30 septembrie 2008

Aveti sange in voi?

Faceti ca noi. Azi dis de dimineata, m-am trezit si impreuna cu 3 prieteni am intins-o catre Centrul de Transfuzii. Scopul nostru era bine stabilit de mai multe luni de zile: sa ne dam "zeciuiala" in sange in mod onorabil. Poate ati auzit si voi macar odata la stiri ca spitalele au nevoie de sange si centrele sunt tot timpul in regim de avarie. Curiozitatea, si poate si un dram de constiinta civica, ne-a urnit din pasivitate. Cum a fost si ce s-a intamplat merita relatat :). Mai intai te inscrii, ca peste tot in societate. Doar birocratia ne guverneaza existenta. Apoi am mers la primul cabinet unde ti se face o punctie in deget pt a verifica grupa sanguina, Rh-ul si anemia. Mi s-a spus ca sunt special ;)) - grupa B negativ. N-am primit nici un cadou pt asta :)). Apoi am ajuns la un cabinet de consultatii cica. Acolo se predau niste chestionare completate in prealabil de noi (istoricul bolilor, numarul partenerilor, drug use etc) nimic dificil :p. De acolo purcezi spre cabina de recoltare. Procedura e simpla: te intinzi pe un scaun si te relaxezi, asistenta iti pune o perfuzie in vena si te stoarce de 450 ml de lichid pretios. Dureaza vreo 10 minute. Ce simti? Pai, amorteala in mana, senzatie de rece, uneori chiar dureri slabe, depinde de persoana. Ce urmeaza insa e mai greu de acceptat. Unii se imbraca si o intind imediat. Astia sunt norocosii. Ceilalti, cu picioarele de guma, se intind pe canapele si beau pahare de calciu rugandu-se sa nu li se faca rau. Dintre acestia as putea zice ca fac parte si eu, intrucat imi (re)cunosc o anume slabiciune la sange. Totusi m-am tinut pe picioare, am trecut peste procedura cu brio, si sprinten ca o sfarleaza am inceput sa glumesc si sa merg fara nici o grija. Nu aceeasi treaba se poate spune de fata care a venit cu noi. Foarte curajoasa. Numai ca la un moment dat vorbeai cu ea si in clipa imediat urmatoare plutea spre lumea viselor. Au trezit-o niste palme din partea asistentei. As fi nedrept insa sa ascund ca dupa ce am ras de ea vreo 10 minute si eram pe cale sa parasim laboratorul, m-am facut de rusine in cel mai lipsit de barbatie mod. Intr-o secunda si fara nici o explicatie, mi s-a ingustat campul vizual, am vazut stele verzi, albastre, mov si am am simtit nevoia sa ma intind. Mi-am pastrat cunostinta cat sa simt palmele asistentei pe obrajii mei si indemnul "Respira! Respira!" Hooo, ca n-am nimic tanti, zic eu curajos. Un moment de slabiciune doar. "Lipsa de calciu!" vine raspunsul. Am fost consemnat 5 minute pe canapea apoi in final ne-au "sfatuit" ca ar fi frumos sa mai lasam si pe altii sa-si incerce norocul. Mi-am luat bonurile de masa prevazute de lege si am intins-o la o prajitura si o shaworma. Trebuia sa-mi refac gramele pierdute.
Acum ca v-ati facut o idee despre ce va asteapta, va bagati? Hai ca niciodata nu stiti and ajungeti in spital si o transfuzie va va salva viata. Contribuiti si voi la stoc ce naiba. Doar sa nu mergeti singuri :)).
Ce ar mai fi de stiut:
- nu beti alcool inainte sau dupa.
- luati-va o ciocolata pentru "refacere".
- vi se recolteaza cam 450 de ml.
- cantitatea se va reface in 3 saptamani.
- sa donezi e sanatos in special daca ai multe hematii in sange.
- beneficiezi de adeverinta pentru serviciu in ziua respectiva, si bonuri de masa de vreo 50 de ron.

29 septembrie 2008

Tonight's favorite movie line (3)

Dap, iar am cascat ochii la o pelicula de exceptie. Asa e cand nu poti sa dormi. Replicile sunt insa memorabile iar filmul se numeste...hai sa vad:

"This is your life and it's ending one minute at a time."

"You're the worst thing that's ever happened to me. "

"- I got this dress at a thrift store for one dollar.
- It was worth every penny. "

"- Is that your blood?
- Some of it, yeah."

28 septembrie 2008

The Spirit

Cine a gustat Sin City si 300 si nu a cerut de la ele mai mult decat ceea ce erau - ecranizari ale unor benzi desenate intr-o maniera complet noua - se va bucura de ultimul film a lui Frank Miller: The Spirit. Story: un erou mascat lupta impotriva criminalitatii din Central City. Just like the Bat! Numai ca are cravata rosie :). Si e mort dupa gagici, care gagici sunt una bucata Scarlett Johanssen si una bucata Eva Mendez. Maama mama. The Evil Guy - Samuel L Jackson - e o combinatie de nazi/pimp care are un singur scop: sa distruga tot! Pana in 2009 aveti doar un trailer de vazut.

Arta x-ray

Se pare ca razele X au si alta intrebuintare in afara sa ne radieze plamanii. Cu ajutorul lui Radu am aflat ca exista un tip care le-a ridicat la rang de arta si face fotografii extraordinare cu ele. Nu-i trebuie decat un accelerator linear de particule(!). Evident de provenienta ruseasca :)). Nick Veasey e un tip cu o pasiune "diferita" ce a bombardat cu raze x vreo 4000 de obiecte de la flori si insecte pana la ceasuri si cadavre, inclusiv un excavator si un Boeing! That's fun :)). Face chestia asta de ani de zile, asa incat a devenit cunoscut si apreciat de toata lumea. Procedura nu e simpla deloc, ba chiar laborioasa. Subiectele de dimensiuni mari implica multe scanari succesive, unele durand chiar si 12 minute, si apoi cumpunerea lor pt a da imaginea finala. Totul e in genul trial and error, intrucat tipul nu are avantajele unui aparat clasic de fotografiat, adica obiectiv, diafragma and stuff. Insa tipul e artist si scoate niste poze foarte misto. Le gasiti aici impreuna cu un scurt interviu. Sau aici cu mai multe informatii despre tehnica sa.



foto: Nick Veasey.

27 septembrie 2008

Blogereala 9.0

Deeschis pentru comentarii si pentru recuperat una bucata umbrela. E la mine. In rest, odihna placuta. E aproape 6. Somn usor.

Later Edit: later, ce pana mea?

Even Later Edit: ok, au trecut 12 ore de la incheierea celei de-a 9 editii a Intrunirii Blogerilor (prea oficios termenul, chiar discutam cu Ovi ca ne trebuie ceva mai people friendly); incet incet s-au dezmeticit si blogerii si au aparut si pozele; mai ramane sa punem lucrurile cap la cap.

