Untold Scandal

Nu multi sunt cei care n-au auzit macar odata sintagma "Dangerous Liaisons" fie ca titlu de carte fie ca ecranizare cinematografica. Intrucat opera lui Choderlos de Laclos nu mi-a picat inca in maini, cunosc povestea doar din nenumaratele transpuneri pe mult iubita pelicula de film. Iar acestea nu sunt putine. Cele mai cunoscute ar fi celebrul film cu John Malkovich si Michelle Pfeiffer, apoi Valmont -ul lui Milos Forman cu Annette Benning si Colin Firth si Cruel Intention, cu Sarah Michelle Gellar (rostind "You can put it anyware you want" din pozitia de patrulabe) si Ryan Phillippe. Bineinteles ca si noi avem varianta noastra de Legaturi Primejdioase :)) - chifteaua aia cu Tudor Chirila. Vreau insa sa va supun atentiei o versiune de care nu stiati. Cea coreeana numita The Untold Scandal si regizata de Jee Young Lee. Aparuta in 2003, transpunerea asiatica a depravarii aristocratice din sec XVIII aduce o interpretare cel putin originala. Aduce acel suflu nou atat de necesar pentru invierea unei povesti clasice dar prafuite. Iar atunci cand, satul de creatiile din "cetatea filmului", iti ceri cu obstinenta gura de aer proaspat, aceasta iti e oferita de la soare rasare, dintr-o tara in care cinematografia a devenit in sfarsit o industrie profitabila. Ce-mi place mie cel mai mult la filmul asta e frumusetea lui. Stilistic vorbind. Sunt si ceva fetiscane golute si niste nuri superbi, dar nu de asta e vorba. Imaginile sunt absolut superbe, decorurile si peisajele magnifice, costumele de o complexitate chinezeasca(!), ce mai, totul e ca sa incante vederea. Jocul actorilor e f. bun, povestea are un un ritm excelent dezvaluind treptat toate dedesubturile intrigii aristocratiei correne. E in acelasi timp si un ochi aruncat asupra culturii si traditiilor coreene, asupra tabuurilor acelei societati. E imposibil sa nu remarci aceeasi impocrizie occidentala in ce priveste sexualitatea si sa nu te amuzi de stangaciile tinerilor prinsi la mijloc intre focul pasiunii si corectitudinea cutumei. Pe scurt, Jo-won, vaduv si mare fustangiu, intra intr-un joc al seductiei cu Madam Jo, verisoara lui. Pentru a-i castiga favorurile se "obliga" (nu ca i-ar displace prea tare) sa o seduca pe o pustoaica de 16 ani, viitoare concubina in familia madamei, si sa-i faca un copil dezonorand-o. Deh...invidia asta... In acelasi timp, Jo-won isi asuma o sarcina aproape imposibila. Sa o cucereasca pe "cea mai virgina" vaduva, o fecioara catolica neprihanita care refuzase pe multi altii inaintea lui. Mi-a placut enorm felul in care toate eforturile sale se izbeau de eticheta acelor vremuri. Sa ramai singur cu o femeie era aproape imposibil, damai sa-i vorbesti. Servitorii erau peste tot. Interesant mi-a parut si "ceremonialul" machiajului. Foarte complicat. Finalul e ca in viata: manipularea de acasa nu merge la piata iar iubirea nu le rezolva pe toate. Asa ca o concluzie, filmul asta e mai mult o poveste trista de iubire decat o fresca a promiscuitatii acelor vremuri. Va repet din nou, filmul asta e un must see prin frumusetea lui, chiar daca povestea e "fumata". Nu cunosc alt mod mai potrivit pentru a cunoaste firea coreenilor decat filmele lor. Sunt pline de un alt fel de sensibilitate, diferita de cea occidentala de care marturisesc ca sunt sastisit. Asa ca vizionare placuta.

Trailer.