21 septembrie 2009

Zei Americani

Zei Americani e romanul cel mai premiat al lui Neil Gaiman, onorat in 2002 cu cele mai prestigioase premii ale literaturii SF & Fantasy: Hugo, Nebula, Locus si Bram Stoker. Pentru ca o carte sa curete masa in felul asta ar trebui ori sa fie foarte buna, ori competitia sa fi fost extrem de slaba, ceea ce ma indoiesc. Pentru cine se intreaba "who the f.. is Neil Gaiman?" e suficient sa-si aminteasca filmul Stardust (o fantezie cu vrajitoare de acum 2 ani) si animatia Coraline de anul asta: Neil a scris cartile de la baza ecranizarilor. Alea insa reprezinta mai degraba literatura pentru copii sau parinti care citesc povesti copiilor, pe cand Zei Americani e o idee mai "serioasa" iar prin asta inteleg mai horror, mai intunecata, mai explicita fara a fi vulgara etc. E un fantasy sumbru de 700 de pagini despre un razboi imaginat intre Zeii Mitologici si Zeii Noii Americi impersonati de aspectele moderne ale vietii urbane: Internetul, Media, Televiziunea, Industria Auto etc, lucrurile in care crede omul modern si la care se inchina propovaduind doctrina capitalista.

Cartea e un fel de calatorie de autodescoperire a personajului principal - Shadow - un tip inalt, bine facut dar de inteligenta medie si posac. Aflat in inchisoare de 3 ani Shadow e eliberat cu 2 zile mai repede datorita decesului nevestei sale, Laura, si a celui mai bun prieten al sau intr-un accident pe autostrada. Proaspat iesit tipul e abordat de un nene suspect pe nume Wednesday care se pare ca stie tot despre el si ii propune sa lucreze ca si garda de corp si sa-l insoteasca prin tara. Confuz si fara perspective de viitor Shadow accepta slujba si din acel moment devine martor la tot felul de ciudatenii. Are vise care-l pun pe ganduri, vede si intalneste personaje inexplicabile pe care si le traduce drept halucinatii, afla ca nevasta il insela cu amicul sau inainte de moarte, o ingroapa dar noaptea primeste vizita ei la hotel si promisiunea de a-i deveni un inger pazitor (ce ironie!). Seful lui, Wednesday, ii prevesteste o furtuna ce se apropie, un razboi pe care trebuie sa-l castige si apoi i se dezvaluie ca fiind un zeu mitologic, o incarnare a lui Odin, adus pe taramurile Americii de vikingi. Ideea ar fi ca zeii exista datorita oamenilor care cred in ei, iar oamenii ii cara dintr-un loc intr-altul - in cazul lui din lumea veche in cea noua. Cu timpul insa oamenii si-au pierdut credinta astfel ca puterile lor au slabit, urmand ca sa dispara cand vor fi uitati. Avand forma umana zeii astia sunt ca niste magicieni: pot insela, manca, bea, fac sex si se bat utilizandu-si insa trucurile si vrajile din vechime. Iar teritoriul Americii e plin de zei adusi acolo de colonisti si parasiti: zei indieni, egipteni, nordici sau chiar nativi, ascunsi printre oameni si ducandu-si existenta in cele mai precare moduri. Zilele de glorie apartin noului panteon. Progresul a adus electricitatea, fibra optica si televiziunea iar noile zeitati nu au de gand sa renunte la tronul castigat in inima consumatorului. Deci se preconizeaza o lupta.

Neil Gaiman nareaza foarte misto toate aceste lucruri, dezvaluind strat dupa strat intriga, captivandu-te pagina cu pagina pana la deznodamant. Deschide numeroase subploturi, contureaza personaje interesante si are o gramada de referinte mitologice intercalate in text. Tese cu talent in jurul sacrificiului lui Odin si creeaza ipoteze referitoare la "descalecarea" diferitelor zeitati pe tarmul american care de fapt sunt mici referiri contextuale la comertul cu sclavi dintre Africa si Lumea Noua, la deportarea infractorilor peste ocean sau la revoltele din America Centrala. Mi-a placut sa citesc cartea asta pentru ca Neil e un adevarat povestitor cu o imaginatie extraordinara si o obsesie pentru detalii, de la ce culoare la camasa are nush ce ospatarita dintr-un restaurant pana la melodia care se aude pe fundal la radio sau cum e mobilata o camera. Abundenta asta de informatie nu e deloc plictisitoare, e doar un decor pentru supranaturalul care stii ca va urma si care intr-un fel se va lega de un mic nimic aruncat in text mai devreme. O recomand cu prisosinta mai ales amatorilor de fantasy si horror. Presimt ca va veni un film in viitorul apropiat :).

5 comentarii:

  1. Pentru mine a fost primul contact cu lucrarile lui Gaiman. Unul reusit de altfel. Subiectul si talentul narativ al scriitorului sunt deosebite. Totusi pe final am ramas cu impresia ca si-a cam pierdut din luciditate si din inspiratie. Dar oricum este o carte de citit negresit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pentru mine e tot prima carte de Neil citita. Ma gandesc sa caut si Anansi Boys.

    RăspundețiȘtergere
  3. pare interesanta, trebuie citita :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti mai recomand Smoke and Mirrors a lui Neil Gaiman. Insa cireasa de pe tort este Good Omens scrisa impreuna cu Terry Pratchett.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?