05 iulie 2008

What's Happening?

Tocmai am terminat vizionarea filmului The Happening si tot ma intreb ce se intampla cu M. Night Shyamalan, regizorul grozaviei. Parca de la Sixth Sense incoace e intr-o cadere libera si toate filmele (Signs, Village, Lady In The Water) care au urmat au ceva lipsa. Nu stiu exact ce, dar iti lasa un gust amar. Te incita si-ti capteaza atentia pana la jumate apoi te dezagesc. O sa vorbesc doar de asta ultimul, Intamplarea, cum a fost tradus la noi. Spre deosebire de altii eu nu-l vad drept unul incredibil de prost. A avut o idee foarte interesanta pentru un disaster movie in care dezastrul e chiar la inceput: ce ne facem daca "natura" incepe sa vada omenirea ca pe o amenintare si ia masuri impotriva noastra. Ce naiba putem face? Am pus natura intre ghilimele pentru ca am impresia ca Shyamalan se refera de fapt la D-zeu cand spune: an inexplicable act of nature. Intr-un interviu chiar recunostea ca filmul e mai degraba religios decat stiintific si ataca exact teoria ca orice eveniment are o explicatie stiintifica. Ei bine, exista si evenimente care se petrec fara vreo explicatie. Si poate de aici se si trage dezamagirea: nu ne ofera o explicatie. Totusi pe mine nu asta m-a deranjat, ci scaparile pe care le-a avut filmul. Mai intai, solutia terorista ma scoate din sarite. De fiecare data cand mor 3 sau mai multe persoane intr-un mod suspect, lumea sare imediat la gatul "teroristilor". Americanilor, chiar traiti intr-o stare de permanenta frica? Apoi saraca Zooey Deschanel, care intre noi fie vorba, e o bomboana cu ochi albastri ce parca asteapta sa fie supta, ... mmm... deci Zooey asta, nevasta lui Mark Whalberg din film, e prezentata ca o adevarata tuta. Jumatate din film ea e chinuita de un sentiment stupid de vinovatie ca a mancat un tiramisu cu un coleg si nu stie cum sa-i spuna sotului. Wtf is that? Care-i rolul acestui episod insignifiant? Numai asa se putea accentua apropierea celor doi din final reuniti in iubire si gata sa infrunte atacul plantelor ucigase? Next, scena cu pustii aia doi ce sfarsesc impuscati pe prispa unei case de niste tarani baricadati ce-i i-au drept teroristi. Again with the terrorist threat :((. Ca sa nu mai zic de babutele alea incuiate in casa ce crosetau cu masca de gaze pe figura urmarind stirile. Ridicol. Deci d-le scenarist - producator - regizor - Shyamalan, cand v-ati saturat sa le faceti pe toate deodata poate veti reusi inca un film de Oscar. Pana atunci continuati cu filmele astea desumflate pana o sa arunce cu zmeure dupa d-voastra. Respect.

5 comentarii:

  1. numai pareri proaste am auzit legate de filmul asta :|

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite ca m-am tot gindit la secventa in care copii sint impuscati in cap: chestia asta nu se intimpla in filmele americane (copiii sint salvati in final, oricit ar fi raul de mare) si in nici un caz de atit de aproape. Iata o pata de culoare pentru care Shyamalan va fi un "total stranger" pentru Hollywood, nu crezi?

    RăspundețiȘtergere
  3. @movieaddicted: si inca vei mai auzi. toata lumea il desfiinteaza. eu am fost bland pt ca mi-a dat thrills :)
    @yerbamate: as fi de acord daca nu as fi vazut atatea slash-movies provenite din US in ultimul timp in care tinerii erau hacuiti just for the fun of it. Remember Hostel? Mai nou Prom Night sau Shutter. Groaznice filme, si spun asta fara sa le fi vazut. M-am lamurit din trailere. Ajunge cu teenagerii. Secventa din filmul lui Shyamalan m-a deranjat nu pentru ca a fost violenta ci pentru ca nu avea rost. Era posibila dezvoltarea personajelor, puteau fi pastrate, petrecusera deja mai mult de un minut pe ecran (la fel ca John Leguizano) nu era necesar sa se dispenseze asa rapid de ele.

    RăspundețiȘtergere
  4. As fi de acord cu tine (desi Hostel si Shutter nu-mi aduc aminte sa contina copchii, nu le-am vazut, am avut de-a face doar cu trailerele) numai ca filmele lui Shyamalan si thrillerele in general nu sint echivalente cu slasherele, conventiile sint diferite cum ziceai si tu aici e o chestie de thrill, nu de singe pe pereti. In al doilea rind ceea ce este casapit cu generozitate in horror-uri are ceva mai multi anishori in plus decit pustaneii astia; de la 16 ani in sus intri in categoria bun de masacru si inca... copii masacrati nu am vazut decit in horror-urile asiatice alea complet detasate de influenta tabuurilor hollywoodiene.

    RăspundețiȘtergere
  5. @yerbamate: recunosc ca m-am gandit la intregul Hollywood cand ai spus "pata de culoare" si nu doar la un anumit gen, respectiv thriller, sau un anumit regizor, in speta Shyamalan. In opinia mea generalista America ofera tone de sange pe pereti asa ca nu reuseam sa vad cum tipul ar fi ceva deosebit omorand niste pusti. Ai dreptate si cand spui ca nu sunt chiar copchii in filmele gen Hostel sau Shutter, fiind in fapt adolescenti, pt ca e nevoie de o anumita implinire trupeasca care sa dea bine pe sticla :). Totusi eu avand o oarecare varsta (la anul schimb prefixul) ii numesc pe cei under25 "copii" fara vreun fel de aroganta sau rautate.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?