29 august 2008

The Fall

Cunoscutul critic american de film Roger Ebert spunea ca "iti vei dori sa vezi acest film pentru simplul motiv ca exista. Nu va mai fi niciodata unul asemanator." Daca nu stiti cine e Roger Ebert va spun eu. Un mosulet simpatic care de 40 de ani face cronica de film, avand propriul show tv si reprezentand una din vocile cele mai respectate in critica hollywoodiana. Lansat tocmai din 2006 la TIFF-ul canadian au fost necesari inca 2 ani pentru ca acest film sa ajunga pe marile ecrane. Cei care au crezut in el si l-au sustinut, sunt David Fincher (Fight Club) si Spike Jonze (Beeing John Malkovich), regizori cu nume si statut. Fincher chiar il caracteriza drept "ce-ar fi iesit daca Andrei Tarkovsky ar fi facut "Vrajitorul din Oz".
La asa o recomandare va intrebati despre ce film e vorba. The Fall este unul din acele filme peste care dai din intamplare si apoi te intrebi: wtf, de ce nu am auzit de el pana acum? Ei bine raspunsul ar fi pentru ca e independent. Autorul sau, regizorul indian Tarsem (mai are cateva prenume dar unul e imposibil de pronuntat iar celalalt e la fel de uzual ca Ion in Romania), si-a pus la bataie toti banii, nu putini ce-i drept, ca sa-l realizeze. Pe Tarsem ma indoiesc ca-l stie cineva dupa nume, poate mai degraba dupa celalalt film al sau, The Cell din 2000, cu J. Lopez haituind un psihopat din lumea reala pana in cea a viselor. Acolo am facut cunostinta prima data cu imaginatia lui Tarsem si am fost realmente bulversat. Aceeasi imaginatie detine rolul principal in noua poveste inchipuita de regizor si pe care incerc cu atata obstinatie sa v-o recomand.

- dervishi dansand -

De ce trebuie voi sa vedeti filmul asta? Nu veti avea parte de prea mult mister sau intorsaturi, nici de interpretari magistrale sau macar actori cunoscuti, insa veti fi tratati cu cele mai frumoase imagini si locuri transpuse pe pelicula, peisaje ce nu credeati sa existe in realitate ci doar ca rezultat al tehnicii CGI. De-a lungul celor 4 ani de productie, regizorul a filmat in 18 locatii diferite (India, Argentina, Brazilia, Chile, Cape Town, China, Egipt, Fiji, Bali, Nepal, Italia, Cambodgia, Cehia) cautand acele cadre perfecte pentru povestea sa. Pentru ca asta este filmul, o poveste. Incepe intr-un spital din periferia LA al anilor '20 in care un tanar cascador de film, paralizat de la brau in jos, se imprieteneste cu o fetita de 4 ani cu multa imaginatie, pe care o cucereste cu o poveste de capa si spada. Povestea o auzim prin vocea barbatului insa o vedem cu ochii unui copil de 4 ani iar lumea dezvaluita e fantastica. Fiecare cadru al ei e atat de migalos lucrat incat iti vine sa dai pauza si sa te uiti la el ca la o fotografie. In primul minut al filmului, o scena in alb negru si slow-motion, am avut sentimentul ca urmaresc un clip publicitar. Ulterior am si aflat ca Tarsem cu asta s-a ocupat 20 de ani - reclame si videoclipuri - de aici maiestria lui. Peisaje si personaje de basm se invalmasesc intr-o lume ce imi aducea aminte de filmele lui Terry Gillian (Tideland indeosebi) si Guillermo del Toro (Pan's Labyrinth) fara sa le copieze. Ideea filmului nu e chiar originala, fiind anterior dezvoltata intr-un film bulgar Yo ho ho, o aventura cu pirati din 1981. Totusi, ma indoiesc ca s-ar apropia macar de festinul vizual pe care il ofera The Fall. Am fost suta la suta convnis ca Scarile Infinite nu sunt reale ci efecte speciale. De fapt sunt o parte a unui imens rezervor de apa din India, care mai tot anul e plin. La fel, Labirintul Fara Scapare e o parte a unui observator vechi de 400 de ani iar Orasul Albastru e Jodhpur, toate in India. Locuri reale pe care un ochi fin de regizor a stiut sa le exploateze facandu-le sa para supranaturale.

