17 noiembrie 2009

Nebunia unei zile obisnuite


O zi obisnuita pentru mine incepe odata cu terminarea zilei anterioare, mai neobisnuite. Ca de exemplu asnoapte cand m-am intors pe la 1 acasa de la cinema si tot ce-am facut a fost sa ma arunc in pijamale si sa execut o barbiereala in viteza. Ah, cat de tare detest momentul asta dinainte de culcare cand trebuie sa execut, eu chior de somn fiind, o manevra delicata cu ajutorul unui aparat jmecher cu 3 lame fine. Abia astept momentul in care voi gasi femeia in mana careia sa pun lama cu incredere oferindu-mi gatul si obrajii aspri de barbat. Ar fi atat de intim. Si de convenabil desigur. Let her do all the work. N-ar fi neaparat din cauza ca lamele si bisturiile imi dau uneori fiori de transpiratie doar ca momentul ales pentru curatat obrajii - miez de noapte - e total neporivit. Dar numai asa pot sa-mi asigur o fata de bebelus neiritat dimineata la prima ora. Pentru ca dupa cum v-am spus asa incepe o zi obisnuita pentru mine.

Ziua continua cu un somn frugal de maxim 6 ore, minim doua, ca altfel sunt leguma, din care ma trezesc invariabil blestemand pe ala care o stabilit ca tre sa ne sculam devreme ca sa izbutim ceva. Ei bine, ce-ar fi daca-am izbuti sa dormim macar omeneste... In fine, din clipa in care m-am trezit buimac si pana am intrat pe usa la lucru s-au scurs maxim 25 de minute. Din acel moment urmeaza o lunga perioada de timp cam dezorganizata daca stau bine sa ma gandesc, in care incerc sa fac cat mai multe chestii deodata adica, vorbit la telefon, facturat clienti, trimis faxuri, citit twituri, deschis reader, inchis reader ingrozit, pornit mess, blocat comp, futut picioare-n comp until he quits unexpectedly (unexpectedly my ass, i've seen it commin') restart computer si invatat functionarea in regim single-tasking. Printre picaturi beau un ceai, manc o chifla sau un corn, cafa o servesc inainte de pranz, si odata scapat de clienti ma dedic cu obstinatie blogingului.

Incep sa fiu coplesit de volumul de informatie sharuit de lume pe toate canalele si, saptamanal, revizuiesc lista de bloguri si twiteri urmariti, stergand in carne vie, doar ca in cateva zile sa-i adaug din nou pe cei atat de usor abandonati. Simultan arunc un ochi asupra unuia din filmele sau serialele descarcate cu atata grija, pentru a incropi si eu vreun articol mai de doamne-ajuta. Articol care evident nu va pupa vreun pixel in aceasta zi obisnuita, ramand undeva in spatele mintii, in sertarul cu drafturi neurale.De-a dreptul frustrant.

Nebunia zilei ma curpinde dupa-amiaza. Tot mai des imi uit cafeau si mi se raceste, mancarea la fel, gandurile mi se invalmasesc facand planuri pentru zilele urmatoare, ma informez din toate sursele aflata la dispozitie inclusiv ziarele gratuite inainte de a fi sterpelite de vecini. Cu destula greutate reusesc sa dau un sens la tot ce ma inconjoara si incearca sa ma acapareze, stiind ca sunt atat de usor de convins intr-o directie, fie ea de amanare sau de salt cu capu' inainte. Uneroi im gasesc balansul intr-o carte, dar tragedia este ca si cartile ma plictisesc dupa un numar de pagini citite, spiritul meu initial excitat de interes devine in scurt timp imun la asmenea uniformism cautand alte metode de suscitare a trairilor afective. Droguri pentru spirit.

Sfarsitul zilei ma gaseste undeva intr-un limbo atemporal decorat cu un fotoliu jerpelit, un scaun directorial si acelasi birou negru mat cu calculator din deceniul trecut. Orele parca curg ceva mai repede decat sunt obisnuit si cat ai zice "noapte buna" lucrurile se aseaza in causul lor si nebunia se disipa intr-o placuta amorteala. Oboseala trupului se resimte odata cu reactiile incetinite la fiecare tentativa de reconectare cu prezentul initiata de chipurile insipide care se perinda prin campul meu vizual. Singurul lucru care mai conteaza e finalul acelei zile, intoarcerea la sursa, abandonarea oricaror planuri pentru ziua urmatoare inainte de o absolut necesara reconfigurare a functiilor vitale precum somnul si mancarea. Abia apoi sunt pregatit sa-mi pun la cale cum doresc zilele libere facandu-le cat mai neobisnuite. Asa ca, daca las impresia ca fac sau am timp sa fac mai multe lucruri in unele zile ar fi bine de stiut ca imi sunt absolut necesare pentru contracararea efectelor unei zile absolut obisnuite. Firea mea o cere. Sanatatea mea mentala o impune.

7 comentarii:

  1. Fără nebunia asta n-ai simţi că trăieşti. Mă înşel cumva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai sa nu te mai plangi ca muncesti! :) Din cate am citit cele mai multe apasari sunt in mintea ta si incetul cu incetul, in picioarele tale amortite de la sfarsitul zilei :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta ar explica intr-o anumita masura expresia de pe chipul tau care uneori spune "what's going on?":)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai un stil impresionant de a scrie. Si o viata destul de nebuna, din cate imi pot imagina.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te-ai plictisi dacă n-ai avea cele enumerate mai sus :)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?