de ganduri si sentimente precare ce te dezgusta, nu, eu vreau d-aia profi, cu abilitati de mind control asa cum ii sta bine unui villain. As sonda mintile voastre intortocheate ca sa va aflu cele mai ascunse secrete, apoi m-as infiltra in structura voastra cognitiva ungand rotitele care trebuie sa va transform in mici sclavi ai vointei mele diabolice. As inceta pentru o vreme sa ma mai schimb eu dupa lume si as schimba lumea dupa placerea mea sadica :v. Cu totii v-ati pierde libertatea de vointa si nici nu ati fi contienti de asta. Ati fi papusile mele si eu papusarul suprem. Ar scapa doar ceilalti blogeri care ar avea la randul lor superputeri: Cami si Alice. Ele ar putea sa-mi stea alaturi atunci cand voi conduce lumea. Mwahahaha ... chhccaugh ... sorry astmu'.

16 aprilie 2009

SMS ultrascurt


Pe cat de mult imi place sa scriu din tastatura pe atat de mult urasc sa butonez mobilu' ca sa raspund la mesaje. Hai, o data merge, nu sunt capricios, dar nu pot intretine o conversatie din 3 vorbe si alea prescurate si in plus intruduse in discutie cu ajutorul unui singur deget amarat. Fuck, n-am dexteritate si mi se rupe. As vrea ca SMS-ul sa fie al naibii de scurt. Chiar ultrascurt daca s-ar putea. Gen, un cuvant atotcuprinzator. Sau mai bine, o simpla litera. Uite ca mi-am facut limbajul meu de ultrascurte:

a - poate insemna aha, acum sau ajung imediat, in functie de imprejurare.
b - buna-ziua sau bem-ceva, la alegere.
c - cand.
d - damn sau du-te dracu de fraier! daca e D atunci probabil dorm.
e - fara dubii inseamna ca "e cu mine".
f - aici depinde de semnul de punctuatie ce-l urmeaza. "?" - propune sa facem ceva, "!" - trimite la origini iar "punctul" - consimt la tot ce s-a cerut.
g - inseamna sa vorbesti cu gaska sau cu gagica ca e peste puterile mele.
h - sunt uimit si ma gandesc; sau rad. dar mai bine crezi ca ma gandesc.
i - mi se pare interesant dar n-am chef de vorba.
j - esti jale.
k - totul e ok, minunat, fantastic sau pur si simplu bine.
l - tre sa fiu lasat in pace.
m - mananc. totusi daca e urmat de un :) probabil te-am injurat.
n - nu, niciodata, never, n-am timp, chef sau bani. alege.
o - n-am cuvinte.
p - petrecere, chef, concert, party sau o pierere de vreme. discutabil.
q - is beat.
r - cersesc bani. rar, dar se mai intampla.
s - scuze, sorry, bla bla.
t - sunt in Taine.
u - unde? daca e cu "!" inseamna mirare sau frustrare, poate amandoua.
v - vizionez filme clar.
x - vizionez pr0n clar.
y - de acord.
z - probabil m-ai trezit din somn si e singurul caz cand se accepta mai multi de z eventual si un d sau un f!

Acum sa nu va puneti sa ma sunati ca nici de stat la taclale nu-mi arde. La mine conversatia la telefon are scop bine definit: intalnire fata in fata iar aia poate dura oricat. Nu trebuie decat sa ma hidratez cu cafea sau alte consumabile din cand in cand.

15 aprilie 2009

Amicul meu Bukowski

Atentie, asta e cu patratel!! Continuati pe riscul vostru...

Stiti ce-mi place mie la Bukowski? Nu e doar vulgaritatea lui, modul franc si lipsit de vreo delicatete cu care pune lucrurile pe tapet, ci umorul dezinvolt cu care foloseste aceasta vulgaritate. Vorbele licentioase vin aproape de la sine si nu mai produc nici un soc. E atata lejeritate in naratiunea lui ca-ti vine sa-l scoti la o bere si sa povestesti cu el toata noaptea. De fapt chiar asa se traduce cititul cartilor sale. Ca o seara cu baietii in care se povesteste cu perdeaua rupta despre tot si toate, femei, betii, futaiuri, masini, curve sau idioti, toate chestiile care-ti plac sau iti displac pe lumea asta. Mi-am declarat de mai demult atasamentul pentru scriitura lui Henry Miller, un alt pervers batran care impleteste betia cu futaiul la fiecare 7 pagini, mi-l declar si pentru Charles Bukowski, cu precizarea ca in fata lui Miller asta pare un pudic. Pentru cei nefamiliari cu astfel de scriitori, trebuie sa explic ca nu gustul pentru obscenitate ma determina sa-i citesc, ci umorul contagios cu care povestesc cele mai dezgustatoare chestii facandu-le sa para foarte veridice. Stai si te intrebi daca oamenii astia chiar au trait asa situatii sau e pura fantezie. Chiar e posibil sa aibe cineva atata imaginatie? Nu e mai usor sa accepti ca cele scrise au existat in realitate? Sigur ca e. Si totusi...

