31 august 2009

It's a BlogDay

Blog Day 2009

Abia ce-am aflat ca pe 31 august s-a fixat sarbatoarea internationala Ziua Blogurilor. Ok, in spiritul ideii de cunoastere reciproca si sperand ca va fi declarata drept zi nelucratoare, recomand cititorilor care s-au plictisit de blogroll-ul meu si prietenilor care nu mai stiu nimic de mine niste lucruri mai altfel:
  • in primul rand Groparu pentru ca e un nemernic nascut din spermatozoizi campioni care scrie asa cum vorbeste.
  • apoi Marele Ecran, pentru ca de cand Luci e in concediu paternal ne-au scazut cetitorii. Da eu ma zbat sa-i readuc in sala de cinema.
  • apoi Arashi pentru ca uite-asa! Plus ca uneori scrie chestii pe care nu le inteleg ceea ce mi se intampla rar ca eu mi-s ager de minte.
  • si pentru ca am gasit Sufletul Pierdut il dau mai departe pana la urmatoarea pierdere. Recomand a fi citit oleaca nu pasat imediat ca e ceva poveste reala pe-acolo. Quasi-reala.
  • si in incheiere, Art or Porn pentru ca e mai mult arta decat porn si eu sprijin culturalizarea romanilor pe toate caile.
Pofta la citit si cat mai putine indigestii.

Amintiri in concurs. Castiga UBIK.


Concursul Nemira mi-a prilejuit o imbarcare spre taramul amintirilor din copilarie, perioada mea de inceput intr-ale cititului. M-a indemnat sa arunc astfel o privire asupra bibliotecii mele in cautarea unui exemplar de carte deosebita care chiar sa-mi descatuseze izvorul amintirilor. Am dat astfel peste UBIK, publicata in Romania in 1994, una din cartile cu adevarat halucinante pe care le-a scris Phil Dick si care in copilaria/adolescenta mea nu putea veni decat de la Nemira. Cu riscul de a fi considerat pr-is sau "reclamagiu" eu acum 16 ani recunosc ca habar n-avea de alta editura decat Nemira. Pentru ca ei imi ofereau cartile SF, carti pe care le devoram in regim de urgenta. E drept ca apetitul asta pentru cuvantul scris zacea de mult in mine, probabil de cand am scris primul bastonas, dar trebuie sa le multumesc parintilor mei pentru cultivarea lui. Poate va vine greu sa credeti dar am primit intr-o duminica dupa revolutie un sac de carti cadou, desigur vechi, de la anticariat sau vanzatori ambulanti, nu mai stiu, insa era un sac plin de literatura. Asa se cumpara pe-atunci cuvantul scris cand nimeni n-avea blog sa se exprime. Cu sacul. Imbogatit cu asemenea daruri e usor de inchipuit ca mi-am dorit intodeauna o carte buna, iar firea mea inclinata spre tehnica si fantastic m-a sensibilizat spre latura SF a literaturii. Asa am ajuns sa cumpar multe din titlurile Nemirei. In cazul UBIK-ului insa situatia a fost mai diferita. Cartea asta cu coperta lucioasa si titlu in relief a fost prima dintr-un teanc de carti primite cadou de Craciun de la mama mea. V-o inchipuiti pe maica-mia mergand prin librarii si alegand carti SF pentru fiul ei licean? Si carti pe care sa nu le aibe? Nici eu nu stiu cum a facut, dar mi-a imbogatit biblioteca cu inca cinci sau sase carti, din care nu-mi mai amintesc insa decat prima - UBIK. Era atat de nerabdatoare ca mi le-a aratat cu cateva zile inainte de Craciun, erau acunse sub fotoliu, iar eu nici n-am stat pe ganduri si am pus mana pe prima din ele ca s-o citesc. UBIK e o carte geniala si chiar daca am mai citit carti de-a lui Dick n-am gasit inca una care s-o compare macar la emotia revelatoare din final. E drept ca varsta usor impresionabila din momentul la care am facut cunostinta cu dictonul "Eu sunt viu, iar voi sunteti morti" a jucat un rol important, dar nici faptul ca e considerata de revista Time unul din cele mai importante romane in limba engleza scrise dupa 1923 (wiki) nu trebuie trecut cu vederea. Iar ani mai tarziu, cand am dat peste filmele - Abre los ojos si Vanilla Sky - cu idei oarecum asemanatoare, am resimtit aceasi curiozitate copilareasca de a o (re)citi. Cu ochi mai deschisi de data asta, gata sa perceapa si alte unghiuri atunci trecute cu vederea. Timp nu am gasit inca pentru asta, dar senzatia ramane.

Daca sunteti curiosi de concurs, aveti detaliile aici.

Poemul noii ordini a fiintei

* data viitoare cand o sa mai imi vina cheful sa scriu versuri o sa ma retrag intr-un colt pana imi trece sau o sa citesc una de Iulian Tanase:

Ea imi pune intreaga fiinta intr-o dezordine exemplara

Sangele mi-l spala cu sangele ei si ochii cu privirea
ea imi netezeste pielea cu palmele ei de fier incins
bratele mi le aseaza unul langa celalalt intr-un sertar incuiat pe dinauntru
ea imi impacheteaza gura in celofanul de carne al gurii ei stralucitoare
imi ia amprentele si le lipeste pe linia orizontului complice
ea in fiecare zi imi numara firele de aur din barba si le trece intr-un caiet
din genele mele aspre ea imi face camasi de noapte
din venele mele insetate de sange imi impleteste ciorapi de somnambul
ea imi tine respiratia intr-un loc secret numai de ea stiut
ea imi pastreaza amintirile in vasele de lut ale memoriei ei
ea si numai ea imi spala inima in mai multe ape
si apoi si-o prinde in piept

Cu vene de matase si ace ascutite ea imi coase inima
la pieptul rochiei ereditare


Iulian Tanase - Poemul noii ordini a fiintei, ADORA

mersi Cris

30 august 2009

Verbul caracteristic


Cati dintre voi isi cunosc verbul caracteristic personalitatii sale? Sau verbele, in caz ca unii aveti personalitati multiple :). In rarele mele contacte cu astrologia de pe ultima pagina am fost frapat de o chestie aparent insignifianta: Varsatorului i se atribuia intr-un loc verbul caracteristic "a şti" iar in alt loc "a cunoaşte". Ce-i drept, ele sunt intr-o mare masura sinonime, dar nu le-as considera absolut identice, mai ales daca vorbesc de o caracteristica generala a unei intregi zodii. E posibil sa ma insel, nu sunt specialist si nici nu ma pretind vreun cercetator al tainelor astrologice, dar dupa cum v-ati dat seama, uneori imi intra o chestie in cap si nu-mi da pace. In mintea mea "nespecialista" exista o anume diferenta, sa-i zic temporala, intre cele doua verbe, anume ca stiinta vine dupa cunoastere; mai exact dupa ce cunosc ceva, pot fi considerat ca stiu acel ceva! Iar inca o diferenta, minora ce-i drept, ar tine de finalitatea actului: cunoasterea ma duce cu gandul la pofta de a vrea mai mult, la cercetare, pe cand faptul ca stiu e finit, adica am aflat, deci stiu, nu mai cercetez. A treia delimitare o fac cand ma gandesc la modul de folosire: "a cunoaste" e mai elitist, pe cand "a sti" parca tine de vulg (de aia e si mai scurt pesemne). Deci eu, fiind Varsator, consider ca "a cunoaste" este ceva mai potrivit pentru a ma caracteriza decat "a sti". Chiar DEX-ul da niste definitii care-mi sustin clauza:

A CUNOÁȘTE, cunósc, vb. III. 1. Tranz. A lua cunoştință de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul... Din latina, conoscere.