Nu ne-a luat decat juma de an ca sa punem in practica una din cele mai bune idei pe care blogerii au avut-o in primavara: tinerea unei reuniuni blogeristice pe ritmuri de karaoke. Atata reclama i-am facut saptamana asta ca oricine ma intalnea ma intreba cum e cu karaokele ala. Intalnirea a debutat exact la 9, cu precizie de ceasornic elvetian, pentru ca, stie toata lumea, blogerii sunt oameni punctuali. Ma rog, cei care vin primii. Aseara primii au venit Ovi, Tudor si Rob. Oana era cu ei. Apoi am venit eu si am introdus-o pe Alina care astepta in fata pizzeriei. Iar dupa noi - puhoiul. Atatia oameni n-am mai vazut decat pe la chefuri prin liceu. Cred ca am fost vreo 30. Adeline s-a intors tocmai din Turcia ca sa fie cu noi daca va vine sa credeti. Nu ne-am pus pe cantat imediat ce-am venit intrucat era un meci oarecare la Tv. Ne-am pus insa pe baut si socializat cum facem de obicei. Pentru ca asa se strang legaturile intre noi, uneori prea strans, dupa cum se vede in poza. Nuzzu, se aude?
Nici nu stiu cu ce sa incep. Adevarul e ca a fost nebunie chiar daca nu s-a dansat pe mese, asa cum ne ameninta Tomata. Totusi ea a reusit sa iasa in evidenta, intrucat a avut un plan bine stabilit. L-a adus pe Cezar sa ne faca poze in locul ei, si-a adus seful, pe Cristi, sa danseze senzual. apoi a adus o Super(!) fata sa ne tina de vorba pe mine si pe Dan si si-a pus cerceii cu tomate nestemate, ca sa stie lumea ca nu glumeste. Apoi a cantat cat au tinut-o plamanii si s-a simtit bine. Cu karaokele treaba a fost cam asa. Orice melodie era cantata de toata lumea, indiferent cine avea microfonul in mana: fratii Sirbi, fratii Fara Numar - Radu si Nuzzu - eu, Dan sau nelipsitele fete: Anca, Dora si Cami. S-a si dansat o varianta originala de trenulet ce a adunat jumate din lumea aflata acolo, in frunte cu DeCe. S-au intamplat multe chestii acolo si n-as vrea sa repet si eu ce-au scris deja restul. Dora a baut prima data tequilla si nu i-a placut. Ei lasa asa ziceti toate la inceput. Data viitoare o sa incerci si absintul :). Trebuie sa precizez si ca am cantat The Killers - Somebody Told Me sustinut din spate de... toti fratii mei ... care vi i-am insirat o data si ca am scapat de gandul rau pe care mi-l pusese cineva - Madonna :((. Ce-ar mai fi? Ah...Daciana a vrut sa ma stranguleze...si aproape a reusit. Asta vine dupa ce am incasat un pumn in coaste de la Cami nu demult. Fetelor, is this love or what? :p
Distractia s-a incheiat pe la 3 AM cand ospatarii ne-or poftit afara si s-a stins muzica. Consecvent principiului "nu conteaza cu cine vii, important e cu cine pleci acasa" eu am plecat cu o umbrela. Neagra si mica. So, will the owner of this umbrella please stand up? Nimeni? Cei mai cheflii dintre noi, fara obligatii materiale, maternale sau matinale, au facut o plimbare fara motoare pana in centru unde singurul birtulet deschis era Papillon-ul. Am mai zabovit acolo pret de-o bere si-o vrajeala, am asistat la un scandal fratesc intre alti doi nedormiti cu pumni si scaune rupte si cand au inceput troleibuzele sa circule am circulat si noi spre casele noastre.

Lista cu prezenta (copiata cu nerusinare de la Cami): Richie, Dan, Nuzzu, Radu, Oana, Rosi, Andrada, Dora (cu prietenul, sub nume de cod "puiu"), Tomata (cu Cezar sub nume de cod, "Iubi"), Andreea, Ovi, Tudor (sub nume de cod "fratele" aka "ala mic cu palarie sau pipa"), Bloodie, celalalt Ovi, Simona, Daciana, Marinela, Alina, Cristi, Adeline, Bloo, Razvan, Adi, Roxi, Rob and the others pe care ii voi cunoaste mai bine data viitoare.

Iar intrucat pozele sunt muuult mai graitoare poftiti de va minunati aici. Sau aici.

26 septembrie 2008

Cine te cunoaste mai bine decat crezi

Acum doua zile am patit o chestie care m-a pus pe ganduri. Fie sunt cel mai mare uituc in viata, ceea ce insa se va infirma mai incolo cand veti vedea ce memorie buna am, fie unii stiu despre mine mai multe decat eu insami. Mai jos e o scurta conversatie, de genul celor care-ti pica in poala si te intrebi de unde naiba a mai venit si asta ca cerul era senin?

V : sal
V : nigar ce faci? - aici mi-am dat seama ca ceva e putred, nimeni nu m-a abordat asa pana acum.
Richie : sal. nigar? lol
V : i-ai luat ceva lu x?
V : a fost ziua lui sambata
Richie : V. tu despre ce naiba vorbesti?
V : si saptamana asta o sa dea de baut
V : in weekendu asta care vine
Richie : stai un pic sa ma lamuresc
Richie : ziua cui?
V : a lu M.
Richie : ihi, si io ce rol am? ca nu pricep ...
V : nu esti prieten cu el?
V : na...o sa ne cheme la el
V : o sa dea de baut cica
Richie : aha, pai daca ma suna nu refuz. o sa-i cant la multi ani traiasca
V : oki
Richie : deci, asta e chiar ciudat, ar fi prima data, dar daca tu zici
V : pai la noi asa se practica
V : cand e ziua lu unu' unii dintre noi ii cumparam ceva
Richie : aha...pai da asa e normal.

precizare: V si M sunt doi amici din copilarie cu care vb cam de 2 ori pe an cand nu merge netul cum trebuie.

Va dati seama ca am asteptat toata ziua sa sune telefonul :)) Mai ales ca stiam ca nu au numarul meu. Inca mai astept sa se clarifice situatia. Poate V era "fumat" si nu mai stia cu cine vb :))

Anyway, asta mi-a amintit de alta situatie foarte jenenta de la sfarsitul liceului. Impreuna cu un prieten bun, S., eram la un atelier foto pentru obisnuitele poze de albume, fluturasi etc. Inghesuiala mare pe acolo, multi elevi nerabdatori in hol, toti aranjati, faceau ultimele retusuri la freza ingelata a finalului de secol. Intre ei, o frumusete. Maaama mama. Inalta, slaba, intr-o rochita mov, bruneta, sani obraznici, ochi verzi superbi se apropie de mine. Acum nici eu nu eram neica nimeni, holtei de 19 ani, la costum cravata etc. Doar mai scund ca ea! Oare ce-o fi vrand fata? Ma fixeaza cu privirea:
- Te cunosc, imi zice.
- Esti norocoasa, zic, eu insa nu cred ca am avut placerea, altfel mi-as fi amintit...
- Hai mai, rade amuzata, am fost in aceeasi clasa.
- Din nou tre sa te dezamagesc, dar sunt absolut sigur ca mi-as fi amintit daca eram colegi.
- Faci glume, stiu ca m-am schimbat, dar nici chiar atat. Sunt G. M.
Mi-a picat cravata nu alta. Nu percutam. Eu tin minte f bine numele colegilor mei, asa ca odata aflat numele fetii, intr-un flash am vizualizat chipul ei din scoala generala, si brrr.... Copilaria e nemiloasa dragilor. Iti faci atunci niste pareri despre oameni de care te rusinezi la maturitate, odata integrat in rutina vietii si supus regulilor de convietuire sociala. Mi-am amintit toata jignirile urate si barfele cu care am gratulat-o in cei patru ani, bineinteles nu singur, ci cu concursul altor diavoli, pentru ca sincer, domnita de acum era de o "uratenie" ingrijoratoare cu 5 ani in urma (da, stiu, barbatii sunt superficiali). In fine, pricepeti voi ce soc am avut cand am dat ochii cu ea, veritabila cenusareasa. Totusi apogeul intalnirii avea sa urmeze. Complet edificat asupra identitatii fetei, il chem pe bunul meu amic S.
- Hai sa-ti prezint pe cineva! A fost colega cu noi. Ea e G. M.
- Hmm...n-o cunosc, zice zabaucul.
- Tre sa-ti amintesti. A fost cu noi in clasa 4 ani.
- Nu cred.
- Ba nebunule, era pe randul de mijloc, banca a 2-a cu X in banca.
- Nu-i adevarat, nu poate fi adevarat, cum de nu-mi amintesc? tipu era deja ingrijorat.
- Trebuie sa-ti amintesti, era altfel inainte ;)). S-a schimbat mult.
- Nu, nu-mi vine nimic. Sunt complet amnezic.
La care fata s-a scuzat politicos si ne-a urat bafta la bac. Am ramas ca-n filmele cu prosti, mai sa-l iau la palme pe "neghiob". Inca si acum ii mai amintesc uitucului cat de lampa a fost in ziua aia. Un simplu "Aaaa...!" era de ajuns.

Ultima scena de genul asta s-a petrecut prin faculta la un festival al berii. Eram cu niste amici si inca nu bausem nimic, abia ajunsesem. Deodata un tip se apropie de mine, zambind si semnalizand ca ma cunaste:
- Saluuut! zice el. Ce mai faci?
- Saluut! zic si eu. Uite pe aici. Tu ce mai zici?
- Bine si eu, uite la bere. Ma bucur sa te vad.
- Si eu. Hei S, il strig pe un amic. Uite pe cine am gasit!
- Saluut zice si S, facand-mi jocul. Ce surpriza!
- Da, asa e. In rest cum merge, scoala?
- Foarte bine, bestial. Tu?
- Super, la fel.
- Ce noroc pe noi...
- Na, bun. Hai ca ma duc sa beau ceva. Ne mai vedem.
- Garantat, zic eu nu prea sigur de asta.
Pleaca respectivul, ma intors spre amicul meu S. si ii spun:
- Ba tu il stii pe asta?
- Nu. Am crezut ca tu il stii.
- Nici eu nu-l cunosc!! :)))
Evident toata seara am ras pe seama acestor confuzii nevinovate care ne fac deliciul existentei si care merita sa fie descrise intr-un post de o lungime considerabila chiar si numai pentru propriul amuzament!

