31 octombrie 2009

Post festiv

Peste cateva ore plec la Filarmonica sa vad un film mut pe muzica de pian improvizata de Karol Beffa. N-am mai vazut asa ceva pana acum, live adica, am urmarit cateva filme vechi cu coloana sonora muzicala - Metropolis, Frankenstein - dar experienta era destul de personala, limitata la intimitatea camerei mele. Acum o sa fiu in sala mare, cu ecran mare si orchestra probabil, cu un pianist virtuos si cu multi prieteni blogeri in public pe care ma bucur ca i-am atras intr-o activitate de "culturalizare". Iar apoi o sa-mi iau costumu' si o sa ma avant la o petrecere de Halloween unde sa beau ca sa-mi sterg amintirea proaspatului accident care mi-a trecut prin fata ochilor pe Rebreanu. Ca doar n-am vorbit degeaba o saptamana intreaga... Nu stiu cati ati participat la un costume party, fie el si cu pijamale, eu nu prea imi amintesc s-o fi facut, asa ca anul asta e timpul pentru inca o premiera. O sa ne deghizam care mai de care mai haios si tragem un chef in crasma care ne-o primi! Pentru ca ni se rupe de sentimentu' anti-halloweenian care-i impiedica pe unii sa se distreze si le urca fierea-n gat. Ultima chestie pentru care o sa ma enervez e asta cu imprumutul de sarbatori comerciale. Parca n-as avea destule motive de stres si nervi.


29 octombrie 2009

Lupta cu internetii: Lovitura de 3 simpla

Dragi pirati online, UE se pune pe treaba. "Legea celor trei lovituri" devine aplicabila in domeniul file-sharingului si a protectiei drepturilor de autor dupa ce Parlamentul European s-a opus de doua ori, prin Amendamentul 138 (Capital). Consiliul Europei a trecut peste ei (deh, interesu poarta fesu) si ne putem astepta in curand ca statele sa adopte legislatii de genul celei din Franta, unde de anul viitor daca insisti sa-ti tragi intens 5 sezoane din House ori Grey's cu torrenti sau DC++ te trezesti cu trei lovituri dupa cap: e-mail, scrisoare scrisa si apoi deconectarea de la interneti pentru 1 an. Plus amenda de la 1500 de Euro in sus. Ce ziceti de asta? Marea Britanie e in carti si ea cu Legea file-sharingului pentru 2011, si se zvoneste de un amendament care sa permita deconectarea chiar fara hotarare judecatoreasca pentru aia mai "caposi"!

Aici e controversa care a tinut in loc Pachetul Telecom. Europarlamentarii chiar sustineau necesitatea existentei unei hotarari judecatoresti de "luare a jucariilor" intrucat accesul la internet e o componenta a libertatii la exprimare! Oameni cu cap. Btw, daca n-ati auzit, Finlanda au transformat accesul la internet de mare viteza intr-un DREPT garantat prin LEGE.(Adevarul) Adica tot finlandezul o sa-si vada facebook-ul chit ca sta intr-un fiord sau la umbra unui ghetar. In fine, statele in lupta cu piratii online (niste teroristi nu-i asa?) au pus presiune pe europarlamentari si au facut sa treaca proiectul astfel ca de-acum incolo ne putem astepta la legi bune pentru autorii de continut piratat: filme, seriale si muzica comerciala (mai putin indie rock).

O alta chestie asa conexa zice ca in U. S. of A. s-a batut in cuie lege ca blogarii sa declare acolo la ei pe blog daca iau bani cand vorbesc de bine (sau de rau) un produs/serviciu/whatevar. Sub pedeapsa unei amenzi grase (11.000$) Ca sa stie si cititorul care asculta de acel mare formator de opinie ca de D-zeu, ca blogarul e de fapt un comis-voiajor care te trimite pe tine la cumparaturi el stand in fotoliul sau de antreprenor on-line si numarand cascavalul dupa o zi de bloguit. Nu zic ca initiativa e chiar rea daca se urmareste "identificarea si sanctionarea companiilor care isi promoveaza produsele oferind recenzentilor recompense nedeclarate." (detalii) De asteptat si la noi ca abia astept sa declar niste sume :)

Jucarii de Halloween?

Acu vreo cateva ore ma intorceam acasa pe jos si studiam in trecat persoanele din jurul meu. Trecand pe langa o masina mi-a ramas privirea asupra celor doua doamne de langa ea, una scotand dintr-o plasa o jucarie ca sa o vada cealalta. Erau probabil mamici amandoua. Prima tinea in mana o ... drujba(!) de plastic ... de vreo 40 cm destul de fidel lucrata insa fara componente miscatoare, dar avand sunete inregistrate ce mimeaza zgomotul scos de un asemenea utilaj taietor.

Nu va pune un pic pe ganduri? Presupun ca jucaria era pentru un baiat de vreo 5-8 ani, destul de usor impresionabil, dar am dubii ca e chiar potrivita. Stau si ma gandesc in ce mod poate fi folosita o asemenea jucarie? Fie dai drumul pustiului prin gradina sa "mimeze" cum taie toti copacii - not funny decat dace e nepot de taietor de lemne - sau il lasi s-o scoata din dulap la aniversare si sa-si urmareasca invitatii prin casa ca intr-un arhicunoscut slasher (Texas Chainsaw Masacre) - ceea ce e destul de ingrijorator!

Ma gandesc la jucariile noastre din copilarie. Aveai un pistol, puteai fi bandit sau cowboy, aveai o sabie, puteai fi talhar sau cavaler, aveai o pusca, alegeai fie hot fie politist, deci optiuni in ambele directii. Cu o drujba de plastic nu prea poti "socializa" decat eventual ca un serial killer, iar daca te pricepi sa intri intr-un astfel de rol, ei bine, cineva se uita la tv mult dupa ora de culcare. Dar poate femeia vroia sa-l trimita in gradina la taiat copaci invizibili. Pana la Halloween, cand ii cumpara masca lui Jason si-l trmitea la trick or treat.

28 octombrie 2009

Relatii gratuite

Am ramas un pic pe ganduri privitor la utilitatea unui serviciu telefonic gratuit de "Relatii cu clientii" care precizeaza din start ca "e gratuit in propria retea." La operatorii de telefonie ma refer, ca aici e buba. Ai cablul "derajat" si nu-ti merge telefonul, Tv-ul si net-ul!! Ce faci? CE FACI? Pai suni la Relatii.. dar, evident ca, n-o faci din reteaua lor ca aia o picat si suni din alta care taxeaza fara mila. Atunci mai putem vorbi de relatii gratuite? Gratuite pentru cine? Pentru cei care n-au probleme ci doar chef de chat? Ciudat.. Cred ca era mai util sa-mi tempereze mie frustrarile cauzate de defectiunile retelei lor, nemaitaxandu-ma cand cer explicatiile ce-mi sunt datorate. Nu ma intereseaza cum. Parteneriat intre toti operatorii telefonici pentru a permite tranzitarea retelei proprii in cazul numerelor speciale de Relatii cu Clientii, ca sa putem vorbi de un real AJUTOR. Un fel de roaming, dar cu tarif special 0! Da stiu, eu inca sper ca corporatii astia chiar sunt curiosi de bunastarea clientilor lor. Sunt inca naiv, dar ma tratez.

Ps: astept de 2 saptamani sa vina RDS-ul si la mine ca vada taica-miu meciurile pe gsp. Cred ca o sa dau multe telefoane.

26 octombrie 2009

Revolutie in roz

Ieri dimineata, intr-o atmosfera racoroasa plina de umezeala si ceata, ne-am dat cu bitzele prin Timisoara in cadrul ultimului eveniment Verde pentru Biciclete - Revolutie pe doua roti. Si asta dupa o noapte de distractie cu blogerii si dupa 4 ore de somn. Nici nu ma mir ca m-am trezit buimac la 9, am sarit din pat, am facut un dus grabit(cel putin asa imi amintesc acum) si m-am suit pe bicicleta fara sa mananc nimic. am ajuns punctual la Timco unde se adunau biciclistii, m-am intalnit cu Luci si Tomata, la fel de punctuali, cu Ily si Ovidiu U.- probabil singurul roller. Primisem un tricou personalizat de la organizatori, care insa imi vine ca o fusta XL, si m-am procopsit si c-o insigna. Roz-magenta. Fie, o data pe an imi permit sa port culori ce n-au ce cauta in garderopa mea :)).

