22 iunie 2009

Transilvania, mon amour

Pe principiul "am vazut deja Europa, ar fi cazul sa-mi vad si propria tara" mi-am luat rucsacu-n spate, l-am carat pana la masina, s-am plecat intr-o tura de cateva zile prin Ardeal. Acum sa nu se inteleaga ca am vazut deja toata Europa, sunt departe de asta, insa lucru cert, am vazut mai mult din ea decat din tara mea iar asta imi ingreuneaza spiritul calator cu o umbra de vinovatie. Prin urmare incerc sa recuperez. Adica, cum naiba sa treci de 10 ori prin Sibiu, Brasov, Cluj, Alba Iulia in copilarie dar niciodata sa nu te opresti. Ei bine acum am inceput sa mai si opresc unde am chef.

Joi dimineata, proaspat iesit de la munca (asa incep toate calatoriile mele), am urcat in masina unuia din cei trei prieteni cu care urma sa plec si ne-am indreptat spre Sibiu. Prima revelatie a fost dupa ce am iesit din judetul Timis si au inceput sosele cu adevarat asfaltate(!) Unii au drumuri asta e, chiar daca in lucru cum era ala de care am fost avertizati, dintre Orastie si Sebes, unde am stat pe loc cam o ora jumate in coloana.

Dupa-masa am ajuns in Sibiu si, oricat de carcotas si invidios eram eu pe el de cand cu capitala culturala europeana, am fost cucerit. Are o Piata Mare cu adevarat mare, cu fantana arteziana, inconjurata numai de cladiri vechi dar renovate/restaurate, ceea ce sper sa vedem si la noi cat mai repede, cu multe terase pe strada N. Balcescu, o strada pietonala ca la carte. Ne-am urcat in Turnul Sfatului ca sa vedem o panorama iar pana sus m-am ales cu o "sauna" si-o febra musculara. Am intrat la Bruckental si-am vazut tablouri cat pentru doi ani sa-mi ajunga. E fain muzeul, nimic de zis, dar daca nu esti cunoscator te uiti si tu ca Gheorghe la scoala flamanda din sec XVII si zici "ha?" As fi preferat ca Palatul sa fi fost decorat un pic mai mult sa vad si eu ceva ce inteleg si pot aprecia intrucat frumusetea unei picturi place ochiului dar ramane inaccesibila fara ghid intelectual.

Piata Mica e si mai frumoasa ca e plina de terase cu bere si flori si are un pasaj pe sub Podul Minciunilor - vorba zice ca podul scartaie cand unu zice o minciuna - pe care ne-am oprit si noi vreo doua minute. Aveti grija daca mergeti in cuplu ca poate il trazneste pe vreunul din voi sa intrebe de iubire si pica naibii podul cu tot cu voi :). Seara am petrecut-o pe la terase cu bere si vin si admirand frumoasele sibience care sunt tare faine, zau daca va mint. I-am cerut sfatul nebuloasei (sibianca adevarata) si ne-o trimis ea la Imperium unde-am mancat o pizza tare buna. Acolo ne-o placut si faza "pe terasa sunt alte preturi!" - exact ca-n occident :D. Dupa ce-am mancat si-am mai beut ne-o prins o toropeala si-un somn ca ne-am retras la hostel si-am ratat astfel viata de noapte din Sibiu. Pacat, dar eu eram deja nedormit de 40 de ore. Apropo, am stat la Flying Time Hostel, un loc foarte misto, chiar in centrul vechi, pe o strada laturalnica langa P-ta Mare. Camera curata, liniste, bai comune dar curate si o cafenea la parter. Minimul necesar pentru drumeti ca noi. Fun fact: au un "clopotel" la intrare, dinala pentru trezit receptioneru, care odata zdranganit s-aude pana-n centrul Sibiului. Bine ca n-o fost aglomerat.


