29 august 2008

The Fall

Cunoscutul critic american de film Roger Ebert spunea ca "iti vei dori sa vezi acest film pentru simplul motiv ca exista. Nu va mai fi niciodata unul asemanator." Daca nu stiti cine e Roger Ebert va spun eu. Un mosulet simpatic care de 40 de ani face cronica de film, avand propriul show tv si reprezentand una din vocile cele mai respectate in critica hollywoodiana. Lansat tocmai din 2006 la TIFF-ul canadian au fost necesari inca 2 ani pentru ca acest film sa ajunga pe marile ecrane. Cei care au crezut in el si l-au sustinut, sunt David Fincher (Fight Club) si Spike Jonze (Beeing John Malkovich), regizori cu nume si statut. Fincher chiar il caracteriza drept "ce-ar fi iesit daca Andrei Tarkovsky ar fi facut "Vrajitorul din Oz".
La asa o recomandare va intrebati despre ce film e vorba. The Fall este unul din acele filme peste care dai din intamplare si apoi te intrebi: wtf, de ce nu am auzit de el pana acum? Ei bine raspunsul ar fi pentru ca e independent. Autorul sau, regizorul indian Tarsem (mai are cateva prenume dar unul e imposibil de pronuntat iar celalalt e la fel de uzual ca Ion in Romania), si-a pus la bataie toti banii, nu putini ce-i drept, ca sa-l realizeze. Pe Tarsem ma indoiesc ca-l stie cineva dupa nume, poate mai degraba dupa celalalt film al sau, The Cell din 2000, cu J. Lopez haituind un psihopat din lumea reala pana in cea a viselor. Acolo am facut cunostinta prima data cu imaginatia lui Tarsem si am fost realmente bulversat. Aceeasi imaginatie detine rolul principal in noua poveste inchipuita de regizor si pe care incerc cu atata obstinatie sa v-o recomand.

- dervishi dansand -

De ce trebuie voi sa vedeti filmul asta? Nu veti avea parte de prea mult mister sau intorsaturi, nici de interpretari magistrale sau macar actori cunoscuti, insa veti fi tratati cu cele mai frumoase imagini si locuri transpuse pe pelicula, peisaje ce nu credeati sa existe in realitate ci doar ca rezultat al tehnicii CGI. De-a lungul celor 4 ani de productie, regizorul a filmat in 18 locatii diferite (India, Argentina, Brazilia, Chile, Cape Town, China, Egipt, Fiji, Bali, Nepal, Italia, Cambodgia, Cehia) cautand acele cadre perfecte pentru povestea sa. Pentru ca asta este filmul, o poveste. Incepe intr-un spital din periferia LA al anilor '20 in care un tanar cascador de film, paralizat de la brau in jos, se imprieteneste cu o fetita de 4 ani cu multa imaginatie, pe care o cucereste cu o poveste de capa si spada. Povestea o auzim prin vocea barbatului insa o vedem cu ochii unui copil de 4 ani iar lumea dezvaluita e fantastica. Fiecare cadru al ei e atat de migalos lucrat incat iti vine sa dai pauza si sa te uiti la el ca la o fotografie. In primul minut al filmului, o scena in alb negru si slow-motion, am avut sentimentul ca urmaresc un clip publicitar. Ulterior am si aflat ca Tarsem cu asta s-a ocupat 20 de ani - reclame si videoclipuri - de aici maiestria lui. Peisaje si personaje de basm se invalmasesc intr-o lume ce imi aducea aminte de filmele lui Terry Gillian (Tideland indeosebi) si Guillermo del Toro (Pan's Labyrinth) fara sa le copieze. Ideea filmului nu e chiar originala, fiind anterior dezvoltata intr-un film bulgar Yo ho ho, o aventura cu pirati din 1981. Totusi, ma indoiesc ca s-ar apropia macar de festinul vizual pe care il ofera The Fall. Am fost suta la suta convnis ca Scarile Infinite nu sunt reale ci efecte speciale. De fapt sunt o parte a unui imens rezervor de apa din India, care mai tot anul e plin. La fel, Labirintul Fara Scapare e o parte a unui observator vechi de 400 de ani iar Orasul Albastru e Jodhpur, toate in India. Locuri reale pe care un ochi fin de regizor a stiut sa le exploateze facandu-le sa para supranaturale.

- Orasul Albastru -

- Scarile Infinite -

Ultimul motiv pentru care ar trebui sa vedeti acest film e mandria nationala. Fetita Alexandria ce joaca rolul principal e romanca, pe numele ei Catinca Untaru, si e la primul sau film. Despre felul in care a descoperit-o, Tarsen insusi ne relateaza: "If you think it’s hard raising money for a film, try telling people that the script is going to be written by a 4-year old. It’s going to be dictated to me by a child. For seven years wherever I would shoot a commercial I would send people out with a camera to schools, and one day I got a tape of this girl at a school in Romania, in the middle of students talking. I was amazed. She was perfect. She didn't speak English. The penny dropped. She was six, but if she didn’t speak the language she would be using, the misunderstanding would buy me the two years that I needed. Because she had to seem four."

Ce poate intelege un copil de 4 ani intr-o poveste cu banditi, printese sau guvernatori odiosi (chiar se numea Odios). Evident ca pentru ea cuvintele sunt fara rost iar imaginile spun totul. Asa ca lumea imaginata de Alexandria e una plina de fantastic in care eroi sunt Banditul Mascat, un indian, un fost sclav african, un artificier italian, Charles Darwin si un mistic. Va invit sa aruncati o privire si sa vedeti cum se impletesc destinele acestor eroi si care e scopul acestei povesti.

Trailer.