Pedalarea s-a desfasurat vreme de o ora prin centrul Timisoarei, cu claxoane si baloane roz, un mars finalizat in P-ta Operei cu aplauze si ridicat bicicletele deasupra capului. Bike Rulz. Au participat destul de multi oameni, as zice vreo 1000, cam la fel cu cea din primavara, si probabil daca vremea era mai calda eram si mai multi. Cred ca toata lumea s-a simtit bine si a ramas cu amintiri placute. Eu particip deja de 1 an la evenimentele astea, si n-as face decat sa ma repet daca as povesti tot ce am simtit, asa ca ii las sa spuna mai frumos pe cei nou-veniti la pedalat: Ovi Sirb si Nebuloasa, timisoreni de-ai nostri si musafirii de pe alte meleaguri: Tibi Lovin, Lilisor, Oradeanul, VisUrat si Denisa. Articolele lor sunt sugestive pentru a intelege impactul pe care il are o asemenea miscare asupra unor nou-veniti. Piticu n-a pedalat deloc dar a alergat dupa colana, ne-a pozat si filmat intocmai ca un reporter. Sebi chiar a realizat un clip misto din materialul filmat de pe bicicleta. Merita vazut.














Mai multe poze aici la Tomata.

Blogmeet 22 cu musafiri

Parca mai ieri jucam fotbal cu fetele pe maidanul sintetic de pe malu Begai, in cadrul intalnirii blogeristice cu nr 21, care s-a vrut a fi una indedita. Iata asadar ca ineditul incepe sa ne placa si a 22-a blogereala banateana i-a reunit pe blogeri si pe biciclisti in aceeasi seara. Implinindu-se un an de la nasterea miscarii "Verde pentru Biciclete" organizatorii au invitat si niste blogeri din tara ca sa ia pulsul actiunii de la fata locului iar cum blogosfera e tot timpul in alerta, nici noi n-am stat degeaba si i-am invitat la "mica" noastra reuniune. Nici dl Emil Cristescu, sub tutela caruia s-a nascut initiativa Verde, n-a stat degeaba si in calitate de bloger si biciclist ne-a propus sa desfasuram intalnirea intr-un cadru ceva mai altfel decat obisnuiam noi, o sala de protocol din Hotelul Timisoara. Si a fost bine.

Am ajuns un pic intarziat, din motive lesne de imputat dar pe care nu le voi oferi insa (pentru ca sunt un gentleman desavarsit!) si m-am alaturat repede unui grup deja maricel de oameni antrenati in discutii ce pareau cam formale la prima vedere. Atmosfera insa s-a degajat repede dupa sosirea altor cativa blogeri locali si a mai multor beri pe mese. M-am introdus (cu ajutorul Nebuloasei) musafirilor veniti in oras si astfel i-am cunoscut pe Lilisor, Oradeanu, Tiberiu Lovin si Piticu de care auzisem vorbindu-se dar pe care nu-i citeam nestiind nimic despre dansii. Tot cu ei venisera si Visurat si Denisuca, intalniti si la Arsenal Park anu asta, impreuna cu dl Ovidiu, tata socru, la randul lui bloger. Sebi si-a adus si pistoalele de airsoft si pe la final ne-am cam impuscat pe-acolo, unii iesind cu niste urme frumusele pe picioare (multam Ovi, dar nu se compara cu vanataia de la paintball).

La discutii eu m-am simtit stingher la masa "oficiala" si m-am retras pe canapele. Imediat miscarea mi-a fost reperata si in scurt timp canapelele erau neincapatoare si lumea statea deja pe jos:
- Am stat la povesti cu Lilisor care e din Lugoj dar sta in Oradea si mi-a lasat sa inteleg ca Lugojul e plin de biciclisti. Si m-a "certat" un pic ca facem concursul Marele Ecran numai pentru timisoreni. Nu esti prima, sa stii :)). Probleme de logistica, asta e. Surpriza insa a fost cand am aflat ca-i sora cu Falcuta, pe care o citeam de mai demult.
- Pe Piticu nu-l stiam decat dupa renumele de bloger dar s-a dovedit un om ca toti ceilalti insa cu un ras absolut contagios!
- Cu Tibi Lovin am mers sa mancam la Mec si domnu reporter virtual ne-a surpins cu generozitatea lui achitand nota. Sper ca viitorul sa ne de-a ocazia de a ne revansa..
- Tot la categoria musafiri am avut si doi baieti biciclisti profesionisti ce tocmai s-au pornit intr-un turneu de pedalat pana-n Portugalia. Le urez bafta si sper sa-si rezolve cumva partea cu finantarea.
- Am cunoscut-o si pe Amalia, PR-ul de la Verde pentru Biciclete, si mi-am clarificat confuzia starnita de coloarea roz/magenta a miscarii verzi. E vesela si aniversara si starneste curiozitate si discutii. Si intr-un an electoral e greu sa gasesti o culoare care sa nu dea nastere la asocieri nepotrivite.
- Tot la blogmeet l-am reintalnit Andru, un amic cu care jucasem ping-pong la Anonimu 2007 si un musafir de-al lui Luci.

Blogerii locali au venit multi si veseli la intalnire, exista o lista de prezenta ca de obicei, si pe langa Falcuta care o venit pentru intaia oara la blogmeet, a doua persoana intrata nou in hora a fost Boghi. Sper ca s-au simtit bine ambii si-or sa mai vina. Restul au fost: Tomata, Nebuloasa, Crinutza, Casandra, Tudor, Andra, Corina, Dojo, Bloodie, Rob, Dora, AndaSirg , Alex, Cristi, Dan, Raul, Răzvan, Raka, Petre, Daciana, Bloo, Camytzi, Clawd, Dani, Paul, Luci. (sper ca n-am mai uitat pe nimeni). S-au facut o multime de poze, remarcabile cele din galeria lui Razvan, in special alea multe cu mascota pe care am aflat ca o cheama Mufica.

Pentru jumatate din participanti blogmeetul s-a mutat dupa 12 intr-un club timisorean - Wave - singurul dealtfel in care am incaput toti (restul barurilor erau ticsite de oameni) si in care am petrecut pana pe la 4 cu bautura la preturi imbatabile purtand discutii secrete! Cu si despre secrete, adica..

24 octombrie 2009

Reverse psychology

De pe mail vin numa chestii "utile" intradevar:

Stiati ca:

Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex: daca ai codul 1234, introdu 4321.

Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau.

Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu. Dati mai departe sa afle toti !!!!!!!


Deci daca bancomatu e atata de destept sa anunte politia singur la un cod suspect, cum se intampla ca tace malc cand  hotii il fura cu totul!!! Dati si asta mai departe...

23 octombrie 2009

Crampeie de realitate


Am avut o realitate in care m-am trezit intr-un pat cu baldachin drapat cu franjuri rosu-nchis si asternuturi de matase neagra, intr-o camera straina dar ce-mi parea familiara si langa o femeie cu trasaturi necunoscute dar pe care eram convins ca o iubesc nespus. Era inca intuneric, caci zorile nu se ridicasera, iar obloanele casei vechi stateau inchise. Femeia din pat imi era nespus de draga, intocmai cum e o sotie sau amanta la inceputul comuniunii. Dormea ca o zeita fara griji, cu un zambet blind si linistit abia distins prin pletele imprastiate lungi pe perna si peste obrajii fini de lapte. Privindu-i sanii ca de fildes razbind voiosi din crapatura voalului de noapte, catre lumina palida a diminetii, gandeam ce mult noroc are in viata un barbat cand poate sa iubeasca asemenea minune de femeie. Chiar daca numele-i era o amintire indepartata, chipul strain si intim totodata iar locul parca rupt dintr-un roman de vitejie, imaginea era in sinea ei o realitate ce ma coplesea. Magia momentului si puterea sentimentelor erau atat de convingatoare incat nici ceea ce urma sa vina nu-mi spulbera credinta.

Un zgomot infundat se precipita spre usa camerei noastre si-un freamat mestecat de voci si cisme tropaite strapunse linistea acelei dimineti. Companioana mea nici ca-si putea imagina un mod mai groaznic de a fi trezita atunci cand ochii mari facu si speriata ma privi de parca se trezea intr-un cosmar. Lovita, usa se plesni puternic de perete lasand sa se reverse prin cadrul ei o gloata agitata si pestrita de chipuri aspre de soldati si slujnice crispate. Pana sa ne dezmeticim atat eu cat si frumoasa noptii mele furam insfacati si fara mila trantiti la podea. Ni se strigau cuvinte grele si primeam scuipati, urechile ne erau bombardate de tot felul de ocari printre care am distins "curvar" si "tarfa adultera". Ma asteptam la ce-i mai rau, iar loviturile din coaste imi pareau doar blande mangaieri cand ma gandeam ce soarta o asteapta pe frumoasa mea stapana. Lacrimile fierbinti ii curgeau ca seva dulce de salcam din ochii ei cei verzi atunci cand isi recunoscu barbatul sub chipul tortionarului cel mai cumplit.

