03 martie 2009

Cum traverseaza Barbie criza mondiala?


Simplu, in 10 pasi. Sau in 7, 15, poate chiar 21. Oricati ar spune ghidul facut special pentru a o ajuta sa depaseasca criza. Pentru ca, stim cu totii, in prezent exista cate un ghid pentru a te ajuta sa treci peste orice criza contemporana: de personalitate, de greutate, sentimentala, profesionala etc..., oricare ar fi ea, exista undeva un ajutor care te invata "cum sa...". Trebuie doar sa suni la numarul de pe ecran si sa-l comanzi. Cam asa am inteles eu piesa Alexandrei Badea dupa un text de Mihaela Michailov care a rulat ieri la Sala 2. O sala plina. Ca sa gusti aceasta piesa trebuie sa fii cu totul open-minded, sa treci peste limbajul uneori vulgar (unii n-au reusit) sau internetic, sa nu fii refractar la aspectul publicitar al unor scene doar pentru ca urasti reclamele, sa ai simtul umorului si atentie distributiva :). "Cum traverseaza Barbie criza mondiala" a pornit de la un work-shop in 2008, bazat pe improvizatiile actorilor, in urma caruia s-a scris un text pentru acest spectacol-atelier astfel ca mi-a fost imposibil sa gasesc o linie directoare, un mod de a inchega povestea, un cap si o coada. Mi s-a parut o suita de scenete care tratau problemele astea contemporane: alienarea, consumerismul, publicitatea exacerbata, invazia de pitzipoance, corporate-addict, fashion-addict, cultura internetului, etc cu originalitate si aplomb, iar instrumentul ales era monologul. Barbie era cand o fetita de 10 ani ce-si teroriza parintii (care nici ei nu erau mai putin nebuni) cand o tanara de 20 si ceva ce dormea cu capul pe buda. Reminds me of Paris (Hilton that is).
Setting-ul se modifica in permanenta, paravanele albe devin cand transparente cand obscure, neoanele albe se aprind si se sting, actiunea se muta din apartament in birourile multinationalei sau in spital, ori de pe scena pe ecrane de proiectie. Codruta Popov explica: "Cum traverseaza Barbie... este un laborator pe a carui masa de disectie zace lumea. O lume care a uitat instructiunile de folosinta ale spiritului. Care seamana cu o papusa Barbie contorsionata si hida, cu defect. Degeaba laboratorul e aseptic. Degeaba inciziile perfecte, raza laser. Dincolo de talia supla, dintii albi, zambetul larg si dictia perfecta nu se afla nimic. Decat vidul. Atroce." Chiar daca nu a fost extraordinara, piesa mi-a placut, a fost distactiva, iar actorii timisoreni incep sa-mi fie tot mai dragi (Colin Buzoianu si Victor Manovici sunt geniali). Astept cu nerabdare urmatoarele piese din Sala 2.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?