A ȘTI
ştiu 1. tranz. 1) A poseda în memorie pe baza experienței sau a studiului... Din latina, scire.

O micuta diferenta, cum ziceam. Dar n-am terminat. Dupa cum se zvoneste, Varsatorul, adica eu, ar umbla cu un picior in real si cu altu-n metafizic! Ca cele doua valuri... Asa ca de ce nu mi s-ar potrivi mie ambele verbe, avand deci nu unul ci doua verbe caracteristice. Ca sa fiu mai special :).

Si cred ca mai e loc si de un al treilea, "a asculta", o caracteristica care mi-am remarcat-o mai ales in relatia cu fetele. Ele vorbesc si eu le ascult. Bineinteles ca nu tin minte tot ce spun ele, ca oameni suntem, dar sunt selectiv si retin esentialul. Si uite asa gasim un alt verb caracteristic: "a analiza". Daca ati citit pana aici nu cred ca aveti de ce sa ma contraziceti cu privire la analiza. Gemenii sunt cica caracterizati de verbul "a simti". Ei bine la acest capitol sunt la fel de geaman ca ei si de plin de dorinta ca un Sagetator marcat de verbul "a dori" ori mai increzator decat un Peste pe care scrie "a crede". Si nu e Taur mai constient de propria existenta decat mine cand meditez la rostul meu in lume: a scrie inseamna "a exista". Probabil am o personalitate prea dezvoltata :)).

photo source

Paintball blogeristic

Cosmin si Cristi sunt doi baieti din Jimbolia ce si-au pus in cap o sarcina aproape imposibila: sa conteste suprematia youtube-ului in materie de continut video muzical si sa devina un fel de arhiva atotcuprinzatoare in ce priveste cluburile din lume. Situl lor - youclubvideo.com - a strans deja cateva zeci de mii de clipuri de prin cluburile lumii si au de gand sa creasca. Pentru asta insa si-au dorit sa mai cunoasca oameni din online si sa le ceara parerea legata de ideea lor de afacere. Si au inceput cu bloggerii timisoreni pe care i-au contactat prin amicul lor j.mihai si i-a invitat la o partida de impuscaturi cu vopsea urmata de un picnic cu mici si bere. Traditional desigur. Nici nu le-a fost greu deloc intrucat Cosmin s-a indeletinicit cu sportul asta inainte de a intra in online deci mai pastra pustile si echipamentele. Iar noua nu tre' sa ne zici de doua ori...

Ne-am adunat deci sambata o mana de oameni cu blog (j.mihai, Dan Dece, Tomata cu Cezar(Iubi), Nebuloasa (Dna Pisi), Raul, Ionesta, Anda, Ovi Sirb, Cata Raka, Rob si binenteles eu, adica Richie) si ne-am deplasat la un pic dupa amiaza pana la marginea Jimboliei, intr-o hala parasita a unei foste fabrici de canepa (sic!), ca sa-mpuscam cureaua lata! gen. Mai intai ne-am conversat o vreme cu baietii, care, deschisi si entuziasmati, ne-au explicat proiectul lor (ce creste binisor de aproape jumatate de an) iar eu am fost incantat ca situ tinteste la nivel global si a strans deja o comunitate. Plus ca e deschis oricarui gen muzical afara de manele si populara. Evident ca noi discutiile astea le-am sorbit intr-o clipita cautand din ochi pustile de paintball :). Care au venit si ele imediat si dupa un mic antrenament (adica tras la perete) ne-am pus sa facem echipele. Pentru a nu fi suspiciuni de nepotism am oferit celor 3 fete sansa (imposibil de refuzat) de a-si alege fiecare cate trei barbati!

Eu am nimerit in echipa cu Tomata , Cezar si DeCe dar pe parcurs am mai schimbat. Dupa doua partide au aparut si primii raniti: Cezar a cazut intr-un sant si s-a julit la mana - deci sange adevarat, nu vopsea - necesitand ingrijiri medicale din partea Andei (viitoare dra. medic-bloger), eu m-am ales cu o impuscatura dintr-un metru in picior, care a durut ca naiba, si mi-a provocat o rana de razboi pe sub doua perechi de pantaloni (stati sa vedeti pozele), Raka are si el una asemanatoare in picior si doua in burta. Rob a primit cateva in cap dar noroc cu casca de protectie. Care casca nu l-a ajutat pe Dan cand a luat una in gura, razbunare de la Raka, fiind astfel primul care a gustat niste fake blood. Meciurile s-au purtat initial fara strategie, cu stat la cutie si descarcat incarcatorul, apoi cu o oarecare strategie de tip invaluire si tarat prin urzici - proasta idee - apoi pe final cu neste tehnica avansata de razboi, adica urcat la etaj si puscat blogerii neatenti, pitit prin gropi, tras de pe acoperis, flancari etc. Ranitii au continuat sa curga, Raul si-a primit o "tresa" rosie pe umar, Anda una la fund si doua dupa cap (pentru astea imi cer din nou scuze ca nu te-am recunoscut dupa zid si sper ca nu ti-am ucis prea multi neuroni acum cand ai cea mai mare nevoie de ei :)). Cel mai sifonat cred ca a iesit Mihai saracu' intrucat in ultimul meci a picat intr-un sant rupandu-si hainele si alegandu-se cu rani de aratat la fete. Shit happens.

Deci a durut, a lasat urme, dar overall senzatia e bestiala. Trecem peste faptul ca eram imbracati cu doua randuri de haine si masca pe figura la 40 de grade, abia respiram si adrenalina pompa din greu ca sa alunge claustrofobia. Placerea cu care iti goleai incarcatorul dupa unu aflat la treizeci de metri e addictive. Very addictive! Ranile ni le-am spalat cu niste bere si sucuri la masa festiva pregatita de domnu' bucatar caruia nu i-am retinut numele din pacate. Si uite asa am petrecut o sambata misto. Le multumesc baietilor astia intreprinzatori, ma bucur ca i-am cunoscut si sper sa le mearga bine situ, pe care am inteles ca urmeaza sa-l lanseze oficial in curand cu un party intr-un club din Timisoara. In alta ordine de idei, acum cel putin cunoastem un loc misto de jucat paintball.

Later Edit: pictures courtesy of Iubi & Tomata Inc.

28 august 2009

Roata Timpului volumul 4. A aparut.

Si imi apartine de azi. Nici ca se putea mai potrivit momentul :). Asa m-am bucurat, ca un copil mic, in Carturesti cand am vazut-o cum statea ea peste celelalte trei volume. Imediat am smuls-o si m-am dus la casa. 43 de Ron face dar are 1150 de pagini de pure fantasy!! The New York Times zice ca "cu Roata Timpului, Robert Jordan aduce la apogeu opera lui Tolkien". I tend to agree... Si am citit doar trei volume ... din 12! Mai un pic, nu? Bine, primele insumeaza vreo 3000 de pagini (cam de doua ori cat Stapanul Inelelor) si daca se va face un film... doamne ce vis... nu stiu ce-o sa fac... probabil o sa fug gol pe strada.

Enjoy the Silence


How can one find flaws in silence?
She is gold, almost divine,
Angels flap their wings in silence;
In heavens they make no sound.