Si uite asa m-am condamnat la ultimul supliciu pentru pacatul de a fi ravnit femeia altuia. Pe jumatate goi si cu pielea zdrelita de loviturile-ncasate, gloata furioasa in frunte cu stapanul ei incornorat ne tarara fortat pe scarile abrupte luminate de faclii, departe de lumina soarelui, in maruntaiele conacului. Acolo, in fundul cel de mai de jos al casei, era intrarea catre rezervorul subteran de apa. Un ciubar mare si solid de lemn roscat ne astepta in dreptul gaurii de stanca, legat de-o funie pe scripeti, un leagan sinistru gata sa ne poarte in pestera intunecatului sfarsit. Pe ea au pus-o prima, ca pe-un copil in scranciob cand vrei sa-l dai huta, si cu smuciri puternice de funie trupul i l-au coborat adancului, numai un planset cu sughituri ramanand ca ultima dovada a unui chip mult preaiubit. Ingenunchiat priveam calaii cum trag funia si-mi imaginam sfortarea zadarnica a fetei de la capatul ei. O plescaiala sumbra si apoi doar tipete de disperare mi-au strapuns mintea. Cinci minute a durat supliciul, desi mie mi-a parut cu mult mai lunga asteptarea, si-apoi linistea s-a asternut in beciul condamantilor. M-am ridicat pe urma resemnat, m-am suit in ciubar si le-am scuipat trei vorbe doar judecatorilor mei: "Sa terminam odata!" Apoi, in scartaitul ritmic al funiei cu scripeti, m-am coborat in hau, orb ca un nou nascut dar pacatos ca un bunic, si m-am rasturant in apa rece si intunecoasa ca intr-un Styx. Socul termic imi paraliza orice miscare si amortit m-am scufundat in bezna uda ca sa-l intalnesc pe Charon, luntrasul prieten celor inecati. Astfel m-am stins.

Odata am avut o realitate in care am murit. Altii ar spune ca a fost numai un vis, dar eu tind sa cred c-a fost o viata ce-am trait odata si in care am iubit. Si-acum abia mi-am amintit de ea.

photo source

22 octombrie 2009

Skhizein

Daca va plac scurtmetrajele merita sa vedeti Skhizein, un filmulet animat de 13 minute realizat de Jeremy Clapin si premiat in 2008 la Cannes. Subiectul e cel putin original, daca nu traznit de-a binelea. Un tip dupa ce e "lovit" de un meteorit descopera ca e un pic defazat, cam cu exact 91 de centimetri. Mai exact imaginea lui s-a scindat de prezenta lui fizica, a i e cam greu sa se miste intr-o lume deplasata cu aproape 1 m de perceptia lui. Sau poate problema e in mintea lui...


21 octombrie 2009

19 octombrie 2009

TM09Base


A trecut si a doispea editie a celui mai electronic festival din tara - TMBase - si se cuvine sa lasam niste impresii pentru posteritate. Nota generala a event-ului ar fi c-o fost reusit, dar nu exceptional. In primul rand a fost al naibii de frig, cele doua nopti din hala le-am petrecut cu geaca pe mine si acum simt cum ma prinde raceala, apoi a fost incredibil de mult praf si fum, de-am simtit ca ma asfixiez acolo. Ok, chestiile astea vin deodata cu conceptul asta de a utiliza hale dezafectate pentru evenimente artistice...dar macar un ceai sau o cafa, ceva cald acolo sa nu ingheti. Nu stiu cum au supravietuit cei de la bilete care stateau cu orele in fata zgribuliti.

In hala spectacolul s-a desfasurat de data asta pe singura si unica scena cu incepere de pe la 22. Seara de Joi am evitat-o, asa ca n-am luat parte la warm-up-ul din Setup. Vineri deci mi-am facut incalzirea cu TRG care a mixat mult timp pentru vreo suta de oameni, abia pe la 12 s-a aglomerat locatia in anticiparea Paparudelor. Suie au deschis la fel ca-n fiecare an petrecerea, acum in formula cu MC Bean, si dupa ce i-am vazut in primavara in Setup, parca am simtit pentru prima oara o oboseala/plictiseala la ei. Ori n-am baut eu destul. Oricum, ei sunt buni de ascultat asa, dar parca nu mai fac spectacol ca inainte, cam lipsa de vlaga de cand cu schimbarea. Aceleasi piese cunoscute, plus vreo doua noi, una in premiera - Soundcheck - fata de care am opinii contradictorii. Dupa dansii a fost randul lui Palotai, cel mai cunoscut DJ-ul maghiar, care ne-a plimbat vreo doua ore prin tot felul de stiluri. Ne-am simtit bine, am dansat mult si cu pofta, ca la Suie. As fi stat si la Ed Solo dar n-am mai rezistat fumului si am disparut intr-un taxi calduros pe la ora 3.

Sambata am venit mai tarziu cu gandul ca sa stau mai mult, asa ca am prind doar finalul celor de la True Ingredients, mai precis ultima piesa. Am inteles ca sunt un colectiv numeros de artisti desi pe scena se produceau doar cativa: un Dj si niste Mc. Interesul meu era pentru Netik, care urma dupa ei, faimos Dj francez in adevaratul sens al cuvantului. Un campion mondial la turntable cu o tehnica de scratch si o viteza uimitoare. Am fost foarte multumit de prestatia lui. Headliner-ul festivalului de anu asta a fost fara indoiala High Contrast, britanicul specialist in drumandbass care le rearanjeaza artistilor melodiile pe rtim electronic. Si-a deschis setul cu Time to Pretend a lu MGMT si de-acolo a tinut-o numa bine. Tipul asta cret si cu sapca a fost motivul pentru care mi-am luat belet, adica cum sa pierd prezenta lui in Timisoara cand i-am ascultat albumele si mixurile atata vreme. Na, o fost fain ce mai atata vorba. As mai fi stat si la The Quemists dar din nou, frigul si fumul m-au terminat, si pe la 4 am cedat chemarii patului.

O chestie neclara: accesul persoanelor sub 18 ani era interzisa! Nu stiu daca s-a respectat cert e ca intre fatucile alea din primele randuri eu m-am simtit deodata batran. Sper ca erau "legale" :)). Poze n-am pentru ca... pitong...., n-am carat chestia cu mine si rau imi pare acum, ca erau cativa tripati care meritau sa ajunga pe youtube. Asa oameni "patrunsi de filme" n-am mai vazut de mult timp. Noroc ca-i mai scoteau la aer cei de la urgente. In cocluzie a fost fainut, dar era loc si de mai bine si ne-a cam lipsit scena a doua unde ne ingramadeam toti intr-o sala cat o sufragerie si transpiram pe breakbeat sau mai stiu eu ce.
LE: btw, la festival au fost si Adi, Cezar, Ale in trecere si Roxi.

16 octombrie 2009

Fantezie sau deviatie?


Strictly for za laidiez.
Nu e nimic nou ca noi barbatii suntem banuiti si acuzati, chiar pe buna dreptate uneori, ca am avea o minte bolnava, ca ne gandim la sex din 5 in 5 secunde, ca vizionam pr0n sau ca suntem plini de perversitati (desi natura perversiunii e discutabila, nu-i asa?). Aveti insa perfecta dreptate, uneori suntem tot ce spuneti, iar alteori doar ne plimbam cu voi pe plaja sub clar de luna fara sa ne gandim in ce pozitie ne-ar place sa terminam plimbarea (not!). La fel de bine insa stim si noi ca e ceva "wrong" acolo sus in cutiuta voastra craniana. Sunt acolo niste plasmuiri orgasmofile care l-ar putea indeparta si pe cel mai hardcore mascul. Una din ele, care pe mine ma lasa intr-o stare de absoluta perplexitate, e fantezia violului la femei.

Acum, toata lumea are vise erotice, barbati si femei deopotriva. Probabil unele implica si chestii mai dubioase, persoane straine si demonstratii de forta etc. Nici un barbat nu e atat de nebun insa incat sa le aduca in realitate, stim ce patesc violatorii la "facultate" cand beneficiaza de reciprocitate din partea celor mai dotati colegi de dus. Iar cei care le duc la implinire nu sunt barbati! La fel, nici o femeie in toate mintile nu s-ar incumeta sa colinde un parc intunecat si pustiu, dupa 11 noaptea, in speranta unor "picanterii" sexuale. DAR! Citeam un articol in care se spunea ca niste studii facute de psihologi si sexologi au constatat ca intre o treime si jumatate din femeile dă pă Pământ au fantezii sexuale in care sunt agresate si ca una din zece are lunar asa ceva. Ok, sa fie sanatoase. Cum se transmite asta in interiorul cuplului? Ce ne facem noi barbatii daca suntem rugati sa punem o cagula pe cap si un cutit de plastic in mana si sa le suprindem pe la spate in bucatarie cand spala vasele. Sa le insfacam violent, sa le trantim pe masa sucindu-le o mana la spate, si, ridicandu-le rochia, sa le posedam animalic respirandu-le greoi in ureche. Poate chiar sa bagam si cateva vorbe dure de amenintare. Ne-ar pune asa ceva pe fuga? Ne-ar ridica o spranceana si-am aborda mina "Are you shitin' me?" Poate daca ne-am scuza cu canapeaua de la IKEA pe care am dat niste milioane bune si e pacat de ea s-o tinem degeaba ne-am scoate. Ti-ai gasit:
"- Dragule da poti veni pe geam si eu ma voi preface ca dorm intr-un desuu transparent ca sa punem in scena un sleep attack!! Vrei, vrei? Te las sa ma si legi daca vrei!
- Ammm...suna tentant...da...aaa...mi-am amintit ca am lasat compul deschis la lucru!!"