25 septembrie 2008

Karaoke [Leapsa]

Intr-o sclipire diabolica her beautiful insanity ne-a trosnit o leapsa pe masura eventului de maine. Ne-a fixat un playlist pe care spera ca-l vom respecta. Om vedea maine ce si cum... Si ca sa nu ma las mai prejos o dau mai departe:

Cami vei canta maine (daca vii) Smash Mouth - Why Can't We Be Friends
DeceBlog ar fi misto sa ne canti Tom Jones - You Can Leave Your Hat On
Bloodie tu poti fredona Nirvana - Rape Me
Duet: Ovi si Tudor cu Gogol Bordelo - Start wearing purple
Duet: Radu si Nuzzu cu Traian Ilea - La toti ni-i greu.

Karaoke blogeristic


Cea de-a noua blogereala din cel mai smecher oras ce s-a facut vreodata pe malul unui rau din Romania isi schimba inca o data locatia. Dupa ce au cunoscut toate berariile cu nume din TM - ma refer la Bierhouse, cele 2 Irish-uri si niste terase cu racoare - cei mai grozavi si rezistenti bloageri banateni, s-au hotarat sa-si invinga pornirile onanistice de inceput de weekend si sa treaca la karaoke. Asa ca ei se vor intalni in San Marzano, vineri adica maine, pe seara, asa cum arata si bannerul ca sa-si descopere un al treilea talent pe langa cel de scris si baut, anume cantatul. Vor avea de scotocit prin aproape 5000 de piese straine si 200 romanesti si vor incerca sa delecteze asistenta, poate vor primi pizza din partea casei. Eu sper sa capat o felie pt link-ul oferit pizzeriei.

Piesa lunii septembrie

Mai un pic si-i gata luna asta friguroasa, ploioasa, inorata, deprima(n)ta, plictisita, compatimita de celelalte luni care-i urmeaza si care stiu ce rost au, dispretuita de cele care i-au precedat si care nu inteleg cum de nu-i place soarele si caldura, urata deopotriva de elevii care incep scoala si de studentii restantieri, blamata de toata lumea pentru virozele pe care le cara cu ea, iubita de amatorii de tuica si vin si cantata de tristii melancolici ce-si plang iubirile pierdute in luna lui Rapciune! Pentru astia ultimii - melodia lunii. Get back on your horses, men!

"I'm sittin' here all by myself
just tryin' to think of something to do
Tryin' to think of something, anything
just to keep me from thinking of you
But you know it's not working out
'cause you're all that's on my mind
One thought of you is all it takes
to leave the rest of the world behind."

22 septembrie 2008

Tuca recidiveaza

La 5 luni de la furtuna starnita cu blogerii onanisti Tuca recidiveaza... Super mega editorialul "talentatului" jurnalist cu vocabular de aprozar, de azi dimineata din Jurnal, ne cheama pe toti la masturbare generala. Ok nene, am inteles, bine, suntem onanisti si suntem mandri. Da, asa e. Unii dintre noi posteaza pe blog filmulete porno in care politicienii fac o clanta pentru o pozitie mai buna!?. Sigur e pt propria noastra placere, nu e de interes public. O facem pentru trafic ce mai atata vorba. Altceva? Mai zi-ne ceva nou bunicule. Poate suntem hermafroditi si nu stim. Sau poate homosexuali. Ups, stai, ca asta nu e politically correct... ohhh the irony.

alte reactii: subiectiv.

When a man loves a woman..

priviti cate sacrificii face pt dansa! Un filmulet misto numai bun pentru inceputul zilei/saptamanii de lucru. Enjoy.




via alex.

21 septembrie 2008

"Chinuieste-i pe copii"

Nu este un indemn ci titlul unei carti scrise de John Saul, cunoscut autor de thrillere horror. E prima carte pe care o citesc a acestui scriitor si ca o coincidenta e si romanul sau de debut. Acest lucru l-am aflat abia dupa ce am terminat-o si ma face sa-mi mai temperez aciditatea critica cu care vroiam sa-l gratulez. Nemultumirea mea e legata in principal de faptul ca m-am simtit tras pe sfoara. Am vrut o carte horror sau macar ceva suspans in ea si n-am gasit asa ceva. Daca citesc un thriller, chiar nu vreau sa stiu de la inceput cine e criminalul si de ce omoara ca sa-mi ramana doar derularea naratiunii pana la punctul final - capturarea lui - de care oricum am fost lipsit. Poate cer prea mult de la un autor ca Saul, din categoria celor cu anul si romanul (in 31 de ani a scris 30 de carti) un tip care n-a fost in stare sa termine o facultate si s-a apucat de scris.

Povestea cu pretentie de thriller e cam asa: intr-un orasel de pe coasta oceanului, pe o mosie traieste o familie cu radacini vechi in zona si respectata de comunitate, familia Conger. Cei doi soti, Jack si Rose, stau intr-o casa pe un promontoriu, langa o mica padure si o faleza/stavilar. Cuplul are 2 fete de 11, respectiv 13 ani, Sarah si Elisabeth. Ei au de luptat cu o problema foarte delicata, intrucat cu un an inainte tatal o abuzase fizic pe fata mai mica a.i. aceasta intrase intr-un soc si se purta asemeni unui copil autist. Drept urmare lucrurile nu stateau chiar roz in familia quasi-nobiliara. Situatia se complica cand in paduricea de langa incep sa dispara si alti copii din oras ingrijorandu-i pe oameni si aruncand suspiciuni asupra lui Jack Conger. M-a deranjat faptul ca toate aceste disparitii erau detaliate, stiam cine e autorul, de ce, unde ii duce si asteptam doar deznodamantul. Iar cateva lucruri imi lasau impresia de neverosimil, adica nu se poate sa fie atat de prosti/creduli/indiferenti. Plus ca simteam o oarecare artificialitate in pasajele descriptive, alea in care se vorbeste despre vreme, de ex. Dar, na, iar caut un scriitor de geniu intr-unul de travaliu. Enfin!

Totusi, ca sa fiu complet echidistant, sunt si lucruri ce mi-au placut in carte. E o scena acolo care implica o fetita hacuind cu un cutit de bucatarie un motan sugrumat in prealabil si decapitandu-l. Iar pe final scena se repeta doar ca locul motanului e luat de niste copii. Ei bine aici am privit cu ochi de cinefil si mi-am imaginat un film ce ar da nastere la fooarte multe controverse :D. Poate de asta am fost dezamagit, intrucat am citit cu ochi de cinefil iar voi stiti ca in filme ti se sugereaza mai degraba decat sa ti se ofere ceva mura-n gura. Asa apare suspansul. In concluzie, poate cartea nu e foarte reusita, dar un film inspirat din ea ar putea fi chiar horror. Obligatoriu insa din mainile unor asiatici, intrucat are ingredientele necesare: padure, ploaie multa si copii mici. Puteti sa va imaginati o fetita in rochita si uda de ploaie iesind dintr-o padure si tarand dupa ea un brat retezat? Creepy like hell!!!

Ps: Nu stiu daca voi mai citi ceva de Saul dar stiu ca atunci cand voi avea chef de un horror ma voi reintoarce la (the) King.

[Leapsa] One word Q&A

In fiecare duminica ma aflu intr-un impas in ce priveste subiectele ce merita abordate pe blog. Muzica, film, literatura, ofticioase, sau mai bine somn. Azi camelia mi-a intins o mina de ajutor lasand o leapsa in gradina mea, un set de intrebari din categoria "Cum te simti!" la care regula spune ca tre sa raspunzi intr-un singur cuvant (daca e omeneste posibil). So, here we go:

Yourself: sleepy
Your Spouse: whocares?
Your Hair: short
Your Mother: angry
Your Father: sick
Your Favorite Item: wallet
Your Dream Last Night: forgot
Your Favorite Drink: tequillasunrise
Your Dream Car: Jag
The Room You Are In: bedroom
Your Ex: FedEx?
Your Fear: LHC :p
What You Want To Be In Ten Years: techguru
Who You Hung Out With Last Night: bloggers
What Your Not: drunk
Muffins: Thanks!
One of Your Wish List Items: Car
Time: Now?
The Last Thing You Did: woke up
What You Are Wearing: black
Your Favorite Weather: hot
Your Favorite Book: Wheel of Time
The Last Thing You Ate: cake
Your Life: good
Your Mood: hungry
Your Best Friend: you :)
What Your Thinking About Right Now: To brb or not
Your Car: bike
What You Are Doing At The Moment: interrogated
Your Summer: short
Your Relationship Status: available
What Is On Your TV: nothing
What Is The Weather Like: fucking cold!
When Was The Last Time You Laughed: lastnight.