Silence is when someone died
and his soul rose up above;
or when you stood one moment,
just to listen words of love.

Silence means more noise reduction
or some city kept in still,
People walking in slow-motion
or a winter freezing chill.

I enjoy my times of silence,
Mostly when I sit and think.
Doesn't mean I'm mad or somethin' -
Probably I'm just at peace.



* sorry for my rusty english guys...

27 august 2009

Inc-o revolutie sexuala


Ii admir pe cei care poseda acea insuportabila usuratate a fiintei care le permite sa cocheteze cu creatiile "avant-garde" ale societatii moderne cum sunt fuck body, fuck-buddies sau prieten cu beneficii. Ei sunt adaptatii vremurilor. Ii admir si ii compatimesc deopotriva pentru ca, in definitiv, sunt la fel de abandonati sentimental ca si mine, doar ca au o perna-n plus pe care sa-si odihneasca trupul dezertat. Eu unul sunt de moda veche, depasit, agatat de concepte invechite ca monogamie, fidelitate sau iubire. Si sunt idealist, spre nefericirea mea. Astea fiind spuse nu ma vad in situatia de a intra in jocul de-a futaiul accepand de la inceput ca asta-i tot ce voi da si voi primi. Well, asta ar fi chiar o prima minciuna din partea mea, pentru ca, chiar daca as accepta, cu siguranta as gandi/spera/astepta altceva. Asa ca, descarcarea nervoasa de peste saptamana intr-un fuck-body nu ma prinde deloc. Gasesc mai multa onestitate intr-o laba!! Sau la curve daca tot e s-o dam pe-a dreapta... Daca mi se scoala mie sa folosesc sau sa fiu folosit oleaca pai mi se pare chiar normal si de bun simt sa platesc pentru asta intrucat oricine ar face-o de gratis mi-ar starni suspiciune. Cu alte cuvinte, nu agreez contractele verbale de prestat servicii la orizontala. Evident, situatia one-night-stand se auto-exclude din start, ea presupunand mai putina vorba si mai mult anonimat pe ideea "mergem la mine pe aripile vinului"... si apoi iti chemi taxi.

Sunt deasemenea confuz la ce-ar presupune "prietenia cu beneficii". Cum incepe totul? Mai intai suntem prieteni si apoi incepem sa adaugam beneficii pana la orgazm?? In cazul asta, la cati prieteni am, ar trebui sa imi citesc mai atent mailurile... Sau am fost cuplati odata insa treptat am renuntat la tag-ul "in a relationship" dar, intrucat unele obiceiuri dispar mai greu, am pastrat niste beneficii...de natura sexuala. Dar na, suntem prieteni, adica io te sun de ziua ta, tu de ziua mea, si uneori iti car dulapul cand te muti. Cat de modernist. Dar hei, ce stiu eu, nu vedeti ca stau pe loc si refuz sa evoluez? Adica imi sparge una clepsidra si-mi ia mai mult timp sa-mi adun firele de nisip decat a durat intreaga sarada. Probabil mi-am pus doar un pic mai multa speranta in noi decat trebuia. Se intampla. Zicea bine cine zicea "nu-ti pune speranta in oameni ca te vor dezamagi cu prima ocazie"! Apai, daca nici in aproapele cel mai apropiat sa nu poti sa-ti pui sperante ce fras' de viata mai e si asta numai cu suspiciune si neincredere. Prefer sa ma dau cu capul de pereti intrand sau iesind din relatii reale decat sa ma arunc in simulacrul sforaitor numit "relatie deschisa" in care amandoi tinem butonul de off prin apropiere. Dar totusi ii admir pe cei care conduc revolutia sexuala in mileniul trei. Sunt, probabil, aceiasi care ne-au adus amateur porn-ul si carora le vom multumi peste ani pentru ofertele fuck-a-buddie de la bordelul personal. Vive la revolucion!

Ps: chestia asta zace de mult in capul meu, nu e rodul unei combustii spontane de neuroni ofticati!

26 august 2009

Wallpaper de ocazie


* pana azi obisnuiam sa ma-nfior la vederea lui; acum stau si ma intreb daca o fi suferit o deceptie...:)

25 august 2009

Tigara de dupa


Asta e singura tigara cu care sunt de acord. Dap, cu riscul de a ma prabusi de pe piedestalul de chistoace de tigara stinse pe care atitudinea mea anti-tabac m-a urcat, eu, tipu care nu pune tigara in gura si isi "mustra" prietenii care fumeaza, se declara sustinator al fumatului de dupa ... amor. Mai mult, cred ca acela e singurul caz in care m-as duce dupa tigari. Glumesc... tin un pachet pregatit pentru cazuri speciale! Dar deviez de la subiect. Important e ca nu sunt obtuz in aceasta privinta si, chiar daca consider fumatul ca sa mai treaca vremea similar cu mancatul semintelor spre aceeasi finalitate (adica o activitate aproape inconstienta), momentul "tigarii de dupa" imi pare la fel de intim cu activitatea care il precede.
Scenariu: doua trupuri goale, transpirate, intinse pe cearsafurile mototolite, abia potolindu-si bataile frenetice de inimi. Intr-un final ea se ridica cu miscari lente, se intinde spre noptiera si scoate o tigara din pachet, nestiind ca ochii mei o urmaresc atent printre pleoapele intredeschise. Trage draperiile, deschide usa la terasa si iese pe balcon in noapte. O mica flacara si un capat rosu de tigara aprinsa. Inspira cu aviditate fumul aromat si zambeste distrata la stele. O semiluna isi depune razele pe fruntea ei alba si senina. Isi duce ritualul serii la final. Atunci eu ma ridic incetisor din pat, ma apropii tiptil din spatele ei, si, tinandu-mi respiratia, ii fac vant peste balustrada o cuprind in brate depunand un firav sarut dupa ureche. Tigara de dupa e intoarcerea la inocenta dupa caderea in vartejul pasiunilor carnale.
Acum sa nu se inteleaga ca sunt atat de fascinat incat in clipa urmatoare voi cere un foc. Tigara de dupa are sens doar pentru fumatori, noi restul ne multumim sa contemplam actul. Intimitatea aceea ne e complet straina. Si tocmai pentru a-i pastra semnificatia senzoriala unica e bine sa fie limitata la o singura tigara. Mai multe ar vulgariza momentul. Sa le pastram pe mai tarziu, daca intelegeti ce vreau sa zic...

Bula misoginului (10)

"Femeia e ca si umbra ta: alergi dupa ea, se departeaza de tine; te departezi de ea, fuge dupa tine. ... Femeile stau cu un picior in iad si cu celalalt in paradis, dar in paradisul pierdut."

Alfred de Musset

21 august 2009

Plimbare prin Budapesta

Nu poti ajunge la SzigetFest fara sa dai o raita prin capitala Ungariei si, chiar daca Budapesta e un popas firesc in drumul romanului catre Europa, spre rusinea mea, abia zilele trecute am vazut-o prima oara cu adevarat. Adica am batut-o la pas. In doua zile am parasit si noi insula cu concerte si ne-am aruncat privirea asupra stradutelor si bulevardelor, am patruns in cafenele si cladiri monumentale si am lejerit in parcuri. E un oras superb, urias dar fara sa te apese in vreun fel aglomeratia. Nu stiu de ce, dar mi-a parut mai "aerisit" decat Praga. Poate si vremea mohorata a tinut turistii la distanta, ori poate nu e chiar atat de invadat ca si capitala Cehiei.