Ok trecand peste partea funny pe care o impartasesti cu baetii la o bere dupa, chestia asta e destul de serioasa. Noi intotdeauna ne-am gandit ca ni se va reprosa ca nu suntem destul de tandri cu voi, ca suntem gorile insensibile, badarani prosti, porci perversi. Acum e chiar nedrept sa ne scurtcircuitati cu cerinte exact pe dos. Nu neg, sunt multe momente cand ne place sa luam initiativa, sa aratam cine e boss-ul si sa folosim puterea fizica cu care ne-a inzestrat natura, la fel cum sunt situatii cand ne place sa cedam toate astea for a woman on top. Dar, cand e vorba de rollplayin' la un asemenea nivel care cere niste incredere suplimentara ne cam moare modjo-ul si multi devenim lasi cuminti interesati de teleshoping. Ne e greu sa pricepem fanteziile astea novelistice ale partenerelor noastre. Niste explicatii ar fi ca femeile (unele dintre ele, cel putin) gasesc acest gen de agresiune sexuala destul de excitant in subconstient, si chiar daca mintea zice ca e wrong, trupul se pregateste de raspuns pe toate caile. Cica ar avea de a face cu vremurile intunecate cand societatea noastra era mai putin civilizata si barbatii isi luau cu forta instinctului necesarul hormonal. Femeia, intotdeauna setata pe surviving, manifesta niste reactii de natura a reduce disconfortul fizic sau eventualele raniri deci intr-un fel excitatia dansei ar avea si rol protector(!). Apoi mai e chestia aia pishologica care zice ca in fantezii femeia e mai interesata sa capete placerea pe cand barbatul sa ofere asa ceva, adica femeia se simte nemaipomenit cand are credinta ca respectivul e atat de innebunit dupa ea incat nu se poate abtine sa n-o posede chiar si asa agresiv. Senzatia de a fi unicul "obiect" al dorintei barbatului in acel moment e atat de excitanta incat nu tine cont de vointa victimei ci de cea a agresorului (vorbim de fantezie) - adica dorinta femeii creste datorita dorintei barbatului - iar asta e un fel de picior in oo dat feministelor care considera ca femeia ar trebui sa fie stapana pe sexualitatea ei. Ironic, nu?

Ok, inainte sa devin "prea" metafizic si sa ma pierd in subconstientul feminin sa ne intoarcem la realitate. Cum vom proceda noi daca ea manifesta plictiseala in relatie si vine cu ideea de a pune in scena chestii disturbatoare pentru linistea noastra? Intram in joc? Ii dam doua peste ochi si-i cerem sa-si adune piticii? Mergem la terapie impreuna sau o trimitem doar pe dansa? Ne uitam la un film porno de plictiseala si ne culcam? Stiam ca femeile sunt complicate dar la asa ceva nu ne asteptam, nu-i asa?
Iar voi fetelor sa-mi spuneti daca vorbesc prostii aicisea si chiar n-ati avut niciodata fantezii de genu asta. Sau mai bine, daca cineva si-a pus in aplicare ceva fantezii de genul asta, please share :)Anonim desigur. Dau un pufulete!

Vrrrum

Cum vine un pic de frig calculatoru' meu incepe sa toarca, sa maraie non-stop si sa ma scoata din sarite. Nu mai pot sa vad un film calumea ca am pe fundal caraitul lui neobosit. Imi vine sa-l arunc pe geam. Am incercat cu socuri (aka pumni si picioare aplicate-n coaste) apoi am incercat sa-l pun in tot felul de echilibre precare inclinandu-l destul de periculos. Nu tace. De vina suspectez eu ca ar fi ventilatorul de la sursa, ca zgomotul e mai puternic in spate. Am incercat sa-l acopar cu muzica, momentan am dat niste DNB la volum deloc rezonabil si parca e mai bine. Totusi, ii simt inca prezenta, stiu ca e acolo in fundal, maraie ca un caine cersind atentie. Nush ce sa-i fac, in vine sa-i dau niste ciocane cum faceam cu tv-ul alb-negru acu' 20 de ani. Cred ca ar trebui sa-l "operez" la sursa, sa-i dau cu niste alifie de galbenele sau ulei de masline, o sa miroasa dupa ca o salata de vara. Si probabil ar mai trebui sa-l aspir de praf. Hai ca va las, ma bag in operatie. Anestezic!


14 octombrie 2009

Revelatia serii

"Lives never change. We simply become more comfortable with our core misery, which is actually a form of happiness."

Un psihoterapeut zicea chestia asta intr-un serial si chiar are intr-un fel sens. M-a facut sa ma simt bine la gandul ca daca te simti mizerabil nu trebuie sa te zbati neaparat ca sa-ti schimbi viata. Asteapti pana ce starea e destul de confortabila ca sa fii fericit. Uimitor.

Moartea ta e destul de cool, prietene?

Acum 20 de ani lucrurile erau simple, majoritatea tineau capu jos si ciocu mic, nimeni nu arata ca are mai mult decat celalalt ca se punea intrebarea da de unde? Dupa Rev s-a dus naibii marea uniformitatea: imediat si-au scos toti video-urile, tv-urile color la vedere, au inceput sa-si traga masini bengoase si ceasuri cu jdemii de parai. Oook romanii au descoperit MTV-ul si epitetul de "cool" sau "cul": masina cool, haine cool, adidasi cool, gagica cool si peste toate O ATITUDINE COOL!! Ce inseamna asta? Inseamna sa le afisezi pe toate accesoriile alea de mai sus intr-un mod ostentativ si neafectat ca si cand nu ti-ai lua de la gura mai mult de-un scuipat ca sa le ai. Yep jmecherii de dupa blocuri s-au suit in jeep-uri si merzane si se intrec in atitudini...

Cu ce ne doare asta pe noi, anormalii care nu suntem destul de cool pentru a ne semnaliza prezenta in lumea asta. Ne doare cand un bolid mustind de atitudine cool ne spulbera trupurile si visele intr-o coliziune frontala. Yep, asta ne doare, dar numai un pic, ca murim repede incarcerati intre fiare contorsionate sau arzand. Misto nu-i asa? Am ajuns pe prima pagina, in primetime, subiecti de tragedii, destinatari perfecti pentru flori si lacrimi. Am devenit cool, prieteni. Atitudinea cool ne-a cuprins si pe noi. Nu ne-o doream, dar asta-i viata, c-o moarte suntem toti datori.

Stiu ca nu-i cinstit. Cocoana si-a dat anu trecut cu Ferrariul prin Timisoara ca un tip cool ce era si l-a zdrobit pe Lucian Reja in fata ochilor prietenei sale. Not cool! Claudiu Hauptmann s-a izbit asta vara cu 130 la ora de-un Espero in judet si-a ucis 6 oameni inclusiv propria logodnica. Not cool! Cinstit si corect ar fi ca alde Cocoana sau Hauptmann si sutele de vitezomani ca ei sa se angajeze pe post de dummy in crashtest-urile EuroNCAP. Alea sunt "accidente in perfecta siguranta". Cool de cinci stele. Cu pedala in podea dar fara victime colaterale.

* o idee nascuta de Brightie si ajunsa la mine prin mijlocirea nebuloasei

13 octombrie 2009

Ce faci cu 10 lei?

Radu are uneori dileme interesante pe care, ca un prieten bun ce e, le impartaseste si cu noi. Uneori la telefon, alteori pe mess sau chiar mascate intr-o leapsa. Ultima chestie care-l framanta pe el zilele astea era: Ce faci cand mai ai doar 10 lei in buzunar? Cum te comporti? La ce te gandesti? Cum actionezi? Ar fi misto sa-i lasam si pe "ascultatorii" nostri sa se pronunte... Tinand cont de faptul ca banu e cu alte cuvinte un "obiect" al carui scop unic este de a fi convertit in produse sau serivicii, intrebarea are si o menire subtila de a ne afla slabiciunile :)). Ca deh ultimii bani nu-i dai decat pe ce te roade tare... Deci sa ne distram si sa radem pe seama crizei:

- de exemplu azi as fi pariat toti cei 10 lei ca pica guvernul!
- intr-o alta zi la fel de ploioasa cred ca mi-as fi luat o cutie de durex si-un bilet de autobuz pana la pretena pentru o partida de sexu' saracului
- daca e vara mi-ar ajunge de 2 cafele la Funky in happy hour si o carte cu 5 lei de la Carturesti. Quality time.
- baclava de toti baniii meii si apoi nu mai conteaza.
Voi ce idei destepte aveti?

