05 decembrie 2009

Scotish. Fara Zahar.

S-a deschis Scotish-ul prieteni. Adica s-a redeschis, ca el exista dinainte, desi eu unul apreciez mutarea locatiei si schimbarea "peisajului" drept o noua deschidere. M-am abatut si eu aseara pe-acolo ca aveam pofta de o bere dupa film (deci, Zombieland, sa se stie) si mi-am gasit amicii blogeri (Ovidiu, Horia, Ily, Bloo, Rob) deja in forma, cu berile in fata, asteptand nerabdatori concertul Fara Zahar, care inca intarzia pesemne. Eu nu pot decat sa ma bucur ca a inceput mai tarziu ca altfel nu l-as fi prins.

Noul Scotish e mare prieteni, chiar mare, si lasa si impresia aia de spatios, caci cu toate ca avea o multime de mese nu era o problema de circulat printre ele. Si barul e lung, ceea ce nu poate fi decat bine pentru ca si in restul pub-urilor exista tentatia aia de a sta la bar, langa "sursa" cum ar veni, unde cineva sa aibe grija de paharu tau. Plus ca e luminat mai tare decat alte locuri unde domina lumina obscura si fumul de tigara. Impresia generala e de mai aerisit intrucat n-am stranutat deloc pana la plecare. O fi de bine.

Concertul baietilor Fara Zahar a fost foarte misto. Noi ne-am trantit pe jos in fata scenei sa-i vedem bine pe Bobi si Bobo cum presteaza iar in spatele nostru lumea asculta in picioare, unii chiar isi miscau picioarele - deci dansau. Nu prea ai ce face la recitalul lor decat sa privesti spectacolul. Muzica lor e de asa factura ca asculti cu maxim interes fiecare vers satiric "scuipat" de Bobo in microfon si fiecare replica duios moldoveneasca aruncata de Bobi. Mistourile au loc atat in piese cat si intre ei sau pe seama colegilor de "platou" - basistul si tobosarul al caror nume nu le-am retinut. Am observat ca se spune ca muzica lor ar fi de caterinca. Probabil ca versurile sunt intentionat asa, un fel de fronda taraneasca, cu influente evidente, cu glume naive dar amuzante. Modul in care presteaza insa nu le poate fi caracterizat drept "bascalie". Eu ii vad ca niste artisti profesionisti, fiecare cuvant, silaba, fiind pronuntate dupa un tipar bine stabilit. Bobo are o voce uimitoare, acopera si registrul jos si cel inalt cu mare usurinta, si zau ca-ti vine sa razi cand il vezi ca se stramba in microfon dar apoi te gandesti ca totul e rodul multor ore de "antrenament vocal". Le are baiatu, nu gluma. Si in plus seamana cu Timothy Oliphant (tipu din Hitman) de parca-s frati.

In concluzie, fain concert, frumos barul scotian, o sa mai mergem.

4 comentarii:

  1. hm, in memoriam Hitman parca m-as duce la barul asta :)))) (bine, oricum suna bine ce ai descris tu per total)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?