Deci, daca e sa ma mai mir de ce in weekend e asa pustie blogosfera, apai saptamana asta am un raspuns satisfacator. Lumea e la Plai si se distreaza bine. Sunt putine lucruri in Timisoara pe care sa le incadrezi la categoria "event" ca sa nu mai vorbesc de "festival". Am avut o prima editie de Timishorts, foarte incurajatoare, avem TMBase-ul in curand care e deja emblema in ce priveste muzica electronica din tara, mai avem cate o Serbare a Berii, care e si ea acolo necesara, mai se descarca omu de rand pe muzica semi-expirata. Mai vine cate un Festival de Teatru, Jazz, Opereta la liber sau cu plata, ca sa nu uitam ca exista si ele. Dar apoi vine Plai-ul. Pentru cine merge la Szigetfest, Plai-ul e cam ce inseamna scena World Music la unguri. Adica muzica din toate colturile pamantului, despre care nu stiai ca exista, muzicieni desavarsiti si foarte apreciati la ei acasa sau chiar peste hotare, ca lumea e larga. Si de patru ani incoace ei vin la Timisoara, de fapt Timisoara ii chema sa ne aduca muzica, arta si culturalizare!! Multa culturalizare. Eu m-am dus acum a treia oara la Plai.
Imi place Plai-ul pentru ca are o locatie misto: in aer liber, in cadrul verde al Muzeului Satului, printre gospodarii vechi romanesti, cu scena la 100 de metri de o biserica neagra de lemn, cu un "birtut" care serveste gulas si pui rotit la rotisor, cu bere ieftina si cocktailuri originale ca "Vaselina". E ca un sat al muzicii! Ma bucur ca e intr-un fel "nisat" pe un anume tip de public, din care lipsesc coke-rii si pisi-cile, betivii guralivi si jmecherii cu samanta de scandal. Cred ca sunt opriti la intrare de "security" sau s-or fi ratacit cu SUV-ul prin Padurea Verde in drum spre Plai, altfel nu-mi explic. Apoi, e fain la Plai pentru ca au indemnat lumea sa vina cu bicicletele si au pus la dispozitie multi suporti de legat bitzele. Si pentru ca au pus si transport gratis cu autobuzele din centru pana acolo si inapoi. Sau pentru ca au invitat si blogeri pe langa jurnalisti care pot spune comunitatii online ce si cum a fost. Ieri s-a desfasurat prima zi de Plai si a fost asa:
- l-am prins pe final pe Tomasz Bednarczyk, muzica lui mi-a parut ceva perfect de ascultat intr-o cafenea, chill-out atmosferic bun de savurat intr-un hamac.
- am ascultat-o pe Sainkho Namtchylak cu neincredere la inceput dar apoi am fost cucerit. Are o voce extraordinara si muzica ei m-a surpins foarte placut. E ca un experiment de sunet, un cantec din gat, cu acorduri ciudate, ba creepy ba melodioase, cu incantatii budhiste, samanice, ce vreti voi dar pe ritmuri electronice care imi aminteau de Enigma.
- i-am vazut pe Farfarello cantand muzica instrumentala la vioara, chitara acustica si chitara bass. Manni Neumann, violonistul nebun (prin alura si fervoarea cu care scotea sunet din coardele viorii) a cantat demult demult cu Phoenix. Acum, de ce nu m-am nascut pe vremea lu tata? Deci, fara cuvinte, geniali.
- seara a incheiat-o Esma Redzepova cu muzica tiganeasca "macedoneasca". Atunci s-a pus si lumea pe dansat in fata scenei si a fost veselie chiar daca se simtea tristetea in muzica "tigancii din Skopje". A cantat alaturi de Ansamblul Teodosievski, si cu toata stima, tre sa spun ca anul trecut Fanfara Ciocarlia au fost mai tari. Bine, erau si mai multi.
Imi place Plai-ul pentru ca are o locatie misto: in aer liber, in cadrul verde al Muzeului Satului, printre gospodarii vechi romanesti, cu scena la 100 de metri de o biserica neagra de lemn, cu un "birtut" care serveste gulas si pui rotit la rotisor, cu bere ieftina si cocktailuri originale ca "Vaselina". E ca un sat al muzicii! Ma bucur ca e intr-un fel "nisat" pe un anume tip de public, din care lipsesc coke-rii si pisi-cile, betivii guralivi si jmecherii cu samanta de scandal. Cred ca sunt opriti la intrare de "security" sau s-or fi ratacit cu SUV-ul prin Padurea Verde in drum spre Plai, altfel nu-mi explic. Apoi, e fain la Plai pentru ca au indemnat lumea sa vina cu bicicletele si au pus la dispozitie multi suporti de legat bitzele. Si pentru ca au pus si transport gratis cu autobuzele din centru pana acolo si inapoi. Sau pentru ca au invitat si blogeri pe langa jurnalisti care pot spune comunitatii online ce si cum a fost. Ieri s-a desfasurat prima zi de Plai si a fost asa:
- l-am prins pe final pe Tomasz Bednarczyk, muzica lui mi-a parut ceva perfect de ascultat intr-o cafenea, chill-out atmosferic bun de savurat intr-un hamac.
- am ascultat-o pe Sainkho Namtchylak cu neincredere la inceput dar apoi am fost cucerit. Are o voce extraordinara si muzica ei m-a surpins foarte placut. E ca un experiment de sunet, un cantec din gat, cu acorduri ciudate, ba creepy ba melodioase, cu incantatii budhiste, samanice, ce vreti voi dar pe ritmuri electronice care imi aminteau de Enigma.
Zici tu bine că e ca scena aia de la Sziget. Foarte fain. Lipseşte numai să te lase să stai cu cortu' în muzeu şi să pună şi nişte duşuri şi ăla eşti.
RăspundețiȘtergere