"Pe urmă a apărut o blondă de vreo 19 ani, surâzătoare şi cu ochelari fără rame. Zâmbetul nu i-a părăsit chipul nici o clipă.
- Vreau să te fut, a zis ea. E din cauza feţei tale.
- Ce-i cu faţa mea?
- E magnifică. Vreau să-ţi distrug faţa cu pizda mea.
- S-ar putea să fie invers.
- Nu fi atât de sigur.
- Ai dreptate, pizdele sunt indestructibile."

Replica e fabuloasa si plina de un trist adevar! U cannot break the cleft of venus, but you can try, oh.. you can try!

14 aprilie 2009

Each End Has A Start



I don't think that it's
Gonna rain again today...

Editors - An end has a start

Don't freak out! U should hear my other choice... Oricum piesa asta imi suna numa bine la ora asta, si in starea asta, adica pe la miezul zilei mi se injecta niste anestezic in partea stanga a maxilarului si na, eu ma asteptam sa-mi amorteasca juma de fata dar totusi spre seara speram sa fiu ok insa forte nebanuite au conspirat si se pare ca lipsa de expresie mi-a invadat intregul chip si cu asta basta. Sper sa nu ramana semne :). Get it?

Guest post: O altă faţă a Barcelonei

In urma articolului in care imi exprimam visul de a vedea Barcelona gratis castigand niscai bilete de avion la un concurs, am primit un mail consistent de la o veche si buna prietena, Deea, rezidenta in Spania de 2 ani, insa pe cealalta coasta, in A Coruna.

"Am citit ce scriai pe blog despre Barcelona si respectivele comentarii si ma gandesc sa-mi spun si eu parerea, poate mai gasesc pe cineva de acord cu mine. Ce e de vazut in Barcelona: cele cateva cladiri ale lui Gaudi si poate Montjuic. ATAT. Timp necesar, maxim o zi. Si eu sincer cred ca te bucuri mai mult de ele vazandu-le pe internet decat calcandu-te in picioare cu celelalte mii de turisti si platind taxe de intrare exorbitante, plus ca majoritatea sunt intr-o faza de reconstituire permanenta si te lasa sa vezi doar o parte din ele fiind acoperite de schele.
Marea Mediterana … hmmm poate pe vremuri. Acum e o cloaca, apa e asa de calda ca un te racoresti de cele probabil 40 de grade de afara, e plina de meduze si alge moarte. Litoralul Marii Mediterane … hotel langa hotel la cativa metri de plaja.
Cat despre paella si sangria hmmm un sunt rele da, fuck, sangria in fond si la urma urmei ii un vin prost amestecat cu fructe, eu totusi as recomanda un vin adevarat spaniol, un Rioja de exemplu, asta daca se poate trece peste eternele clisee turistice.

Daca vreti sa cunoasteti Spania profunda evident nici o sansa in Barcelona pentru ca orasul e asa de plin de turisti ca nu veti avea ocazia nici macar sa auziti vorbindu-se spaniola, birturile si restaurantele sunt super turistice, nimic autentic, singurul lucru autentic sunt preturile, cam de trei ori mai mari decat in alt oras mare din Spania. Ca sa nu mai spun ca totul e super full si astepti dupa un blid de mancare o ora in fata gheretei ca sa-ti aduca in final in scarba o mancare nashpa. Discotecile la fel, nu va ganditi la cluburile cool, underground pe care le merita un oras de tipul acesta, veti gasi doar discoteci de plaja cu stripteoze care danseaza pe masa. Poate daca cunosti vreun bastinas te poate duce prin ceva locuri mai faine dar daca mergi in trupa numai de romani sau staini esti pierdut.