Noi ne-am invartit in jurul Parlamentului ala regesc cand pe-un mal cand pe celalalt mal al Dunarii sa vedem daca se munceste, si sincer parea cam parasit. Vacanta parlamentara? Apoi am patruns in biserica Sf Stefan, dar vremea fiind mohorata nu ne-am mai urcat in turn pentru priveliste. Am inconjurat Opera si apoi am constatat ca Academia Maghiara de Stiinte arata aproape identic cu Filarmonica din Praga, aceleasi cladiri monumentale in stil neo-renascentist care te fac sa te simti marunt. Am urcat si pana la Bastionul Pescarilor care era plin de turisti iar Biserica Sf Matei era in restaurare. Ne-am odihnit in curtea Castelului Buda si am tras cu ochiu la o nunta de chinezi apoi ne-am ratacit prin niste alei mai dosnice si in fine am zacut pe iarba la umbra unui pom. Am gasit si o cafenea micuta - Cafe Kafka - unde ne-am adapostit de ploaie intr-una din zile dupa care am "investigat" si Fashion Street-ul dar fara sa cadem prada ispitei din magazine. A fost o vizita rapida cu rol de teasing pentru o viitoare excursie mai "organizata" un pic. Cred ca o sa ma intorc curand... Daca asteptati poze, v-am pus vreo 200 :))!


Concert de vioara

Continuam seria culturalizarii prin muzica anuntand bucurestenii ca vor avea ocazia sa asculte ceva de calitate si sa influenteze viitorul unei fete talentate.

Cristina Beteringhe este studenta la una dintre cele mai bune scoli de muzica din Olanda - Prince Klaus Conservatory din Groningen. Indragostita de vioara de la varsta la care nu incepuse inca sa scrie liniute si bastonase, a sustinut primul ei recital la 11 ani. Acum, la 24 de ani palmaresul sau este unul pe masura talentului.


Dar oricate premii ar castiga ea, cursurile se platesc, iar pentru a-si usura cheltuielile cu taxele de scolarizare organizeaza un concert de vioara pe 2 septembrie, unde va fi acompaniata de inca 3 tineri talentati. Acum, daca ar fi mai aproape de noi, gen Timisoara, eu m-as duce s-o vad mai mult de curiozitate si nu de mila crestineasca. Ca doar nu-mi canta in fiecare zi o solista ce-a mangaiat auzul Altetei Imperiale Printesa Ann a Scotiei. Si daca esti dispus sa dai bani pentru doua ore de fotbal infect pe un stadion, normal e sa-ti permiti si un "recital" mai de calitate. Detalii mai multe si cum va luati bilete gasiti pe http://violinconcert.blogspot.com/.

Lasa-te sau lasa-ne

Facem o petitie in care sa-i cerem lu Tudor Chirila sa se lase de muzica? Sau macar sa nu mai para ca le compune unor pusti de 12 ani. Mi-e jena mie futui cand aud din radio:

E plin de fete, ooooh,
Cu "fake"-uri de la Louis Vuitton!
E plin de fete, ooooh,
Colagen şi silicon!
E plin de fete, ooooh,
Cu sufletul vândut la mall!
E plin de fete, ooooh,
Cu bancomat în dormitor!
Poftim? Asta se vrea cumva un pamflet ca nu inteleg? Chiar se simtea nevoia unei aprofundari a subiectului cocalari si pitipoance? Avem situri de profil, campanii radio-tv, presa etc, toata lumea normala a inteles ideea, oricum nu se schimba nimic ca romanu e capos din fire asa ca nu pricep. Pana de inspiratie? Chiar as vrea ca Tudor sa nu mai cante la bascalie, sincer va zic. Numai sa ascultati Tata taie porcu : e total lipsita de profunzime. Ce naiba, ai crescut o generatie de tineri cu povesti de armata, studentie si iubire, geniale dealtfel, si acum vii cu povesti cu delfini si D-zeu care nu se uita la stiri. Cu riscul de a-mi sui ultimii fani in cap o zic ca sa fie zisa si sa se stie ca nu o gandesc doar eu: ne lasi?

20 august 2009

Sziget 2009 in imagini

Am revenit cu niste poze pentru voi. A durat ceva pana le-am micsorat la o dimensiune acceptabila pentru banda de net si pana am reusit sa le urc undeva. Am ales flickr-ul si acum regret dar mi-e groza s-o iau de la capat cu picassa. Deci poze de la Sziget Fest 09.

Sziget, oi, oi, oi


Uite-asa strigam noi pe insula Obudai cand pe mainstage isi dadeau recitalul britanicii de la Pendulum, cea mai in forta prestatie de la tot SzigetFest-ul. Si tot asa o sa manam gasca de romanasi de la anu care se va angaja intr-o asemenea expeditie de culturalizare prin muzica. Pentru ca am decis, la o analiza cu bere si alte cele, ca suntem in minoritate si ca ar fi bine sa mai aducem ceva lume pe-acolo. Ca doar sa fim seriosi, din 390 000 de vizitatori (nou record) care au trecut pe-acolo, cati or fi fost romani? Cateva sute? Nu-i destul. Deci la anu ne organizam, fiti atenti ce zic, facem acolo Romanian Village :)). Pana atunci insa sa va zic cum o fost editia de anu asta.

M-am dus pentru prima oara la Sziget incercand sa raman consecvent hotararii mele de la inceput de an ca in 2009 concediile mele sa se petreaca pe la concerte. Asa ca m-am tot dus ba la Cluj, ba la B'estFest si acum tocmai la Sziget. M-am codit eu o vreme gandind sa stau doar vreo 2-3 zile ca e scump etc, dar cu "dracii" astia de preceni si blogeri n-am avut pace si mi-am dat frau liber o saptamana. Am plecat din Timisoara cu doi preteni Emi si Adina (fotografii de serviciu) ca sa ma intalnesc acolo cu echipa Sirb + Rob + Alex Blogu, apoi cu niste fete (Cristina, Clara, Ana, Patricia) cu Hubba din Bucuresti si Creatrix din Cluj si in ultima zi cu Horia al nostru de la Timisoara. Toti oameni faini cu care am petrecut, atunci cand nu ascultam concertele desigur. Care concerte au fost multe de tot si va zic imediat si de ele.

Pana atunci insa ce m-a impresionat. Organizarea frate. Cand astepti atatea sute de mii de oameni pe o insula de 100 de hectare apai e nevoie de ceva efort. Cam 10 mil de euroi de efort. Da s-a vazut. Deci am mers cu trenu, m-am dat jos in gara am coborat la metrou si am zis SzigetFest. Pac pac, transfer ticket cu 2 calatorii (metrou + HEV) - 5 statii cu unu, dat jos, urc la suprafata, uite HEV-ul, inca 5 statii si apoi urmeaza multimea. Easy ca popicu. La intrare imi zice un tanar ca e problema cu biletul, nu-l poate scana, si imi sta inima in loc o secunda. Suspectez ca e din cauza ca l-am luat numa cu o zi inainte iar el ma indruma spre ticket problems unde o dom'soara draguta baga niste coduri la ea in pc si-mi da bratara mult-visata. That's it? Asa simplu? Fara "sa ma jur pe mama mea ca ieri l-am cumparat de la Diverta si nu e fals deloc!!" No, anyway, suntem inauntru, trecem perchezitia cu brio ca mi-am lasat brisca si steagu acasa si ne ducem la prima harta sa vedem unde e HVG Cafe-ul (punctul nostru de rendezvous). Imediat o draguta sare pe noi sa ne ajute si ne expliciteaza ea cum sa facem pe harta aia mare. Simplu, iar harti dinalea erau multe, ca insula e mare de tot, 100 de hectare, v-am zis? Si nu e camp gol prieteni, e "populata" cu corturi mici si mari, scene mici si mari, locuri de mancare si bautura cat incape, plus posibilitati nenumarate de distractie.

