26 august 2008

Despre sforait

Pentru mine sforaitul e o chestie de-a dreptul infricosatoare. Sa va spun de ce. In primul rand eu nu sforai. Apoi in familia mea nu se sfoaraie. Bine, e drept ca uneori taica-miu geme si horcaie din camera lui de parca se ineaca si tre sa-i trag un ghiont sa-si revina. Da in general avem nopti linistite. Ca urmare nu sunt obisnuit cu asemenea zgomote profund neplacute al caror singur scop e sa-i tina pe alti colocatari de sase la numaratul oilor. Pentru ca e lucru bine stiut, cine sforaie adoarme primul, iar restul belesc ochii la luna. Mi s-a intamplat o data sa-mi vina un var in vizita si neavand camera de oaspeti l-am culcat cu mine in camera, pe-o canapea. Pai cand a inceput baiatu sa traforeze in puterea noptii hor-hor, hor-hor vibra tot patul iar dulapul vroia si el sa rezoneze. Doua ore m-am tot foit pana ce m-am resemnat cu ideea de a fi dat afara din camera mea intr-un mod absolut nevinovat. Nu puteam sa-mi trimit ruda la plimbare desi cateva picioare i-am aplicat fara succes insa. Mi-am luat plapuma si perna si m-am instalat pe jos in odaia sora-mii. Asa bine am dormit :D, ca un prunc intins pe-o scandura.
Intr-o alta poveste eram cu o gasca de prieteni la Jimbolia, la cineva acasa, cu baute si povesti, gluma sa-ntins si-am ramas peste noapte. Pe mine si-un preten ne-au culcat impreuna intr-o camera, restul pe unde au apucat. Ei bine amicul asta al meu e un mare sforaitor. Un campion nu gluma. Chestia e ca m-a trezit din somn cu rasnita lui infundata si apoi n-am mai adormit nici pace. Cu inima-n dinti si perna sub brat am parasit odaia zgomotoasa si am poposit in cea vecina folosita nu demult pentru priveghi! Da, si m-am culcat singur in patul in care si-o fi inceput somnul de veci nu mai stiu ce ruda a gazdelor mele. Destul de extrem pentru mine. La astea se mai adauga noptile dormite in corturi, in vama sau la munte, cu vecini de toate felurile si tonalitatile. Remediul in acele cazuri insa a fost alcoolul, asa ca nu-mi amintesc sa fi reprosat ceva cuiva candva.
Acum odata terminata introducerea :p (pentru ca asta era de fapt) am sa purced la adevaratul scop al acestui post , acela de a va impartasi opinia lui Henry Miller, pe cale sa devina my fav. all time writer despre aceasta disfunctie respiratorie :). Imaginea descriptiv auditiva pe care acesta o evidentiaza in Tropicul Capricornului e atat de geniala incat am recitit-o de cateva ori ca sa-mi pot imagina o astfel de grozavie in realitate.

„Când adormea în fotoliul Morris, falca îi cădea ca scăpată din balamale; întotdeauna sforăise ca o locomotivă, dar acum îi trăgea la aghioase de se zgâltâia casa, ca un om care într-adevăr murise pentru lume. Sforăiturile lui sunau ca nişte horcăieli de muribund, doar că erau punctate de un şuierat lung, intermitent. Când sforăia, părea să toace întreg universul, să-l facă surcele, astfel încât cel care avea să-i urmeze să aibă la îndemână lemne de foc pe toată viaţa. Scotea cele mai oribile şi mai fascinante sforăituri pe care le auzisem vreodată: un sforăit duduitor, stentorian, morbid şi grotesc; uneori răsuna ca un acordeon care cade desfăcându-se, alteori ca un orăcăit de broscoi într-o baltă; şi câteodată, după un şuierat prelung, urma un fâsâit îngrozitor, de parcă-şi dădea duhul, pentru ca după aceea să-şi reia ritmul de înăltare şi coborâre, de toacă găunoasă, ca şi cum ar fi stat gol până la brâu, cu un topor în mână, despicând nebunia acumulată a întregului talmeş-balmeş de pe lume. […] Din fericire pentru el, sforăia la sânul adâncului, niciodată tulburat de un vis sau de un curent, niciodată schimbăcios, niciodată torturat de vreo dorinţa nesatisfăcută ; când închidea ochii şi se prăbuşea în somn, luminile lumii se stingeau şi era singur ca în pântece înainte de a se fi născut, un cosmos care se mărunţea uruind. […] Era mai mort decât mortul, fiindcă era viu şi pustiu, dincolo de orice speranţă de resurecţie, deoarece el trecuse dincolo de graniţele luminii şi ale spaţiului şi se cuibărise tihnit în groapa neagră a nimicului. Părea mai mult de invidiat decât de plâns, pentru că somnul său nu era o acalmie sau o pauză, ci însuşi somnul, care este adâncul şi deci a dormi înseamnă a te adânci, mai adânc, si mai adânc în somnul însomnurat, somnul adâncului în adâncul somnului, cel mai de jos adânc de somn, cel mai adânc şi cel mai însomnurat somn al somnului dulce somn. Era cufundat în somn. E cufundat în somn. Va fi cufundat în somn. Somn. Somn. Tată, dormi, te implor, pentru că noi, cei care suntem treji, clocotim în groază…”