Bine bine si atunci de ce e asa faimoasa si renumita si de ce mere toata lumea daca ii nashpa?? Pentru ca se vinde o imagine diferita, imaginea unui oras cool prin excelenta. Exista un cult a tot ceea ce poate fi mai extravagant si mai diferit si mai modern, ceea ce in fond si la urma urmei nu e asa de rau dar in Barcelona oboseste, ajunge sa fie hilar si ridicol. Ce oameni o sa intalniti in Barcelona in afara de turisti si tigani romani care fura din buzunare?? Imaginea tipica ar fi: un gay care se freaca cu perechea lui oriunde si oricum pe principiu ca lui nu ii e rusine ca ii gay, genii neintelese, eterni studenti de 30-40 de ani care se tarasc pe jos in miezu zilei drogati si beti si mandri de asta, iar putinii oameni normali care munceste pentru banu lor sa-si faca o casa si o familie sunt vazuti ca nishte burghezi de mierda si care ar trebui exterminati. Asta apropos de cat de liberali si open minded suntem.

Ca sa nu mai vorbesc de problemele de nationalism din Cataluña. Te astepti ca intr-un oras asa de turistic sa gasesti placutele cu informatii in engleza, franceza sau alte limbi de circulatie internationala??!!! Gresit! Vei gasi multe locuri in care totul e scris in Catalan, asta deoarece principalul rol al acestor placute un este de a informa ci de a protesta impotriva regimului de opresiune spaniol. Principala ocupatie a barcelonezilor fiind de altfel aceea de a protesta impotriva a tot si a toate, doar se poarta.

Eu ca recomandare generala v-as zice: mai lasati dracu miturile turistice si orasele “must see”, parerea mea e ca daca cineva vine de la Barcelona si zice ca a fost fain, minte, ii e rushine sa zica ca o cheltuit o groaza de bani aiurea sau ii este frica sa nu creada cineva ca un e destul de cool ca sa aprecieze un oras ca Barcelona."
Andreea

13 aprilie 2009

Pierderea de sine


"Să reflectez neobosit ore în şir, cu atenţia fixată asupra vreunui citat pueril pe marginea sau din textul unei cărţi, să rămân absorbit, cea mai mare parte a unei zile de vară, într-o umbră stranie ce se lungeşte oblic pe tapiserie sau pe podea, să uit de mine o noapte întreagă supraveghind flacăra dreaptă a unei lămpi sau jăraticul din cămin, să visez zile întregi la mireasma unei flori, să repet monoton câteva cuvinte banale, până când sunetul, din cauza repetării, încetează să mai prezinte spiritului vreo idee oarecare, aşa erau unele dintre cele mai obişnuite şi mai puţin dăunătoare aberaţii ale facultăţilor mele mentale, aberaţii care, fără îndoială, nu sunt cu desăvârşire nemaipomenite, dar sfidează cu siguranţă orice explicaţie şi orice analiză." [E. A. Poe - Berenice]

Macar o data pe an e bine sa ne pierdem urma gandului si sa ratacim alene, cu mintea, dintr-un vis intraltul. Uitare de sine, retragere interioara, sondarea unei stari meditative, oricum i-ai spune, e o experienta necesara ca prima betie. N-am ales degeaba comparatia. Recitind vorbele lui Poe gasesc ca si betia spiritului e un termen potrivit pierderii de sine. O amorteala a simturilor, o intensificare a senzatiilor, o dilatare spatio-temporala a mediului ce te-nconjoara sunt caracteristice unei betii. Aceasta stare mai poate fi numita si melancolie doar ca ii lipseste surasul ala tamp usor perceptibil pe fata si dureaza ceva mai mult decat o reverie prelungita. Oricum e de preferat experimentarea ei in solitudine absoluta pentru a nu-ti incarca sufletul cu griji legate de intreruperea neavenita a meditatiei tale autoimpuse. E un proces la fel de necesar ca defragmentarea unui hard disk invechit si mult prea incarcat de nimicuri zilnice. Un inofensiv reboot de sistem, o restartare deliberata a modulului de comportament cotidian, caracterizata printr-o pauza binemeritata sau macar o rupere de ritm si alocarea resurselor mentale unei stari de juisare spirituala. Poate ca din exterior esti aidoma unui caine bleg ce se holbeaza la o luna plina, dar starea de profund abandon resimtita te ridica mult deasupra unor asemenea aprecieri profane. Odata elegia orgiastica sfarsita te poti intoarce in realitatea unei vieti obisnuite imbogatind-o cu tot ce ti s-a revelat in somnul constient al pierderii de sine.

photo source

Concert Persona in Setup

Inca un concert Persona, chiar inainte de Pasti, vineri 17 aprilie. In Setup de data asta, ceea ce ma bucura, probabil mi-au auzit nemultumirile de la prestatia din Jazz. Oricum e bine stiut ca acolo in hala muzica lor se aude mai bine. Deci, in principiu ne vedem la zece, zece si un pic.