Am sa-ti trag un glont in cap...


si-am sa-ti fac o gauuuraa, si-o sa vad marea prin ea, intr-o alta auraa... Cam asa s-a gandit constanteanu care l-a impuscat in cap pe un timisorean pe-o terasa din Vama Veche. N-ati auzit? E stire proaspata. Cum stateau ei asa la bere pe terasa, probabil Tequila sau Expirat, ce s-a gandit constanteanu: "Ba, timisorene, vezi ca-mi strici privelistea!" Si fara alte cuvinte i-a pus pistolu la tampla (da, mai nou vin si pistolari prin Vama) si a tras. Greseala lui (si norocul timisoreanului) a fost ca avea pistol cu bile si nu i-a provocat decat rani grave fara sa-l ucida. Drept urmare, timisoreanu i-a dat o bataie sora cu moartea si l-a trimis direct la Neurochirurgie. Trista stire dar vine sa-mi intareasca hotararea de a nu mai pune piciorul pe-acolo. Incepe sa devina la fel de periculoasa ca Craiova(!).

26 august 2008

Despre sforait

Pentru mine sforaitul e o chestie de-a dreptul infricosatoare. Sa va spun de ce. In primul rand eu nu sforai. Apoi in familia mea nu se sfoaraie. Bine, e drept ca uneori taica-miu geme si horcaie din camera lui de parca se ineaca si tre sa-i trag un ghiont sa-si revina. Da in general avem nopti linistite. Ca urmare nu sunt obisnuit cu asemenea zgomote profund neplacute al caror singur scop e sa-i tina pe alti colocatari de sase la numaratul oilor. Pentru ca e lucru bine stiut, cine sforaie adoarme primul, iar restul belesc ochii la luna. Mi s-a intamplat o data sa-mi vina un var in vizita si neavand camera de oaspeti l-am culcat cu mine in camera, pe-o canapea. Pai cand a inceput baiatu sa traforeze in puterea noptii hor-hor, hor-hor vibra tot patul iar dulapul vroia si el sa rezoneze. Doua ore m-am tot foit pana ce m-am resemnat cu ideea de a fi dat afara din camera mea intr-un mod absolut nevinovat. Nu puteam sa-mi trimit ruda la plimbare desi cateva picioare i-am aplicat fara succes insa. Mi-am luat plapuma si perna si m-am instalat pe jos in odaia sora-mii. Asa bine am dormit :D, ca un prunc intins pe-o scandura.
Intr-o alta poveste eram cu o gasca de prieteni la Jimbolia, la cineva acasa, cu baute si povesti, gluma sa-ntins si-am ramas peste noapte. Pe mine si-un preten ne-au culcat impreuna intr-o camera, restul pe unde au apucat. Ei bine amicul asta al meu e un mare sforaitor. Un campion nu gluma. Chestia e ca m-a trezit din somn cu rasnita lui infundata si apoi n-am mai adormit nici pace. Cu inima-n dinti si perna sub brat am parasit odaia zgomotoasa si am poposit in cea vecina folosita nu demult pentru priveghi! Da, si m-am culcat singur in patul in care si-o fi inceput somnul de veci nu mai stiu ce ruda a gazdelor mele. Destul de extrem pentru mine. La astea se mai adauga noptile dormite in corturi, in vama sau la munte, cu vecini de toate felurile si tonalitatile. Remediul in acele cazuri insa a fost alcoolul, asa ca nu-mi amintesc sa fi reprosat ceva cuiva candva.
Acum odata terminata introducerea :p (pentru ca asta era de fapt) am sa purced la adevaratul scop al acestui post , acela de a va impartasi opinia lui Henry Miller, pe cale sa devina my fav. all time writer despre aceasta disfunctie respiratorie :). Imaginea descriptiv auditiva pe care acesta o evidentiaza in Tropicul Capricornului e atat de geniala incat am recitit-o de cateva ori ca sa-mi pot imagina o astfel de grozavie in realitate.

„Când adormea în fotoliul Morris, falca îi cădea ca scăpată din balamale; întotdeauna sforăise ca o locomotivă, dar acum îi trăgea la aghioase de se zgâltâia casa, ca un om care într-adevăr murise pentru lume. Sforăiturile lui sunau ca nişte horcăieli de muribund, doar că erau punctate de un şuierat lung, intermitent. Când sforăia, părea să toace întreg universul, să-l facă surcele, astfel încât cel care avea să-i urmeze să aibă la îndemână lemne de foc pe toată viaţa. Scotea cele mai oribile şi mai fascinante sforăituri pe care le auzisem vreodată: un sforăit duduitor, stentorian, morbid şi grotesc; uneori răsuna ca un acordeon care cade desfăcându-se, alteori ca un orăcăit de broscoi într-o baltă; şi câteodată, după un şuierat prelung, urma un fâsâit îngrozitor, de parcă-şi dădea duhul, pentru ca după aceea să-şi reia ritmul de înăltare şi coborâre, de toacă găunoasă, ca şi cum ar fi stat gol până la brâu, cu un topor în mână, despicând nebunia acumulată a întregului talmeş-balmeş de pe lume. […] Din fericire pentru el, sforăia la sânul adâncului, niciodată tulburat de un vis sau de un curent, niciodată schimbăcios, niciodată torturat de vreo dorinţa nesatisfăcută ; când închidea ochii şi se prăbuşea în somn, luminile lumii se stingeau şi era singur ca în pântece înainte de a se fi născut, un cosmos care se mărunţea uruind. […] Era mai mort decât mortul, fiindcă era viu şi pustiu, dincolo de orice speranţă de resurecţie, deoarece el trecuse dincolo de graniţele luminii şi ale spaţiului şi se cuibărise tihnit în groapa neagră a nimicului. Părea mai mult de invidiat decât de plâns, pentru că somnul său nu era o acalmie sau o pauză, ci însuşi somnul, care este adâncul şi deci a dormi înseamnă a te adânci, mai adânc, si mai adânc în somnul însomnurat, somnul adâncului în adâncul somnului, cel mai de jos adânc de somn, cel mai adânc şi cel mai însomnurat somn al somnului dulce somn. Era cufundat în somn. E cufundat în somn. Va fi cufundat în somn. Somn. Somn. Tată, dormi, te implor, pentru că noi, cei care suntem treji, clocotim în groază…”

Henry Miller, Tropicul Capricornului

Deci, cine are tati sforaitori (sau mame), mainile sus!