Intrebari fara raspuns [Leapsa]

Dunia ma someaza cu un set de intrebari anevoioase la care mai intai stai si te amuzi si apoi te intrebi ce ai putea raspunde la un test:

De ce cuvântul “abreviere” este atât de lung? Nu mi se pare asa de lung daca ma gandesc ca el contine o intreaga definitie.

De ce pentru a opri Windows-ul trebuie să dai click pe START?Orice sfarsit are un inceput, iar regula e sa incepi cu inceputul!

De ce nu există hrană pentru pisici cu aromă de şoarece?Cine a mai vazut pisici care manca soareci? Tot in caini e baza. Argo al meu stie ce spun. Plus ca daca companiile ar face conserve de soareci le-ar sari in cap protectia animalelor. Nu mai zic de marketing...

De ce aeroportul se numeşte “terminal”? Pai astea romanesti te termina mental.

De ce sunt spălate prosoapele de baie…Atunci când te ştergi nu eşti curat? Mizeria nu dispare, se transfera de la corp la prosop si de-acolo mai departe.

De ce piloţii kamikaze poartă cască? Ii tragea curentul in avion. Macar inainte de moarte sa ai parte de confort.

De ce pentru “separaţi” se foloseşte un singur cuvânt, în timp ce pentru “cu toţii” se alătură două cuvinte?Mda ciudat. Corect era se parati si cutotii.

De ce nu poţi arunca un bumerang?Cums a nu pot. Chiar de mai multe ori. :P

Ce vroia să facă omul atunci când a descoperit că vaca dă lapte? Cred ca incercau sa se cunoasca mai bine...

De ce sucul de lămâie conţine arome identic naturale, în timp ce detergentul de vase conţine suc natural de lămâie? Deci stai un pic. Putem spala vasele direct cu suc de lamaie, sau..? Adica daca tot miroase la fel dupa spalare. Mai bine culeg doua trei lamei din lamaiul pe care il tin pe balcon (am balcon inchis) si fac zeama si spalam vasele. Ce sa mai dam banii pe prostii de detergenti.

Trantim leapsa d-lui dr Ceciliu.

12 octombrie 2009

Fotoliul perfect


Cum sa va explic eu importanta fotoliului perfect? Apeland la imaginatia voastra: un loc atat de moale incat simti ca plutesti pe un nor, in care te afunzi incetisor pana in acea pozitie perfecta in care iti vine sa-ti tii respiratia numai ca sa nu te misti si sa te deranjezi singur. Cand ai ajuns in acea pozitie nu-ti mai ramane decat sa rostesti: Imi dati careva un pufulete? E greu de gasit un fotoliu cumsecade, ce sa mai zic de unul perfect. Majoritatea sunt tari, cateva au arcuri, o buna parte se deformeaza si nu-si mai revin, altele sunt fragile ca dracu, nu mai zic de fotoliile de birou, acele SCAUNE DIRECTORIALE. Prin natura serviciului ajung sa petrec uneori pana la 20 de ore intr-un scaun de-ala amarat cu spatar de burete pentru ca fostul SCAUN DIRECTORIAL s-a rupt! (The fat one did it!!) In consecinta imi cam fut spatele intr-o zi de munca si profit de orice moment mai la indemana sa ma ridic si sa zac pe o canapea de piele italiana umpluta cu vata care parca ma inghite cu totul.Asta la lucru.

Acasa insa aceeasi poveste: imi bag capul in calculator si scriu sau citesc blogurile cu orele. Tot intr-un scaun jalnic, dar ceva mai bun ca cel de la servici. Are roti si scartaie ca naiba. Asa ca scaunul preferat devine patul. Totusi mi-as dori un fotoliu dinala perfect cu sprijin de picioare, loc de bere in dreapta, cos pentru seminte, accesorii etc. dar moale si fin si elastic ca fundul de femeie tanara. In care sa te asezi si, literalmente, sa-ti vina sa dormi. In asa ceva mi-ar place sa zac cateva ore, atat cat dureaza un film. Si sa aibe aspect deosebit, nu doar un banal obiect de mobilier. Prestanta! Cand intru in camera sa strige la mine: Incaleca-ma, afunda-te in mine, scufunda-te, umple-ma, uff ... foloseste-ma cu incredere dupa placul tau! Sa fie atat de perfect incat sa eziti cateva secunde cand iubita intinde bratele spre tine dar tu erai in drum spre el. Atat de minunat incat atunci cand esti plecat mai mult timp de-acasa sa-i lasi o perna intre brate ca sa nu-ti simta lipsa. Da prieteni, genul de mobilier care ajunge sa te detina el pe tine, gata sa te transforme intr-un sclav IKEA. De-ala vreau acum :)).

Dar ma multumesc si cu un scaun panda-bear ca cel de sus, asa fluffy black and white cum e. Ziua mea e in februarie, get it?

Revolutie pe doua roti


Prieteni, umflati rotile si ungeti lantul la bitze ca se pregateste ceva. Pe 25 octombrie pedalam cu scop exact. Luptam pentru rasturnarea dictaturii masinilor in Cetate, in pietele centrale, unde culmea, bicicletele sunt interzise dar masinile ne sufoca. Un eveniment marca Verde pentru Biciclete cu ocazia implinirii unui an de activitate.

In 2008, Timisoara detinea 3 km de piste ciclabile. In 2009, s-au inmultit de 5 ori (15 km). In 2008, biciclistul parea o specie pe cale de disparitie in trafic. In 2009, miscarea de eliberare prin pedalare a strazii numara 4000 de membri. Impreuna, au obtinut mai multe piste. Si mai mult RESPECT. Pe 25 octombrie 2009, luptam mai departe pentru drepturile noastre. Timisoara nu este inca un oras bike-friendly. Mai sunt inca multe de facut.
Victoria manifestanţilor pe bicicletă va fi deplină atunci când:


  1. participanţii la trafic vor avea drepturi şi obligaţii egale
  2. şoferii vor înţelege că bicicliştii nu sunt inamici care le îngreunează viaţa, ci amici care uşurează traficul
  3. pistele pentru biciclete se vor înmulţi pe toate marile artere şi vor traversa oraşul dintr-un capăt într-altul
  4. maşinile nu vor mai staţiona pe pistele rezervate bicicletelor
  5. traficul ciclist se va separa de cel rutier în procent de minim 15 %, aşa cum şi-a asumat Primăria prin semnarea unei Charte în Parlamentul European (pînă în 2020)
  6. se va încuraja activ mersul pe bicicletă spre şcoală şi serviciu
  7. se va crea un coridor VERDE de-a lungul canalului Bega, cu rol de agrement şi de conectare a principalelor piste din oraş
  8. se va înlătura dictatura maşinilor din Cetate

Apel umanitar

Postez si eu primul mesaj umanitar fara a avea sentimentul ca am facut ceva ci doar pentru ca cineva crede ca popularizarea lui cat mai larga poate face diferenta:

Eleva Boca Anamaria, de 10 ani, din clasa a III-a B, de la Scoala Generala Nr. 6 Hunedoara, are cancer la oasele piciorului, în forma avansata si galopanta, si necesita o operatie urgenta la un spital din Viena. Recomandarea medicului este ca în maxim 14 zile copilul sa fie operat. Pentru aceasta, conducerea Scolii Generale Nr. 6 Hunedoara, împreuna cu Dîsca Tiberiu, învatatorul clasei, au pornit o campanie de strângere de fonduri necesare operatiei (suma finala necesara fiind de minim 20.000 Euro). 

Oricine vrea sa o ajute, poate dona bani în conturile afisate pe aici.

11 octombrie 2009

Sa trecem mai departe

S-ar putea sa ma insel dar eu cred ca in materie de despartiri, noi si ele avem metode diferite de a pune problema si a trece peste. Nu vorbesc de latura activa a "partajului", persoana cu initiativa sau cel care "iubeste si lasa" pentru ca n-are sens, in cazul asta nu prea e ceva de dezbatut. Ei au incheiat socotelile cu o seara inainte. Ma gandesc doar la cei chemati la o discutie de cuplu si care la final se trezesc ca-si aduna falca de pe jos. Daca o femeie isi ia papucii din motive gen "mi-e mai bine singur" sau "nu ma pot implica intr-o relatie pentru moment" reactioneaza total diferit decat un barbat, cred eu. Mai intai se gandeste, asta clar ma inseala. Apoi daca vede ca tipu e serios si chiar vrea sa fie singur, isi zice "bine ca nu m-a inselat". Apoi se gandeste "sa-l ia dracu, sper sa ramana singur toata viata, sa sufere bastardul, daca eu n-am fost destul de buna pentru el!!" Si gata, trece peste si scrie in jurnal.