Am dormit doar o noapte in Sibiu iar dimineata de-am dus in Padurea Dumbrava sa vedem Muzeul Astra - un fel de Muzeu al Satului ca la noi (sic!) dar de 10 ori mai mare, adica 10 km de alei si 96 de ha spatiu etnografic expozitional. Erau acolo o gramada de case, biserici, mori, teascuri si carute din toate colturile tarii, dar cea mai tare chestie era Carciuma din Batrani, o crasma taraneasca restaurata unde am mancat micul dejun. Daca aveam timp jucam si "bowling" la popicaria veche de 80 de ani! Si tot acolo e si casa care apare pe spatele banconotei de 10 Ron, o gospodarie de preot cultivator de vita de vie.

Dupa-amiaza am plecat spre Brasov si in doua ore am fost la poalele Tampei. Si Brasovul e aglomerat si abia gasesti loc de parcare dar macar in afara centrului are strazi largi si gasesti in el automate pentru taxa de parcare. Chestia asta mi se pare atat de faina din cauza ca la noi lipseste!! Sibiu, Cluj, Brasov, peste tot sunt automate cu fise c-asai lumea civilizata numa' noi suntem in urma. Alt lucru ce mi-a placut era legat de accesul liber cu bitzele prin centru, atat in Sibiu cat si in Brasov, chiar in piete, in vreme ce la noi e inca restrictionat. Damn!

Centrul Brasovului nu e P-ta Sfatului si Biserica Neagra chiar daca asa scrie in ghiduri ci Str. Republicii, alta strada pietonala luunga si plina de terase. Acolo era miezul actiunii, un fel P-ta Unirii de la noi. O forfota imensa la buticurile de pe margine si o aglomeratie nemaivazuta pe canapele. Noi am gasit insa o cafenea micuta langa Biserica Neagra, ascunsa pe-o straduta ingusta, si care se chema La Fifi. Acolo ne-am odihnit oasele de atata plimbareala. Lucrul ce-mi place cel mai mult la orasele astea e faptul ca au o gramada de strazi si ulite intortocheate pe care poti sa te ratacesti in voie sperand sa descoperi cine stie ce loc nemaivazut. Bineinteles ca rataceala asta iti ia timp si ceva efort, ca ai tot felul de scari si pante de urcat si coborat, in Sibiu mai mult decat in Brasov, ca-i mai medieval, si intrucat amandoua erau pavate cu piatra cubica a fost un adevarat chin pentru picioarele mele incaltate in tenisi (unde mi-o fost capu cand mi-am luat doua perechi de tenisi in loc de sandalele de munte).

In Brasov am stat in Dealul Melcilor la o casa in regim de hostel, unde proprietarii foarte amabili, ne-au pus la dispozitie o camera mare cu 5 paturi (noi eram 4 doar) cu bucatarie dotata si baie privata. Curat si util, noi n-aveam nevoie decat de un loc un sa ne prabusim si unul unde sa ne spalam. Am primit si o harta cu locurile de vizitat: p-ta agro-alimentara, magazinul de bauturi si cartierul cu ursi. Seara de vineri nu se sta in casa asa ca am dat o tura prin barurile si cluburile brasovene. Totusi fara un ghid local e naspa. Bazandu-ne pe 24 Fun am gasit un pub cu karaoke - Schwartz Pub - un birt cat o sufragerie ticsita cu transpirati - Oldies - si un club - Studio 80 - pe care l-am identificat dupa ce ne-am ratacit in P-ta Teatrului. Descoperit intr-un final la etajul 2 al teatrului s-a dovedit o discoteca de pustani care prin oldies intelegeau Coco Jumbo si Mirror Mirror. Wrong!! N-am gasit nimic care s-aduca a ceva alternative, rock sau real oldies. House insa era la greu.