Paradisuri artificiale


Raiuri artificiale! Voi, pâcle aurii,
Visări divine, acru iz, moarte vie, blândă
Uitare a femeilor ce prea mult le-ndrăgii
Şi-a chinurilor duse ruinându-ne încă.

Perfecte vă credeam, amante de-altădată,
Monştri calini, iubire, cruzimea desfătării,
Drogul e pentru mine tot ce-aţi fost voi odată,
Dar fără-ntunecatul mâine al trădării.

O viaţă prefăcută reverşi tu, drog, şi viciu,
Somn aţâţat de-atîtea minciuni tulburătoare,
Suflet beat, nimicit, robit doar de Capriciul
Visării ce-l răpeşte şi-apoi, la deşteptare,

Neputincios asistă tăcuta moarte-a unei
Iluzii; revăzându-se, crede că a visat.
Şi atunci realitatea îi pare-a fi minciună.
Voi sunteţi resturi dintr-un vis neterminat.

de Charles Baudelaire

*imi place poezia asta si cum pe net n-am gasit-o nici macar in original o bag eu aici.

12 aprilie 2009

Raul de Jan Guillou

Am vanat cartea asta la ultimele editii ale SdC-ului din cauza ca prietenii mei (mai) cititori o laudau nespus de mult cinstind-o numai cu note de 10 cu steluta. Acum o saptamana am pus si eu mana pe ea si pot spune cu mandrie ca am citit-o in doua zile. Motivele sunt simple: mai intai, se citeste foarte usor si apoi, mi-a placut al naibii de mult.

Care-i treaba cu Raul? Raul reprezinta rautatea absoluta, inexplicabila in aparenta, a carei manifestare in material o constituie violenta. De-a lungul cartii, opinia mea de cititor, la care contribuia din plin si scriitorul prin randurile sale, a oscilat intre a-l considera ba pe Erik, personajul central al romanului, drept incarnarea acestui rau, o expresie a materializarii sale in randul oamenilor, ba pe tatal sau vitreg, Batranul, omul inzestrat cu reale "calitati" pentru a-i aplica pedeapsa maligna fiului. Abia la final am priceput ca raul nu era concentrat intr-o singura figura, ci este si ramane ceva imaterial, o ceata ce patrunde in cele mai tainice locuri si isi lasa murdaria pe sufletele slabe, ca Otto Silverhielm, Gustaf Dahlen sau profesorul de istorie, personaje pe care ti-e aproape imposibil sa nu le urasti.

De la inceput pana la sfarsit cartea asta musteste de violenta, clar detaliata, realista si disconfortanta insa absolut necesara pentru a intelege destinul unui anti-erou. Cel putin asa il vad eu pe Erik, pustiul de gimnaziu care dupa ce facuse legea in scoala lui ca sef de banda si cel mai aprig si inteligent bataus, ajunge intr-o scoala privata cu o indelungata traditie in ceea ce se numeste "educatia camaradereasca" si incearca sa-si redeseneze drumul vietii. Daca initial isi utilizase facultatile mentale pentru a studia mecanica loviturii perfecte de pumn si psihologia fricii acum intoarce foaia si se concentreaza pe educatia spiritului si trupului prin lectura si sport. Dar Raul nu te lasa sa scapi. Odata ce te-a marcat te vaneaza neincetat si repede anti-eroul afla pe propria piele ca uneori violentei trebuie sa-i raspunzi tot cu violenta.