Pentru un tip e ceva mai greu sa inghita ca a fost lasat balta de o femeie care a ales singuratatea si nu un alt barbat. De ce? Pentru ca noi barbatii iubim competitia din baie pana in dormitor, preferam sa punem chip uman "dusmanului", pentru ca in felul asta putem face ceva in sensul asta. Razbunarea inimii zdrobite, film de actiune si bataie. Identificam problema si declansam "razboiul"! In dragoste si razboi totul e permis, iar daca dragostea si razboiul sunt deodata, minunat. Cel mai bine e daca exista niste suspiciuni de inselaciune sau fraternizare cu dusmanul (traducere nepotrivita pentru expresia "in bed with the enemy"). In asemenea situatii putem reactiona pana in vecinatatea nebuniei fara a avea mustrari de constiinta intrucat ne simtim perfect indreptatiti de orgoliul masculin sa facem asta. Ceva cu adevarat uimitor. In schimb, nu stim sa descifram chestia asta "nu sunt pregatita sa intru intr-o relatie si mi-e bine singura!" What? Ne-ai pierdut. Suntem confuzi. Caci, daca ai fost lasat balta pentru altul nu inseamna ca tu nu esti material bun. Inseamna ca exista altul o idee mai bun care ar trebui oarecum indepartat. Sau macar pedepsit pentru tupeul de a exista in aceasi zona geografica cu tine. Chestie instinctuala. Daca ai fost insa lasat si cu asta basta inseamna ca ai fost chiar penibil. Ce naiba, ai fost atat de groaznic incat tipa  s-a dedat unei perioade de solitudine cu care n-ai cum sa lupti. Daca se calugareste...? Ti-ar crapa orgoliul de rusine la asemena faze. Si atunci tot cauti explicatii, ceri motive clare, simple, pe care sa le intelegi. Nu exista! Si atunci stii ce faci? Pai ce fras sa faci? Incepi sa-ti doresti sa apara unu in peisaj ca sa faca o miscare! Asa trecem noi mai departe.

10 octombrie 2009

Mare Serbare Culturala


Oameni buni si dragi, cu inclinatii spre evenimente culturale si nu numai, vedeti ca se intampla chestie misto in Timisoara din punct de vedere mestesugaresc. Artistii handmade se intalnesc in 15-17 octombrie si organizeaza sub tutela FITT-ului si supervizarea Fabricii de Nori un "festival" vizual-auditiv cu expozitii si workshopuri hand-made, mini-concerte unplugged, jonglerii si chiar parada de moda. Totul la Casa Tineretului de dimineata pana seara (10-20). Eu zic ca-i de vazut. Multe fete indemanatice fac lucruri interesante, originale, unicate numai bune de facut cadou sau de purtat. Lista participantilor e pe afis.

Colector's edition

Ca un fost abonat la revista Playboy Romania (era curs obligatoriu la facultate) ma simt responsabil sa anunt ca numarul de noiembrie din US e de colectie:


Conexiuni

There's almost no significant difference between a rubber duck and a rubber dick!! Be carefull with wichone you play in the tub!!

09 octombrie 2009

Ghid pentru Starbucks

In caz ca aveti dubii referitoare la dimensiunea cafelei din Starbucks va explica mai jos Foamy the Squirrel cum sta treaba cu Tall, Grande si Venti:

08 octombrie 2009

Mizeria umana


Unde se vede cel mai bine mizeria daca nu in camera ta de hotel. Ca doar fiecare la el acasa are cat de cat grija sa nu stea intr-o cocina infecta ca pan' la urma il barfesc vecinii. Poate ii fac si plangere nesimtitului. Deci oameni buni, am crescut mari, avem secole de civilizatie in spate, dar daca luam la puricat individual ne scarbim de unii dintre semenii nostri. Tot omul ajunge macar o data in viata sa doarma prin alte parti decat la el acasa. Cel mai simplu si lipsit de griji e sa tragi la un hotel: acolo au altii grija de tine, ca de aia sunt platiti, plus ca beneficiezi de un cvasi-anonimat confortabil care-ti da curaj sa faci ce-ti trece prin cap. Numai sa te tina portofelul. Si aici se vede ce fel de om esti in interior.

Daca esti o fire binecrescuta, cu sapte ani de-acasa si o doza buna de respect fata de tine si cei din jurul tau, iti lasi camera la plecare asa cum ai gasit-o, poate cu patul deranjat, niste prosoape folosite si ceva aburi in baie. Eu unul de cate ori am dormit prin alte parti am incercat sa las cat mai putine urme ale trecerii mele pe-acolo, eventual niste resturi in cosul de gunoi. Era de bun simt, adica am fost tratat ca om n-o sa ma cac pe tavan ca sa se stie c-am trecut pe-acolo. Pot intelege ca daca abia iti ajung banii de cazare n-o sa te arunci sa manci si sa bei la suprapret intr-un restaurant interior si o sa pleci la primul butic sa-ti iei de-ale gurii si bere la pet. Nimeni nu-ti da in cap pentru asta. Si eu am facut la fel cateodata.

Dar daca esti un mizerabil probabil c-o sa arunci mancarea pe jos si-o s-o calci in picioare, o sa versi bautura prin pat sau pe birou ca doar nu esti la tine acasa. Las sa curete proasta de camerista ca eu dau bani pe camera. Mai scarba mi-e insa de ghertoii scrobiti la 4 ace cu masini in 8 culori care traiesc dupa principiul "Lumea e a mea! Beau fut si fumez cat vreau!" Astia sunt tot niste jeguri la costum. Nu-s in stare sa se pise in wc, se sterg la cur cu prosopul, vomita in pat, sting tigarile de cearsaf, dau televizorul la maxim si pleaca din camera etc. Dar fut cu prezervativ si toata lumea tre sa stie ca ei fut cu prezervativ pentru ca au grija sa-l lase asa galben si plin de samanta pe telecomanda de la clima sau pe gatul sticlei de bere. Ori in scrumiera. Sau poate in sertar. Sub pat? Dupa perdea? Locuri sunt destule.. Sunt arivistii care pana ieri mureau de foame si dintr-o data le-a pus Dumnezeu mana-n cap si au dat de cascaval. Acum sunt pregatiti sa-si verse toate frustrarile prin camere de hotel ca deh, isi permit si ei o noapte si 3 curve o data pe luna.. Au asteptat o viata pentru asta sau cine stie poate s-au nascut pentru asta. Cand vezi o camera eliberata de un astfel de om cum il mai privesti la intalnirea urmatoare? Tot cu zambetul pe fata? Normal... si-un mortii matii intre dinti.

07 octombrie 2009

Intrebari existentiale [Leapsa]

Ok, iar quiz-uri existentiale. Pentru cei care nu s-au saturat de ele poftiti niste raspunsuri. Prin grija Sirbului, desigur.

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
23 de ani imi da lumea care ma vede. 33 dupa cum ma simt.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Cel mai rau e sa esuezi incercand dupa ce ti-ai spus de 8 ori ca n-are rost sa incerci ca vei esua.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Cum altfel sa aflam ce ne place?

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Probabil, nu stiu. Cred ca da. What?

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Ca-n prima zi dupa salar.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Atitudinea.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Sunt un concurs de vise si imprejurari.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Asta ar fi trist. Cred ca as calca pedala.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Sa fac lucrurile care nu trebuie asa cum trebuie.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Invata bine sa te stergi la fund ca-n viata o sa cazi in multe cacaturi.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Niciunul. Dar as vrea sa fiu fericit :D.

12. Ce-ai alege între a pierde amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Imi plac amitirile mele si as tine la ele chiar cu riscul de a uita to ce s-ar intampla de azi inainte.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Nu imi amintesc. Ce moment?

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Cand beam lapte proaspat muls de mine. Probabil imi ipsesc bunicii si viata fara griji.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
Normal ca as renunta. Cu 1 milion ti se deschid alte posibilitati.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
N-am asa prieteni atenti, sincer.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Sunt asmatic dar ma tratez, deci in ultima vreme nu mi-am auzit-o.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Bungee-jumping. N-am avut bani si ocazie in acelasi timp.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Sa fac subtitrari pentru filme. Nu prea mai stiu pe cineva sa faca asta in jurul meu.

Dau foaia mai departe la Smeagol si Cartitoi. Hai si la Todo. Sa nu copiati.

