20 mai 2009

O bere goala

* a treia parte din Tripticul unei guri inclestate

Sedeam de unu singur intr-un colt de pub intunecat, la o masa de doua persoane din zona de nefumatori. De obicei, cand caut un pic de liniste, zona de nefumatori e cea mai potrivita, desigur, atunci cand exista o astfel de zona. Deci, eram singurul rezident al zonei interzise, bucurandu-ma din plin de acea oaza mica de solitudine. M-as fi bucurat ceva mai mult daca si celalalt loc de la masa ar fi fost ocupat. Dar ea nu aparuse de data asta. Si nici data viitoare nu va aparea, iar in privinta venirii ei acolo viitorul era sumbru. Ruptura se produse, iar tranzitia reinvia vechile pasiuni la o masa intr-un colt de pub cu mine si-o bere goala sa-mi tina de urat. Berea fusese plina la un moment dat, doar ca pe durata momentului meu de reflectie a inceput sa manifeste simpatie pentru goliciunea ce-o simtea in mine si a preluat si ea o parte. Lucrul trist era insa ca volumul dislocat de ea nu reprezenta decat jumatate de litru, iar la felul cum ma simteam eu asta insemna mai putin decat nimic. As fi avut nevoie de un numar ridicol de mare de sticle goale in care sa-mi vars imensul gol, lucru total nerecomandat, motiv pentru care ma resemnasem sa-mi pastrez berea goala ca singura mea partenera de baut, gen.

Barul era destul de putin animat, ceva tipic mijlocului de saptamana, avand doar cativa clienti linistiti care-si savurau bauturile in tacere si comentau mormaind stirea zilei sau vreo afurisita de barfa mondena. Imi convenea tonul scazut al locului, galagia lor m-ar fi bruiat. Acum trei zile fusesem la un banchet de nu se intelegea om cu persoana, ca sa nu mai zic de ascultat muzica. A trebuit sa-mi repete de trei ori ca s-a terminat ca sa pricep ce vrea sa zica. Iar eu, in toata harmalaia aia, in loc sa-i strig ceva in fata, n-am gasit nimic de spus decat sa ridic indiferent din umeri, cu toate ca nu-mi era deloc indiferent, si s-o privesc cum pleaca. Apoi am avut pofta sa "inchid" barul si m-am facut praf. Din acest motiv ezitam acum sa inmultesc sticlele goale de pe masa mea de doua locuri. Aveam o rezolutie, ce naiba...

O sunasem atunci dimineata, dupa ce m-am trezit din mahmureala, si-i spusesem ca nu mai vreau s-o vad niciodata. Raceala raspunsului ei - "Bine" - mi-a explodat in creier trezindu-mi violent toate simturile si facandu-ma sa realizez dimensiunea goliciunii mele. Parca imi pierdusem inclusiv umbra, atat de pustiu ma simteam. Iar in interior aveam un vid ascuns de care pana si gandurile cu greu imi scapau. Situatia era prea periculoasa, imi dadeam seama de asta. E in natura golului sa-si doreasca a fi umplut si e mai sanatos sa decid eu cu ce sa-l satur decat sa-l las sa inghita totul. O bere goala putea fi un bun inceput, ea avand calitatea uimitoare de absorbi goliciunea. Nu trebuie decat s-o atingi de buze si transferul s-a realizat. La fel de delicat ca un sarut si cu 5,4% mai sincer. Insa puterea ei creste odata cu numarul, asa ca, da-o naibii de rezolutie...
- Ospatar! O bere plina pentru asta goala!

* partea 1
* partea 2

3 comentarii:

  1. Am vazut si eu cum blonda e cu 5,4% mai sincera decat orice femeie, nici nu te lasa vreodata la greu. Las' ca inca nu-i nimic, vreme este, si dupa sincertati si trenuri sa nu plangi niciodata, ca vin tot timpu' altele :)

    Capu' sus, ca stim ca poti! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Adică cum, "bine"? Trebuia să te implore!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Raka: :)) sau dupa tramvaie. relax, boys don't cry, as you know very well.

    @vania: Pai da, asa gandeam si eu, cum sa fie atat de senina; trebuia sa o muste constiinta, sa nu fi dormit noaptea, mai ales ca m-a lasat singur sa inchid barul :))

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?