09 iulie 2008

Bautorii de absint

Stiu la ce va ganditi. Inca un post despre alcool. Va inselati insa. De data asta nu mai vorbesc de stomac ci de suflet si de ceva ce arde uneori mai tare decat un shot de absint turnat pe gat, poezia.
Nu stiu cata lume mai citeste poezie. Probabil putini, majoritatea fiind satui de versuri. Altora poate li se pare penibil sa citeasca. Sa fie sanatosi in ignoranta lor. Si mai putini insa scriu rime si catrene iar dintre astia un numar insignifiant mai si publica. Bautorii de absint este o antologie de poezii ce cuprinde la pachet cinci autori contemporani: Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu fiecare cu cate un set de 40-50 de poeme. In necunostinta mea, recunosc ca sunt complet afon la poezia contemporana si nu am citit nimic altceva decat Emil Brumaru si un pic de M. Cartarescu. Hai si vreo doua Ane Blandiene. Dar atat. Iar cei cinci bautori de absint sunt niste poeti veritabili. Din cronica asta am aflat ca: "unul este extrem de talentat şi penetrant; altul se dovedeşte mereu imprevizibil; unul grav şi dens; şi încă doi care, cu forţa lor vizionară şi expresivă, iau etichetele curente ("optzecism", "nouăzecism", expresionism, postmodernism), le mototolesc şi le aruncă în capul criticilor sistematizanţi." In concluzie presupun ca voi achizitiona carticica asta de 400 de pagini ca sa ma delectez si cu alte poezii de genul celor pe care le-am selectat personal pentru a vi le aduce la cunostinta. Nu garantez ca le veti gasi si in carte asa ca citit-le cu atentie!

Câmp de cenuşă

de Nichita Danilov

Arunc zarurile pe trupul unei femei
şi pierd. Şi astfel trupul ei
se acoperă încet de cenuşă.
Ea mă priveşte şi plânge.

Îşi acoperă cu mâinile faţa şi plânge.
Îi simt pieptul cum urcă şi coboară
în aerul greu şi vâscos.
Îi aud oftatul adânc
împrăştiind cenuşa.

Ea stă în faţa mea şi plânge.
Îi privesc părul greu şi bogat,
acoperind întreg câmpul.
Îi simt trupul tânăr şi obosit
cum se zguduie de plâns
şi-mprăştie cenuşa.

Arunc zarurile peste trupul unei femei,
ea mă priveşte şi plânge.


Poemul de acum

de Traian T. Coşovei

Eu nu mi-am scris niciodată numele
pe bonuri de cărbuni –
pe lîngă silozuri am trecut fără să privesc înapoi –
prin iarba desculţă n-am alergat niciodată.
În ploaie n-am cântat, în deşert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu măturica nu m-am bătut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am răsturnat înadins porţelanurile.

Odată am iubit ferocitatea oamenilor de zăpadă,
tandreţea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucrează la calea ferată am vrut să-i povestesc
o istorioară cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin faţa agenţiilor de voiaj mi-am plimbat viaţa ca pe o jumătate de pâine.
Cu o maşină de ocazie am mers pînă la marginea mării.
Am privit valurile cheltuindu-se pe ţărm – am privit
tinereţea arzînd ca o frunză de tutun verde.
In faţa oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceaţa se poate risipi.
Acum poemul poate veni mai aproape.


Cântec mediocru

de Ion Mureşan

Toamna a trecut pe lângă mine
(Strada era plină de femei),
Toamna a trecut pe lângă mine
Şi m-a luat de braţ fără ruşine
Ca să-i fiu întreaga noapte-al ei.

M-a tîrît apoi într-o grădină
(Pomii galbeni, cerul cenuşiu),
M-a tîrît apoi într-o grădină,
Şi-n grădină plină de rugină
M-a culcat în iarbă ca-n sicriu.

Şi mi-a zis: Închide ochii bine
(Somn uşor de-acuma, dragul meu);
Şi mi-a zis: Închide ochii bine,
Şi m-a sărutat fără ruşine;
Şi mi-a zis: De-acuma eşti al meu!


***
de Ion Es. Pop

dacă nu mi s-ar fi repetat tot timpul că sunt muritor,
poate că n-aş fi murit. Poate
aş fi înfiinţat o altă moarte.
poate o altă credinţă, oricât de măruntă,
mi-ar fi fost destulă pentru a pluti.

dar am crescut, ca orice om îngrozit,
în religia morţii.
o moarte care nu vine din eşecurile noastre
ci dintr-o proastă deprindere,

din resemnarea că dac-ai învăţat să mori
e musai să mori.

numai că ţi-am spus eu, vere,
e puţin probabil să mori când mori:
o celulă ori poate mai multe
rămân să te frământe mult după aceea

şi abia când dispar, după cinci mii de ani,
te vei odihni, ticălosule.

4 comentarii:

  1. le-am citit. am senzatia ca poeziile astea nu-s in carte, dar sunt tare frumoase.iar antologia face toti banii, te asigur.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum spuneam, o voi cauta sa vad cum e :) Sper sa nu ma dezamageasca.

    RăspundețiȘtergere
  3. o poti gasi doar la esotera si la noi2

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?