Cand lenea e mare

nici chef de scris n-ai... Doamne ajuta ca exista un generator de posturi. Pacat insa ca nu genereaza decat scuze :))

Holy crap! I just discovered I have not updated this since they invented sliced bread... You would not believe how tidy my house now is. I'm so sorry!.

I am totally exhausted with sleeping my way to the top, soaking in the tub, just generally being a nuisance to society in general, my day drifts aimlessly from crawling out of bed at 6.30 to sun down and beyond. I am not growing up. I need some perspective.

I solemnly swear I will write something that makes sense soon. I promise! Assuming I don't get distracted by counting my chest hairs..


made using secret technology from here.

via de ce?

25 august 2008

Panda din balcon


Genul asta de activitate e foarte practicat la noi. Sunt unii care de dimineata pana seara stau pe geam si privesc. Sunt la curent cu orice barfa, stiu ce vecin si-a luat masina noua, cine a plecat de la serviciu in pauza de masa pentru una mica, si cu cine, nimic nu le scapa... Nu poti iesi din casa fara sa nu fii primit cu un "Buna ziua vecine!" cazut din cer/balcon. In acelasi ton, am auzit o stire cum ca Politia Comunitara intentioneaza sa monteze un asemenea personaj intr-un balcon din Unirii care, dotat cu un binoclu, sa-i spioneze pe musterii de pe terase, sa-i numere pe cersetori, si in general sa vegheze la pastrarea ordinii publice. Nu sa intervina :)), sa vegheze si sa consemneze. Practica asta securista ar fi de efect poate in alte parti, stiu io, cu o cantitate mai mare de interlopi pe metru patrat, sau prin cartierele marginase, desi suna ca si cum comunitarii vor sa se joace de-a James Bond. Oricum, ma indoiesc ca va fi o chestie de durata, dar totusi, la ce le sta mintea astora?

Invocaţie

Povesteşte-mi despre acele visuri
Ce vin ca valurile mării pe nisipuri.

De amintirile şoptite în noroi

Care ne leagă.

- Eram doar noi, frumoşi şi goi…

Hai, taci !
De versuri n-am nevoi.

Ne-am depărtat destul unul de altul

Nu mai ştim cine a facut primul saltul.

Nici eu nu mai contez, nici tu nu mai
însemni
Nimica pentru mine.

- Fiecare singur, dar
împotrivă-ne stăm demni…
Foarte profund !
Esti mare pezevenghi...

Mă întreb care e valoarea spunerilor tale ?

Nimic ? Totul ? Cu toate sensurile sale ?
Mă tăvalesc pe jos şi râd haotic
Singură.

- Ştiai că râsul are un efect erotic ?
Te voi cita! Deseara, cu-n amant exotic.

În fiecare noapte inima mă doare,

Iar dimineaţa, stomacul. La fel de tare.

Mă trezesc din somn tot somnoroasă

Şi fumez.

- Nu mai fuma – te face arţăgoasă !

Ce-ţi pasă? Du-te drag
ă acasă!

Destul cu clipele trecute. Îmi ajunge.
De cauţi lacrimi o să dai de sânge

Şi nici o invocaţie, oricât de tare ar fi
Nu te-ar scăpa.
- Mai bine să lăsăm poveştile pe altă zi !
Mai bine nu! Şi uşa se trânti...

23 august 2008

Rocknrolla

De la tizul si regizorul meu preferat, Guy Ritchie, primim anul acesta inca un film clasic new school vs. old school mobsters. Cine a vazut Snatch sau Lock, stock and tho smoking barells stie la ce ma refer. Rocknrolla nu se dezice de reteta traditionala a regizorului englez care i-a facut celebri pe Jason Stathan (Transporter) si Vinnie Jones si ne serveste actiune, umor negru si accent britanic. Un must see pentru luna octombrie :D.


23 august 1944

Fosta zi nationala a Romaniei are un loc aparte in memoria colectiva a poporului roman. Vazuta ca ziua eliberarii de unii, sau ca cea a infamiei de altii, are o importanta fundamentala in istoria Europei. Intoarcerea armelor in urma unei "lovituri de stat" (impropriu numita asa pentru ca regele l-a numit si tot el l-a destituit pe Antonescu) orchestrate de Regele Mihai si elemente comuniste din randul armatei romane e vazuta si hulita de multi, mai ales datorita unei sederi de 40 de ani in gulagul sovietic (caruia sunt si unii care ii duc dorul). Actiunea din acea zi e considerata drept momentul istoric in care romanii si-au pierdut c**iele si n-au fost in stare sa mearga pana la capat alaturi de nemti. Eu cred ca daca nu abandonam corabia gaurita asa cum am facut-o, turbatii de bolsevici veneau pana la TM si ni le smulgeau cu mana lor, iar acum eram "fosta" republica sovietica, nu o democratie infloritoare(!) cu crestere economica(mica) si libertate de expresie, de care ne bucuram cu totii. Sa zicem ca nu am fi intors armele, ca "lovitura" regelui murea in fasa si mergeam cu nemtii pana la capat. Specialistii apreciaza ca s-ar fi prelungit WWII cu vreo 6 luni iar capitularea germana nu mai avea loc la 9 mai '45. Numai ca in august '45 americanii tranteau in capul japonezilor doua A bomb linistindu-i pana si pe cei mai kamikaze luptatori. In lumina secolului 21, vazandu-i cat de razboinici sunt pe alte continente, credeti cu tarie ca yankeii ar fi avut vreo jena sa-i faca praf si pulbere pe nemtalai (si pe aliatii lor) in vechea Europa folosind arma suprema? Eu n-am nici un dubiu ca asa ar fi fost. Ganditi-va numai la ravna cu care lucrau oamenii de stiinta evrei la proiectul Manhatan in vreme ce Hitler facea cenusa in fiecare zi vreo 10000 de-ai lor. Sa vezi atunci holocaust. Si ganditi-va, cu toate ca am sarit din barca in ceasul al 12-lea, la final n-am capatat statut de natiune cobeligeranta iar prin pacea din '47 eram in aceeasi oala cu tarile infrante. Oare ce-ar fi fost daca eram cu adevarat infranti? Era mai bine? Se tot face paralela cu nemtii, ca uite ce bine o duc, si ei au fost capul rautatilor in razboi. Alo , alo! Nemtii sunt nemti. Noi nu suntem ca ei. Sa ne uitam in gradina noastra (Balcanii) si sa ne comparam cu cei de teapa noastra, bulgarii si sarbii. O duc mai bine? N-as zice... iar unii au fost cu nemtii iar ceilalti impotriva lor. Noi sa fim multumiti ca avem deocamdata Ardealul si Dobrogea, pentru ca daca mergeam pana in panzele albe cu Hitler & Co. eram acum popor migrator prin stepele Kazahstanului.
In fine, acum la 64 de ani dupa evenimente e usor sa-ti dai cu presupusul intr-o directie sau alta. Idee e sa invatam din trecut si sa vedem ce facem mai departe, ca sa nu se mai repete. Noi sa fi sanatosi!