The Prisoner

Nu stiu de ce dar cred ca serialul asta o sa-mi placa asa de tare incat va deveni obsesie. 15 noiembrie la ei, 15 noiembrie + cateva ore la noi :)). Ian McKellen si Jim Caviezel intr-un duel mental asupra a ce e real si ce nu in locul idilic numit The Village. Vis sau realitate de cosmar. Nu ma mai satur de preview:

06 octombrie 2009

Fatalitatea cunoasterii


Pe masura ce inaintez in viata remarc cu tot mai multa claritate ca cunoasterea inseamna in acelasi timp nemultumire + dezamagire si ca fericirea sinelului presupune tot mai multa ignoranta (ignorance is bliss, nu?). E natura umana ca pe masura ce stii mai multe sa fii mai nemultumit si sa tanjesti la mai mult. Asa am fost construiti pesemne, cu o capacitate exemplara de a ne hrani trupul dar cu o foame insatiabila in suflet: setea de cunoastere, curiozitatea pentru nou, senzational, sau nemaivazut. E ca un drog si cu cat abuzezi mai mult de el cu atat tentatia sau lipsa te chinuie mai mult. O descopar cu fiecare noua carte citita care imi reaminteste ca oricat m-as stradui nu voi putea cuprinde tot ce ar merita cuprins cu bratele invizibile ale imaginatiei. O remarc la fiecare melodie nou descoperita care imi starneste ceva in trup si-mi gadila auzul pentru o perioada de timp dar care imi reconfirma realitatea ca exista atatea noi sunete ce asteapta sa fie descoperite si ascultate. Sau cu fiecare nou film care ma surprinde prin originalitate si-mi arata ca inca nu s-a spus tot ce era de spus intr-un domeniu. Toate nu fac decat sa-mi aminteasca fatalismul naturii noastre trecatoare: poti gusta din multe dar nu le vei gusta niciodata pe toate si, in plus, nu iei nimic cu tine. Cine e de vina pentru asta, afara desigur de cel de sus? Tot noi si goana noastra dupa progres, cea care ne-a adus cele mai adanci taine ale cunoasterii la distanta unui click. Nu zic ca e ceva rau, dar e deprimant sa te vezi capabil sa accesezi toata aceasta cunoastere dar sa recunosti ca-ti este peste puteri s-o asimilezi.

Si nu vi se pare ca de la o vreme incoace nici progresul in sine nu mai reuseste sa ne surprinda? Ca e constant dar monoton in acelasi timp? Ca descoperirile nu mai sunt in salturi accidentale si rasunatoare, ci chinuite, intuite si asteptate, rod al unei munci sustinute. Isi poate cineva imagina emotia vederii unei piramide gata facute sau aprinderii unui bec? Prima voce transmisa la mare distanta sau primul aparat de zbor? Eu unul nu pot. Energia atomica si aterizarea pe Luna au fost ultimele salturi remarcabile si chiar si ele erau de multa vreme anticipate, concretizarea lor fiind doar o chestiune de timp. Va amintiti cand au pus in functiune LHC-ul la Geneva, cel mai mare proiect stiintific al umanitatii, a tresarit careva de emotie? Ok, deci o sa rezulte niste antimaterie poate, niste chestii a caror existenta doar o banuim, poate si o gaura neagra, poate ne jucam de-a Dumnezeu dar se compara asta cu "senzationalul" primului cuvant tiparit? Oare la fel de sceptice si greu de impresionat au fost si generatiile anterioare? Tine cumva de lipsa noastra de intuitie, de imposibilitatea de a prevedea importanta lucrurilor in viitor? Asta ne face sa fim fascinati doar cand privim in trecut? Ma indoiesc. Ne pricepem de minune sa zabovim asupra trecutului si sa visam la viitor. Ce nu stim prea bine e sa traim prezentul. Poate ca sunt doar eu, dar am impresia ca timpul zboara pe langa noi cam mult prea repede. Gasim prea putina placere in lucrurie mici si nu suficienta in cele mari si ne dispensam prea repede de ambele in cautarea noului. A tot mai mult nou. Traim pentru lolz-uri si omg-uri de scurta durata. Poftim inca unul. Cunoasterea e la fel de usor de cuantificat precum iubirea. Gasesti la fel de multa cunoastere intr-un graunte de nisip ca si intr-o racheta Apollo si pe amandoua le poti masura tot atat de bine cum masori iubirea dintre 1000 de persoane ce fac dragoste simultan.

E o aroganta nesimulata sa visez ca as putea cuprinde mai mult decat un strop de cunoastere din lumea asta vasta in care traiesc si sa ma deprim daca mecanismul vietii mi-l refuza pe al doilea strop. Sunt insa victima aceluiasi egocentrism uman care invarte lumea in jurul meu uitand ca intregul meu univers nu-i decat un fir de praf la randul lui intr-o mare de universuri. Asa ca de ce i-ar pasa Marelui Atotcuprinzator daca eu ma oftic ca nu stiu Nimic. Sau ca fatalitatea destinului ne sperie cu atat mai mult cu cat curiozitatea noastra creste de la o zi la alta. Nu ar fi mai simplu sa (e)migram spre o existenta mai linistita intr-un univers "marcat" doar pana la limita campului vizual? Nu am fi mai fericiti? Am dubii si cred ca odata si-odata cunoasterea deplina ni se va deslusi de catre Cineva, pentru ca nu pot crede ca natura are asa un simt al ironiei si un apetit pentru coincidente stranii incat sa ia un element atat de simplu cum e carbonul ca sa faca din el grafit si diamant deopotriva. E ridicol. E absolut ridicol ca ceva atat de grandios ca Spatiul sa se nasca atat de spontan, din Punctul primordial, dar cu legi bine stabilite. Eu presimt ca acelasi legiuitor a pus in noi si setea de cunoastere si speranta si incapatanarea de a nu ne da batuti, pentru ca odata si-odata sa gasim ce cautam chiar de-ar fi sa murim un milion de morti pentru asta. Si atunci cunoasterea va insemna fericire.

Guest post: Şi eu sunt handicapat

*Astazi dau cuvantul tovarasului meu Luci sa va zica el niste lucruri:


Să vezi ce păţesc în drum spre District 9 (un sefeu cu alienşi mai umani, uneori, decît rasa umană). N-am să vorbesc însă despre film (deşi ar merita), ci despre rasa (in)umană.

Ajung la mall pe locul din spate al motocicletei unui camarad. Rampa de acces spre parcarea motoarelor e blocată (normal!), de o maşină. Îl rog politicos pe masculul alfa (romeo) dinăuntru să ne facă loc. „Asta-i pentru handicapaţi” zice. Apoi, în timp ce dă cu spatele, adaugă provocator: „Doar nu sunteţi handicapaţi. Sau sunteţi?” Brusc, realizez că AM UN HANDICAP. Îmi lipseşte reacţia. Îmi stă pe limbă să-i spun că există persoane cu dizabilităţi care chiar au nevoie de rampa aia. Sau că poate el e handicapatul, de vreme ce stă pe acel loc.

Dar tac. Tac şi mă uit tîmp la el timp de un minut. Masculul revine pe rampă. Vine şi un alt motociclist care renunţă repede la luptă. Un cuplu de părinţi se chinuie să-l ocolească, fără succes, cu căruciorul. Vreau să reacţionez, dar nu ştiu cum. „Ce, vrei să bage cuţitul în tine?” îmi zice amicul motociclist. Nu vreau. Nu vreau să intru prematur în statistici. Iar Poliţie ştiu că nu prea avem (şi aia pe care o avem e împiedicată şi nu ştie să ţină un pistol).

Şi atunci cum procedăm? mă întreb în timp ce urc scările spre multiplex. Am o idee: o echipă de supereroi. Nişte mascaţi cu abilităţi speciale şi costume din lycra care să vegheze asupra comunităţii. Să suni la un număr cu 0800 şi în două minute să-l ia pe mitocan cu fulgi cu tot. Ştiu, am văzut prea multe filme. Nici un supermen n-ar putea scoate din mentalul românesc obiceiul de a călca spaţiul personal al celuilalt. De a strivi cu maşina „şi flori şi buze şi morminte”. De a merge cu vehiculul personal pînă în dormitor, dacă s-ar putea.

Lumea vorbeşte tot mai mult despre o Revoluţie. Dar pentru o revoluţie trebuie să fim mulţi. Mă tem că putem încerca cel mult o Rezistenţă. Una activă. Ăştia “normali” am ajuns minoritari şi, într-un mod pervers şi paradoxal, ANORMALI. Mă tem că rolul supereroilor ne revine nouă. De fiecare dată cînd protestezi că ţi se bagă altul în faţă. De fiecare dată cînd nu accepţi să fii călcat în picioare. De fiecare dată, cînd nu treci mai departe ca şi cum n-ai fi observat. În fiecare din aceste situaţii TU EŞTI Batman.

