Fluturele [reprise]

continuare de aici

Trecusera doua luni de la ultima mea intalnire cu Fluturele, soldata cu un esec si platita cu aceeasi vizita inopinanta la sectia de ATI a spitalului judetean urmata apoi de cateva zile de convalescenta. Recuperarea mi-a fost ceva mai scurta decat dupa primul contact, pare-se ca trupul meu se mai obisnuise cu socul. Oricum, mi-am petrecut acele zile de veghe fortata meditand la tot felul de teorii ca imersiunea fantasticului in real, visul constient, insolatia si halucinatiile provocate de ea si chiar am rasfoit cateva pliante despre schizofrenie dupa vizita medicala. N-am gasit nici o explicatia pentru "acea fiinta cauzatoare de colapsuri si stari catatonice", fie ca era o creatie a imaginatiei mele fie una a Marelui Arhitect, astfel incat mi-am pus in gand sa orchestrez o noua intalnire. Dar de data asta trebuia sa fiu pregatit. Doi-zero era un usor avans recuperabil.

Primul lucru a fost sa renunt la costumul de neopren. Sufocant, inestetic si, dupa cum s-a vazut, complet inutil. Al doilea a fost sa-mi caut in pagini aurii un prinzator de fluturi. L-am gasit destul de anevoios, nu sunt prea multi oameni care sa se priceapa la asta dar, insistand, l-am descoperit uitat intre doi prestidigitatori si un programator web. La inceput a fost suspicios, mai ales cand i-am explicat ca am de gand sa capturez un fluture polimorf, posibila fantezie ori halucinatie. I-am castigat interesul insa si i-am devenit chiar simpatic in timp ce-i relatam intalnirile mele inedite. A devenit si el profund curios de fantastica creatura ce-si facea de cap in parcul meu. I-am pus insa in vedere din start ca vreau sa-l capturez viu, ca sa nu fie discutii, si m-am incredintat stiintei lui. Batranul a tesut cu mana lui dintr-un fir aproape invizibil de matase chinezeasca rara, o plasa cu ochiuri mici de forma unui patrat cu latura de cinci metri si usoara ca un fulg de nea. Dar rezistenta! I-am testat amandoi taria stand atarnati cu ea de-un scripet in atelier, ca doi pesti nerozi prinsi intr-un fir de undita. Si ne-a tinut. Se stia mosu'..

Ne-am dus apoi in parc intr-o miercuri pe-nserat, cand crepusculul isi intindea bratele intunecoase si imbratisa tandru cerul violet, iar frunzele nu mai starneu nici un pic de umbra ci doar isi pierdeau tacute forma in noaptea care amurgea. Am cautat un loc mai dosnic, in mijlocul a 3 copaci de ai caror crengi am suspendat capcana s-apoi, eu intins pe iarba iar mosul "vanator" ascuns intr-un tufis, am asteptat. Ciudat, de data asta nu mai aveam pic de frica, doar curiozitatea de a-mi intalni din nou fantasma. Ma jucam absent cu lanterna, luminand crengi si frunze de deasupra-mi si meditand in prag de revelatie intarziata la cat de ciudat poate parea acest portret unui trecator nestiutor. Furat de firul propriei mele introspectii aproape ca eram gata sa trec cu vederea Fluturele asezat pe pietul meu care ma studia subtil si sa-l alung ca pe o gaza enervanta. Finetea simtului deja cunoscator m-a oprit din gestul meu nesabuit si, pentru o vreme, cat sa-mi trag rasuflarea si sa pun la cale pasul urmator, timpul a stat in loc. Fluturele si-a intins aceleasi aripi roscate care parca ma sfidau distrat si, increzator in lipsa mea totala de reactie, si-a dat drumul la magie.

Cand i-am simtit atingerea mainii nu era decat o noua furnicatura intre sutele de furnicaturi care-mi cuprinsera intregul trup intins pe iarba. Amorteala era deplina. Vederea insa m-a convins ca langa mine e un trup culcat de femeie goala si roscata, cu parul bogat ravasit pe umeri si pe piept si care-si tinea mana pe pieptul meu la fel cum face o femeie cand doarme alaturi de iubitul ei. Si ea ma privea, dar nu ca o iubita ci ca o felina savurandu-si captura si afisand un suras usor arogant pe buze. Era atat de sigura de ea incat nici n-a simtit cand plasa mosului a cazut peste noi. Eram prada si pradator in aceeasi capcana. Am urmarit-o cum se schimba la fata si cum stapanirea de mai devreme i se transforma in frica, i-am gustat mirosul si i-am adulmecat pielea cu pofta, apoi, imediat ce farmecele ei s-au risipit si m-am putut misca in voie, am strans-o in brate si i-am soptit "Te-am prins!"

-partea a treia-