08 septembrie 2009

This is me in my most egotistic way


Stiti, eu am o singura placere reala in lumea asta: sa-mi petrec timpul cu Ea; oricare ar fi Ea, fiinta speciala care ma face sa zambesc chiar si atunci cand ma gandesc numai un pic la ea. De la cafeaua bauta dimineata pe o terasa anonima pana la paharul de vin rosu demi-sec din cel mai afumat birt in care poposim la sfarsitul zilei, eu nu-mi imaginez un alt mod mai placut de a petrece aceste clipe decat cu Ea alaturi. In momentul in care cineva ca Ea imi patrunde in viata, ma transforma. Nu ma schimba fundamental, ci ma aduce la viata, imi capteaza interesul si mi se instaleaza apoi confortabil in cele mai intime ganduri. Si e minunat. In momentele acelea ma simt cel mai "Eu", spiritual, curtenitor, atent, un gentleman cum a visat mereu. Si oricat m-as amagi ca sunt asa doar pentru Ea, eu stiu adevarul - sunt un egoist sentimental. Caci fiecare gest frumos e nascut dintr-un subconstient viciat care are un singur tel: sa O conving cu orice pret ca sunt "baiat bun". Pentru ca atunci cand Ea va veni la mine cu fraza: "Stii, trebuie sa vorbim..." voi sta senin si nu voi avea nimic sa-mi reprosez, pentru ca, in sinea mea, voi sti ca n-am facut nimic care sa mi se poata imputa. S-apoi, ce-ar trebui, sa-mi blamez geamanul mai egocentric care-si ia masuri de prevedere pentru a nu-mi da motive de mea cupla in viitor? Deloc. Comportamentul meu pan' la final nu face vreun rau nimanui. Sau, poate, cine stie...imi face mie.

O a doua dovada a egoistului din pielea mea o vezi atunci cand incerc sa ma insinuez in viata Ei. Vreau sa fac parte din orice moment constient al ei, sa fiu o bucatica din fiecare maruntis care O inveseleste. Daca viata Ta ar fi o plaja nesfarsita eu as cauta sa fiu primul si ultimul fir de nisip care se vantura pe ea. Asa ca O urasc in mod stupid cand nu-mi raspunde la telefon, sau cand e prost dispusa, ori cand isi face programul fara sa m-anunte. Si, da, as vrea sa-I strig in fata cat ma enerveaza derapajele Ei dar strig in mine si nimic nu-mi trece de masca zambetului amar. Iar cand vine clipa in care tre' sa stam de vorba, ma vad pe mine intorcandu-i spatele satul de inca o discutie plina de clisee "tu esti ok dar eu am o problema" sau "e mai bine sa fim prieteni". Esti Tu prea lasa sau eu prea incisiv!? E asa de greu de priceput? Daca eu nu Te condamn pentru ca vrei doar atat, Tu de ce simti nevoia sa ma dispretuiesti pentru ca vreau mult mai mult? Da, atat de egoist sunt.

In al treilea rand, acest copil egoist ce zace-n mine nu se gandeste la Ea decat in numele propriilor nevoi. Nu-i pasa decat ca Ea ma face fericit, si nu gandeste vreo clipa daca eu o voi face fericita la randul meu. Va avea oricand un umar de sprijin sau o ureche atenta si va aprecia asta dar cand va astepta sa-i cer acelasi lucru nu se va-ntampla. Pentru ca tot ce ma priveste tin in mine si rar imi vor scapa mai mult decat banalitati, iar tot ce O priveste vreau sa stiu. Si se va mira cat de bun ascultator ii pot fi. Ha! Inc-o masca falsa. De fapt, ma satur repede sa-i ascult povestile tragice si puerile in care i-a fost inselata increderea de oameni dragi, dar le suport cu chip stoic si ingaduitor. E doar mila condescenta. Ia uita-te la mine si intreaba-te daca omul ce-l privesti merita sa-ti fie macar prieten. Judeca! Poate ca ai fi capabila sa-mi deconspiri subtilul sfetnic ce ne pierde si sa-l inchizi intr-o oglinda ca sa-si proiecteze falsitatea asupra-si pana s-ar schimonosi de uraciune. Dar nu, Tu nu privesti atat de adanc. Esti superficiala draga...

Te crezi neprihanita? O oaza de perfectiune si-nocenta? Sau, poate, esti doar mai abila decat mine in mascarea aparentei? Ia zi, Te joci si Tu cu dublul firii Tale si crezi ca ai talentul inzecit, o mostenire stramba de-a urmasei pogorate din Eva lui Adam? Nu voi sti niciodata...dar ce ma sperie mai tare nu e identitatea sufletului tau ci sansa ca acel Eu de care ti-am vorbit sa fie odata crunta realitate!!!

9 comentarii:

  1. Hm... personal, presonal. :)
    Mie imi place.
    Mai mult nu stiu ce sa spun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Richie, iar ai scris ditamai postul. Nu stiu de ce, dar sincer nu pot sa citesc posturile lungi pana la capat. :)) Si nu e vorba de plictiseala....
    Dar cat am reusit sa citesc din ce ai zis tu, I agree!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte "fina" analiza. Daca te vei afla vreodata in postura de a-ti schimba orientarea profesionala, terapeut pentru cupluri, ar fi o alegere. Altfel, teoria egoismului in analiza relatiilor de cuplu e destul de mult sustinuta. Cine stie... dar daca relatia functioneaza, nu stiu cata importanta mai are motivul ce o face sa mearga.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceva schimbari in orizontul cotidian, maestre? Sau pur si simplu rabufniri reprimate de eu interior lezat (in egoismul sau) aparent altruist pentru Ea in timpul unui proces cognitiv dospit in timp?

    Sper ca nu deranjez cu intrebarea, da' vreau sa fiu sigur ca-ti pot masura cum se cuvine cuvintele :)

    Stima mea pentru inca o scriere exemplara, desi subiectul nu pare a fi dintre cele mai fericite... ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nimic de genul. E o treaba ce-am tot bibilit-o de juma de an, poate mai mult, pe vremea cand ma gandeam ce-as putea deveni eu ca sa fiu rau. Ma bucur ca v-o placut.

    RăspundețiȘtergere
  6. Na, pe mine mereu mă atingi cu postările astea.. Vorba Tomatei, mai mult nu ştiu ce să spun :)

    RăspundețiȘtergere
  7. imi place...seama cu discutia avuta intr-o seara...mi se parea mie ca am mai citit unele idei undeva printr-un post...l-am si gasit :P

    RăspundețiȘtergere
  8. :), esti printre putinii oameni,care au puterea sa recunoasca acest egoism...
    fiecare este 'capabil' de egoism, intr-o masura mai mare sau mai mica, dar este...
    postarea, fara cusur si toata lauda...

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?