Hai ca a fost amuzant :)). E momentul pentru dezvaluiri: Liz, preia stafeta te rog. Si numaplictisi. Si tu Alice, ne scrii ceva? Adi stii cum merge treaba...

20 septembrie 2008

Turismul sexual


Ce va inspira voua poza de mai sus? Vi se pare cumva ca autorul a vrut sa "atinga insemnele nationale ale tarii noastre" sau sa ultragieze bunele noastre moravuri (saracutele de ele!)? Sa zicem ca stam la o masa cu mai multi cetateni europeni, de conditie medie, nu foarte eruditi, de genul celor care se informeaza din ziare si Tv. Si incepem sa vorbim despre tarile fiecaruia, cum sunt ele percepute de catre ceilalti. Anglia - fotbal, whiskey, Regina, Aston Martin. Germania - masini tari, bere, oameni muncitori. Italia - pizza, spaghete, Roma, Ferrari. Franta - vinuri, castele, Eiffel Tower, Paris. Romania? Daaa Romania - femei frumoase ar striga toti intr-un glas!!! Si poate ca te-ai simti magulit de acest compliment daca nu ai sti ca respectivii comeseni nu-si doresc chiar sa le inalte spiritual pe conationalele noastre. Ba din contra, sa le coboare in genunchi! Pentru ca asta e eticheta (una din ele, cel putin) care atarna de gatul nostru geto-daco-roman. Fetite dulci ca-n Bucuresti niciunde nu mai gasesti...poate doar la Timisoara!! Si atunci de ce ne-ar ofensa un afis ca cel de sus care nu face decat sa afirme ca suntem pe harta turismului sexual? Ce naiba, intr-o ora-doua ajungi in Romania cu o cursa low-cost si te dedai tuturor orgiilor imaginabile intr-un singur weekend. Nu te costa mai mult de 500 de euro, un sfert din salariu mediu intr-o tara de oameni normali! Iar chestia asta e de notorietate; la naiba ti-o spun si aia de la agentia turistica, asa ca de ce am baga capul in nisip si ne-am incorda sa-i dam in cap lui Benedek Levente pentru ca a avut tupeul s-o arunce in fata tuturor in scop artistic. Cata ipocrizie! Btw, Benedek e tipul ala timisorean cu tablouri afisate in Eternity Cafe, alea cu Casa Poporului, hotel de 3 stele si preotul facand autostopul. Le puteti vedea si pe blogul lui.
Tipul asta chiar afirma un lucru evident, si o face intr-un mod amuzant, trantind o "pasarica" exact in mijlocul hartii noastre dragi. Eu nu ma simt ofensat deloc de dansul. Ceea ce deranjeaza e insa situatia actuala, in care strainii vin orasul tau fie sa tranzactioneze terenuri, fie sa-si bage p**a, fie-mi iertata expresia. Vorbeam cu un roman din Germania aseara: Ce naiba e cu noi de ne vindem tara asta? Tu stii ce fac italienii in Germania? Pizza de dimineata pana seara!! Mda, aici fac din romani pantofari si din romance posta.
Ca sa revin la turismul sexual. Fratilor, asta e distractia secolului si nu ai ce sa-i faci. E consecinta directa a 2500 de ani de experienta intr-o meserie, pe de o parte, si a globalizarii, pe de alta. In mileniul trei distantele nu mai sunt o problema, asa ca promiscuitatea barbatilor, si nu doar a lor, isi gaseste culcus cald si ieftin in orice parte a globului. Tarile puternic industrializate cauzeaza ca efect colateral alte tari puternic saracizate, in care o femeie e tot atat de scumpa ca o paine. Sau de ieftina, depinde de paine :(. Luati situatia Cubei, Republicii Domincane, Tailandei, Cambodgiei, tari din Africa, etc. Cand treci granita parca intri intr-un magazin cu totul la 38 de mii (lei vechi)?! Si in Europa avem destinatii "exotice": Olanda, Germania, Bulgaria, Romania sau insulele din Mediterana. Deci fenomenul e de larga raspandire. Puteti sa-i spuneti si flagel daca vreti, numai nu uitati ca din sclavagism si pana in capitalism oamenii s-au tot exploatat intre ei. Asa ca nu fenomenul asta e problema noastra, ci simplul fapt ca intr-o discutie ca cea de la masa mea imaginara, la intrebarea cu ce va mai laudati voi romanii in afara de femei frumoase, cam ramai in *aia* goala (va reamintesc, vb de oameni care n-au auzit de Brancusi si n-au vizitat Bucovina si Pelesul). In concluzie, suntem repetenti la capitolul imagine! Pana se va imbunatati, as vrea sa le transmit "studentelor" care poate mai si citesc ceva (fie si un blog amarat) : Fetelor, tineti macar la pret!

17 septembrie 2008

Muzica de convalescenta

Din motive de sanatate azi stau mai mult in pat in urma contactarii unei oarecare viroze. Asa ca am o stare in general proasta. Nu mai vorbesc de cheful pe care il am sa scriu. It's gone awol. Deci pana imi revin mai ascult niste muzichie noua:

1. Seppuku Paradigm - Eden. S-ar putea sa fiu unicul posesor al acestei piese, pentru ca m-am dat in ceasul mortii sa fac rost de ea.





2. Vampire Weekend - Oxford Comma - nu chiar in coma dar you never know cu medicamentele astea.






3. Lykke Li - I'm Good, I'm Gone. Pe final o artista suedeza pe care am inceput recent s-o ascult si care imi place tot mai mult. Aveti un clip misto mai jos altfel nu-l mai puneam.

14 septembrie 2008

LHC suna naspa


LARGE HADRON COLLIDER (LHC) nu prinde la public. Daca ar fi fost o trupa s-ar fi zbatut in anonimat ori ar fi fost tari in underground. In mainstream tre sa ai un nume catchy ca sa-ti justifice bugetul de 4 miliarde iar mie numele asta de Large...and something imi suna a import din industria cu multe X-uri asa ca e cam ciudat sa-l auzi pe buzele unui copil, fie el un mic geniu. Astea fiind zise trebuie sa stiti ca Royal Society of Chemistry (RSC) a initiat un concurs pentru gasirea unui nume mai prietenos acestui experiment al secolului care "sa reflecte magnitudinea misiunii stiintifice si sa inspire publicul larg" (sa faca ce?!). In fine concursul il gasiti aici. Premiul e de 600 de euro.
O sa incep eu propunand numele de: Protonel. E a doua varianta, intrucat prima - Danut - era luata de o specie de ursi carpatini. Nu va sfiiti si puneti-va imaginatia la lucru.


Via mediafax.

Plai Fest - ziua doi

A doua zi de Plai 2008 a fost ceva mai linistita comparativ cu energia descatusata cu o seara inainte. Am lasat-o mai moale cu bautura si m-am axat pe mancare de data asta. Am reusit sa gustam niste gulas (un castron plin) foarte bun de altfel, si pe la miez de noapte o pleaska. Nu stiam ca poate fi atat de buna si de simpla - fara sosurile alea gustoase de la fast food-uri. Concertele au fost in numar de patru si toate s-au remarcat prin virtuozitatea muzicienilor.



Hotel Palindrone din Austria - muzica traditionala austriaca, poloneza, lituaniana interpretata cu tot felul de instrumente ciudate. Unul se chema hurdy-gurdy si era un fel de vioara mecanica. Talentati artistii insa nu sunt genul meu :).

PASO din Ungaria - o orchestra de 10 muzicieni cantareti de ska; ritmuri jamaicane, o tona de instrumente ca trompeta, trombon, sax, vioara, pian si versuri unguresti; interesant: o piesa despre gulas si una despre o balena Wally! Misto recitalul, singurii de fapt care au ridicat publicul la dans.

Tarhana din Olanda - unul singur era insa olandez, ceilalti de alta natie: romana, turca, libaneza etc. Un sound electronic cu acorduri orientale si africane. Mai mult de ascultat in surdina.