Ce-am vazut eu acolo in afara de nshpe scene pe care se intamplau tot felul de concerte? Pai era si teatru (sic!) si ceva ce se chema Ability Park unde iti incercai indemanarea in diverse angrenaje si jocuri plus o chestie - Agora - loc de intalnire cu chestii de artizanat. Apoi era tiroliana (65 ron) bungeejumping (30 euro) si balansoarul ala imens unde urcam vreo 30 de oameni ca sa ne dam huta pana ne venea rau (asta era gratis :) ) apoi locuri de karaoke, cortul de ambiental unde zaceam pe covoare si perne si beam chai (lapte fiert cu mirodenii), strada cu buticuri si suveniruri, African-Latino Village de unde se cumpara tigari, gen, barul Chuck Norris etc. Erau si locuri unde se predau lectii de maghiara, era un cort pentru DrugAddicts, unul de consiliere psihologica, unul pentru donat sange(!) in ideea ca nu beai sau te drogai inainte, chiar si un cort Amnesty International. Nenumarate restaurante cu tot felul de soiuri de mancaruri si un imens ceaun, cel mai mare pe care l-am vazut io vreodata!! Jur! Am poza!

Sa revin la organizare ca asta m-a dat pe spate. Foarte, foarte multi voluntari misunau non stop strangand mizeria dupa noi, apoi astia de la securitate erau prezenti peste tot si eu unul n-am vazut un act violent acolo, adica, sincer, un deget nu punea pe tine chit ca tu erai mort de beat si te catarai pe ecranul tv de langa scena ori pe stalpii de sustinere. Te chemau frumos jos si asteptau sa cobori. Facilitatile sanitare erau cam insuficiente, la dusuri erau in timpul zilei niste cozi imense. Eu unu ma spalam fie noaptea fie dimineata devreme, ca atunci erau goale. De dormit, am dormit in cort, la umbra unor pomi (doamne ajuta ca insula e impadurita) insa in proximitatea cortului de Afterhours aka Mokka Cuka care ii da cu drum&bass zi si noapte! Prima noapte a fost cam horror ca eram si rupti de pe drum si de stat in picioare la 5 concerte si cand ne-am intins in cort am bagat dopuri in urechi. Degeaba, vibra pamantul sub noi. Cateva ore am atipit doar. Apoi m-am obisnuit cu ritmul insulei care nu doarme deloc si picam ca secerati putin dupa miezu noptii pentru a reveni la viata dimineata devreme cu aceeasi muzica in cap. E ca la un chef de-ala nebun ce tine 5 zile si 5 nopti. Un vacarm ingrozitor cu care te obisnuiesti insa si nu-l mai observi.

Ce lume am vazut acolo? Pai cea mai pestrita pe care ti-o poti imagina de la ciudati cu pierce-uri peste tot si plini tatuaje la oameni costumati in curcubeu, de la pustoaice cu posete si haine scoase din dulap pana la pokemon-ite cu par roz si ciorapi de plasa. Sunt si oameni normali sunt sigur dar nu-i prea distingi din cauza multimii de specimene care cauta sa iasa in evidenta. Cei mai distrusi is francezii, astia parca-s boschetarii din Gara de Nord. Iar italienii cei mai galagiosi ca de obicei. Englezii par de treaba, ei oricum is pe filmu lor. O tipa olandeza m-a abordat sa-i scriu ceva intr-un caiet, gen message for the world, ceea ce mi s-a parut misto pana cand m-a intrebat unde e Romania, asa ca i-am scris sa vina la B'est Fest. Ca sa vedeti o tipologie de oameni prezenta acolo va povestesc o faza. La "locul nostru" - HVG - un tip mort de beat se clatina pe un cauciuc in cautarea spatarului (alt cauciuc) pe care nu-l prea nimerea. Asta e tripatul. Langa mine erau doi tipi care il priveau si radeau si care la un moment dat i-au furat "spataru" ca sa pice tripatul. Astia-s cocalarii. Eu eram pasivul observator care nu zicea nimic. Apoi insa din capatul celalalt a aparut samariteanu, adica un tip care i-a adus tripatului cauciucul lui si i la pus spatar batandu-le obrazul cocalarilor. No comment!

Acum sa va zic si de concerte ceva, desi a spus Ovi cam tot ce era de zis in privinta asta. Da eu va dau si poze ;).


IAMX - asta a fost primul concert vazut si prima surpriza de proportii intrucat aratau si sunau bestial. Niste electronic pop cu sintetizatoare si costumati misto.

Nouvelle Vague - le ascultam pe fete de ceva vreme acasa, au un stil foarte original de a face cover-uri dupa toate piesele faimoase (Guns of Brixton, Love will tear us apart, Just can't get enough, Too drunk to fuck) si m-a uns la suflet sa le vad in toata splendoarea pe scena.

Ska-P - cu astia o inceput nebunia. S-a aduna un puhoi de lume, au aparut steagurile si papusile de plastic, parca toata lumea stia versurile lor desi cantau in spaniola. Eu nu stiam decat legalization din piesa Cannabis ca aia e hit la Vama Veche. Pe scena au fost spectacol! Recuzita, instrumente diverse multa energie desi par niste rockeri burtosi de peste 40 de ani. Muzica rebele, atitudine revolutionara, anti imperialista, chestii cu america, la final solistu s-a dezbracat in chiloti. O fo fain ce mai.

Snow Patrol - primul mare nume pentru mine si unul din motivele pentru care m-am dus la Sziget. Show-ul lor s-a concetrat mai mult pe muzica si jocuri de lumini, putina conbersatie cu publicul insa piesele sunau divin. Singura dezamagire a fost ca nu mi-au dat Set The Fire... insa am avut Chasing Cars, Run etc... si mare parte din albumul nou.

Lily Allen - nu inteleg de ce a cantat dupa Snow Patrol incheiand seara pe main stage pentru ca la valoare nu le ajunge nici la genunchi irlandezilor da in fine. Am asteptat cu interes piesa Fuck You.

Miss Platinum - inca o surpriza faina, nu ma asteptam sa-mi placa dar tanti supraponderala canta bine imbinand muzica hip-hop cu balkan sound intr-o nota ironica la adresa divelor R&B. Muzica ei prinde bine la grasute, zic io, cu versuri gen Give me food if you love me...

The Ting Tings - astia mi-or placut mult ca-s faini de tot si ... aham.. am o chestie pentru tipa aia Katie... sa-i zicem ... o sensibilitate. Mai ales cand zice That's Not My Name.

Die Toten Hosen - mnu, nu e genul meu, nu pricep ce zic, l-am lasat pe Emi sa-si faca de cap si m-am carat la cumparaturi. Am inteles ca or facut spectacol.

Bloc Party - si la astia am stat mai retras, undeva in spate, nu prea le stiam piesele dar sunau bine.