- Orasul Albastru -

- Scarile Infinite -

Ultimul motiv pentru care ar trebui sa vedeti acest film e mandria nationala. Fetita Alexandria ce joaca rolul principal e romanca, pe numele ei Catinca Untaru, si e la primul sau film. Despre felul in care a descoperit-o, Tarsen insusi ne relateaza: "If you think it’s hard raising money for a film, try telling people that the script is going to be written by a 4-year old. It’s going to be dictated to me by a child. For seven years wherever I would shoot a commercial I would send people out with a camera to schools, and one day I got a tape of this girl at a school in Romania, in the middle of students talking. I was amazed. She was perfect. She didn't speak English. The penny dropped. She was six, but if she didn’t speak the language she would be using, the misunderstanding would buy me the two years that I needed. Because she had to seem four."

Ce poate intelege un copil de 4 ani intr-o poveste cu banditi, printese sau guvernatori odiosi (chiar se numea Odios). Evident ca pentru ea cuvintele sunt fara rost iar imaginile spun totul. Asa ca lumea imaginata de Alexandria e una plina de fantastic in care eroi sunt Banditul Mascat, un indian, un fost sclav african, un artificier italian, Charles Darwin si un mistic. Va invit sa aruncati o privire si sa vedeti cum se impletesc destinele acestor eroi si care e scopul acestei povesti.

Trailer.

8 comentarii:

  1. Pe mine m-ai convins. Am văzut recent The House of Flying Daggers, se pot face comparaţii din punct de vedere al imaginilor?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, la nivel stilistic le poti compara, amadoua filme fiind foarte frumoase. Dar in vreme ce The Fall te uimeste vizual, filmul asiatic te implica mai mult emotional. Cel putin asta mi se intampla mie. House of flying daggers, la fel ca Hero, The Promise, The Banquet au o chestie pe care eu o numesc poezie in miscare. Muzica, culoarea si artele martiale se impletesc intr-un mod extraordinar si parca te imbogatesc spiritual. Ma opresc , ca ma ia valul ;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Hehe. Stai să văd şi eu Hero şi pe celelalte că abia am început cu ele. Între timp l-am găsit şi pe The Fall, mă pregătesc de festinul poeziilor în mişcare :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Richie, am citit cronica ta si in continuare filmul ma intereseaza (fotogramele sint super), in masura in care il pot gasi pe dvd, o sa-l vad, merci de recomandare. Numai ca o voi face ignorind total cronica lui Ebert( care in 99% dintre cazuri pentru mine este un "asa nu") si "mindria nationala". In rest, textul tau este convingator, ramine sa caut filmul :)
    Thnx!

    RăspundețiȘtergere
  5. Comentul tau este magulitor ;)). Ma asteptam sa zici ca-l vezi pentru prezenta numelor mari in deschidere. Fincher si Jonze. Sper sa faci rost de el. Bafta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna!Nici nu mai stiu cum am ajuns aseara pe blogul tau insa a fost o intamplare fericita!
    Am vazut deja filmul (traiasca ODC) si am ramas fascinata:X8->. Inital am vrut sa il vad pentru ca ai mentionat de Fincher si parerea pe care acesta o are despre film. Apoi am vazut fotogramele si nici nu am mai avut rabdare sa citesc tot ce ai scris despre el ca am si inceput a cauta filmul.
    Nu se compara cu nimic din ce am vazut pana acum! Credeam ca atatea culori nu intalnesc decat in desenele animate dar, m-am inselat.
    E o incantare sa vezi asemenea derulare de imagini... te introduce in lumea aceea nu prin poveste, ca in majoritatea filmelor, ci prin frumusetea peisajelor! Nu imi pot scoate din minte nici acum imaginea "recifului fluture"...
    E atat de frumos incat nu mai vrei sa pleci din lumea lui 8->

    RăspundețiȘtergere
  7. Comentul tau ma bucura f mult. De asta scriu si voi scrie in continuare. Daca conving si un singur om sa vada un film pe care il recomand pot sa ma consider fericit.. Ca tot ziceai de reciful fluture...Cum poate exista asa un petic de nisip? cum de nu-l spala marea, ca pe atatea alte lucruri minunate...

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?