Mariza din Portugalia - pentru prima data in Romania. Am auzit in premiera un gen muzical despre care nu stiam nimic - fado (inseamna soarta) - cu melodii tanguitoare si melancolice, ea fiind cea mai in voga interpreta a acestui stil. A strans cea mai multa lume si a avut un public foarte cumine. Oamenii erau fascinati de vocea frumoasei portugheze nascuta in Mozambic si era absolut normal sa fie. Domnita are o statura impresionanta, o prezenta scenica deosebita si o voce fantastica. Pe final ne-a oferit o dovada a calitatilor sale vocale, coborand in public si cantand "la rece" intre oameni acompaniata in surdina de chitarile portugheze. Exact ca in taverna familiei in care a inceput sa cante. Comparativ cu concertul din Lisabona in fata a 30000 de oameni, prestatia de la Plai pare o picatura intr-un ocean, dar oamenii au reactionat, au empatizat, si au rasplatit-o cu muulte aplauze si chiote de bucurie. Cred ca s-a simtit bine Mariza, dovada ca ne-a cantat mai bine de o ora.

13 septembrie 2008

Plai Fest - ziua unu

Dupa ce cu multa "dibacie" am reusit sa ratez cam toate festivalurile muzicale de pe la noi prin tara, ieri am pus piciorul pe Plai. Nu va mint cand spun am intrat cu adevarat intr-o gura de rai. Locatia - Muzeul Satului Banatean - este perfecta pentru un eveniment care se vrea de muzica si arta. Am si inspectat-o saptamana trecuta intrand din casa-n casa cum se zice, ca sa ma pot concentra acum doar pe muzica. Lista de artisti ati vazut-o aici, cei care ati fost cat de cat curiosi. Oricum numele nu v-au spus mai nimic in afara de Fanfara Ciocarlia. Am vorbit de locatie, care e f misto, la marginea orasului, in padure :). Dragii de organizatori au pus si un atutobuz la dispozitie pentru care le multumim. Au marit si numarul de toalete eco ceea ce pica numa bine cand te gandesti ca berea e 3 lei paharul. La partea cu mancarea nu stau asa cum mi-as dori: un singur loc cu gulas care se termina repede si se face greu apoi si inca un loc cu pleskavita sarbeasca dar cu o coada luuunga la ea. Rezultat: traiasca chipsurile!

Despre concerte numai de bine :D. I-am ascultat aseara pe:

Alvik din Cehia (am simtit Praga again :p) - f. tari muzicieni; stil eclectic, muzica atmosferica cu trip hop si funky jazz; contrabas, clape si flaut + vocea Anyei = combinatie reusita pe care as mai asulta-o cu placere.Al Jawala din Germania - o trupa f tare, deja prietena timisorenilor, revenita la inca o editie de Plai; au adunat cel mai mult public, lumea dansa in picioare pe ritmurile lor de electronic jazz si sound est european traditional. Placut la nebunie. Voci putine, multe intrumente - 2 saxofoane, chitara bass, clape si tobe. Bonus: invitat pe scena tipu de la URMA si cantat un fel de cover dupa "Cine Iubeste si Lasa". Delir in public.

Fanfara Ciocarlia - atractia serii. 11 lautari tigani cu trompete si saxofoane si toate cele. In 2006 castigatori ai BBC Radio World Music Award for Europe. Numele le precede prezenta peste tot. Lumea dansa, se striga "Tiganii!" cu mandrie, ce mai...oamenii erau incantati. Si noi de asemenea.Printre spectatori, pe langa cei din gaska cu care am mers am intalnit si oameni din SdC (Alina, Anca si Danut), prieteni de la Masa Critica (Nico si Blondu) si nelipsitii blogeri care pun osul la promovarea oricarui cat de mic event demn de vorbit despre el: Tomata si Andrea (2 pers dif, nu una si aceeasi blogerita) + una bucata ziarista (Roxi) si trioul faimos cu palarii Ovi - Bloodie - Tudor.

Dupa concerte ne-am destrabalat in cortul de chill pe muzica dinasta:



Shantel - Disko Partizani :))))

12 septembrie 2008

Eden Log

Din nou despre filme de care n-ati auzit, creatii obscure ale unor regizori cu viziune destinate exclusiv underground-ului si care ajung sa fie pomenite doar pe la festivaluri. Azi va prezint Eden Log, un SF cu accente horror realizat de un debutant francez pe nume Franck Vestiel. Trebuie mentionat inca de la inceput ca acest film nu este unul de actiune ci un film de atmosfera. Experienta vizionarii lui consta mai degraba in imersiunea ta ca spectator intr-o lume cyber-tech claustrofobica decat in saturarea ochilor cu scene explozive. Asa ca nu la toti le va place. Pun pariu insa ca cei ce-o vor gusta vor fi multumiti. Eu n-am mai vazut ceva asa "original" de la Cubul, poate si de aia mi-a placut, se aseamana un pic in ce priveste premiza generala: un tip se trezeste intr-o pestera, gol, ranit, fara sa stie cine e, unde se afla sau cum a ajuns acolo. Urmeaza o explorare a imprejurimilor, care seamana cu o statie de cercetare subpamanteana, punctata din loc in loc cu opriri in diverse laboratoare pentru vizionarea de inregistrari video care sa-l ajute sa puna piesele la loc in puzzle-lul mintii sale. Pare un joc video, poate de aia m-a prins. Vorbeam insa de atmosfera, si aici e totul. Foarte intunecos, labirintic, plin de creaturi mutante si trupe de ordine pe care eroul trebuie sa le evite, filmul te tine intr-o stare permanenta de dezorientare. Bineinteles ca-i tii partea insa nu pricepi daca eroul este sau nu haituit pe buna dreptate. Pare un fel de purgatoriu, sau o Gradina artificiala a Edenului care a mers prost ;). Hai ca nu va mai desconspir nimic. Zic doar ca e o experienta vizuala care trebuie traita si va las ocazia de a intui singuri finalul.



Trailer.

11 septembrie 2008

Lumea in care traim

Auzeam aseara pe cineva intreband de ce ar trebui sa se uite pe situl cu pitzipoance. Raspunsul pe care i l-am dat era "pentru ca sa vezi in ce lume traiesti!" Acelasi raspuns vi l-as da la intrebarea de ce sa ma uit la clipul de mai jos? Ca sa vezi in ce lume traim. Daca specimenele de pitzi de amuzau, instantaneele de mai jos te vor incrancena. E un colaj de fotografii de presa soc amestecate cu scene de lux si opulenta pe o muzica ce-ti face pielea de gaina. Fotografia are calitatea aia unica de a captura microsecunda, uneori dupa momentul culminant, alteori - si mai teribil - inainte, lasandu-ti tie neplacuta ocazie de a-ti imagina consecinta. Veti recunoaste si fotografii celebre, si poze anonime dar la final veti fi recunoscatori ca traim in partea buna a lumii, nu in mahalaua ei. Pe mine m-a cutremurat poza cu un pusti tinand un ditamai pistol indreptat spre altul :(




REAL WORLD.

09 septembrie 2008

Turneu de muzica medievala cu instrumente de epoca


Pentru pasionatii de muzica si cultura indeosebi imi pun la dispozitie spatiul de blog pentru urmatorul anunt, ajutand in acelasi timp o prietena.

Dezgropat din zidurile unei manastiri, Codicele lui Caioni (cunoscut si Codex Caioni) va fi interpretat în aceasta seara, de la ora 20, la Domul Catolic din Piata Unirii Timisoara.

Codex Caioni este o culegere de piese muzicale a unor învatati transilvani ai sec al XVII-lea, cel mai renumit fiind calugarul franciscan umanist, constructor de orgi Ioan Caianu (cunoscut si ca Johannes Caioni, Kájoni János).

Codexul a fost ascuns în zidurile unei manastiri din Transilvania, pentru a fi ferit de regimul comunist, iar în 1988 a fost descoperit. Ansamblul Nota Bene ofera românilor în mod gratuit sunetele superbe ale muzicii vechi.

În 9 septembrie a început un turneu amplu muzica veche pe instrumente de epoca pentru promovarea muzicii si instrumentelor specifice repertoriului baroc si renascentist.

Ansamblul francez Nota Bene desfasoara în aceasta luna o serie de concerte gratuite în cladiri istorice din România, precum castele, palate de cultura, muzee, biserici s.a. pentru o armonie desavârsita între muzica, instrument si spatiu. Vor putea fi vazute replici ale instrumentelor istorice ca flaute, laute, vihuela si viola da gamba, si mai mult, românii vor putea sa auda sunele clare, fara amplificatie a unor instrumente de muzeu.