In scoala privata legea se inclina in fata traditiei iar sistemul de drept ingenuncheaza in fata organizarii pe caste. Nobilii sunt deasupra indiferent de IQ-ul sau performantele lor, iar restul se incoloneaza in spatele lor dupa ratiuni financiare. La fel sistemul claselor permite nenumarate abuzuri asupra celor din clasele mici care sunt obligati sa indeplineasca orice le "poruncesc" cei de anul 3 sau 4 doar pentru "a-i pune la punct". Se cultiva astfel un sistem vicios in care se pretind a fi respectate numele si statutul in locul aptitudinilor si calitatilor fiecarui individ. Caracteristicile principale sunt lasitatea si "tupeul de gasca" si fiecare elev viseaza doar sa urce dintr-un an intraltul pana ajunge in pozitia de a se razbuna la randul sau. Acest sistem se bucura din plin de pasivitatea profesorilor care sunt mai mult decat bucurosi sa lase sarcina "educatiei camaraderesti" in mainile unui Consiliu de elevi in an terminal care taia si spanzura in stil barbar. Razii, chelfaneli minore, comisioane, scoateri la careu si aplicarea de corectii in sistem doi vs. unu, arest la domiciliu, munca fortata toate sunt apanajul unor minti in formare care s-au substituit adevaratilor educatori. In acest cuib de viespi poposeste Erik, baiatul de la colt de strada calit in luptele dintre bande, care trebuie sa aleaga intre a suporta umilinta sau a exercita violenta. Taria lui de caracter, pentru ca nu era doar un bataus, avea niste principii bine sadite, provoaca un soc in lumea "micilor nazisti" si imprastie primii germeni ai sfidarii. Ingroziti de perspectiva prabusirii unui intreg sistem, membrii Consiliului si cei fideli lor duc jocul la un cu totul alt nivel. Ceea ce ei nu stiau insa era ca Erik manca bataia la propriu de 3 ori pe zi si in mod sistematic astfel ca toleranta lui era de un nivel mult superior oricarei fiinte normale. Iar corectiile pe care le aplica sunt precise si de maxim impact. Intrebarea care te macina pana la final este unde se va opri?

Cartea e in mare parte un duel al orgoliilor, o lupta surda intre un paria cu aura de anti-erou si reprezentantii unui sistem putred dar care functiona perfect, inchis in cochilia lui privata. Finalul romanului e asa cum ti-l doresti si te izbaveste de toata frustrarea acumulata in decursul lecturii. La valoarea literara a acestei carti contribuie si declaratia lui Jan Guillou ca are caracter autobiografic facand astfel din ea un excelent material documentar despre sistemul de invatamant privat din Suedia anilor '50. Ar mai fi relevant sa va spun ca pe parcursul lecturii Erik mi-a dat impresia unui Tyler Durden in copilarie, gandul fiindu-mi confirmat de alte opinii care sustin similaritati intre stilul lui Guillou si cel al lui Chuck Palahniuk.

Public Enemies


Daca mergeti la Moll la film o sa vedeti la rubrica coming soon posterul de mai sus. Si o sa va simtiti bine. Eu n-am mai vazut un film bun cu gangsteri de la American Gangster. De fapt n-am mai vazut un film cu gangsteri de la American Gangster. Iar mie unul imi plac filmele cu gangsteri. Mai ales cand poarta amprenta lui Michael Mann. Deci mie tipul asta mi-a adus numai bucurii incepand cu Ultimul Mohican (nu e cu gangsteri, dar e printre filmele mele preferate) apoi Heat si The Insider cu Pacino, Ali cu Will Smith, Collateral unde in sfarsit Tom Cruise face un rol bun, apoi Miami Vice, care mie mi-a placut desi unii il blamau pentru exces de testosteron si lipsa de scenariu, si acum Public Enemies cu Johnny Depp in rolul banditului John Dillinger. Giiizas... numa' dati play la trailer.

Master trailer:

11 aprilie 2009

Vreau sa zbor

gratis la Barcelona. De ce? Pentru ca gasca mea de preteni neblogeri si-au organizat un turneu la Barcelona si eu am spus pas. Acum astia fericitii nu fac altceva decat sa numere zilele care le-au mai ramas pana pleaca si sa-si calculeze costurile. Ar fi o adevarata "nesimtire" din partea mea sa castig 2 bilete de la vola.ro si sa ma duc la Barcelona dupa ce am zis NU. Asa, numa' de-al dracu ce sunt. Bine ca si orasu e ceva deosebit si trebe' vazut in viata asta sau in urmatoarea. Acum as avea si pe cine sa iau cu mine nu ca-n alte dati. Iar Spania e faina al naibii, au pe-acolo numa' mancaruri delicioase, fructe de mare and stuff like paella si tortilla si bautura mea favorita sangria, ce mai vorbesc atat, it's f**king Barcelonaaaa, soare si mare :D! Ohh please God let it be me! Promit ca n-o sa bat din palme cand voi ateriza acolo...

Apropo, mai sunt niste orase in concursul vola.ro. Aveti de unde alege pana maine. Premiile se decerneaza intre 13-17 aprilie, asa, cadou de iepuras...