Henry Miller, Tropicul Capricornului

Deci, cine are tati sforaitori (sau mame), mainile sus!

13 comentarii:

  1. "noi, cei care suntem treji, clocotim in groaza"...
    cat de adevarat. eu nu pot sa dorm daca numai se suiera in aceeasi camera. ironia e ca, daca dorm pe spate, le trag si eu la aghioase. heh!

    RăspundețiȘtergere
  2. prin urmare...tu citeai tropicul cancerului la sf. gheorghe?
    e delir total cartea asta, am inceput-o in vama, apoi continuat pe vapor

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah...si cand ma gandesc ca si la mine trebuie sa vina un var si s-ar putea sa stau cu el in acelasi pat...ooh. S-asa eram eu insomniac, acum o sa ies de nebun pe strada sa ma plimb cred.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am citit doar Primavara neagra a lui Miller. Are un stil inconfundabil si un umor negru de-a dreptul .. catifelat. Place.

    In alta ordine de idei, eu n-am probleme cu sforaitorii. Mai fac si ei zgomot de fond.

    Dar dupa ce ai dormit pe trupe de blec, ce zgomote ar putea sa te mai deranjeze? :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @alina: si nu te trezesti singura?
    @crisalida: nu mi-am luat cartea in concediu, stiam ca nu pot sa ma concentrez la citit cand in jurul meu se bea. un singur amic si-a luat de citit si l-am tachinat in fiecare zi trimitandu-l la lectii :)).
    @joe: vei ajunge sa pretuiesti plimbarile lungi si noptile senine :p

    @daimon: stilul sau e delicios de amuzant, vorbeste cu o vulgaritate atat de fireasca incat mai tot timpul zambesc. si cred ca e tipul cu cel mai bogat vocabular pe care l-am citit. BTW Primavara Neagra n-am citit-o insa am dat gata Tropicul Cancerului. Imi adun fortele pentru a intra in Sexus :)).

    RăspundețiȘtergere
  6. haha, ba da, ma mai trezesc din cauza zgomotului. si atunci ma intorc pe burta. numai ca in pozitia asta salivez pe perna. nicicum nu-i bine.

    RăspundețiȘtergere
  7. :)) pai da cum sa dormi pe perna uda? totusi eu dorm pe burta, dar se pare ca tin gura inchisa :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Hai, ca asta nu e interesant!
    Mai bine sa spunem cine a avut iubiti/iubite cu care a petrecut clipe de cosmar? ;))

    Mai in gluma, mai in serios, te obisnuiesti pana la urma

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai, eu am fost norocos in privinta asta. Clipele de cosmar nu s-au datorat unor simple sforaieli :p.
    Dar daca vrei sa dezvolti subiectul te invit s-o faci :D

    RăspundețiȘtergere
  10. dar cui i s-au datorat??? dezvolta :))

    RăspundețiȘtergere
  11. ;)) poate odata la o cafea cand treci prin timisora stam si la povesti dinastea ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. hahahaha, faza cu camera de priveghi a fost geniala. chiar asa de mult sa urasti sforaitul?? si eu am o poveste faina despre radu si sforaitul lui :)))) concluzia povestii a spus-o un prieten: ce se aude? un avion care decoleaza langa noi sau radu sforaind ??? :))) bine ca e mai vechi postul ca sa nu vada radu! :)) radu, daca vezi, scuze :))) stii ca noi te iubim oricum :))

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?