Ansamblul Nota Bene, nascut din întâlnirea unor muzicieni francezi si români, pasionati de muzica veche va ajunge în urmatoarele orase si locuri:

Turneul lor va cuprinde urmatoarele orase:
- Marti, 9 Septembrie, ora 20:00, Timisoara, Domul Romano-Catolic, Piata Unirii
- Miercuri, 10 Septembrie, ora 19:00, Oravita, Teatrul Mihai Eminescu
- Joi, 11 Septembrie, ora 18:00, Hunedoara, Castelul Corvinistilor
- Vineri, 12 Septembrie, ora 18:00, Deva, Casa de Cultura
- Luni, 15 Septembrie, ora 18:00, Brasov, Bastionul Tesatorilor
- Marti, 16 Septembrie, ora19:00, Târgu Mures, Palatul Culturii
- Sâmbata, 20 Septembrie, ora 19:00, Carei, Palatul Casei de Cultura
- Luni, 22 Septembrie, ora 19:00, Cluj Napoca, Biserica Reformata str. Kogalniceanu
- Joi, 25 Septembrie, ora 20:00, Arad, Biserica Minoritilor
- Vineri 26 Septembrie, ora 18:00, Radna, Biserica Sfânta Maria Radna

Astept impresiile celor care vor merge. Eu nu am cum sa ajung azi.

Vreau si Yop

O foarte funny reclama pentru consumatorul din mine. Deci va jur ca-mi vine sa ma duc la supermarket sa-mi iau iaurtu ala. A naibii reclama :))))!


What does an angel feel?

"The last thing an angel feels is falling". Nu stiu de ce dar fraza asta mi s-a incalcit printre neuroni si nu mai pot sa mi-o scot din cap. Tot stau si ma gandesc la ea. De ce ultimul lucru? Se presupune ca ingerii sunt eterni, nemuritori etc, cum e posibil ca ceva sa fie final pentru ei? Si apoi imi pica fisa. Finalitatea e o consecinta, deci ceva s-a intamplat inainte, ceva rau... Atunci unde ar putea gresi un inger, atat de groaznic, incat sa sufere o consecinta de genul asta? O cauza ar fi iubirea, vezi City of Angels, dar acolo nu era o pedeapsa propriu-zisa, mai degraba liberul albitru. Apoi caderea in ispita si pierderea favorii divine, see Constantine, are aceeasi consecinta - pierderea aripilor si picajul. Totusi, ingerii aveau reputatia de incoruptibili, imposibil de ispitit. Si atunci cum... Adica, ei chiar sunt creaturi divine, neprihanite, cum ar putea cadea in felul asta? Il stiti pe Iisus, half god half man, a rezistat de 3 ori ispitei. De ce o fiinta intru-totul divina ar fi mai slaba? Nu inteleg...
No, cam asta ma sacaia pe mine azi dimineata. Oi fi sub influenta filmului de aseara, Gabriel, un amestec de Equilibrium si Constantine, cu actori quasi-anonimi... sau poate mi-a placut prea tare melodia de mai jos, cine stie. Si daca tot sunt pe subiect, s-a gandit cineva vreo clipa de ce numai ingerii sunt supusi ispitei(!), iar demonii nu pot fi convinsi sa ascende spre slava divina. I mean, com'on, coruptia functioneaza in ambele sensuri :D.


Lamb - Gabriel

08 septembrie 2008

06 septembrie 2008

Bolt - your ordinary super dog

Hehe...am pescuit un trailer nou-nout pentru amatorii de desene animate. Bolt e o animatie 3D de la Disney al carei personaj principal e un catel care se cred super! Si chiar e ... Super amuzant, beneficiind de vocea lui John Travolta, filmuletul se lanseaza in noiembrie pe ecrane. Sunt sigur ca o sa prinda. CEl putin pe mine m-a dat gata cand Bolt ducea o mata (pisica) in lesa, mai mult tarand-o dupa el :)).

SdC iese din vacanta


Muult a trecut de la ultima editie a Schimbului gratuit, fara obligatii, plin de voie buna si de Carti. La ultimele doua editii am lipsit, apoi a intrat in concediu, asa ca maine ma astept sa fie prezenta o mare de oameni. Sper doar sa incapem toti in noua locatie - Ericks Coffee House. Sunt sigur ca Ama si Rebecca vor veni cu cate 3 plase de carti asa ca ma mananca palmele :)). Eu sper sa reusesc sa dau inapoi Tropicul si sa gasesc ceva prin biblioteca care sa merite adus. No, hai ca ma intorc la citit...mai am 80 de pagini...so, see you tomorrow. Pe la 15, 15 si ceva...

05 septembrie 2008

Femeia - o carte care merita citita

Stiti cu totii care e asemanarea dintre o femeie si o carte. Cica amandoua se deschid in partea mai uzata. Fara gluma acum, aceasta nu e singura asemanare. Am stat o vreme pe ganduri si am sfarsit cu urmatoarea concluzie: exista la fel de multe femei cate genuri si specii literare sunt pe lume. Avem:

femeia distopie - e o prezenta deosebita, lasa imediat impresia ca stie ce vrea. E foarte atragatoare si nu dureaza mult sa-i intri in gratii. E doar o iluzie pentru ca de fapt tu ii cazi in plasa. Totul la ea are 2 taisuri. La fiecare pas calci in cioburile lumii sale faramate si esti avertizat in permanenta ca o astfel de relatie iti va face mai mult decat rau. Iar tie ti se pare minunat, orbule. E pierdere de timp pana in clipa in care vei inceta s-o mai salvezi.

femeia utopie - nu exista, evident. Probabil in alt plan al existentei spre care urmarim cu totii sa ascendem, insa e posibil ca ea sa fie un fel de Sf Petru acolo...asa ca.

femeia epopee - e cea mai de gasca. Cand sunteti impreuna parca lumea se invarte in jurul vostru si evenimentele se leaga de persoana voastra. Cu ea erai cand te-a prins politia fara permis, cu ea erai cand v-a luat furtuna cortul, impreuna v-ati ratacit in padure, la fel ati rasturnat si tortul de nunta, sau v-ati uitat copilu in supermarket. Viata in doi e aventura, si totul merita povestit apropiatilor care va vor felicita si va vor spune ca va meritati unul pe celalalt.

femeia nuvela - ar putea fi un one night stand la care ii dai o sansa. Nici unu din voi nu vrea ceva serios dar se plictisea asa ca e genul ala de relatie confortabila la care apelezi pentru un singur lucru - sexul. Uneori ajungi prizonier si te vezi incapapil sa scapi de dansa pentru ca ti-e jena. Nu vrei sa mergi mai departe dar te consideri prea baiat bun ca s-o ranesti.

femeia roman + bildungsroman - cu ea viata ti-e deja scrisa. totul e impartit pe capitole de la serbarea de gradinita cand v-ati tinut prima data de mana si pana ultimul parastas. Daca nu v-ati cunoscut la gradi, e numai vina ta. Ea te astepta. Capitolele au o ordine prestabilita si nu se accepta derogari: prima noapte, nunta, deschiderea unui cabinet de practica, conceperea a minim 2 copii, credit pentru casa, credit pentru masina, totul e by the book. Daca dai peste o femeie puternica si incapatanata(leu sau berbec) intri in subspecia bildungsroman iar viata ta e similara cu a naratorului anonim existent doar pentru a consemna realizarile personajului principal - ea.

femeia fantasy - amuzanta si sensibila, mare amatoare de filme si povesti, deschisa si cu destula inteligenta cat sa-ti faca viata picanta, e aproape la fel de rara ca un hobbit. Probabil chiar isi are salasul acolo de unde rasare curcubeul insa viata cu ea e o poveste fara sfarsit.

femeia SF - ne scapa puterii de intelegere; e intr-o permanenta contradictie cu sine, e independenta dar in acelasi timp isi doreste sa fie iubita. Asteapta tot timpul pe cineva care sa o poate intelege. Daca ajungi la timp nu vei regreta pentru ca viata cu ea e o nuvela de Phillip K. Dick. E posibil chiar sa te trezesti intr-un vis...

femeia poezie - e binenteles cea mai sensibila specie. Deseori sede pe cate un noricel si fredoneaza un vers ori scrie niste rime. Viata ei e destul de dificila, intrucat mare parte din barbati sunt niste gorile, iar ea saraca numai peste ei da. Daca dai si tu peste ea, si treci de barierele anti-mitocan vei descoperi o floare rara ce trebuie ingrijita si pretuita. Pentru ca ea traieste cu iubire chiar daca tu stii ca nimeni nu poate trai asa. Ea poate, de aia e rara!

femeia drama/tragedie greaca - cu ea e ca in carusel, totul pare ca se prabuseste in jur dar tu vei fi cel ce isi pastreaza cumpatul. Panica e la ea acasa si ca urmare toate prizele au impamantare, iar frigiderul si cuptorul sunt childproof. Atunci cand totul iti pare minunat - vine criza de apoplexie. Apoi depresia. Recomandata doar celor cu un optimism desavarsit sau masochistilor.

femeia balada - mare amatoare de chefuri si muzica; in special clubberita sau manelista. Oricum ar fi, viata cu ea se desfasoara mai mult noaptea, intre doua cocktailuri si un pepsi, cu semnat condica la evenimentele mondene. Atentie, deseori in preajma ei mai se afla cate un baci ploiestean sau secuian care ti-a pus gand rau si-ti vrea miorita.