Sambata a fost cea mai buna zi din expeditie. Aveam de gand sa aflam raspunsul la intrebarea cate castele poate vedea un om intr-o zi. Raspunsul e inclus in text. Am inceput cu o vizita la piata pentru merinde - branza, paine si rosii - apoi in viteza am pornit spre Bran. Inainte insa am poposit la Rasnov pentru ca era ditamai cetatea si nu puteai s-o ignori. Am urcat pana in varf si la umbra zidului de piatra am tras o masa ciobaneasca cu branza de burduf, cas, rosii si paine taraneasca cu atata pofta ca cine ne-ar fi vazut ar fi crezut ca tocmai am iesit din criza. Cu burta pusa la punct am suit, cam greu ce-i drept, in varful ruinelor sa admiram privelistea incadrata de Bucegii in stanga si Piatra Craiului in dreapta. Mirific, pe bune. Apoi am gonit spre Bran. Mare castel, pacat ca-i vizitat. Puhoi de lume, de masini si de vanzatori ambulanti de suveniruri. Castelul e o fortificatie, asta insemnand o intortocheala de culoare, camarute si scari, pasaje, ca o cetate (doar asta i-a fost originea) dar foarte bine conservat, un adevarat muzeu plin de obiecte ale regalitatii. Bineinteles ca nu lipsea nici fantana cu bani in ea(!). Parca n-ai platit o data intrarea, mai tre sa arunci bani si-n fantana...


De la Bran ne-am dus la Sinaia sa vedem Pelesul care e cu adevarat o majestuoasa resedinta regala. Cine n-a vazut Pelesul nici nu-si poate imagina ce pierde. Imi vine sa-mi iau parintii si sa-i duc eu de mana pana acolo, atat e de fain. Si zona e fantastica, locul unde e construit, o poiana intre brazi, inscriptiile cu "Atentie la ursi!" la tot pasul, totul e extraordinar. Am fost ultimii turisti intrati in ziua aia, am ajuns la fara un minut cand casa de bilete era deja inchisa si urma sa inceapa turul. O d-ra s-a indurat si ne-a permis accesul pe o usa secundara dupa ce am platit taxa de 15 ron. Ne-au dat papuci de pasla si ne-au condus in holul principal, o sala superba imbracata in lambriuri de lemn de nuc pana in tavan, care tavan era din sticla cu vitralii ce se deschidea electric, fiind folosita ca luminator si pentru aerisire. Ne-am holbat la minunatia de detalii sculptate in lem si marmura si la statuile din lemn superbe care-l incadrau asteptand sa intre si grupul organizat care avea ghid. Explicatiile ne lasau cu gura cascata. Pelesul si Pelisorul au fost la vremea lor cele mai moderne castele din Europa, avand incalzire centrala, apa curenta si electricitate. Niste bijuterii arhitectonice. La Peles n-am vazut decat turul parterului dar nici nu cred ca aveam destule exclamatii la mine ca sa-l vad tot. Sala Armelor era ticsita cu vreo 4000 de sabii, buzdugane, halebarde si muskete plus armuri germane vechi de 500 de ani, una din ele completa, cal si calaret, unica in tara. Pentru un iubitor de filme istorice ca mine asta era ceva fantastic. Am vazut biroul de lucru a lui Carol I, biblioteca, Sala de Muzica a reginei Elisabeta, Sala de Teatru unde s-a proiectat si primul lung-metraj romanesc - Independenta Romaniei - si tot felul de Saloane in diferite stiluri decorative.

La 100 de metri de Peles se afla Pelisorul, pe care l-am colindat in intregime (e mai micut ce-i drept) cadoul lui Carol I pentru cuplul princiar - Ferdinand si Maria. Nu e asa bogat decorat ca Pelesul intrucat difera ca stil interior purtand amprenta personalitatii inovatoare a reginei Maria, dar dupa ce vezi Camera de Aur tapetata in intregime cu foita de aur de 24k in forma frunzei de ciulin ramai mut.

