"Chinuieste-i pe copii"

Nu este un indemn ci titlul unei carti scrise de John Saul, cunoscut autor de thrillere horror. E prima carte pe care o citesc a acestui scriitor si ca o coincidenta e si romanul sau de debut. Acest lucru l-am aflat abia dupa ce am terminat-o si ma face sa-mi mai temperez aciditatea critica cu care vroiam sa-l gratulez. Nemultumirea mea e legata in principal de faptul ca m-am simtit tras pe sfoara. Am vrut o carte horror sau macar ceva suspans in ea si n-am gasit asa ceva. Daca citesc un thriller, chiar nu vreau sa stiu de la inceput cine e criminalul si de ce omoara ca sa-mi ramana doar derularea naratiunii pana la punctul final - capturarea lui - de care oricum am fost lipsit. Poate cer prea mult de la un autor ca Saul, din categoria celor cu anul si romanul (in 31 de ani a scris 30 de carti) un tip care n-a fost in stare sa termine o facultate si s-a apucat de scris.

Povestea cu pretentie de thriller e cam asa: intr-un orasel de pe coasta oceanului, pe o mosie traieste o familie cu radacini vechi in zona si respectata de comunitate, familia Conger. Cei doi soti, Jack si Rose, stau intr-o casa pe un promontoriu, langa o mica padure si o faleza/stavilar. Cuplul are 2 fete de 11, respectiv 13 ani, Sarah si Elisabeth. Ei au de luptat cu o problema foarte delicata, intrucat cu un an inainte tatal o abuzase fizic pe fata mai mica a.i. aceasta intrase intr-un soc si se purta asemeni unui copil autist. Drept urmare lucrurile nu stateau chiar roz in familia quasi-nobiliara. Situatia se complica cand in paduricea de langa incep sa dispara si alti copii din oras ingrijorandu-i pe oameni si aruncand suspiciuni asupra lui Jack Conger. M-a deranjat faptul ca toate aceste disparitii erau detaliate, stiam cine e autorul, de ce, unde ii duce si asteptam doar deznodamantul. Iar cateva lucruri imi lasau impresia de neverosimil, adica nu se poate sa fie atat de prosti/creduli/indiferenti. Plus ca simteam o oarecare artificialitate in pasajele descriptive, alea in care se vorbeste despre vreme, de ex. Dar, na, iar caut un scriitor de geniu intr-unul de travaliu. Enfin!

Totusi, ca sa fiu complet echidistant, sunt si lucruri ce mi-au placut in carte. E o scena acolo care implica o fetita hacuind cu un cutit de bucatarie un motan sugrumat in prealabil si decapitandu-l. Iar pe final scena se repeta doar ca locul motanului e luat de niste copii. Ei bine aici am privit cu ochi de cinefil si mi-am imaginat un film ce ar da nastere la fooarte multe controverse :D. Poate de asta am fost dezamagit, intrucat am citit cu ochi de cinefil iar voi stiti ca in filme ti se sugereaza mai degraba decat sa ti se ofere ceva mura-n gura. Asa apare suspansul. In concluzie, poate cartea nu e foarte reusita, dar un film inspirat din ea ar putea fi chiar horror. Obligatoriu insa din mainile unor asiatici, intrucat are ingredientele necesare: padure, ploaie multa si copii mici. Puteti sa va imaginati o fetita in rochita si uda de ploaie iesind dintr-o padure si tarand dupa ea un brat retezat? Creepy like hell!!!

Ps: Nu stiu daca voi mai citi ceva de Saul dar stiu ca atunci cand voi avea chef de un horror ma voi reintoarce la (the) King.