22 august 2008

There's Only One Sun

Scurt metraj realizat de Wong Kar-Wai (My Blueberry Nights) in 2007 pentru Phillips cu prilejul lansarii gamei Aurea de LCD-uri.

21 august 2008

Cocoana, da cu pietonii ce-ai avut?

Scrisoare deschisa catre un tanar ucigas:

"Inteleg ca ti-a luat taticu Ferrari ca sa ajungi mai repede la spital cand esti chemat la vreo urgenta. Inteleg si ca iti place sa mai iesi cu amicii in oras, pe la vreun restaurant, cu vreo fetita, mai papam ceva delicatesuri, mai gustam o rafinata, ca deh, oameni suntem… Inteleg ca-ti place sa calci pedala sa se-ncoarde naravasii italieni de sub capota si sa se emotioneze fufa de pe locu din dreapta. Stiu senzatia. E ravasitoare! Dar intreb si eu ca tot omul : n-ai putut gasit si tu un copac mai vanjos prin afara orasului in care sa te proptesti cu 300 la ora ? Sau vreun pasaj mai zdravan ? E unu la Voiteni, tot lucreaza la el de ceva vreme. Nu puteai sa-i faci o vizita rapida si sa pastrezi astfel anonimatul ? Tre sa stie toata lumea acum cat esti tu de dobitoc la volan si cum ai omorat un om? Avea 28 de ani si i-ai furat viata. Futu-i mama ei de viata, ca ma gandesc ca putea fi a mea numa de cate ori am facut pe jos drumul de la mall la clinici. Sa mor daca mai stiu pe unde sa merg numai sa nu dea vreun grabit ca tine peste mine. Si dupa toate astea mai si fugi de la locul accidentului. Apoi te predai si spui ca ai acordat primul ajutor victimei dar ai fugit de frica sa nu fii linsat. Tu chiar ne crezi prosti? Sa vedem cat de bun ti-e avocatul. Iar daca scapi de asta, Adrian Iosif Cocoana, ce sa mai spun … sistemul de impartire a dreptatii chiar functioneaza iar Dike e cu adevarat oarba."

Blogerul de serviciu, dand glas frustrarii pe care i-a provocat-o stirea zilei.

18 august 2008

Vine Dexter!

Pe 28 septembrie se intoarce killerul meu preferat. Am mai scris despre el aici asa ca n-o sa ma repet. E cel mai tare serial action-drama. Pana incepe sezonul 3 aveti un promo mai jos. Cu mult sange - la modul artistic vreau sa spun - doar e pentru audienta generala :D. Si ascultati piesa de pe fundal cu atentie: ...bla bla ... cuz two can keep a secret if one of them is dead .... Makes sense isn't it? :))

Via Tvblog.

Untold Scandal

Nu multi sunt cei care n-au auzit macar odata sintagma "Dangerous Liaisons" fie ca titlu de carte fie ca ecranizare cinematografica. Intrucat opera lui Choderlos de Laclos nu mi-a picat inca in maini, cunosc povestea doar din nenumaratele transpuneri pe mult iubita pelicula de film. Iar acestea nu sunt putine. Cele mai cunoscute ar fi celebrul film cu John Malkovich si Michelle Pfeiffer, apoi Valmont -ul lui Milos Forman cu Annette Benning si Colin Firth si Cruel Intention, cu Sarah Michelle Gellar (rostind "You can put it anyware you want" din pozitia de patrulabe) si Ryan Phillippe. Bineinteles ca si noi avem varianta noastra de Legaturi Primejdioase :)) - chifteaua aia cu Tudor Chirila. Vreau insa sa va supun atentiei o versiune de care nu stiati. Cea coreeana numita The Untold Scandal si regizata de Jee Young Lee. Aparuta in 2003, transpunerea asiatica a depravarii aristocratice din sec XVIII aduce o interpretare cel putin originala. Aduce acel suflu nou atat de necesar pentru invierea unei povesti clasice dar prafuite. Iar atunci cand, satul de creatiile din "cetatea filmului", iti ceri cu obstinenta gura de aer proaspat, aceasta iti e oferita de la soare rasare, dintr-o tara in care cinematografia a devenit in sfarsit o industrie profitabila. Ce-mi place mie cel mai mult la filmul asta e frumusetea lui. Stilistic vorbind. Sunt si ceva fetiscane golute si niste nuri superbi, dar nu de asta e vorba. Imaginile sunt absolut superbe, decorurile si peisajele magnifice, costumele de o complexitate chinezeasca(!), ce mai, totul e ca sa incante vederea. Jocul actorilor e f. bun, povestea are un un ritm excelent dezvaluind treptat toate dedesubturile intrigii aristocratiei correne. E in acelasi timp si un ochi aruncat asupra culturii si traditiilor coreene, asupra tabuurilor acelei societati. E imposibil sa nu remarci aceeasi impocrizie occidentala in ce priveste sexualitatea si sa nu te amuzi de stangaciile tinerilor prinsi la mijloc intre focul pasiunii si corectitudinea cutumei. Pe scurt, Jo-won, vaduv si mare fustangiu, intra intr-un joc al seductiei cu Madam Jo, verisoara lui. Pentru a-i castiga favorurile se "obliga" (nu ca i-ar displace prea tare) sa o seduca pe o pustoaica de 16 ani, viitoare concubina in familia madamei, si sa-i faca un copil dezonorand-o. Deh...invidia asta... In acelasi timp, Jo-won isi asuma o sarcina aproape imposibila. Sa o cucereasca pe "cea mai virgina" vaduva, o fecioara catolica neprihanita care refuzase pe multi altii inaintea lui. Mi-a placut enorm felul in care toate eforturile sale se izbeau de eticheta acelor vremuri. Sa ramai singur cu o femeie era aproape imposibil, damai sa-i vorbesti. Servitorii erau peste tot. Interesant mi-a parut si "ceremonialul" machiajului. Foarte complicat. Finalul e ca in viata: manipularea de acasa nu merge la piata iar iubirea nu le rezolva pe toate. Asa ca o concluzie, filmul asta e mai mult o poveste trista de iubire decat o fresca a promiscuitatii acelor vremuri. Va repet din nou, filmul asta e un must see prin frumusetea lui, chiar daca povestea e "fumata". Nu cunosc alt mod mai potrivit pentru a cunoaste firea coreenilor decat filmele lor. Sunt pline de un alt fel de sensibilitate, diferita de cea occidentala de care marturisesc ca sunt sastisit. Asa ca vizionare placuta.
Trailer.