Fantomele trecutului

Hai sa va spun o chestie funny. Acum vreo 3 ani, exact de ziua mea, pe 16 februarie, unul sau mai multi nesimtiti mi-au spart masina! In plina zi, parcata pe strada Pestalozzi, in fata la Fac. de Stiinte Ec., de catre multpreanaivul meu tata. O caramida in geam si in 5 secunde geanta cu actele firmei a disparut. Ceea ce trebuia sa fie o zi megafericita cu bautura si chefuiala a devenit foarte trista si rece, cu ore de scotociri prin Parcul Poporului, P-ta Traian, Str. Pestalozzi si Buziasului. Cercetam locul faptei, cum se zice. Cautam in zapada umeda, in gurile de canal, in cosurile de gunoi macar o urma de ceva. Hotul nu are ce face cu actele, el cauta banii si arunca restul, gandeam noi. Restul ala era cel mai important insa: actele firmulitei de transport, facturiere, chitantiere, cartile de identitate la doua masini, plus buletinul tatalui. Dar nimic, eram in pom cu totul. Am lasat vorbe multe pe la buticuri si sedii de firma de prin zona, numere de telefon, am declarat ce era de declarat politiei si dupa cateva zile ne-am apucat de refacut documentatia.

Acum, situatia hazlie era ca una din masini era un camion, si noi aveam planuri mari cu el care s-au cam naruit. Nici nu stiti cata birocratie a fost pana sa-ti faci actele intaia oara, iar dupa o singura cursa sa te vezi ca tre' sa o iei de la capat. In fine, am terminat cu actele, dupa doua luni am primit un telefon ca s-a gasit geanta aia furata intr-un canal de pe Buziasului. Bineinteles ca totul era in stare de maxima deteriorare dupa atatea ploi si zapezi, asa ca nu ne-a incalzit cu nimic. Camionul nu s-a mai miscat insa din fata casei iar prin toamna l-am vandut. Sarim in prezent pentru concluzie. La inceputul anului am primit o scrisorica de la "Drumuri" cum ca firma figureaza cu niste restante de plata rovignetei pentru sus-numitul camion :D. Taica-miu platise doar pe un trimestru in 2006, iar acum i se cereau banii pe restul anului pana la vanzare plus penalitati de intarziere, in total vreo 1400 ron. Ridicol? Pai sigur ca e. DNDP presupun ca tu ai circulat pe drumurile patriei deci esti dator cu plata rovignetei. Dar masina a stat in fata casei din cauza lipsei actelor furate si apoi a fost vanduta. Plus ca, chiar daca ar fi circulat, nu ne-a oprit nici o inspectie care sa dovedeasca incalcarea reglementarilor. Cretini. Si acum vine a doua citatie, de data asta la tribunal, pentru taica-miu ca rau-platinic. Na, ca sa vezi cum blestemul de acum trei ani inca ne mai bantuie. Presimt ca o sa fie show. Tre' sa vorbesc cu avocatul...

Senzatii noi

E bine sa-ti incepi dimineata cu cate o melodie proaspata. Nou lansata, nou descoperita si exact pe gustul tau. Si nici n-as fi dat de ea daca nu ieseam aseara din casa, nu poposeam in Taine si nu stateam de vorba cu amicul meu din Effect intrebandu-l "Ba da voi ce mai cantati?" "Pai incercam un cover nou, Starsailor - Tell me it's not over!" Atunci habar n-aveam de ea dar acum o stiu si-mi place mult. Sper sa le iasa. Apropo, vor canta azi la un concert de binefacere cu mai multe trupe. Pana atunci piesa mea de dimineata:



09 aprilie 2009

Orgasme pe Mozart

O reclama misto la Durex. In Anglia a starnit controverse fiind considerata prea "vulgara". Britanicii astia sunt niste sensibili...

07 aprilie 2009

Cate gusturi sunt de fapt?

Mi-am amintit in urma unei discutii despre gusturi ca vazusem o emisiune pe Discovery mai demult, in vremea cand inca ma mai uitam la TV, in care vorbea un bucatar despre un gust nou cu nume ciudat. Desigur ca ajuns acasa la o simpla cautare pe gugal l-am dibuit. Era vorba de umami. Nu m-a oprit insa, ci am continuat sa sap manat de o oarecare confuzie in randul celor care scriu articole despre gusturi si care din dorinta de a se restrange la faimosul dicton "cele 5 gusturi de baza" mai lasa pe dinafara unul sau altul. Deci avem: dulce, sarat, amar, acru si umami (care in mod ironic inseamna chiar gustos in japoneza), gusturi primare cum le numeste wiki, pentru ca le simtim cu papilele gustative de pe limba.

Dulce - prezent peste tot in viata noastra, in lapte, in fructe coapte, miere de albine etc. Excesul te ingrasa. Right!!

Sarat - preferatul meu, mancarea trebuie sa fie sarata. Prezent in sare (dough) in branza sarata, masline, etc.