În ziua cînd vor dispărea aceşti supereroi „normali”, vom fi murit deja. Iar ceilalţi, „majoritarii”, ne vor fi asimilat. Sincer, prefer să fim invadaţi de o rasă extraterestră, cum sunt „creveţii” ăia din District 9. Măcar aştia au o scuză că sunt inumani.
Lucian


Ps: La fel ca Luci m-am simtit si eu handicapat, adica incapabil de reactie, in destule situatii. Cunosc si pe altii confruntati cu aceeasi pasivitate nevinovata in mare provocata de surprindere. Uneori e nevoie de ceva timp pentru a ti se declansa resorturile intime ale moralei si cuviintei sociale si a striga: Gata, ajunge cu mitocania! Cred ca ar trebui sa fim mai treji un pic, mai gata de reactie, pentru ca numai prin stanjenirea cat mai evidenta a celor care o comit cu indolenta, ii putem trezi. Rezistenta pasiva nu functioneaza la noi. Clipul de la fulgerica da o idee despre ce fel de rezistenta e vorba, chiar daca e doar o campanie sociala.

05 octombrie 2009

Luni de fiere

Cand Pascal Bruckner zice "Eu nu scriu romane erotice obisnuite..." ai senzatia ca nu face decat sa repete ce ar spune orice autor cand vorbeste de munca sa, fie ea incarcata de erotism sau de altceva. Impresia ti-o schimbi insa dupa ce termini una din cartile sale, constatand ca asa ceva nu citesti prea des. Luni de fiere chiar e ceva ce nu citesti prea des. O carte care trateaza in asemena detaliu problemele cuplului contemporan, cu o fixatie aproape obscena pentru detalii dar si cu o precizie de psiholog pe masura, e remarcabila. Evident ca nu de asta am pus mana pe ea ci, la fel ca orice alt naiv, am cazut victima reputatiei senzationale si controversate pe care o poarta dupa ea, cerand sa vad cu propri-mi ochi "grozaviile" care se zvonesc a-i umple paginile. Ca sa risipesc orice zvon de la inceput e suficient sa spun ca Luni de fiere contine doar 3-4 pagini cu referiri mai dure, din domeniul scatofiliei, expuse insa cu un lirism atat de amuzant incat devii contrariat ca cineva poate vorbi in asmenea mod de niste "murdarii". Si nici n-o face gratuit, de dragul senzationalului, ci este doar unul din simptomele dereglarii unei povesti de iubire care pe parcursul cartii devine un caz clinic.

Romanul e narat sub forma unei confesiuni pe durata a cinci zile intre doua cupluri foarte diferite care se cunosc la bordul unui vas de croaziera pe Mediterana. Barbatul primului cuplu, Franz, un tip paralizat de la brau in jos, il atrage intr-o discutie intima pe barbatul din al doilea cuplu, Didier, impartasindu-i toata istoria relatiei sale cu Rebecca. Dupa ce si-a idealizat iubita suind-o pe un piedestal si incurajand-o sa-si dea frau liber tuturor pornirilor carnale si oricarei fantezii sexuale oricat de perversa ar fi fost, tot el ajunge s-o doboare in noroi atunci cand ea nu mai reuseste sa-l surprinda. Perversul Franz il fascineaza pe intelectualul naiv care este Didier, acesta simtind pentru prima oara banalitatea unei relatii conventionale cum e cea a lui cu Beatrice si manifestand o atractie crescanda pentru sotia paraliticului al carei trup il cunostea aproape in detaliu. La asta se adauga si jocul pervers al lui Franz care cauta sa-i corupa lui Didier "inocenta" si sa pateze iubirea simpla si nepretentioasa a celor doi cu ganduri insalubre.

Mi-a placut cartea lui Bruckner dintr-un motiv simplu: imi place stilul sau. Nu subiectul e cel care ma fascineaza ci modul cum se astern vorbele autorului in fata ochilor mei. Are un debit fluvial iar uneori pare obositor de-a dreptul, dar te uimeste in cate feluri diferite poate descrie un sarut sau chipul unei femei. E o carte misto iar pe final te prinde in mreje si-ti smulge un raspuns emotional: oftica. Daca o cititi vedeti si de ce.

Pareri mai coerente la fete: Ama si Tomata

Tequila

Blogul asta sustine complet dezinteresat consumul de tequila! Autorul acestui blog nu se da in laturi de la consumul de tequila! Tequila se consuma in shot sau amestecata in cocktailuri, nu conteaza. La fel, e indiferent de care Sauza, Olmeca sau Sierra este. Numai Pancha va rog nu, fara Pancha, acea licor con sabor de tequila vanduta pe la supermarket si care aduce dezonoare adevaratei bauturi mexicane. Ati incercat sa beti TEC cu aroma de cola? Na, tot asa dezgustator. Apoi tequila e o bautura mexicana, iar mexicanii sunt niste oameni faini. Multi, dar faini. Si toti sar gardul la americani sa le arate cum se muceste bine si ieftin, la fel cum fac romanii prin Europa. Putem solidariza cu ei si imparti bauturi traditionale. As da o sticla de palinca de la maramu' pe una te tequila de la mama ei de-acasa. Asta din cauza ca nu prea beau eu tuica noastra parfumata, ca ma stramb de numa de la ea. Si tequila e mai faina ea, mai uleioasa, se duce pe gatlej intr-o clipa. Iar strambatura de dupa e din vina lamaii nu a tequilei. Apoi tequila se face dintr-o planta ce seamana cu un cactus da nu e cactus, e agava. Arata ca ceva ce are mama prin ghivece si pe care o astept sa creasca mare. Apoi tequila are valoare oameni buni. Mexicanii au descoperit ca daca o vaporizeaza la temperaturi inalte in urma ei raman diamante. Partea naspa e ca nu-ti ajung nici de-o pereche de cercei, is cam microscopice ele, dar totusi... is diamante. Ia incearca sa evaporizezi tuica sa vezi macar prunele le scoti? Si astia scot diamante.

04 octombrie 2009

The Cat Piano

Am gasit un scurt-metraj animat de la niste baieti care se intituleaza People's Republic of Animation. Filmuletul e o poveste noir cu tenta blueish despre o lume pisiceasca care trece printr-o trauma: mai multe pisici sunt rapite pentru a forma The Cat Piano. Misto realizat. Si narat de Nick Cave. Poate aveti chef:




Via filmic

02 octombrie 2009

Schimb de Carti


N-am mai scris de mult de intalnirile noastre lunare in care schimbam idei, opinii si mai ales carti bune, activitatea cunoscuta drept Schimb de Carti, si ajunsa la a nu stiu cata editie (vreo 20 la TM) dar care are peste doi ani vechime. In fine, duminica, 4 oct de la ora 15, are loc o noua intalnire in Funky, unde Andra ne va astepta pe toti sa dam socoteala despre lecturile noastre lunare. Glumesc, desigur. Nu cere nimanui socoteala, cine are ceva de zis, zice, cine nu, tace (si bea cafea) iar cine are chef aduce sau ia carti imprumut. In ideea ca vrea sa le citeasca, desigur, nu sa le tina in biblioteca. As aprecia daca i-as revedea si pe cei care n-au mai fost demult, poate mai vin si oameni noi, cine stie, mai descopera unul, altul ca exista timp si pt lectura (cum am facut eu) si uite asa nu mai tre' sa explicam de ce nu citeste lumea. Pur si simplu depinde ce lume cunosti, corect? Ok, hai ca ma intorc la cartea mea, ca tin mortis sa-l dau gata pe Brukner (perversul naibii) cu tot cu Lunile lui de fiere.

01 octombrie 2009

Frunze moarte




Frunze moarte-n palme moarte,
Ochi închişi ce văd departe,
Braţe veştede şi strâmbe se întind ca într-o carte
cu poveştile lui Poe.
Ale toamnei triste gene s-au uscat.
Galbene sau ruginite,
Zeci de frunze ostenite cad
Oarecum invidioase pe suratele lor moarte
care zac în cimitir:
Drumul lor a fost scurtat.
Căci,
Pe cadavre înhumate
Dorm frunzele toamnei moarte
Şi visează mâini uscate cum le strâng pe fiecare
Sărutându-le mortal.
Dar se sting oftând crăpat.
Alea mai năpăstuite,
pierdute sau risipite
de un vânt călduţ tomnatic ce le plimbă pe sub porţi
poposesc într-o grădină,
Şi ajung îngrăşământ.

Nici în moarte nu-i odihnă
Când în viaţă eşti fentat.
Ciclul frunzei în natură
Se roteşte neîncetat.

photo source

Ziua Internationala a Muzicii

Da, azi e. 1 Octombrie. Drept urmare dam curs lepsei venite de la Dan Chichernea si prezentam o melodie preferata. Am incercat sa pastrez trendul de a posta niste muzica "elitista" si m-am abtinut de la multele piese alternative si indie din playlist pana am gasit una pe masura: Placido Domingo And Paloma San Brasilio - Perfidia. O piesa numa buna sa te trezeasca dimineata:




Mai departe lepsuim pe Sirb si pe Bloodie. Si pe Arashi ca vreau o melodie faina :p.