Votati vagoane pentru biciclisti!

Se pare ca CFR-ul e un picut interesat de nevoile celor pe doua roti si testeaza opinia publica cu privire la oportunitatea introducerii unor vagoane speciale pentru cei care vor sa-si care in concediu si bitza. In aceasta idee efectueaza un sondaj pe situl lor, la care au participat deja peste 7000 de vizitatori, dintre care o mare majoritate au considerat ideea f. utila - peste 90%. Ma frapeaza insa cei 200 de votanti care nu o considera oportuna: or fi toti nasi? Ramane de vazut daca CFR-ul va si pune in practica ceva ceva sau totul va ramane doar o statistica: "Romanilor le-ar place sa-si ia bicicleta pe tren in mod legal dar pentru o vreme tre sa se descurce cu spaga."
Dincolo treaba asta si-a gasit rezolvare demult.

17 august 2008

Drumuri drumuri

Sa revenim la relatarea subiectiva a zilelor de concediu. De data asta despre drumuri. Daca stau si analizez pe indelete, din 11 zile cat am fost plecat aprox 4 am fost pe drumuri. Cum va ziceam inainte, am facut 2000 de km cu diverse mijloace de transport, in special trenul, dar si autobuze, microbuze, autocare, nave fluviale si barci cu motor.
Am plecat din Timisoara cu un rapid spre Bucuresti, de acolo urmand sa schimbam trenul pentru a ajunge la Mangalia. Ne-am fi dorit sa mergem direct, dar in plin sezon, cu 10 zile inainte de plecare, nu am reusim sa gasim 6 bilete intr-un compartiment!!!. Drumul cu CFR-ul e tot mai scump de la an la an iar conditiile tot mai proaste. Citeam un articol in JN despre drumul bucurestenilor spre mare, cu niste trenuri in care inghetau de frig 6 ore, pentru ca aerul conditionat mergea la maxim. Nu stiu cati dintre ziaristi au circulat in plina vara cu trenul pe rutele ce vin de la TM, CJ sau SM. Sunt garniturile alea invechite cu compartimente de 8+ bagaje care put ca niste pubele. In care faci sauna la 50 de grade si spatele ti se lipeste de musama. Si cu toalete de-ti vine sa versi. Dupa ce mergi 17 ore cu asa trenuri in care si coridoarele sunt pline de calatori, iti rogi moartea... si parca ai prefera sa te zgribulesti intr-un fotoliu curat si in liniste. Eu am avut noroc, pot zice, ca am mers doar 10 ore, pana la Buc, dar au fost niste ore pline :D. Pana la 2 noaptea ne-am rugat sa se mai racoreasca aerul irespirabil. Apoi pe la 3, cand sa putem adormi si noi, am cules toata Craiova si am luat-o la mare. Trupe de manelisti in drum spre Costinesti, cu RedBull, vodka si casetofon. Si cu bilete pe culoar, evident. Pana la Bucuresti n-am mai vazut nici un controlor si am invatat cantecele galeriei Craiovei. Nu, nu mergeau la meci, veneau la mare! Dupa vreo ora de asteptat in gara de nord, am luat trenul spre Mangalia. Acel tren, fara compartimente, cu fotolii dispuse cate 4 fata in fata si cu aer conditionat de care faceau atata valva in Jurnalu National. Pai daca asta inseamna clasa a 2-a noi am venit pana la Buc cu clasa a 8-a. Sa-mi fie cu iertare, dar avea usi care se deschideau singure si toalete cu inox. Si masuta si cos de gunoi si prize. Si perdelute. In afara faptului ca merge f f incet nu-i pot reprosa nimic.
Un alt drum extrem de obositor e cel din Vama pana in Sfantu Gheorghe. Intrucat calatoria din Tulcea pana la gura Dunarii se face pe apa, si singura nava care pleaca e la 13:30 trenul iesea din discutie ajungand mult dupa. Totusi transportul e foarte bine pus la punct in Dobrogea, existand o multitudine de microbuze si autobuze care misuna ca furnicile peste tot. Toate la interval de juma de ora. Am plecat la 7 din Vama, iar dupa 15 minute eram in Mangalia, asteptand un autobuz spre Constanta. Dupa alte 20 l-am luat si pret de o ora am motait intr-un autocar cu aer conditionat. O problema pentru noi era ca in Constanta ne-a lasat in Autogara Sud Gara si noi trebui sa ajungem in Tomis Nord pentru a lua o cursa spre Tulcea. Solutia, autobuzul nr 100 te duce de la Gara pana la Autogara :). Am reusit sa mai prindem niste bilete in primul autocar spre Tulcea, eram in contratimp, si vreme de 2 ore iar am motait (dormisem cateva ore in noaptea dinainte). Din Tulcea am prins catamaranul - o nava rapida - care in 3 ore ne-a dus la Sfantu Gheorghe. O alergatura de 9 ore, cu 4 autobuze si o nava, pe distanta de 300 de km. Costuri: 65 de ron. La intoarcere a fost mult mai greu: 12 ore, din care 6 pe Dunare, cu cea mai inceata nava pe care, probabil, o avea Navrom-ul la dispozitie, "barca" Mircesti.Intoarcerea acasa s-a facut tot din Vama, de data asta cu trenul direct Mangalia-Timisoara, dotat, surpriza, cu vagoane noi si compartimente de 6 cu grad rezonabil de ocupare. Norocul nu putea insa tine mult, pentru ca dupa o ora s-a stricat locomotiva si am ramas in camp. Dupa inca o ora s-a reparat locomotiva :)) si pana acasa nush ce s-a intamplat ca am dormit dus. Totusi CFR-ul si-a tinut norma de 3 ore de intarziere.
De precizat ca toate aceste drumuri s-au facut cu "dulapu-n spate" si bratele pline de corturi, rucsaci si alte cele.