Cam atatea am numarat eu. Probabil ca mai sunt dar inca nu le-am citit :D

Maratonul Adevarul - Brigada Diverse


In patru orase din tara are loc simultan un maraton de filme. Nu va iluzionati, nu sunt filme hollywoodiene ci arhicunoscutele BD-uri, ce vor fi proiectate 24 de ore de vineri la 19 pana sambata la 19. In Timisoara locatia va fi la cinema Timis, intrarea = un exemplar din ziarul Adevarul. Cei care vin au popcorn din partea casei. La deschiderea de la TM il veti avea drept gazda pe dl. George Mihaita, un om foarte de treaba cu care m-am pozat ieri :).
Deci, stimati cinefili, care aveti pofta de Brigada Diverse? Sunt printre cele mai amuzante filme romanesti. Nu va e dor de Toma Caragiu si Dem Radulescu? Jean Constantin si Puiu Calinescu?

Ps.: am auzit un zvon ca ar urma si seria Margelatu!

04 septembrie 2008

Nightride

Seara trecuta am participat la o mica plimbare pe doua roti. Cei care ma stiti cat de cat m-ati auzit cum tot vorbesc de biciclete si de cat de fain e sa pedalezi, sa sprintezi, sa te strecori prin trafic etc.. Ce nu stiti insa e ca orasu-i plin de amatori de ciclism si cicloturism. Lunar se petrece Masa Critica, saptamanal grupuri ies la plimbare pe diverse trasee, unii chiar organizeaza tururi destul de solicitante. Pe scurt, e o comunitatea destul de activa.
Ei bine, aseara pe grupul yahoo al masei critice, niste neastamparati au propus o iesire de noapte (nu era prima de acest gen) iar eu cum nu aveam planuri m-am inclus si pe mine si pe Radu. Intr-un suflet am ajuns la stadion si am mai gasit inca 6 persone cu aceeasi pofta de pedalat - 4 baieti si 2 fete. Majoritatea dotati cu lumini, stopuri si veste reflectorizante! Noi eram fii ploii, Radu avea doar un stop, iar eu un bec chior. Nu conteaza, ne-am zis, ne bazam pe luna. Care luna din pacate era noua (adica lipsea). Prin oras nici o problema, mai un far, mai un stalp, ne-am descurcat. Cand am iesit inspre Ghiroda insa, bezna totala. Noroc cu cei care aveau faruri ca mai luminau si pentru noi ceilalti, altfel eram orbi.
Toti aveam un moral foarte bun, radeam, glumeam intre noi, eram ca o gasca plecata la munte in vacanta, desi unii ne vedeam atunci prima data. Devenisem o echipa foarte repede. La primul dig urcat mi-a picat lantul si mi-a dat ceva batai de cap sa-l pun la loc. Am reusit pana la urma cu ajutorul lui Robert, caruia ii multumesc, si am continuat drumul printr-un camp intunecat pana la Ghiroda. Am trecut prin ea, am traversat calea Lugojului si am luat-o spre aeroport. Tinta noastra - sa vedem soseaua de centura!! Pe care am gasit-o destul de repede si am si strabatut-o vreme de vreo 4 km pana la Giarmata. Era soseaua perfecta: fara gropi si fara masini. Doar noi, 8 biciclisti in pustiu, pedaland in linie de parca plecam in Turul Frantei.
In Giarmata am patruns pe sustache si ne-am izbit de o aroma de prune fierte. Lumea parea sa faca tuica, dar pe strada nici un suflet ca sa ne lamureasca. Am intalnit un alt grup de biciclisti dar probabil erau intr-un nightride ca si noi. Dupa o traversare in zig-zag am iesit din Giarmata Vii pe langa padurea verde si, cum soseaua ni se parea plictisitoare, am patruns in codru. Oameni buni, padurea aia e a naibii de mare. O bezna teribila ne impresura iar noi ne luptam cu vreo 4 lanterne. Ne-am organizat intr-un sir indian astfel incat sa aiba fiecare cate un pic de lumina si am pornit s-o strabatem. Dupa jumate de ora am parcurs o latura a ei si am oprit la restaurantul ala, Stejarul Fermecat (nu stiu daca asta e numele lui dar i s-ar potrivi) ca sa ne hidratam, vorba aia. Asa ca la un pahar de bere si cu Pusca si cureaua lata pe fundal am socializat un pic, glumind si povestind. Apoi, fizic refacuti si mai spirituali decat de obicei ;)), am pornit din nou la drum - mai aveam o latura a padurii de strabatut. Din nou vreo jumate de ora prin maracini si pe alei, printre copaci, sau chiar in ei. [aici simteam nevoia unei rime :p.] Am iesit definitiv la lumina pe la Gradina Zoo, si dupa o rapida numaratoare ca sa fim siguri ca nu ne-am inmultit cu ceva lighioane, am intrat inapoi in urbe. Drumul spre casa a fost similar cu o cursa de stafeta in care la fiecare 500 de m mai renunta cate unu. Am ajuns acasa pe la 12 noaptea, transpirat si cu o placuta oboseala in trup. Concluzia acestei iesiri e ca o sa se repete cat de curand, dar numai dupa ce-mi achizitionez niste lampi halogene ca sa vad cainii inainte de a le simti rasuflarea langa mine. De asemenea ar fi interesant de repetat traseul pe timp de zi, sa vedem pe unde mama naibii am umblat?

Placeri vinovate [Leapsa]

Sirbul este vinovat pentru initierea acestei lepse. Mare gurmand muzical el tine mortis sa ne afle si cele mai ascunse placeri muzicale, adica melodiile alea care le ascultam cu usa inchisa si cu castile pe urechi sa nu ne afle amicii sau familia cat de defecti suntem. Cu riscul de a-mi afecta imaginea de fanatic ascultator de dnb si indie rock uber-alternativ (copyrightu lui seicean!) raspund lepsei fara sa bag capu in nisip si scot maimuta la fereastra. Aveti mai jos una din placerile mele (foarte) vinovate ;)). Baieti, luati-o incet!



Alizee - J'en ai marre

Nu stiu dar limba franceza nu mi-a parut niciunde mai frumoasa decat in gura acestei domnite :)
Lepsuim mai departe alte domnite: Cami, Roxi si Liz. Si lui Radu, ca nu a mai scris nimic de un secol.

The End User Agreement

Am aflat cu stupoare ca postul meu de mai devreme, cel cu Guild Wars, nu-mi mai apartine in totalitate. De ce? Pai, pentru ca l-am publicat folosind unul din serviciile Google, browserul Chrome, la a carui instalare am acceptat urmatoarele:

"By submitting, posting or displaying the content you give Google a perpetual, irrevocable, worldwide, royalty-free, and non-exclusive license to reproduce, adapt, modify, translate, publish, publicly perform, publicly display and distribute any Content which you submit, post or display on or through, the Services.
You understand that Google, in performing the required technical steps to provide the Services to our users, may (a) transmit or distribute your Content over various public networks and in various media; and (b) make such changes to your Content as are necessary to conform and adapt that Content to the technical requirements of connecting networks, devices, services or media. You agree that this license shall permit Google to take these actions."
extrase din EULA Chromului.

Toti eram nerabdatori sa-l incercam si am dat next, next, next...finish fara sa citim End User Agreement-ul. La naiba, putea scrie acolo ca sunt de acord sa donez jumate din sangele meu in fiecare saptamana si ma trezeam a doua zi cu asistentele la usa. Ori ca as renunta la una din camere pentru a oferi adapost la 2 boschetari. Absolut nimeni nu citeste EULA-ul pentru ca e o stufarie de termeni legali ce pare absolut inutila. Ei bine, poate va treziti odata ca va vindeti mama pentru a juca GTA4 (desi asta chiar s-ar putea intampla).
Incerc sa sper ca toata smecheria se refera la serviciile de RSS, fara de care am fi inapoi in epoca de bronz a netului, si ca toata polologhia gugaleasca e facuta in scopul stabilirii unui cadru legal pentru syndicalizare. Am insa dubii cand vad fraze gen "make such changes to your Content as are necessary to conform and adapt that Content" si as vrea sa atrag atentia ca uneori chiar si un simplu predicat poate schimba istoria. So, enough with za changes. me don't like changes, changes bad!

via alex.