Fatboy Slim - ei la asta am fost eu parasit si m-am distrat singur pana la un punct. Show-ul insa a fost foarte fain, lumini, chestii, multa lume ca doar era Fatboy Slim ce dracu. Regret doar ca n-am mers mai in fata dar sincer nu prea puteai ajunge. Am plecat cu vreo melodie inainte de final ca ma pisam pe mine.

Tricky - am fost sa-l vedem si pe baiatu asta despre care auzisem numa de bine dar mi-a parut oarecum ciudat si cam dornic sa epateze. Trantea microfoane, canta la doua deodata, cadea in genunchi in pozitie de rugaciune, era tripat rau zic io. La un moment dat a chemat o turma de oameni pe scena, vreo 20, si toti l-au inconjurat ca-ntr-un clip de negri. Pacat, ca muzica suna binisor.

Armin van Buuren - se putea sa nu mergem sa-l vedem pe faimosul DJ? Pe la 1 ne-am inghesuit si noi in cortul de trance alaturi de alte zeci de mii de oameni (oare or incaput atatia) si ne-am dat seama ce greseala am facut cand am vazut ce de lume e acolo. Si nici nu incepuse Armin. Era Lange inca la platane care profitand de publicul venit pt Armin isi mai lungise djset-ul un pic. Deci in mod evident trance-ul e muzica care le permite barbatilor epilati si dezbracati sa se miste ca niste muieri. Am conchis ca mie imi place mai degraba s-o ascult in conditii mai normale decat la 50 de grade si intr-o stransoare de trupuri masculine ude si m-am carat la cort.

JET - pai cu ei am inceput ziua 3 si in afara de Are U Gonna Be My Girl nu stiam mare lucru. Am stat doar jumate de concert si m-am dus la bere. Era si cald ca naiba.

AB4 - singurii romani de la Sziget, i-am preferat in locul Primal Scream si i-am ascultat o vreme cantand in engleza dar nu pana la final.

Pendulum - si da am ajuns la favoritii serii, baietii descoperiti de mine la TMBase 2007 care m-au surprins acum venind cu un band intreg - chitari, tobe, clape, nu doar platane, ca sa-mi dea electronic rock si DnB. Dezlantuiala maxima, puhoi de lume, sunet puternic, MC Verse in mare forma, am dansat in praf ca nebunii, zburau pahare de bere in multime, era demential. Putin dezamagit ca n-au bagat remixul Voodoo People mai ales ca urmau dupa ei Prodigy. Totusi au dat niste acorduri starnind un vacarm urias. O mostra de concert mai jos:



Prodigy - cat de mult i-am asteptat pe astia si ce dezamagit eram ca nu se auzeau asa tare ca Pendulum. A trebui sa ne miscam prin multime sa cautam un loc bun, n-am vazut mare lucru din scena, urmaream ecranele si saream. Au dat tot ce era mai bun, aproape integral ultimul album, plus faimoasele Breathe, Firestarter, Smack my bitch up, Voodoo People, Poison si un Dieselpower surprinzator si updatat care suna genial. Am vrut si mai mult!! Un clip sugestiv aici.

The Subways - foarte energici cu alternative rock-ul lor, 2 baieti si o fata cu chitara care suna foarte bine dar mai au de lucrat la comunicarea cu publicul. Rock & Roll Queen e piesa din filmul Rocknrolla.

The Editors - inca una din trupele pe care mi le doream mult sa le vad live. Nu m-au dezamagit deloc, prestatie excelenta de indie rock si post-punk a la Joy Division. Au cantat devreme dar presimt ca la anu o sa fie headliner-i. Al treilea album se lanseaza in octombrie si abia astept sa-l degust. Piesa mea favorita pana acum e Smokers Outside The Hospital Doors, stiti voi de ce.

The Klaxons - tot indie rock dar mai psihedelic (cica new rave) mai putin stiuti insa de mine, cu exceptia hit-urilor Golden Skanks si Magick. Am stat pana mi-am auzit piesele stiute si m-am dus la hidratare.

Manic Street Preachers - rock alternativ adevarat ca la mama lui de la niste veterani pe care eu insa, spre rusinea mea nu i-am prea ascultat pana acum. Oricum mi-au placut foarte mult.

Placebo - cel mai "greu" nume de la intregul Sziget si, dupa mine, cel mai frumos concert, vocea inconfundabila a lui Brian Molko. Era o inghesuiala de nedescris dar placuta, zeci de mii de oameni cantau, agitau steaguri, faceau crowd surfing etc. Au cantat de pe noul album care e foart tare btw si desigur alea consacrate, Every you and every Me, Taste in Men, The Bitter End, Meds, Infra-Red etc. Am plecat multumit si m-am culcat fericit.

Maximo Park - ultima supriza placuta din ultima zi de concerte, o trupa de britanici rockeri foarte misto pe care imi propun sa-i ascult cu atentie.

The Offspring - americanii astia nu mi-au starnit nimic, cred ca nu-s genul meu, si ce-i drept e ca pe toti ne-o lasat reci in afara de Horia care si-a facut damblaua si a venit special doar pentru dansii. Cred ca i-o placut ca-si storcea tricoul la final. Am stat doar jumate din concert.

Faith No More - cu parere de rau pentru numele lor dar nu mi-or placut de nici o culoare. Prea zgomotosi in sensul naspa, prea multe grohaieli hard-core pentru auzul meu, nu intelegeam de ce erau in costum si zbierau un hardrock cu tarat pe scena si latrat de caine. Plus ca solistul a mancat un siret in timpul prestatiei. WTF?!

Fanfara lui Craciun - ultimul concert de la Sziget l-am vazut in cortul Roma, unde au prestat tiganii din Zece Prajini adunati sub tutele maestrului Craciun. Muzica tiganeasca de calitate care o adunat cel mai mare numar de romani plus niste francezi tripati carora maestrul le-a vandut cd-uri la final. Acolo am pus mana si pe-un steag romanesc si l-am fluturat impreuna cu un tip din Hunedoara sau Deva.

In ziua a sasea ne-am purces spre casa cu masina lu Rob umpluta la plesneala cu 5 rucsaci, 5 oameni si 5 palarii. Va jur ca arata ca un disco-mobil fiind portocalie, avand 2 animale de plus pe bord, 2 la luneta in spate si 2 zaruri imense si rosii atarnate de plafon. Plus cinci oameni cu palarii jmechere in cap. In vama s-or uitat ungurii la noi si n-or spus decat Sziget? iar noi Oi Oi. Kesenem. :)) A fost fun ce mai o lungesc atat, banuiesc ca vreti poze.

Na ca v-am scris de sa va saturati. Daca n-ati citit si asteptati doar pozele, teapa. Pe maine ca am vreo 500 de sortat si urcat pe interneti apoi o sa vi le sharui. Noapte buna.

18 august 2009

Ionopot! Sunt alergic!