Acru - absolut necesar dupa o betie ca sa scapi de mahmureala: muraturi, zeama de varza, bors, lamaie and many more.

Amar - sau gustul naspa! Prezent in pastile :D. Dar si in cacao, salata verde, pelin, musetel. Excesul de amar dauneaza calitatii spermei. It's a fact!

Umami (gustul gustos) - ei bine asta e mai nou aparut si se simte bine cand mananci parmezan sau ciuperci, chiar si carnea de vita sau miel, sosul de soia sau de peste. Imi place gustul asta. Are personalitate.

Picant - cica n-ar fi gust adevarat, dar cum sa nu fie cand il simti pe limba. De fapt e cica o senzatie de "ardere" a papilelor gustative. Adica vrei sa spui ca ceapa n-are gust? Usturoiul la fel? Chilli? Cum adica shaorma mea picanta e fara gust!!! E picanta ba!

Gustul astringent (dryness) - ia ganditi-va la gutui! Nu vi se usuca gura? Asta e gustul astringent, care la fel cica nu e gust. Nush ce sa zic dar cand manc nuci nu simt nici dulce nici sarat nici acru nici amar nici umami asa ca tre' sa fie astringent.

Ah, si metalul cica ar avea gust - gustul metalic - dar zic sa ne limitam la chestii comestibile.

Chestie e ca citind eu articole pe net despre gust gaseam tot felul de combinatii din 7 luate cate 5 si m-am enervat! Deci nu sunt 5, sunt 7, si vor mai creste ca bucatarii au imaginatie, ce naiba!

06 aprilie 2009

Magicianul lui Fowles

In sfarsit l-am terminat. Stiu ca m-am plans catorva dintre voi ca sufar de blocajul cititorului, de fapt era o scuza pentru a-mi justifica lenea in prezenta colegilor de Schimb, dar na, s-a terminat si cu aventura asta: l-am dat gata pe Magician. Si mi-a luat "doar" 2 luni :). A fost o proba de virtute ce mai, mi-am dovedit mie insumi ca pot duce la sfarsit o carte faimoasa chiar daca nici dupa 200 de pagini nu ma prinsese zdravan. Avand in vedere chinul la care m-am supus benevol simt ca este o datorie de suflet sa scriu despre experienta citirii Magicianului, poate si o nevoie de exorcizare a demonilor acumulati pe parcursul acestei aventuri. Deci nu voi oferi o recenzie ci voi derula filmul celor 2 luni cu Fowles si voi explica de ce pe la finalul cartii mi-a inflorit in gand ideea ca aceasta carte ar trebui arsa-n flacari din motive de preapericulozitate pentru naivii-indragostiti. Haha, nu sariti la comentarii ca e inca in stare buna si o voi returna SdC-ului in mai. Dar...

Eu nu sunt familiarizat cu stilul lui Fowles, Magicianul fiind prima sa carte care-mi pica in mana, asa ca am inceput destul de greu lectura, a durat ceva pana m-am adaptat modului sau de a dezvolta lucrurile intr-un ritm de tortionar medieval. Stii, ca si cand mergi pe munte si tot intrebi din 5 in 5 minute: mai e mult? Asa si eu. Din 5 in 5 pagini o inchideam exasperat de acuratetea si obsesia lui pentru orice detaliu care mie mi se parea nesimnificativ. In plus, Fowles are, presupun io, si un mare nivel de cultura, iar acest lucru se imprima in paginile cartii facandu-te sa te simti de-a dreptul subdezvoltat intelectual. Plin de comparatii si exemple de picturi, sculpturi, arhitecturi, simfonii si poezii de-ti trebe juma de ora pe wiki sa pricepi cum miroase o specifica floare sau cum arata un anume apus de soare. Frustrant, si eram doar la primele 10 pagini. Frustrarea atinge mometul culminant cand Nicholas Urfe, personajul principal, o intalneste pe Allison, viitoarea mare dragoste si personaj cheie in roman, intr-un mod total nerealist. Intr-o seara el, mare introvertit, accepta invitatia vecinelor de bloc la o petrecere, desi nu le suporta deloc, dar totusi se duce, si tocmai atunci se intoarce dupa multa vreme o colega de apartament a lor, Allison, care se nimereste sa fie exact genul lui + singura, si care n-are unde sa faca dus si evident ca el se ofera si o duce in aparatament sa faca dush si bang! raman impreuna. Dough.. exact ca-n viata reala! Vezi sa nu. Asa gandeam in prima seara...in fine, de-atunci mi-am mai schimbat opinia, se mai intampla si coincidente fericite, fie, autorul a forjat pentru a face special momentul lor de contact. Ok, dar dupa cateva saptamani de magie se despart sec pentru ca el primeste un job de profesor in Grecia iar ea are ceva relatie ciufuta pe nush unde?! Damn.. ce mai iubire. Ok, gustam si asta de dragul urmatoarelor 450 de pagini!!!