Dupa Pelisor am plecat in fuga spre Campina sa vedem Castelul Iuliei Hasdeu. Comparativ cu dimensiunile locurilor deja vazute asta era un micro-castel insa eu eram curios din cauza controversei ce plana asupra sa. B. P. Hasdeu a avut o fiica - copil precoce - mare geniu care la 17 ani uimea Sorbona. Din pacate la 19 ani a murit de tuberculoza. Tatal ei devastat a luat-o inspre zona spiritismului si controversa spune ca ar fi construit castelul dupa planurile si ideile transmise de fiica sa in sedintele de meditatie prelungita si spiritism tinute de dansul. Deci castelul e un fel de templu plin de simbolistica si ezoterism inchinat de un tata fiicei sale disparute. Ei bine noi am ajuns prea tarziu pentru a intra si verifica legendele :) Ramane pe data viitoare.


La intoarcerea in Brasov am facut un ultim popas in spatele unei biserici din Busteni, cu branza si rosii + vin de Tohani de la crama, si apoi am descins in forta in cartierul Racadau sa vanam ursii cu blitul fotografic. Ii faceam hatirul prietenului din Elvetia care venise expres pentru asta: sa vada ursii care locuiesc la oras. N-a avut noroc pentru ca se pare ca anul asta ursii sunt mai rezervati si mai satui decat in alti ani iar brasovenii isi incuie tomberoanele. Dezamagiti ne-am intors la hostel unde-am baut pana am adormit.

Duminica am plecat spre casa, parasind Brasovul si indreptandu-ne spre Sighisoara. Pe drum a trebuit sa prim macar la una din zecile de biserici sasesti fortificate, macar asa de bun simt. Am ales-o pe cea din Viscri, una din cele 6 proaspat intrate in patrimoniul Unesco, o biserica evanghelica foarte bine pastrata care avea un turn al slaninii :D. Deci in trecut, turnul ala era camera frigorifica a satului, toti sasii tinadu-si slanele acolo la uscat si venind o data pe saptamana, dumineca la prima ora sa-si taie o bucata din slana cu numarul lui :O. Era pazit de doi "preceptori" care aveau grija sa nu taie din slana altuia, iar bucata trebuia sa-l tina 7 zile. Ordine si disciplina nemteasca dom'le. Fun fact: am aflat abia acasa la ora scrierii acestui post, ca in cafeneaua "internationala" pe langa care am trecut gaseai renumitele sosete de Viscri din lana naturala care se vand in Germania. Peste 100 de taranci se indeletinicesc cu meseria de "sosetar". Demential!

La Sighisoara am poposit doar vreo doua ore cat sa ne suim in Turnul cu Ceas, sa mancam niste clatite la Casa lui Dracula si sa strabatem Scarile Acoperite (nu mi-a ajuns cat am colindat in Sibiu si Brasov, am mai urcat inca 175 de trepte pana la Scoala din Deal). Drumul spre casa ne-a purtat apoi pe langa Alba Iulia, in care n-am mai intrat intrucat am vazut-o acum doi ani de 1 Decembrie, si apoi Deva si Hunedoara unde ca sa faci circuitul complet poti urca la Cetate sau vizita Castelul Corvinilor. Noi am evitat elegant, aceste "obiective" fiind bifate deja, si am ales sa servim masa la tanti Mina, matusa soferului nostru, care ne astepta cu ciorba aburinda.

Ne-am intors in Timisoara ca sa gasim plooaie si frig dupa ce am stat 4 zile la temperaturi caniculare. Damn! Ma intorc la Sibiu, ca dintre toate orasul asta e cel mai frumos din tara! Zau, pe cat de timisorean convins sunt, eu as putea trai in Sibiu foarte linistit. Respect sibienilor, acolo chiar e un oras civilizat si mi-as dori sa ajungem si noi asa dar mai avem ceva de tras.

Ps. pozele mele sunt cam putine, gen una-doua pe locatie, trase la misto, fara incadrare sau alte setari, pentru ca am hotarat sa ma las de pozat si sa privesc mai degraba cu ochiul subiectiv decat cu cel (tele)obiectiv... Asta o data, plus ca eram in competitie cu un Nikon D80 si un Sony cu zoom nesimtit care faceau sapuniera mea sa se inchida sfioasa.