Buna ziulica la toti precenii mei si cititorii care au tinut blogu in saptamana asta de absenta. M-am intors acasa si sunt cam ... rupt... ca sa zic asa .. de oboseala, in principal, si de "boala" in secundar. Deci, oameni buni, eu cred ca am alergie la Timisoara. Sau mai corect, si la Timisoara! Asta pe langa celelalte alergii ale mele: matze, praf, puf, acarieni si fum de tigara, care sunt peste tot in jurul meu. Ca sa va explic mai clar, de aseara de cand m-am intors si pana acum mi-a curs nasu in nestire, mi s-au umflat ochii, inrosit si apoi au lacrimat, am devenit foarte irascibil si am tendinte verbale de 'tutiguramatii. Asnoapte n-am putut sa dorm, am stranutat, tusit, sufocat, facut criza de astm, trezit sora si cerut Ventolin, primit spray plus pilula Singulaire si simtit mai bine cat sa dorm cateva ore... Acu e mai bine. Iar chestia asta s-a mai intamplat o data si cand m-am intors de la B'estFest! Imediat ce m-am dat jos din autocarul Arsenal Park-ului am pornit robinetul nazal. Iar acum aceeasi poveste. O fi un fel de sevraj muzical, poate imi lipsesc concertele de la Sziget, care btw au fost meraviglioase, sau ma irita atat de tare starea proasta a drumurilor din Timisoara si aerul asta fierbinte si prafuit incat am dezvoltat o reactie adversa teribil de neplacuta la locul meu natal. La asta nu ma asteptam, iar daca se intampla cu adevarat ceva e foarte grav aici. Aerul de pilda ;). Acolo n-am avut nici pe dracu desi am dormit in conditii "improprii" ca sa zic asa. In fine, atat am avut de zis, ca sa stiti ca m-am intors si fac curat in Reader pana imi vine pofta de a face o relatare subiectiva a celui mai misto festival dintr-o tara vecina cu Romania. Hehe, dap, de SzigetFest vorbesc!

11 august 2009

Hai si io la Sziget

A sosit momentul s-o fac si pe asta. Ma duc si eu la Budapesta sa vad niste trupe mari, niste oameni beti si sa ma detasez un pic de cotidian. Sunt in concediu doar. Deci maine pe la amiaza ar trebui sa fiu pe insula Obudai cautandu-l pe Sirb si trupa lui ca sa montam un cort si sa petrecem. Bilet n-am decat de tren :)) Ala era cel mai important ca daca nu mi-l luam probabil ma codeam sa plec avand in vdere ca aici nu am mai gasit bilete de o zi pentru festival, doar abonamente, si ele e cam scumpe. Deci ma duc cu gandul sa-mi iau de-acolo bilet iar daca s-or termina (Doamne feri) macar m-oi plimba prin Budapesta o vreme. Totusi sper sa n-am asemenea ghinion... Tre sa-i vad neaparat pe Snow Patrol. Si Nouvelle Vague. Si Lilly Alen. Si Fatboy Slim, Pendulum si Prodigy. Va fi epic!! Ma duc sa-mi fac bagajul...

Lucruri de luat la SzigetFest:

- cort
- sac de dormit
- frontala
- izolir
- slapi
- slip de baie
- plasa de tantari
- dopuri de urechi
- carte de citit
- ghid de buzunar
- cartela ungureasca
- lotiune de plaja
- algocalmine
- buletin
- forinti, nu lei
- asigurare de viata
- un tricou negru
- 10 perechi de chiloti
- o pereche de blugi rupti
- o esarfa
- o sapca
- o palarie
- un rucsac pentru toate.

Va pup. Tai tai..

LE: Cum socoteala de acasa nu merge cu aia de la targ am cazut in patima festivitatii, mi-am bagat picioarele in datorii si mi-am luat abonament full. Deci ma intorc dupa ce va canta aia grasa! Ah, si am facut totusi rost de dopuri ca sa ne putem odihni ca oamenii si ma gandesc sa-mi iau si slipu ca poate ploua ca la B'estFest.

07 august 2009

Baloane


Mai tii minte cand obisnuiam sa facem baloane de sapun si le suflam in aer ca sa le privim cum zboara in perfectiunea lor si cum se cauta? Iti amintesti cum explodau cand se-ntalneau lasand uitarii acea perfectiune sferica dar singura pentru mirajul unei ploi de stropi pulverizati? Si ce parfum era in aer... Asa suntem si noi. Aceleasi molecule de apa colorata-parfumata aranjate de aceeasi mana inteligenta de designer si inchise in propria lor bula solitara de o societate desueta. Iar suflul cauzat de elicea invizibil-a destinului ne poarta intr-o deriva aparenta fara sens, pana la ciocnirea implacabila din care sa renastem: eu barbatul tau si tu femeia mea, uniti intr-o imbratisare racoroasa, purificatoare. Din starea noastra de gratie ne avantam apoi ca niste stropi plini de curaj catre pamantul cel fertil, leaganul care abia asteapta ca sa ne primeasca. Caderea noastra ne pare astfel o viata de om adevarata, in special atunci cand trecem prin etape de inghet-dezghet sau zone de furtuna. Moartea pasiunii nu ne va fi straina nici chiar noua, insa, frecarea la-naltime dezgheata chiar si-o inima de gheata iara un traznet bine atintit renaste sentimente noi sau chiar uitate. S-apoi, chiar de ne-om rataci o vreme unul de altul, intr-un final, tot impreuna om pluti spre patura calduta de zapada de sub noi, doi fulgi razleti si obositi ce-odata au fost niste baloane anonime.


photo source

Prima...

masina pe care am condus-o era Calibra lu' tata cand mi-am luat permisu'. Aveam 18 ani si 2 saptamani, eram clasa XI-a si-o ardeam spre Loga cu bolidul 2.0 16V de rupeam asfaltul. Bineinteles ca tata era om cu cap si venea in dreapta si nu mi-o lasa mie decat alea 5 minute pana la scoala. Antrenament, atat. Masina era de vanzare...

calatorie in afara tarii a fost cu parintii pana la Budapesta intr-un weekend imediat dupa Revolutie. Vizita la supermarket, dormit intr-o benzinarie si mancat gulas bun. Prima facuta de capul meu a fost la Coruna in Spania la o nunta. Sapte zile minunate.

calatorie in perimetrul tarii nu mi-o amintesc pentru ca sunt un calator. Poate fi atunci cand m-au trimis ai mei in tabara cu gradinita si nu mi-a placut deloc dar nu mai tin minte.

amintire: eu aplecandu-ma din patut si cazand in cap. Apoi intuneric.

animal de casa: Argo.

indragosteala: cine mai stie? Mai serios asa a fost in liceu cand oftam din greu dupa o colega de clasa. Si-am oftat asa vreo 4 ani, cu mici intreruperi, pana i-am zis si-a plans saraca.

descoperire: bucata aia de piele ce atarna la baieti intre picioare si cu care se joaca in nisip.

job: ceva operator calitate la fostu Solectron

idol: nu cred in idoli.

creatie: haha, asta-i tare. Primul om de zapada? Prima prastie? Primul tub de cornete? Prima sperietoare de ciori? Primul arc? Prima capita de fin? Primele poezii din generala? O compunere? Facem atat de multe lucruri fara sa constientizam faptul ca toate sunt creatii mai mult sau mai putin originale.

Leapsa primita de la Carlitos si data mai departe catre Dora si Cami.

Actori ne-favoriti [Leapsa]

O leapsa curioasa de la Bloo care imi solicita sa dezvalui ce antipatii am fata de chipurile de pe marele ecran stiuta findu-mi placerea mea insatiabila de viziona filme. Ok, deci pe cine detest eu sa vad in filme.


Julia Roberts. Nu-mi place femeia asta de nicio culoare in orice film ar juca fie el Pretty Woman sau Erin Brokowich. Jur ca as da-o la caini. Fata ei imi lasa impresia de arrogant bitch gata sa te lase in fundul gol pe marginea unui canion din Nevada. I so hate her. Recunosc ca sunt f subiectiv si superficial pentru ca e o actrita talentata (zice lumea si banii ce i-a castigat) dar mi se rupe. E pe lista neagra.