Deci Nicholas pleaca sa-i invete engleza pe greci intr-o scoala de pe insula Phraxos si acolo da peste un personaj ciudat (creepy dar si fascinant in acelasi timp) - Maurice Conchis - un batran bogat si singur care-l invita sa petreca neshte weekend-uri in casa lui, ca partener de conversatie! De aici incolo incepe povestea cu adevarat, cartea devenind un manual de tortura psihologica a tanarului intelectual englez de la jumatatea secolului XX. Batranul ala pisicher il invita sa ia parte la un joc - uite teapa, nu e teapa, ba e teapa! - si-i indruga tot felul de povesti, interesante de altfel, unele cu rol moralizator altele doar fantastice, il lasa sa fie martor la scene aproape ireale si apoi ii da drumul sa-si stoarca creierii daca ce-a vazut e pe bune sau i se joaca o festa teribila. Plus ca devine tert intr-un triunghi misterios alaturi de Lily si Rose - doua vapai gemene - incercand s-o seduca pe una si sa-i reziste alteia! Si tot asa o vara intreaga. Partea asta e interesanta, nu neg, are aer de roman detectivistic desi e mai mult decat atat, numai ca e lunga al naibii. Oricum e placut sa citesti cu Nicholas analizeaza fiecare chestie si trage propriile concluzii, pe care apoi si le schimba de mai multe ori pana sa realizeze ca nu poate fi sigur de nimic intrucat e prins in plasa unui paianjen si trebuie sa astepte sfasitul jocului. Exact cum asteptam eu sfarsitul cartii.

V-ati prins ca a inceput sa-mi placa, nu? Ok, recunosc, mi-a placut ceva, ceva... Partea cea mai delicioasa a fost Procesul. Absolut geniala si surprinzatoare. Evident, eu priveam cu ochi de cinefil, Fowles furnizand adevarate indicatii scenice, si din nou am picat in pacatul de a empatiza cu personajul si a-i resimti frustrarile. Aici am realizat periculozitatea acestei carti in cazul in care ar pica in maini gresite. Stiti voi, maini de femeie iubitoare de tortura psihologica! Procesul e picatura de otrava care trebuia sa faca sa-i explodeze inima bietei victime a acestui complot psihologic si sa se reverse intr-un val razbunator si racoritor. Doar asteptasem 450 de pagini pe asta. Ei bine nu mi s-a servit ceea ce ravneam, am mai primit vreo 100 de pagini de obercaiala si apoi un sfarsit pe care il cataloghez ca inconclusive! Pai, daca nu e cu happyending, macar sa moara cineva, sa stim o treaba! Uff ce dezamagire.

Ps. Magicianul are mult mai multe valente decat am descoperit eu la prima lectura, pe care n-o regret indiferent ce-am scris mai sus. Oricum nu se poate povesti fara sa rapesti ceva din farmecul cartii asa ca fiecare ar trebui sa vada pe pielea lui. Opinia mea e ca nu are un final, o concluzie clara, sau poate am esuat eu in a o descoperi, cine stie...

Today's favorite movie line (6)

"Sometime the hardest thing in life is to know which bridge to cross and which to burn. I'm the one you burn!"

*cam singura chestie buna din The International. Pacat, aveam asteptari de la creatorul Parfumului...

05 aprilie 2009

03 aprilie 2009

Un test inutil

Pentru ca imi place sa incorporez chestii inutile in blog e loc si de testul asta:

Train Horns

via Puisoru.

Mai ridicol decat Borat? Da, Bruno

A iesit la lumina un trailer misto la ultima nazbatie a lui Sacha Baron Cohen, Bruno, sau daca vreti titlul complet - Bruno: Delicious Journeys Through America for the Purpose of Making Heterosexual Males Visibly Uncomfortable in the Presence of a Gay Foreigner in a Mesh T-Shirt - despre inca un personaj ridicol si ofensator creat de Sacha formerly known as Ali G. Dupa ce Borat a starnit atatea controverse fiind deopotriva criticat ca dezgustator si aclamat drept foarte original, Sacha arata ca putin ii pasa si loveste din nou. De data asta industria modei e vizata! Just watch. Atentie, e pentru oameni maturi :p