S-a desfiintat Travka

Doua zile, doua vesti triste. George anunta pe newsletter-ul oficial de pe Y. Groups al trupei ca "Travka s-a desfintat pur si simplu. Vin momente cand vrei sa mai schimbi aerul. Si atat. A fost o poveste care a inceput in Focsani si s-a terminat acum, dupa 6 ani. Pur si simplu cautam sa ne dezvoltam alte drumuri ... si in muzica (desigur)." E chiar nasol de tot. Erau trupa romaneasca care imi placea cel mai tare. Chiar aveau ceva deosebit, un stil al lor inconfundabil. Ce risipa, ce pacat...

Stirea pe larg aici.

16 august 2008

A picat Republik-a


Am auzit un zvon, devenit stire, cum ca revista mea preferata de film si muzica - Republik - nu va mai aparea. Sau cel putin nu va mai aparea in formula stiuta. Chiar ma miram de ce nu am mai vazut-o prin chioscuri. La origine ar fi se pare neintelegerile intre echipa redactionala, cei care scriau articolele pentru care cumparam revista, si conducerea revistei, care isi dorea un produs axat strict pe cinema. Redactia nu a pus insa condeiul in sertar ci continua sa scrie online. Noua revista se cheama REKINO si are structura unui blog cu articole si comentarii la care va puteti da cu parerea. Sincer, cred ca prefer varianta scrisa + DVD :p. Imi pierd repede rabdarea cand citesc articole lungi pe comp. Desi posibilitatea de a le comenta cronicile imi cam da furnicaturi in palme. I-as zice cateva drei Carmen Mezincescu, a carei cronica la The Dark Knight (calificat drept rebut!) mi-a dat un pic de gandit. Parca e mult prea veninoasa. E asa, cum s-ar zice, la comanda, menita sa inflameze un pic spiritele. Seamana cu atacurile asupra unor politicieni de prin presa. Oricum, ideea e ca daca va lipseste revista o gasiti pe net. Probabil pana gasesc si ei un sponsor care sa-i ajute s-o puna pe hartie.

15 august 2008

Si Hitler se uita la Mircea Badea

O parodie absolut superba in care Hitler isi iese din minti la auzul ca trustul Intact ii someaza pe cei de la Trilulilu, Hotnews, Neogen etc sa nu mai "fure" continut media (in speta emisiunea lui Badea).


Hitler batut de Mircea Badea


via Alex Brie.

Heineken Extra Cold


So, cu ce-si mai umple Richie ziua? Pai avand in vedere ca de ieri in TM sunt 41 de grade in timpul zilei, aseara am dat o raita la cortul Heineken. In parcarea Heaven, baietii au trantit un tir urias, au ridicat cortul si au dat cep butoaielor cu bere. Promovarea spunea ca trebuie sa venim si sa vedem barul de gheata(!) si sa bem Heineken la -8 °C. Asa ca ne-am dus, in primul rand deoarece castigasem o caciula Heineken cu o seara inainte pe o terasa din unirii. Ma simteam dator, ce mai :)) Ne-am infiintat acolo, eu cu cativa prieteni, am semnat un disclaimer ca intram pe propria raspundere in "frigider" si ne-am pus la rand. Am primit geaca si caciula si mai o chestie elastica care-ti prinde parul sub caciula (voi fetelor stiti cum se cheama) si ne-am pregatit sa intram. Pe usa scria -9 °C, afara erau 36 inca! Brusca trecerea. Ne-au pozat, apoi am intrat intr-o anticamera de marimea unui lift, am fost tratati cu fum si efecte speciale, pentru ca in final sa intram in adevaratul bar. De fapt o camera frigorifica, cu pereti "ziditi" cu sticle Heineken prinse in cuburi de gheata, si cu un butoi mare de bere cu dozator. Na hai sa bem. - Aveti pahare? - Hmmm...pahare? Pai nu ne-a zis nimeni sa ne luam pahare? Si asa am stat 5 min in frigider, 8 fraieri uitandu-ne unii la altii fara sa putem bea bere. Fetele alea, intr-o sclipire de inteligenta, s-au gandit ca mai bine nu suferim de frig inauntru decat de sete, uitand sa ne dea si pahare, daca noi nu am cerut. Asa ca berea am baut-o tot afara, dupa ce am iesit, pe o terasa, la 36 de grade, aproape de miezul noptii.

14 august 2008

Va place Noua Timisoara?