Cameron Diaz. Bai, deci fata asta nu mai scapa de imaginea de blonda proasta niciodata. Incepand cu Mary, trecand prin toate Charlie's Angels si Shrek-urile care au fost facute, inclusiv popasul din Vanilla Sky, toate parca au acelasi tip de femeie prostuta, nesigura si cu probleme de amor.


Richard Gere. Inainte il apreciam dar a luat-o razna de cand cu "Pretty Woman 2" Runaway Bride iar ultimul film vazut de mine, Nights in Rodanthe, e penibil rau de tot.


Paris Hilton. Asta oricum e campioana huiduielilor si o sa-si mai ia saraca multa carne daca mai apare in filme tampite gen House of Wax sau Pledge This. Macar de-ar ramane la muzica, noua ei pasiune. Cel putin n-as mai vedea-o.


Julia Roberts scuze, Jenifer Lopez.

A avut un succes enorm ca si cantareata dar a trebuit fata sa incerce si actoria. In Anaconda a scapat nemancata de sarpe, in The Cell a facut un trip in mintea unui criminal in serie si s-a intors, apoi a dat-o in niste comedii romatice inutile (Gigli are 2 pe imdb) care i-au ingropat cariera de actrita.

Astea ar fi asa la prima strigare antipatiile mele cinefile. Daca as mai fi stat pe ganduri cred ca mai numeam vreo 10 dar era nevoie de research. Sa mearga leapsa la movieaddicted si arashi.

06 august 2009

Mi-a venit calendarul


Comandasem acum ceva saptamani un calendar misto de la Friends Advertising. Am vorbit cu ei pe mail, am cerut si am primit. Mi-au placut mult imaginile din el, sunt ciudatele rau de tot. Un pic creepy asa intr-un fel burtonian... imi aminteste de Nightmare Before Christmas. In fine, calendarul e misto, incepe cu aprilie 2009 si termina cu martie 2010, deci destul de util pentru perioada ramasa. Daca va intereseaza l-am gasit aici.

05 august 2009

Criza de sentimente


M-am dus luni dimineata la Magazinul de Stari si Sentimente ca sa-mi iau niste buna-dispozitie si ceva amabilitate pentru ca urma sa merg la lucru. Doza zilnica recomandata: 1 Kg de buna-dispozitie si un 6pack de amabilitati. Din pacate era inchis astfel c-am ramas artagos si frustrat toata ziua de munca. M-am intors a doua zi la Magazin sa cumpar niste rabdare de care aveam maxima nevoie la primarie. Din nou inchis asa ca mi-am iesit din pepeni stand la cozile alea infernale si-am spurcat-o pe o functionara inflexibila de la ghiseu! Miercuri am vrut sa-mi iau si eu cateva firmituri de inflexibilitate ca sa-mi ajunga pentru testul psiho de la job dar cum Magazinul de Stari si Sentimente era tot inchis am mers cu capsa pusa si mi-am luat un nesatisfacator "comportament deviant". Joi m-am intors si am batut in usa Magazinului cersind niste iubire! Doar o bucatica sau doua ca sa-i duc fetei seara cand urma sa ne vedem. N-am avut nici un raspuns din dosul sticlei fumurii si, resemnat, mi-am inecat iubita intr-o "dulce" apatie si-am sufocat-o cu nepasare. S-a speriat saraca. Vineri am mers impreuna la Magazin sa luam un dram de intelegere si nimic. Tot inchis. Ne-am strans mana si ne-am despartit sec. Eu am ramas cu niste indignari tacute iar dansa a placat tarand o tesatura de confuzie si tristete. Sambata am gasit niste resturi de melancolie prin dulap si am zacut pana le-am terminat. Intrat in panica am fugit la Magazin desi erau putine sanse sa fie deschis in weekend. Am luat o ranga cu mine si am fortat usa. Nu s-a miscat asa ca am spart geamurile si am patruns inauntru. Am scotocit tot Magazinul dar rafturile erau goale si abia intr-un dulap am gasit un pachetel de furie. Mai bine decat nimic la dracu. Mi-am luat furia si-am plecat in oras devastand tot in calea mea si racnind ca un nebun "I feel good" desi nu era deloc asa. Am adormit intr-un boschet pe malul raului si m-am trezit duminica dimineata foarte rusinat. M-am intors la locul faptei mele ca un infractor netrebnic si, ca sa vezi, l-am intalnit pe vanzator in fata Magazinului sau clatinand din cap intristat. I-am spus ca eu sunt vinovat si ca-mi asum raspunderea dar el m-a privit cu ochi milosi si-a zis ca ma-ntelege. Mi-a spus ca din cauza crizei a dat faliment intrucat furnizorii de stari si sentimente de calitate au disparut misterios. N-am mai gasit niciunde bunatate, dragoste, intelegere, fericire sau stari si sentimente asemanatoare asa ca a renuntat. "Si eu ce fac?" l-am intrebat. Mi-ai zis "Mi-e mila de tine. Sa vad daca nevasta-mea mai are niste compasiune...Mai departe incearca sa cauti in tine ce-ti trebuie!"

03 august 2009

Timisoara pute


De ziua ei. Si pute ca dracu vara in infernul de peste 35 de grade. Pute pentru ca nu a mai plouat de doua saptamani (azi au cazut cativa stropi) si pute pentru ca insalubrii de la Retim isi plimba imputiciunile de masini de gunoi din poarta in poarta zoind strada si trotuarul la fiecare 10 metri. Nu pricep de ce din masinile alea curge incontinuu o zama dinaia gretoasa pe care mi-o amintesc cu scarba din copilarie ca baltea in jurul containerelor comuniste. Fuck that shit. Atunci eram tristi, saraci si murdari. Acum insa mizeria fetida e peste tot futui, pe fiecare strada, bulevard, trotuar ... si iti asalteaza organul olfactiv cu o violenta ce te da pe spate. Fereasca domnu sa fii si biciclist si sa intri in siajul unei astfel de masini. Zeama de container care contine 90 % zeama de lubenita si 10 % lapte (ca bere nu arunca nimeni la gunoi) incepe sa devina marcaj rutier in orasul de pe Bega si mi-e greata. Stau si ma gandesc daca in toate orasele astea mai rasarite se plimba firmele de salubrizare cu masinutele lor infecte transpirand scursura societatii si agresand mirosul cetatenilor de buna credinta platitori de taxe, impozite si abonament la gunoi. Daca nu se poate face nimic pentru inchiderea ermetica a acelor bombe biologice macar mai multe masini care sa spele asfaltul cu apa ar fi o binecuvantare. Dar cine are urechi sa auda?

01 august 2009

No Comment

Bărbat ucis şi tranşat într-o cameră din căminul Universităţii de Medicină din Timişoara. Si eu care credeam ca piesa Adei Milea cu Femurul e fictiune curata... Imi pare rau dar la scoala se invata cam multe chestii inclusiv cum sa bagi un om in geamantan daca el nu e de acord cu asta. Multumesc agentiilor de stiri si jurnalistilor pentru ca m-au trezit la realitate. Eram pe punctul sa cred ca ziua asta e complet anosta si s-adorm cu capu' pe birou. La asta insa nu ma asteptam ... of of studentii din ziua de azi...