16 comentarii:

  1. Ca o sibianca adevarata ce sunt, ma bucur foarte mult ca ti-a pacut Sibiul. Eu l-am redescoperit acum vreo 2 saptamani, cand am facut pe ghidul pentru niste prieteni veniti din Iasi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iasi - o alta destinatie pe care o am in vizor. Acolo ma simt ca acasa, doar am rude o multime in Moldova. L-am vazut acum mai mult de 10 ani si era frumos de tot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Well, la Sibiu ajung si eu in august, nu de alta dar unchii mei deja au ragusit de cat ma tot roaga sa dau pe la ei...apoi urmeaza Sighisoara, asa ca e posibil sa urmez si eu o parte din traseul tau...sper sa tina vremea cu mine sa iasa pozele cel putin la fel de bine ca ale tale.
    Daca vrei te mai anunt si alta data de starea drumului Orastie-Sebes pentru ca sunt din Orastie :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulumesc frumos :). Daca mai plec pe ruta aceea pe tine te voi intreba prima.

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte tare dezertarea ta ...sincer la capitolul vazut tara mea si eu stau cam prost(vazui mai mult Europa decat Romania)...Rasnovul(placut la mine), Branul, Brasovul, Deva a vazut si ochiul meu..Tot ziceam cu colegele de faculta ca mergem un weekend asa de capul nostru la Sibiu, dar totul a ramas la stadiul de idee :(.Si Sighisoara mi-am placea sa o vad, dar momentan ma fura tripurile in natura...am fost in weekend la poalele unor m-tii mai mititei(Codru-Moma)si era cat pe aci sa ajung pe vf Plesu(nu am fost prea bine organizati si l-am ratat putin)...dar nu ma las pana nu cuceresc un varf :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca toti cei pe care-i stiu adora iesirile la munte. Nici n-am sta de vb cu cineva care nu e "montan" :)) Nu te lasa pana ce nu cuceresti un varf! Eu am pus ochii pe Caraiman cand am trecut prin Busteni.

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu tot ca tine richie - am vazut Europa, dar cu vizitatul Romaniei stau foarte prost! Clujul si Sibiul sunt oricum in capul listei! trebuie! arata divin!

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoasă postarea ta, ca şi blogul dealtfel. Merg luna viitoare la Sibiu, unde plănuiam să stau doar un weekend.
    Mă mai gândesc...poate îmi prelungesc şederea :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Wow... mi-ar placea sa fac si eu traseul, desi la Sibiu am fost. Oricum iau in calcul pentru ca la fel ca si tine, mai mult pe-afara m-am plimbat decat la noi in ograda. Oricum mi-ai facut pofta de calatorit. (de parca n-aveam pana acuma) :P

    RăspundețiȘtergere
  10. frumoasa povestire... mi-a luat doua zile s-o citesc... :)
    mare parte din obiective le-am vazut cu proprii ochi, Pelesul m-a dat si pe mine pe spate... n-as mai fi plecat de acolo nici batuta.

    Sibiul a devenit un "must".

    RăspundețiȘtergere
  11. @tomata: da-i bice si calatoreste :)). Sefu va intelege :p.

    @carlita: stiu ca m-am lungit cu povestea, dar n-aveam chef sa mai revin la ea asa ca am scris-o dintr-un foc.

    RăspundețiȘtergere
  12. imi faci sange rau...deja nu ma mai uit. Mama mea s-a nascut acolo, si de cand s-a mutat in Constanta, cand eram eu micuta de cand m-am nascut (de fapt de la aproape un an) m-a dus la Sibiu.
    Verile le copilaream acolo, era o grozavie, cel putin pentru mine, care sunt topita dupa Sibiu si "plang" mereu dupa el!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. People have been applying honey acne masks intended for centuries for you to Mask treat acne, scars along with other marks from face. this article shows people How to make honey acne mask utilizing other ingredients IN ADDITION TO honey to be able to enhance your own effectiveness of a acne mask.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?