03 septembrie 2008

Guild Wars

Cu ce mai imi umplu eu ziua. Pai de vreo 10 zile am recazut in patima jocurilor PC. S-a intamplat in felul urmator: eram la plimbare prin oras si am intrat in magazinul ala de reviste de la parterul Bega. Acolo, pe un raft, printre multe alte reviste tehnice, era Level, pe care sincer n-am cumparat-o niciodata. Acum era intr-un megapachet cu 2 dvd-uri, intre care si jocul Guild Wars: Factions, intr-o editie full, cu manual, card de activare si toate cele. Stiti si voi ca un joc full costa vreun milion vechi, iar aici aveam unul cu tot cu revista la 30 de ron. M-a mancat in palma si l-am luat. Era singurul. Deci iata-ma din nou addicted to gaming.
Sa vorbim de joc. Guild Wars: Factions e al doilea episod din seria Guild Wars si face parte din marea categorie de jocuri MMORPG - massive multiplayer online role playing games. Ati prins-o nu? Jocurile RPG sunt favoritele mele si cu multa vreme in urma aruncam o gramada de bani prin cluburile de net jucand Diablo 1 sau 2. GW e in acelasi fel doar ca se joaca online, pe servere internationale, in lumi virtuale la un loc cu alte sute si mii de "obsedati". Smecheria e ca joaca se plateste sub forma unui abonament lunar care iti permite sa joci pe serverele lor (cum e in cazul WoW si Lineage). Frumusetea e ca GW e gratuit. Dupa ce-l instalezi si bagi cheia de acces, nu mai ai treaba cu banii.


Ziceam ca e episodul 2. Primul, Guild Wars: Prophecy te introducea in Tyria, continentul, lumea in care urma sa te razboiesti si-ti punea la dispozitie 6 tipuri de personaje. Factions te muta in alt teritoriu, Cantha, si mai aduce 2 caractere jucabile, asasinul si samanul. Al treilea episod, Nightfall, la fel, 2 prsonaje si alt teritoriu. Fiecare din cele 3 episoade sunt jocuri de sine statatoare, iar daca le ai pe toate instalate poti umbla cu acelasi personaj in oricare din cele 3 lumi.
Ok, de ce Guild Wars (Razboiul ghildelor)? Pai jocul asta are 2 etape distincte: PvE si PvP. In prima, player vs environment(PvE) tu si avataru tau iubit va invartiti prin vasta lume cu scopul de a deveni mai buni, de a va inalta spiritual, prin cafteala. Eu am inceput cu un warrior, mare specialist in sabii si topoare, si in momentul in care scriu am ajuns pe la level 14. Deci am caftit ceva, nu gluma. Spuneam ca jocul e MMO. Deci ar trebui jucat cooperativ (la inceput) cu alti playeri. Va adunati intr-un party si porniti la atac. Cum eu sunt de felul meu un lup singuratic cand joc, daca nu cunosc pe altii nu ma pun la chatuit cu ei ca sa merem la plimbare impreuna. Asa ca eu cand dau de greu iau cu mine niste personaje non-player, in echipa de 4 sau 6, si incercam sa-i dovedim pe ticalosi. Dar cred ca e mai fun s-o faci cu o gasca de amici care joaca si ei. Scopul jocului e sa ajungi la level 20, urmand firul povestii sau questurile adiacente si adunand experienta sa intri la final in PvP - player vs player. Acolo cica e adevaratul guild wars. Acolo e competitia. Jucatorii infiinteaza sau sunt invitati in ghilde, iar ghildele lupta intre ele in arene pentru onoare si reputatie. Ceva asemanator cu un counterstrike cu topoare si vraji. Mai multe guilde pot forma aliante care apoi se alatura uneia din cele doua factiuni: Luxons sau Kurzicks, care se lupta pentru controlul teritoriului participand la diferite lupte. Observati ce jucabilitate impresionanta are.

Ce sa va mai spun. Jocul are o grafica foarte misto, cu harti impresionante, bine realizate, feelingul de imersiune in poveste functioneaza, doar muzica nu prea am sesizat-o. Insa efectele de lumina sunt faine. Ruleaza f. bine, n-am avut bug-uri sau freeze-uri in ciuda vechimii sempronului meu 2300+ cu 512 ddr. Oricum e un joc din 2006 asa ca m-ar mira sa am probleme cu el.
Plusuri:
- posibilitati variate de configurare a personajului, diverse skiluri (vreo 40)
- punctele pt atribute nu sunt definitive putand sa le scoti si sa te dezvolti pe alt skill
- stashul e f incapator, rucsac + centura + 2 saci, fiecare obiect ocupand 1 singur slot.
- dificultatea creste mai repede decat levelul si firul povestii, ajungand sa te intrebuintezi serios de echipa (asta e si un minus pt mine)
Minusuri:
- prea complicata achizitia de arme fiind necesari bani si diverse materiale cam greu de gasit. pierzi timp extragandu-le din obiectele inutile si alergand pe la diversi comercianti.
- nu poti da ordine clare echipei in afara de a sta intr-un loc.
- penalizarea healthbar-ului atunci cand dai ortul pe campul de lupta. Dupa vreo 3 decese ajungi sa lupti cu aceleasi creaturi cu jumate din viata fara sansa de a invinge. Reintoarcerea in oras te scapa de penalizare dar o iei de la zero cu tot.
Cam asta ar fi o prima impresie dupa vreo 30 de ore de joc. Sunt si eu curios daca o sa ma plictisesc curand. Daca mai joaca cineva ar fi interesant sa caftim ceva impreuna.

02 septembrie 2008

Google Chrome

Ati auzit de browserul celor de la Google? Cica azi s-a lansat versiunea Beta. Inginerii astia neobositi se gandesc numai la binele nostru. Data viitoare cand se mai blocheza Firefoxul sau IE-ul o sa va descarcati Chromul si veti scapa de probleme. Noul browser e multi thread, cam cum sunt procesoarele alea multi core, si fiecare tab deschis e procesat independent, asa ca daca moare nu-ti pica tot browseru. In fine merita incercat. Daca vreti sa stiti ce are nou mai citit si voi pe la altii mai specialisti decat mine. Eu m-am lamurit la alex brie. Sau poate va uitati la cele 40 de pagini de benzi desenate create de Google pentru a va lamuri.

01 septembrie 2008

Clover - Hey

Final de zi. Atunci cand ochii osteniti dupa o noapte cu somn insuficient si o zi cu munca mai mult decat suficienta tind sa se inchida incetisor nimic nu pica mai bine decat o voce ca cea a Charlottei Savary ca sa te conduca atmosferic catre lumea viselor. Frumoasa si talentata frantuzoaica, inainte de a canta cu Wax Tailor, avea un mic duet cu Garin Lê Thùc, un proiect intitulat Clover. De la ei aveti o piesa numai potrivita pentru final de zi. Si evident un clip pe masura.

Blogereala 8.0

Aseara s-a intamplat Intalnirea Blogerilor cu numarul 8, marea bloggereala, acea reuniune cu manifestari de indoor festival desfasurata in Irish Pub. Nu cred ca exista un cuvant sau macar o expresie care sa descrie evenimentul. Putem zice doar c-a fost hardcore. Ovi a pus problema in felul urmator: "cea mai tare intalnire ever!" si a cazut sub masa. Nu, glumeam, n-a cazut... a mai rezistat o vreme. Si pentru ca m-am trezit primu azi dimineata si mai am ceva sange in alcool sa facem prezenta:

eu, ionesta, dan, radu, ovi, al mic cu palarie (tudor), seicean, jmihai, marius, cristi, adi, patrash, dora, tomata, andrea, cami, tania(tot fara blog), adeline, bloodie, bloo si roxana. Plus cei pe care i-am uitat. Dar le multumim pentru prezenta.

Acum lumea cam stie ce si cum se intampla. Lucruri noi ar fi: cineva a mancat o plescavita, cativa au baut absint rosu (otrava curata), cuiva i s-a cantat la multi ani iar eu am pierdut la darts. Cine si de ce urmeaza a se stabili in cursul saptamanii, dupa ce lipim filmul intalnirii.

Later edit: poze aici. Click to see the real blogger attitude!!!