Din Banateanul am aflat ca nu mai dureaza mult si va fi dat in folosinta cartierul megaluxos si ultracentral de pe malul Begai, in buricul targului. Proiectul imobiliar al lui Tender realizat pe locul fostei fabrici ILSA cuprinde cateva complexe de apartamente (1200) la preturi de 1800 euro/mp din care cca 60% sunt vandute. Cireasa de pe gogoasa o constituie Centrul Financiar Bancar, un zgarie nori de 180 de m, ce va costa vreo 100 de mil euro devenind cea mai inalta cladire din Europa de Est(!). Colosul de beton, sticla si otel va oferi o suprafata utila de 120 000 mp pentru spatii de birouri si hoteliere (hotel de 5* in sfarsit) iar in subteran 5 nivele cu parcari (doamne ajuta!). Constructia va incepe la sfarsitul anului cu termen de finalizare 2011. Sa vedem cum se vor incadra, doar se poarta la noi depasirile termenelor de executie. Sincer, mie imi place modernizarea asta a unei parti din centrul orasului. Decat cladiri vechi in ruina, mai degraba blocuri noi si zgarie nori. Cititi articolul integral aici.

13 august 2008

Vama Veche - Epilog

Pauza de mare a luat sfarsit si, intors acasa, dupa ce m-am odihnit si am reflectat, am luat doua hotarari importante: unu, nu ma mai duc niciodata la Vama Veche (de 3 ori mi-a ajuns) si doi, daca ma mai duc la mare in Romania va fi in Delta. Sa le luam pe rand.
Mai intai de ce m-am saturat eu de Vama. Pai, fratilor, e nasoala si scumpa. Adica exact invers fata de ceea ce reprezenta ea: un loc cool si ieftin, pentru persoane cu buget decent. Dar nu, acum a devenit exact ce uram mai mult: o statiune. Si asta pentru ca nu mai poti iesi din cort fara 1 leu in buzunar. Pentru wc evident. Ce era fain in vama? Pai era singurul loc unde stateai cu cortul pe plaja. Te trezeai dimineata si, fleosc, in apa. Acum intreaga plaja de la Stuf pana la pescari a fost concesionata unui Club D'Or, administrat de o societate din Mangalia care iti ofera loc de campare contra 10 ron pe zi. Ce primesti in schimb? O bucata de nisip. Nu ai acces la utilitati, wc, dus, curent, parcare, nu exista paznic, sunt doar niste baieti intr-o ghereta care vand bere si un pustan intr-o rulota care e cica om de ordine. Un simplu calcul: 100 de corturi x 10 ron/zi = 30.000 ron/luna. Adica 300 de milioane fara nici o cheltuiala :D. Ce oameni destepti! Sau ce prosti suntem noi care dam banu. Drept urmare, evident ca ne-am certat cu ei aproape zilnic. Aveam si de ce. Intr-o dimineata, pe la 6, m-au trezit niste strigate din cortul vecin, in care dormeau sora-mea si inc-o fata. Ceva de genu: "Iesi ba, afara din cort!" Un nenorocit beat gresise cortul si dadea sa intre peste ele. Cu greu am iesit afara, dormeam doar de vreo ora, ma impleticeam in usa cortului, totusi la timp ca sa-l vad pe fratele celeilalte fete cum il mangaie cu piciorul in spate pe ratacit. Tocmai se intorcea dupa o noapte lunga si n-a stat mult pe ganduri. Un necunoscut intrat pe jumatate in cortul unor fete nu lasa loc de interpretari. Namila rupta de beata era de 2 ori cat noi si imediat a sarit la scandal in timp ce calca inca doua corturi in picioare. O tipa, probabil prietena lui, il tragea inapoi, un alt amic al sau incerca sa ne explice ce se intampla, cat au baut, de unde au venit, etc. eu priveam incordat gata sa impart dreptatea, amicul meu se zbatea sa scape din bratele iubitei si sa doboare namila, toate astea in timp ce omul de ordine dormea in masina flexat. In final s-au calmat spiritele, s-au risipit aburii alcoolului, si ne-am dus peste cei responsabili cu ordinea. Evident nu am rezolvat nimic. Iar in seara urmatoare cortul mi-a fost "vizitat" in timp ce ne chefuiam prin Tequilla Sunrise, si am fost deposedat de jucaria cea noua. Curios fapt, a fost singurul cort atacat, si alte lucruri mai valoroase n-au fost atinse. Cred ca cineva si-a dorit tare mult sa aibe muzicuta mea. Cam astea au fost momentele triste din Vama, dar, daca peste ele am trecut cu optmismul meu caracteristic, notandu-le drept sarea si piperul vamii, altele sunt motivele pentru care m-am lecuit de ea.
Statiunea Vama Veche inseamna jeepane si mertzane din 10 in 10 m, cefe late pe ATV-uri, mame cu copii de mana, iar in consecinta preturi pe masura. Acum, cei care ati fost, stiti ca in vama ziua chiar are 24 de ore de trezie, iar din astea doar vreo 2 le dormi, dimineata, intre 6 si 8. Asa ca restul tre sa le umpli cu ceva, mancare, bautura, plaja, baie, iar mancare si iar bautura multa. Trebuie sa te hidratezi, ce naiba. Si toate costa. Cum naiba sa bei o bere cu 3 lei, si apoi sa platesti un leu la wc pentru ca terasa nu are bar. Si asta de mai multe ori pe zi. Aberant. Iar mai incolo jandarmii dau amenzi celor care urineaza in loc public. Wtf! Mereti si paziti corturile in puii mei! Anul trecut era pe plaja un cort de prim ajutor. Acum nu l-am mai vazut. In schimb a aparut unul de la Saptamana AntiDrog care imparte seringi. Pare mai degraba o initiativa ProDrog. Probabil la farmacie se vinde si iarba. Stiti ca sunt acum terase cu WiFi? Parca Vama era un loc unde te rupi de tot si toate. Pai cand ii vezi cu laptopurile la Expirat si cu mess-ul deschis sa nu te intrebi ce cauta astia aici?

Ok, cred ca ajunge cu smiorcaiala. E momentul sa-mi amintesc si lucrurile faine. In primul rand, trupetii, cei sase plecati din Timisoara, intre care sora-mea mergea pentru prima data in Vama. Nush ce impresie i-a facut, cert este ca a stat la plaja toata ziua, nu se mai satura de soare, iar noaptea ma baga pe mine in cort primul :). Apoi, odata cu noi a sosit si varu-miu din Cluj, cu gasca lui, in total 5. Intalnirea a fost un motiv de bucurie sincera, intrucat ne vedem destul de rar. Alta chestie faina a fost sosirea Cristinei in Vama, o surpriza f. placuta. De la ea si prietenii ei am invatat cum se joaca trombon la Bucuresti. In ultimele zile au mai sosit 2 prieteni din TM, care, desi initial ne lasasera balta :), au facut pe dracu-n-patru si au venit sa intregeasca echipa. Dupa cum vedeti am fost gasca mare. Alta chestie care mi-a placut a fost prezenta trupei Habar din Arad, care au cantat 3 zile la Tequilla. Foarte buni baietii, au niste cover-uri super, i-am indragit pe loc cand am auzit Voodoo People remixed by Pendulum, interpretata live cu chitari si tobe. Precizez - e o piesa d'n'b! Plus Seven Nation Army de la White Stripes. Dementa totala! Cat priveste muzica din vama, e absolut la fel ca anul trecut. Acelasi playlist + Tu Cafe, piesa care razbate din toate radiourile vara asta. Terasele sunt tot alea: Expirat, Stuf, Tequilla, Shire, Shrooms. Fapt inexplicabil, in fata la Stuf stau taxiuri la ora 12 noaptea!!! That's fucked up... A mai aparut una noua, Hand, foarte spatioasa, cu etaj, priveliste catre mare, dar tot timpul goala, ceea ce nu inteleg. E ca anul trecut, lumea pare sa se duca unde e turma mai mare. Mai era si GulaG o terasa fainuta, dar 5 zile au tinut nush ce workshop de salsa (l-am vazut si pe Wilmar pe acolo) asa ca nu am vizitat-o. Dar erau multi pe acolo.
Evenimente: la Soni a fost Ada Milea cu spectacolul Quijote (cred ca mi-e dat sa nu-l vad niciodata) dar dupa ce l-am pierdut in TM cand era gratis, nu-mi venea sa dau 20 de ron ca sa stau in picioare. Au mai fost si E.M.I.L. pe acolo, dar eram plecat in Delta. Proasta sincronizare. La fel si cu Folk You (tot nu pricep ce are numele asta in comun cu muzica folk) pe care l-am ratat, intentionat as putea spune. Am inteles ulterior ca au foat mai multi manelisti decat folkisti in public.
La capitolul mancare am pendulat intre La Roata si La Marea Neagra (terasa aia mica ce se chema La Pescarusi inainte). Prima e cu impinge tava, a doua e cu un nene bucatar/barman/ospatar/palincar :D. Aici am mancat foarte bine. Am incercat si gulasul de la Soni, imi doream asta de anu trecut, si am fost multumit.
Alte chestii de apreciat ar fi valurile. Sunt mari :D si dau cu tine de mal de te zgarii in scoici. Asta noua ne-a placut :)). Dar apa e mizerabila! Gretoasa! Pe langa iarba si alge, mai sunt si pungi, pet-uri, fire de par de juma de metru etc. E ca un test de anduranta, cine rezista mai mult in ciorba... Uff si cand ma gandesc la apa si plaja din Delta :D. Despre asta insa in episodul doi.

Anonimul 2008


Inainte de a ma apuca de scriitura dau glas unui mare oftat: zilele astea se petrece in Sfantu Gheorghe Festivalul de Film Anonimul. Iar eu nu sunt acolo :( La fel ca anul trecut organizatorii ne aduc in competitie filme diverse din toate colturile lumii, multe scurt metraje si documentare eco. Printre filmele romanesti pe care nu le voi vedea ar fi: Boogie, regia Radu Muntean, Razboi pe calea undelor, regia Alexandru Solomon si Elevator, regia George Dorobantu. Intr-un program paralel as fi putut urmari filme realizate de actori cu pretentii regizorale destul de intemeiate: Gone Baby Gone, al lui Ben Affleck, Daybreaker, al lui Gwyneth Paltrow, Jennifer Aniston cu Room 10 sau Into The Wild al lui Sean Penn. Chiar si Green Porno, in regia Isabellei Rosellini, mi-ar fi atras atentia. Din pacate anul asta nu mi-a jucat cartile cum trebuie. Poate la anu'!

12 august 2008

Honeybunnies, I'm home

Salutare lume buna! Ghiciti cine s-a intors. ... Dap, io, mai curat si mai bronzat si un pic dezhidratat (nu de la alc%) ci de la drumul de 17 ore cu "rapidul" pacii... Multam de urari, sper ca v-ati distrat si voi astea 11 zile (chiar si tu movieaddict, sper ca ai facut si tu ceva fain, in afara sa ma astepti :p). Abia astept sa va citesc, mai ales ca nu am mai vazut un blog de mult timp, si sa va comentez. Acum descarc pozele (numai eu am vreo 400) apoi tre sa le adun si de pe la altii, iar ulterior vom povesti despre cum m-am lecuit eu de Vama si cat de frumoasa e Delta. Dar first, o sa dorm. Dupa atata dormit pe jos, dupa 2000 de km de calatorit cu toate mijloacele de transport, mai putin avion, simt o dorinta nestavilita de a ma tranti intr-un pat normal pentru vreo 2 zile :) Asa ca, ne auzim repede, nu dorm mult.

01 august 2008

Pauza de mare


Am plecat. Va las sa va coaceti singuri in jungla de asfalt. Pe mine ma gasiti la mare :D. Pentru 10 zile voi fi omul plajei. Nu fiti invidiosi, o sa ma gandesc si la voi cand o sa ma cinstesc cu o bere rece. Itinerar: Vama Veche + Sf. Gheorghe. Ne www si sms. Tai tai!